Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, va efectua sâmbătă o vizită oficială în Serbia, prima deplasare în această țară de la începutul invaziei ruse asupra Ucrainei. Vizita este considerată de Kiev un semnal politic important, în condițiile în care Serbia este unul dintre cei mai apropiați aliați ai Rusiei din Europa și nu a impus sancțiuni Moscovei după declanșarea războiului, potrivit AFP, scrie AGERPRES.

Un înalt oficial ucrainean a declarat, sub protecția anonimatului, că obiectivul vizitei este apropierea Belgradului de pozițiile occidentale.

„Trebuie să-i despărţim pe sârbi de tabăra rusă”, a afirmat responsabilul ucrainean.

Acesta a calificat deplasarea lui Volodimir Zelenski drept „o palmă pentru ruşi”.

„Nimeni nu va mai putea spune că Serbia este un domeniu rezervat al Rusiei şi că Zelenski nu merge acolo”, a adăugat oficialul ucrainean.

Prima vizită în Serbia de la începutul războiului

Deși a intensificat vizitele externe pentru consolidarea sprijinului internațional acordat Ucrainei, Volodimir Zelenski nu a mai efectuat nicio deplasare în Serbia de la preluarea mandatului prezidențial, în 2019.

Vizita are loc într-un context sensibil, Serbia fiind una dintre puținele țări europene care nu au adoptat sancțiuni împotriva Rusiei după invazia din februarie 2022. Totodată, Belgradul depinde într-o măsură semnificativă de gazele naturale livrate de Moscova.

Serbia încearcă să mențină echilibrul între UE și Rusia

În același timp, Serbia este stat candidat la aderarea la Uniunea Europeană și încearcă să mențină un echilibru între relațiile cu Bruxelles-ul și parteneriatul tradițional cu Moscova.

Președintele sârb Aleksandar Vucic s-a întâlnit în mai 2025 cu președintele rus Vladimir Putin la Moscova, într-o perioadă în care majoritatea liderilor europeni evitau vizitele în Rusia din cauza războiului.

La doar câteva săptămâni distanță, Vucic a mers și în Ucraina pentru a participa la un summit regional, aceasta fiind prima sa vizită în această țară de la începutul conflictului.

Cu toate acestea, liderul sârb a refuzat să semneze declarația comună a summitului, care condamna „războiul de agresiune brutal purtat de Rusia împotriva Ucrainei”.

Potrivit lui Ștucan, atacul s-a produs chiar în curtea mătușii sale, într-o zonă circulată din Lacu Roșu. „N-am văzut în viața mea aşa ceva. Azi noapte, într-o curte din mijlocul stațiunii Lacu Roşu, lupul a atacat şi a plecat în gură cu o cățeluşă maidaneză de talie mică. Era cățeluşa mătuşii mele”, spune jurnalistul într-un mesaj publicat pe Instagram.

S-a votat în Parlament. Liber la vânat urşi şi şacali agresivi / Amenzi uriaşe pentru cei care hrănesc urşii

Ștucan mai povestește că Snoopy, cățelușa atacată, a încercat să alunge lupul, însă nu a avut nicio șansă.

„Stăpânii au căutat azi urme prin stațiune şi prin pădure. Nu a rămas nici măcar un fir de păr”, notează jurnalistul.

Atacuri tot mai dese pe continent
Incidentul face parte dintr-o problemă mai amplă,. În ultimii ani, atacurile de lup, atât asupra oamenilor, cât și asupra animalelor au devenit mai numeroase.

La finalul lunii martie, o femeie a fost atacată de un lup în centrul orașului Hamburg. Femeia a încercat să ajute animalul care a ajuns în parcarea unui magazin IKEA, însă a fost mușcată de față.

De problemele cauzate de lupi a fost afectată și șefa executivului european. În toamna anului 2022, poneiul Ursulei von der Leyen a fost ucis în urma unui astfel de atac.

Un sat din România cu 14 locuitori are pistă asfaltată de biciclete, însă, aceasta trece printr-o pădure cu lupi și urși, iar drumurile sunt din pământ

Încă din 2024, statutul lupilor a fost redus de la „strict protejat” la „protejat”. Înainte de schimbare,  lupii erau protejaţi de a fi vânaţi sau capturaţi în mod deliberat, cu excepţia cazului în care reprezintă o ameninţare gravă pentru animale sau sănătate şi siguranţă.

În prezent, continentul european este habitatul a peste 20.000 de exemplare de lupi.

O femeie din Hamburg a fost mușcată de față de un lup, în apropierea unui centru comercial

O femeie a fost atacată de un lup în centrul orașului Hamburg, în apropierea unui magazin IKEA. Acesta a fost primul atac înregistrat de când specia a fost reintrodusă în Germania la finalul anilor 1990.

Femeia a fost atacată după ce a încercat să ajute un lup părea dezorientat și se lovise repetat de un perete de sticlă. Animalul a mușcat-o pe femeie de față, fugind de la fața locului. Cu toate acesta lupul a fost capturat de autoritățile responsabile, relatează Politico.

Victima a primit îngrijiri medicale la fața locului și a fost ulterior transportată la spital pentru suturi, fiind externată în aceeași zi.

Poliția germană a deschis o anchetă pentru a stabili circumstanțele exacte ale atacului.

Agenția Federală pentru Conservarea Naturii din Germania a anunțat că acesta este primul astfel de caz înregistrat de la reintroducerea lupilor în fauna Germaniei, în 1998.

După ce au fost aproape exterminați în secolul al XIX-lea, lupii au revenit în Germania în ultimele decenii, populația lor crescând semnificativ.

În prezent, există peste 200 de haite în țară, parte a unei reveniri mai ample la nivel european, unde se estimează că trăiesc peste 21.500 de exemplare.

În 2022, poneiul președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen a fost ucis în urma unui astfel de atac, fapt ce a determinat executivul de la Bruxelles să ceară relaxarea legislației de conservare.

Adevărul despre criza energetică din România este unul revoltător. Țara noastră produce numai o treime din cat ar putea, raportat la capacitățile instalate.

Conform autorităților, presiunea pe sistemul energetic vine din seceta prelungită, care a diminuat producţia hidro, în timp ce unul dintre reactoarele Centralei Nucleare de la Cernavodă este oprit, iar nivelul scăzut al Dunării ridică semne de întrebare şi pentru funcţionarea celui de-al doilea.

Debitul Dunării scade

În lipsa precipitaţiilor, autorităţile încearcă să crească debitul Dunării prin lucrări de deblocare a şenalului navigabil şi fac apel la populaţie pentru reducerea consumului de energie. Specialiştii susţin însă că actuala situaţie este şi rezultatul unor investiţii întârziate în noi capacităţi de producţie, sisteme de stocare şi infrastructura energetică.

Datele Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) arată că România dispune de o capacitate instalată de 19.432,62 MW, de peste două ori mai mare decât consumul maxim înregistrat în mod obişnuit. Cu toate acestea, în dimineaţa zilei de 6 august, la ora 08:45, în Sistemul Energetic Naţional erau produşi doar 5.638 MW, adică 29% din capacitatea instalată. În acel moment, consumul depăşea producţia cu 685 MW, diferenţa fiind acoperită prin importuri.

Situaţia s-a schimbat rapid odată cu creşterea producţiei fotovoltaice. În jurul orei 09:45, producţia internă a început să depăşească necesarul de consum, iar la ora 12:00 energia livrată în reţea ajunsese la 6.190 MW, cu 552 MW mai mult decât la începutul dimineţii. Creşterea a fost susţinută aproape integral de centralele fotovoltaice, care au devenit principala sursă de energie a ţării în intervalul prânzului.

Această diferenţă dintre puterea instalată şi producţia efectivă ridică o întrebare firească: de ce un sistem capabil, teoretic, să producă aproape 20.000 MW livrează într-un anumit moment mai puţin de o treime din această putere? Răspunsul ţine de caracteristicile fiecărei tehnologii, de condiţiile meteorologice şi de modul în care este operat Sistemul Energetic Naţional, care trebuie să menţină permanent echilibrul dintre producţie şi consum.

Hidroenergia – cea mai mare capacitate instalată, dar o producţie limitată de condiţiile naturale

România dispune de 6.687 MW instalaţi în hidrocentrale, cea mai mare capacitate dintre toate sursele de producere a energiei electrice. Cu toate acestea, în dimineaţa zilei de 6 august, la ora 08:45, hidrocentralele produceau 1.236 MW, ceea ce înseamnă un grad de utilizare de 18,5% din capacitatea instalată. La prânz, producţia coborâse la 471 MW, adică doar 7% din puterea disponibilă.

Diferenţa dintre capacitatea instalată şi producţia efectivă este explicată atât de modul în care funcţionează hidrocentralele, cât şi de condiţiile hidrologice.

Capacitatea Hidroelectrica provine din două categorii de amenajări. Prima este reprezentată de hidrocentralele de pe cursurile de apă, precum Porţile de Fier I şi II, care valorifică debitul Dunării şi au împreună o putere instalată de aproximativ 2.900 MW. A doua categorie o formează hidrocentralele alimentate din lacurile de acumulare, care însumează aproximativ 3.379 MW şi pot produce energie prin utilizarea controlată a rezervelor de apă.

Specialiştii atrag însă atenţia că puterea instalată reprezintă un maxim teoretic, care poate fi atins doar în condiţii hidrologice excepţionale. În practică, producţia este limitată de debitele râurilor, de nivelul lacurilor de acumulare şi de modul în care apa este administrată pentru a asigura atât producţia de energie, cât şi celelalte utilizări ale resursei. Din acest motiv, capacitatea instalată şi producţia efectivă nu coincid nici măcar în condiţii favorabile.

Potrivit purtătoarei de cuvânt a Administraţiei Naţionale „Apele Române”, Ana-Maria Agiu, la 6 august lacurile de acumulare administrate de Hidroelectrica erau umplute în proporţie de aproximativ 70%, nivel considerat suficient pentru continuarea producţiei de energie. Chiar şi în aceste condiţii, operatorul utilizează apa în funcţie de necesităţile Sistemului Energetic Naţional şi de evoluţia consumului, ceea ce explică variaţiile importante ale producţiei pe parcursul aceleiaşi zile.

Fotovoltaicele – tehnologia care a schimbat echilibrul sistemului în doar câteva ore

Energia solară a fost sursa cu cea mai spectaculoasă evoluţie în prima parte a zilei de 6 august. România are o capacitate instalată de 3.340 MW în centrale fotovoltaice, iar la ora 08:45 acestea produceau 1.251 MW, ceea ce înseamnă un grad de utilizare de 37,5%.

Pe măsură ce radiaţia solară a crescut, producţia s-a majorat rapid. La ora 12:00, centralele fotovoltaice livrau în Sistemul Energetic Naţional 2.589 MW, echivalentul a 77,5% din capacitatea instalată. Practic, peste trei sferturi din puterea instalată în parcurile fotovoltaice era utilizată în apropierea prânzului.

În doar trei ore, producţia fotovoltaică a crescut cu 1.338 MW, devenind cea mai importantă sursă de energie electrică din România în acel moment. Evoluţia explică şi schimbarea balanţei din sistem: dacă la începutul dimineţii producţia internă era insuficientă pentru acoperirea consumului, în jurul prânzului creşterea energiei solare a eliminat necesarul de import.

Performanţa confirmă investiţiile realizate în ultimii ani în parcuri fotovoltaice, dar evidenţiază şi principala caracteristică a acestei tehnologii: producţia depinde în totalitate de condiţiile meteorologice şi de momentul zilei. Dacă în jurul prânzului centralele funcţionează aproape de capacitatea maximă, după-amiaza şi seara producţia scade rapid, iar sistemul trebuie echilibrat prin alte surse de energie.

Eolianul – capacitate mare, producţie redusă

Parcurile eoliene din România au o capacitate instalată de 3.139 MW, însă în dimineaţa zilei de 6 august produceau doar 230 MW, ceea ce înseamnă un grad de utilizare de 7,3%, cel mai redus dintre principalele tehnologii de producere a energiei electrice.

Până la ora prânzului, producţia eoliană aproape s-a dublat, ajungând la 465 MW, însă gradul de utilizare a rămas redus, de numai 14,8% din capacitatea instalată.

Explicaţia este una exclusiv meteorologică. În intervalul analizat, viteza vântului a fost scăzută în principalele zone de producţie, în special în Dobrogea, ceea ce a limitat funcţionarea turbinelor. Situaţia ilustrează una dintre provocările energiei eoliene: chiar şi în condiţiile unei capacităţi instalate importante, producţia poate varia semnificativ de la o oră la alta.

Comparativ cu energia solară, care a devenit principala sursă de electricitate în jurul prânzului, eolianul a avut o contribuţie modestă, demonstrând că cele două tehnologii se completează mai degrabă decât se înlocuiesc. Atunci când vântul lipseşte, sistemul energetic se bazează pe energia solară, hidrocentrale şi centralele convenţionale pentru menţinerea echilibrului.

Centralele pe gaze – sursa care ţine sistemul în echilibru

România are 2.808 MW instalaţi în centrale pe gaze şi alte hidrocarburi, acestea fiind principalele capacităţi flexibile ale Sistemului Energetic Naţional. În dimineaţa zilei de 6 august, la ora 08:45, ele produceau 1.252 MW, ceea ce înseamnă un grad de utilizare de 44,6%. La ora 12:00, producţia scăzuse uşor la 1.163 MW, respectiv 41,4% din capacitatea instalată.

Reducerea producţiei nu a fost cauzată de lipsa combustibilului, ci de creşterea puternică a energiei fotovoltaice. Pe măsură ce centralele solare au început să livreze tot mai multă energie, unităţile pe gaze şi-au diminuat producţia pentru a menţine echilibrul dintre consum şi producţie.

Acesta este principalul avantaj al centralelor pe gaze: pot porni şi opri rapid grupurile energetice şi pot compensa fluctuaţiile surselor regenerabile. Din acest motiv, ele rămân esenţiale într-un sistem energetic în care energia solară şi cea eoliană au o pondere tot mai mare.

Cea mai nouă investiţie majoră în acest sector este centrala de la Brazi, pusă în funcţiune de Petrom în 2012. Cu o putere instalată de 860 MW, aceasta poate acoperi aproximativ 10% din consumul naţional de energie electrică.

Paradoxal, deşi România este cel mai mare producător de gaze naturale din Uniunea Europeană, continuă să importe în sezonul rece. Producţia internă, estimată la 25-26 de milioane de metri cubi pe zi, este suficientă pentru consumul din timpul verii, dar nu acoperă cererea din timpul iernii, când necesarul poate depăşi 55 de milioane de metri cubi pe zi.

Cărbunele – o sursă în retragere, dar încă importantă

Capacitatea instalată a centralelor pe cărbune este de aproximativ 1.904 MW, după reducerea treptată a producţiei începută în 2017, odată cu închiderea unor exploatări miniere şi a unor grupuri energetice.

La ora 08:45, centralele pe cărbune produceau 923 MW, echivalentul unui grad de utilizare de 48,5%. La prânz, producţia scăzuse la 775 MW, adică 40,7% din capacitatea instalată. Chiar dacă ponderea cărbunelui în mixul energetic continuă să scadă, aceste centrale rămân importante pentru stabilitatea sistemului în perioadele în care producţia din surse regenerabile este insuficientă.

Energia nucleară – producţie constantă, dar afectată de oprirea unui reactor

Energia nucleară rămâne una dintre cele mai stabile surse de producţie ale României. Centrala de la Cernavodă are o capacitate instalată de 1.413 MW, iar în ziua analizată producea 683 MW, nivel care s-a menţinut aproape neschimbat pe parcursul zilei. Gradul de utilizare era de 48,3%, ca urmare a opririi unuia dintre cele două reactoare.

Cele două reactoare de la Cernavodă au fost proiectate pentru a furniza energie în bandă, independent de condiţiile meteorologice. Funcţionarea lor depinde însă şi de nivelul Dunării, utilizată pentru răcirea instalaţiilor.

Pe termen lung, principala provocare este retehnologizarea Unităţii 1 şi finalizarea reactoarelor 3 şi 4, proiecte aflate de mai mulţi ani în diferite stadii de dezvoltare. Potrivit planurilor actuale, retehnologizarea Unităţii 1 ar urma să înceapă în 2027, iar dezvoltarea noilor reactoare este inclusă în parteneriatul energetic dintre România şi Statele Unite.

Articolul menţionează şi proiectul reactoarelor modulare de mici dimensiuni (SMR) de la Doiceşti, realizat împreună cu compania americană NuScale. Proiectul este însă în prezent în stand-by.

Biomasa şi gradul de utilizare al capacităţilor instalate

Biomasa are cea mai redusă pondere în Sistemul Energetic Naţional, cu o capacitate instalată de aproximativ 107 MW. În intervalul analizat producea 61 MW, ceea ce înseamnă un grad de utilizare de 57%, cel mai ridicat dintre toate tehnologiile analizate.

Privită în ansamblu, comparaţia dintre capacitatea instalată şi producţia efectivă evidenţiază diferenţe importante între tehnologiile de producţie.

Cifrele arată că tehnologiile cu cea mai mare capacitate instalată nu sunt neapărat şi cele care livrează cea mai multă energie într-un anumit moment. În timp ce hidrocentralele şi parcurile eoliene depind de condiţiile naturale, centralele pe gaze şi reactoarele nucleare asigură stabilitatea sistemului, iar energia solară poate deveni principala sursă de electricitate în orele cu radiaţie maximă.

Prognoza ANRE: România va acoperi peste 93% din consum din producţia internă, dar va rămâne importator net

Pe lângă situaţia din timp real, datele analizate includ şi prognoza ANRE privind balanţa energetică pentru întregul an. Estimările arată că România îşi va acoperi cea mai mare parte a consumului din producţia internă, însă va continua să importe energie electrică pentru echilibrarea sistemului.

Conform prognozei, consumul intern net este estimat la 53.633 GWh, în timp ce producţia netă de energie electrică va ajunge la 50.033 GWh. Diferenţa de 3.600 GWh va fi acoperită prin importuri, ceea ce înseamnă că aproximativ 93,3% din necesarul de energie al României va proveni din producţia internă, iar 6,7% din importuri.

Analiza lunară arată că România va rămâne importator net de energie în toate lunile anului, însă deficitul estimat este relativ constant. În majoritatea lunilor, soldul import-export este prognozat la 300 GWh, cu valori de 400 GWh în aprilie şi iulie şi de 200 GWh în martie şi septembrie.

Consumul va atinge maximul în luna decembrie

Cea mai mare cerere de energie este estimată pentru decembrie, când consumul intern net va ajunge la 6.151 GWh, cu aproximativ 15% peste media lunară. În aceeaşi perioadă, producţia internă este prognozată la 5.851 GWh, diferenţa urmând să fie acoperită prin importuri.

La polul opus se află luna mai, cu un consum estimat la 3.992 GWh şi o producţie de 3.692 GWh, valori specifice sezonului cald, când cererea de energie este mai redusă.

Vârful de consum va depăşi producţia disponibilă

Prognoza indică un vârf net de consum de 8.570 MW, în timp ce puterea maximă de producţie este estimată la 8.270 MW.

Diferenţa de 300 MW evidenţiază faptul că, în anumite intervale, producţia internă nu va putea acoperi integral cererea, iar sistemul va apela la importuri. Situaţia nu este neobişnuită într-o piaţă energetică interconectată, însă confirmă că România continuă să depindă, chiar dacă într-o măsură redusă, de schimburile transfrontaliere de energie.

Estimările ANRE confirmă că România dispune de suficiente capacităţi pentru a acoperi cea mai mare parte a consumului intern, însă nu poate utiliza permanent întreaga putere instalată. Disponibilitatea surselor regenerabile, opririle programate pentru mentenanţă şi modul de funcţionare al sistemului fac ca producţia efectivă să fie, în anumite perioade, sub nivelul cererii.

În aceste condiţii, importurile rămân un instrument de echilibrare a Sistemului Energetic Naţional şi nu indică, în sine, o lipsă a capacităţilor de producţie. Totuşi, menţinerea unui deficit anual constant arată că investiţiile în noi unităţi de producţie, sisteme de stocare şi capacităţi flexibile vor continua să fie esenţiale pentru reducerea dependenţei de importuri.

Otilia Nuţu: „Problema României nu este lipsa energiei, ci lipsa investiţiilor în stocare şi flexibilitate”

Dincolo de datele privind producţia şi consumul, vulnerabilităţile sistemului energetic sunt rezultatul unor decizii amânate ani la rând, consideră expertul în energie Otilia Nuţu. În opinia sa, România nu se confruntă cu o criză generată de lipsa capacităţilor de producţie, ci cu efectele întârzierii investiţiilor în stocare, modernizarea reţelelor şi crearea unui cadru predictibil pentru investitori.

Referindu-se la situaţia creată de reducerea producţiei hidro şi de problemele de la Centrala Nucleară Cernavodă, Otilia Nuţu spune că măsurile luate în ultimele zile au oferit doar un răgaz temporar.

„Deocamdată nu ştim. Sigur am câştigat câteva zile. Ce se va întâmpla în continuare, o să vedem. Dacă se opreşte şi reactorul 2, atunci vom avea un deficit de încă 700 MW şi va fi o problemă destul de mare. Lucrările făcute acum au obţinut doar o amânare cu câteva zile.”

În opinia sa, situaţia actuală nu este rezultatul unui eveniment izolat, ci consecinţa lipsei de investiţii din ultimii ani. „Situaţia în care am ajuns astăzi este urmarea faptului că noi n-am făcut investiţii când trebuia să le facem. Am avut foarte multe oportunităţi.”

România are prea puţine capacităţi de stocare

Expertul consideră că una dintre cele mai mari vulnerabilităţi ale sistemului energetic este lipsa instalaţiilor de stocare, care ar putea prelua surplusul de energie produs în timpul zilei şi l-ar putea livra în orele de consum maxim.

Potrivit acesteia, România dispune în prezent de aproximativ 600 MW capacitate de stocare, echivalentul a circa 1.100 MWh, suficient pentru puţin peste o oră de funcţionare. În condiţiile în care, în orele de seară, deficitul poate ajunge la aproximativ 2.000 MW timp de mai multe ore, nivelul actual este insuficient.  „Ar fi fost bine dacă am fi avut de vreo cinci-şase ori mai multă capacitate de stocare decât avem acum.”

Reglementările au descurajat investiţiile

Otilia Nuţu susţine că dezvoltarea de noi capacităţi de producţie a fost încetinită şi de intervenţiile repetate ale statului în piaţa energiei.

„Toate ţările europene au luat măsuri în şase luni. Noi am ţinut preţurile reglementate aproape trei ani. Asta a însemnat inclusiv faptul că nu s-au făcut suficient de repede investiţii în capacităţi noi.”

În lipsa unui cadru predictibil şi a unui acces mai facil la reţea, investitorii au fost reticenţi în dezvoltarea unor proiecte noi.

„Regenerabilul este deja imbatabil”

Întrebată dacă soluţia pentru creşterea securităţii energetice este revenirea la cărbune şi extinderea capacităţilor pe gaze, expertul respinge această idee.

Ea susţine că evoluţia tehnologică din ultimul deceniu a schimbat fundamental economia investiţiilor în energie, iar proiectele care combină energie eoliană, fotovoltaică şi baterii sunt deja cele mai competitive.

„Dacă nu ar exista nicio formă de sprijin nici pentru cărbune, nici pentru regenerabile, nici pentru nuclear, cea mai ieftină şi cea mai profitabilă investiţie ar fi în proiecte combinate: eolian, solar şi baterii. Regenerabilul este deja imbatabil.”

Paradoxul gazelor naturale

Deşi România este cel mai mare producător de gaze naturale din Uniunea Europeană, acest avantaj nu garantează independenţa energetică.

Otilia Nuţu atrage atenţia că producţia internă este în declin natural, în timp ce investiţiile în extinderea reţelelor de distribuţie stimulează creşterea consumului.

„Dacă adunăm matematic scăderea producţiei existente cu toate consumurile suplimentare pe care le planificăm, chiar şi cu gazul din Marea Neagră vom ajunge peste câţiva ani să importăm cam cât consumăm acum. Vom rămâne importator net.”

Prosumatorii şi consumul inteligent

Expertul consideră că prosumatorii au avut deja un rol important în menţinerea echilibrului sistemului energetic în perioadele de consum ridicat din această vară, prin utilizarea locală a energiei produse în timpul zilei.

În acelaşi timp, ea apreciază că România a întârziat implementarea contorizării inteligente şi a tarifelor diferenţiate în funcţie de intervalul orar, măsuri care ar fi permis consumatorilor să îşi adapteze consumul în funcţie de preţurile din piaţă.

„Nu am făcut însă contorizarea inteligentă care trebuia finalizată până în 2020. Am amânat-o dincolo de 2030.”

Ziua de 15 iulie va fi de acum înainte una specială în Argentina. Federaţia de fotbal a anunţat că această dată va deveni „Ziua echipelor naţionale de fotbal”, în semn de omagiu adus victoriei echipei lui Lionel Messi împotriva Angliei, în semifinalele Cupei Mondiale, informează news.ro.

“În cadrul şedinţei Comitetului Executiv desfăşurată la baza din Ezeiza, s-a aprobat în unanimitate ca, de acum înainte, data de 15 iulie să fie Ziua echipelor naţionale de fotbal.

Data a fost aleasă în omagiu adus marii şi istoricei victorii a echipei Albiceleste împotriva Angliei în semifinala Cupei Mondiale din 2026. Echipa condusă de Lionel Scaloni era condusă de formaţia engleză, dar, graţie golurilor marcate de Enzo Fernández şi Lautaro Martínez, a reuşit să răstoarne rezultatul şi să emoţioneze o întreagă ţară, care a ieşit în stradă pentru a sărbători.

Însă omagiul nu este dedicat doar acestei realizări a echipei naţionale de seniori. Recunoaşterea se adresează, desigur, tuturor echipelor naţionale (de juniori, masculine şi feminine, de futsal, de fotbal pe nisip şi de fotbal pe gazon), care se antrenează zi de zi la complexul Lionel Andrés Messi cu entuziasmul, bucuria şi responsabilitatea de a apăra tricoul albastru şi alb”, se arată pe site-ul federaţiei argentiniene.

Victoria Argentinei împotriva Angliei în semifinalele celei mai recente Cupe Mondiale este, evident, un moment de neuitat pentru argentinieni, atât datorită rezultatului (2-1 pentru sud-americani), cât şi pentru dimensiunea sa geopolitică.

Englezii ar putea considera decizia federaţiei argentiniene o nouă provocare, mai puţin evidentă şi directă decât bannerul „Insulele Falkland sunt argentiniene” fluturat de Giovani Lo Celso şi coechipierii săi la finalul meciului.

Cântăreaţa şi actriţa franceză Vanessa Paradis a anunţat joi că s-a despărţit de regizorul şi romancierul Samuel Benchetrit după aproape un deceniu de viaţă comună, informează AFP.

„Vanessa Paradis şi Samuel Benchetrit anunţă de comun acord despărţirea lor, păstrând respectul şi afecţiunea pe care şi le poartă reciproc”, a anunţat managerul artistei într-un scurt comunicat de presă.

Cei doi s-a cunoscut în timpul unor filmări în anul 2016 şi s-au căsătorit pe 30 iunie 2018.

Vanessa Paradis, în vârstă de 53 de ani, şi-a început foarte tânără cariera de cântăreaţă, în anii 1980, odată cu lansarea cântecului „Joe le taxi”. A avut succes şi în cinematografie după ce a jucat în comedia romantică „L’Arnacoeur” în 2010. Artista are doi copii cu starul hollywoodian Johnny Depp, cu care a avut o relaţie în perioada 1998-2012.

Samuel Benchetrit, în vârstă de 53 de ani, a regizat filme apreciate, precum „J’ai toujours reve d’etre un gangster” şi „Asphalte”, a montat mai multe piese de teatru, precum „Lapin”, şi a publicat nouă cărţi, inclusiv „Reviens” şi „La Nuit avec ma femme”, cea din urmă fiind un omagiu adus actriţei Marie Trintignant, cu care a fost căsătorit în perioada 1998-2003.

Construit pe versanți abrupți, orașul „8D” din sud-vestul Chinei îi surprinde pe vizitatori cu străzi suprapuse pe mai multe niveluri, blocuri în care parterul poate fi la etajul 20 și un metrou care trece printr-o clădire, informează Mediafax.

Chongqing, orașul montan 8D, unde fiecare cotitură pare o nouă dimensiune

„Chongqing, din sud-vestul Chinei, este orașul montan 8D, unde fiecare cotitură pare o nouă dimensiune”, a scris joi, pe platforma X, Mao Ning, purtătoarea de cuvânt a Ministerului chinez al Afacerilor Externe.

La prima vedere, imaginile din Chongqing par generate de inteligența artificială. Drumuri suspendate care se intersectează pe mai multe niveluri, trenuri care dispar în interiorul unor clădiri și blocuri în care parterul poate fi la etajul 20 îi fac pe mulți vizitatori să creadă că fotografiile au fost trucate. În realitate, acesta este modul în care funcționează unul dintre cele mai spectaculoase orașe ale Chinei.

Porecla de „oraș 8D” nu este una oficială, ci a apărut pe internet pentru a descrie senzația de dezorientare pe care o au turiștii atunci când încearcă să se orienteze prin Chongqing. Orașul este construit pe dealuri și versanți abrupți, în sud-vestul Chinei, la confluența fluviului Yangtze cu râul Jialing, iar dezvoltarea sa a urmat relieful, nu l-a modificat.

Rezultatul este un oraș construit pe mai multe niveluri

O persoană poate intra într-o clădire de la ceea ce pare a fi parterul și poate ieși, pe partea opusă, la nivelul unei străzi aflate cu 20 sau chiar 22 de etaje mai jos. În multe zone, aceeași clădire are intrări către străzi aflate la altitudini complet diferite.

În zona centrală a orașului Chongqing se află stația Liziba, unde trenul monorail – un tren care circulă pe o singură șină – traversează efectiv o clădire rezidențială. Imaginile au devenit virale pe rețelele sociale și au transformat locul într-una dintre principalele atracții turistice ale metropolei.

În realitate, blocul și stația au fost proiectate împreună. Trenurile nu trec prin apartamente, ci prin nivelurile rezervate stației, iar construcția include sisteme speciale de reducere a zgomotului și a vibrațiilor.

Tot în Chongqing se află unele dintre cele mai complexe noduri rutiere din China, cu pasaje și rampe suprapuse pe mai multe niveluri, dar și poduri care leagă cartiere despărțite de râuri și versanți abrupți.

Chongqing este una dintre cele patru municipalități administrate direct de guvernul central al Chinei și are aproximativ 32 de milioane de locuitori în întreaga municipalitate. Relieful muntos a făcut ca dezvoltarea orașului să se realizeze atât pe verticală, cât și pe orizontală, transformându-l într-unul dintre cele mai spectaculoase exemple de inginerie urbană din lume.

Pe lângă infrastructura spectaculoasă, Chongqing este cunoscut și pentru complexul Hongya Cave, unul dintre simbolurile orașului. Construit pe marginea unei stânci, ansamblul de clădiri inspirat din arhitectura tradițională chineză este iluminat spectaculos după lăsarea serii și atrage zilnic mii de vizitatori.

O altă atracție este telecabina care traversează fluviul Yangtze. Inițial construită ca mijloc de transport pentru localnici, aceasta a devenit una dintre cele mai populare experiențe turistice din oraș, oferind panorame asupra zgârie-norilor și podurilor din Chongqing.

Orașul este renumit și pentru hotpot-ul Chongqing, un preparat tradițional servit într-un vas cu supă fierbinte, în care fiecare își gătește carnea, legumele sau alte ingrediente. Rețeta este celebră pentru gustul foarte picant, dat de ardeii iuți și piperul Sichuan, fiind considerată una dintre specialitățile culinare reprezentative ale regiunii.

Astăzi, imaginile cu Chongqing circulă constant pe rețelele sociale, iar orașul este considerat una dintre cele mai spectaculoase destinații urbane din lume, unde diferențele de nivel schimbă complet modul în care oamenii se deplasează și percep spațiul.