Trăim într-o eră în care singura constantă este schimbarea, însă viteza cu care această schimbare este îmbrățișată de societate rămâne un fenomen inegal și adesea imprevizibil. De ce a fost nevoie de generații pentru ca electricitatea să ajungă în fiecare cămin, în timp ce inteligența artificială generativă a pătruns în rutina noastră zilnică în doar câteva luni? Această discrepanță nu este accidentală; ea reflectă o luptă continuă între dorința noastră biologică de confort și nevoia sistemică de progres. Înțelegerea ritmului de adopție a inovației necesită o privire dincolo de specificațiile tehnice, către rădăcinile psihologice, limitările materiale și efectele de rețea care guvernează viitorul nostru.

Inerția Umană și Scânteia Schimbării: Psihologia Adopției

Orice inovație, oricât de genială ar fi, se lovește inițial de rezistența naturală a minții umane față de necunoscut. Procesul de adopție începe întotdeauna cu o mică elită de „inovatori” — acei indivizi dispuși să accepte riscuri și eșecuri în schimbul noutății. Trecerea de la aceștia către masa critică depinde de modul în care tehnologia reușește să reducă efortul cognitiv și să ofere un avantaj relativ imediat.

O tehnologie este adoptată rapid atunci când este „invizibilă” din punct de vedere al efortului de învățare. Dacă o inovație se integrează în obiceiurile noastre deja existente, compatibilitatea sa acționează ca un lubrifiant pentru progres. În schimb, inovațiile care ne cer să reînvățăm modul în care comunicăm sau lucrăm se lovesc de o barieră de complexitate. Viteza de adopție este, în esență, viteza cu care o soluție nouă reușește să pară mai familiară și mai sigură decât vechea problemă pe care o rezolvă. Posibilitatea de a testa o tehnologie fără riscuri majore — modelul de „trialability” — rămâne cel mai eficient motor de conversie a scepticilor în utilizatori fideli.

Mecanica Propagării: Dilema dintre Biți și Atomi

Unul dintre cele mai clare criterii care dictează viteza de adopție este natura fundamentală a inovației: este ea o idee digitală sau o structură fizică? În economia globală, asistăm la o diviziune clară între viteza luminii a software-ului și inerția materiei.

Lumea Biților: Expansiunea fără Fricțiune

Inovațiile digitale beneficiază de ceea ce economiștii numesc „cost marginal zero”. Odată ce o aplicație sau un algoritm a fost creat, distribuția sa către milioane de utilizatori se face instantaneu, fără a fi nevoie de fabrici, depozite sau lanțuri logistice complexe. Această fluiditate permite unor fenomene precum rețelele sociale sau platformele de streaming să satureze piețele globale în perioade de timp care, în trecut, ar fi fost considerate imposibile. Aici, singura barieră este atenția utilizatorului.

Lumea Atomilor: Greutatea Infrastructurii

La polul opus, inovațiile care depind de infrastructură fizică — precum energia regenerabilă, transportul autonom sau biotehnologia — se mișcă într-un ritm dictat de legile fizicii și ale economiei tradiționale. Construirea unei rețele de stații de încărcare pentru vehicule electrice sau modernizarea rețelelor electrice naționale necesită investiții masive de capital și timp. În acest sector, „moștenirea tehnologică” (legacy systems) acționează ca o ancoră; este mult mai greu să adopți ceva nou atunci când ai investit deja miliarde în infrastructura veche pe care trebuie să o înlocuiești.

Catalizatori Sociali: Efectul de Rețea și Saltul Tehnologic

Viteza de adopție nu este doar un proces individual, ci unul colectiv, alimentat de interconectivitate. Legea lui Metcalfe ne spune că valoarea unei rețele crește exponențial cu numărul de participanți. Acest principiu creează un efect de bulgăre de zăpadă: odată ce un număr critic de oameni adoptă o tehnologie (masa critică), utilitatea acesteia devine atât de mare încât neadoptarea ei începe să genereze un cost social sau economic pentru individ. În universul digital, acest proces este susținut adesea prin oferte care reduc barierele de intrare, precum utilizarea unui hitnspin bonus fara depunere pentru a atrage rapid o masă critică de participanți și a genera valoare în cadrul rețelei.

Fenomenul Leapfrogging

Un aspect paradoxal al vitezei de adopție este vizibil în piețele emergente. Țările care nu au avut o infrastructură bancară sau de telecomunicații solidă au reușit să „sară” direct la plăți mobile și internet prin satelit, ocolind decenii de dezvoltare intermediară. Această absență a sistemelor vechi permite una adopție mult mai rapidă a celor mai noi soluții, transformând subdezvoltarea trecutului într-un avantaj competitiv al prezentului. În aceste regiuni, inovația nu înlocuiește ceva vechi, ci umple un gol, ceea ce accelerează procesul de difuzare.

Barierele Nevăzute: Reglementarea și Prăpastia Pragmatică

Chiar și cea mai eficientă tehnologie poate fi frânată de cadrul legal și de prudența majorității pragmatice. În sectoare sensibile precum finanțele sau medicina, reglementările guvernamentale sunt necesare pentru siguranță, dar acționează ca un sistem de frânare deliberat. Procesul de validare, testare clinică sau conformitate legislativă adaugă ani de zile ciclului de adopție.

Mai mult, există o „prăpastie” psihologică între entuziasmul inovatorilor și pragmatismul marii mase a populației. Aceasta din urmă nu caută noutate, ci fiabilitate. O inovație care eșuează în a demonstra stabilitate și suport pe termen lung se va bloca în faza de „curiozitate tehnologică”, fără a deveni vreodată un standard industrial. Succesul depinde de capacitatea inovației de a trece de la promisiune la performanță constantă.

Orizontul Adaptabilității Permanente

Pe măsură ce privim spre viitor, observăm că inovațiile nu mai apar în vid, ci pe fundația pusă de tehnologiile anterioare. Această natură cumulativă a progresului scurtează dramatic timpul de la invenție la adopție masivă. Ciclurile de viață ale produselor se contractă, forțând companiile și indivizii să cultive o stare de adaptabilitate permanentă.

România se află pe primul loc în UE la numărul de cazuri de rujeolă, pe fondul prăbușirii ratelor de vaccinare. Între 2023 și 2025, s-au înregistrat peste 35.000 de cazuri și cel puțin 30 de decese, majoritatea fiind sugari prea mici pentru a fi vaccinați, care au fost infectați de copii mai mari, nevaccinați, scrie The Guardian.

Aproximativ 87 % din totalul cazurilor de rujeolă din UE au fost raportate în România în 2024. Principala cauză este scăderea drastică a ratei de vaccinare. Prima doză a vaccinului MMR este recomandată între 14 și 18 luni, iar deși rata de acoperire ajunge la 81% la vârsta mai mare (față de doar 47,4% la 14 luni), aceasta rămâne cu mult sub pragul de 95% necesar pentru imunitatea colectivă.

Conform Institutului Național de Sănătate Publică, rata de administrare a celei de-a doua doze la vârsta de cinci ani este de puțin peste 60% la nivel național și ajunge până la 20% în unele comunități. Rata de vaccinare ROR din România se situa peste media europeană de 93% în 2010, dar a scăzut constant de atunci, o scădere care s-a accelerat după pandemia de Covid-19.

Citește și: Ministrul Sănătății anunță schimbări importante pentru medici. Se introduce garda intervențională și se prelungește programul blocului operator: ”Fiecare oră în plus înseamnă o intervenție în plus pentru un pacient”

„Este absolut insuficient în cazul rujeolei”, afirmă dr. Aurora Stanescu, epidemiolog la iINS. „Este necesar un angajament politic ferm pentru a limita numărul deceselor. Aceasta este o chestiune de securitate națională.”

Vaccinarea nu este obligatorie în România. În 2015, responsabilitatea administrării vaccinurilor a fost transferată exclusiv medicilor de familie, ceea ce a dus la o creștere a birocrației și la o presiune suplimentară asupra unui sistem deja suprasolicitat.

În același timp, asistentele medicale școlare – care asiguraseră o plasă de siguranță esențială pentru copiii care nu își făcuseră vaccinurile programate – nu mai aveau voie să administreze vaccinuri.

Citește și: Pacienţii bolnavi de cancer plătesc din propriul buzunar prima zi de concediu medical. Ordonanța excepțiilor s-a blocat la Guvern / Marius Budăi: „Ilie Bolojan loveşte în bolnavii de cancer şi în diabetici”

Dr. Mihai Negrea, epidemiolog din Târgu Mureș, un alt județ grav afectat în 2024, afirmă că blocajele structurale și dependența excesivă de medicii de familie încetinesc eforturile de vaccinare.

Conform normelor actuale, doar medicii de familie primesc rambursări de la stat pentru administrarea vaccinurilor. Ceilalți medici trebuie să obțină o certificare suplimentară și, adesea, trebuie să achite din propriul buzunar costul materialelor medicale.

„Cauza principală nu este doar atitudinea anti-vaccinare, ci și gestionarea defectuoasă a sistemului”, spune el. „Până când reușești să-ți vaccinezi copilul, poate dura o lună cu toate formalitățile administrative – iar părinții își pot schimba părerea.”

Un bărbat norvegian a fost vindecat efectiv de HIV după ce a primit un transplant de celule stem de la fratele său, au anunțat medicii luni, potrivit MedicalXpress. Fratele pacientului era purtător al unei mutații genetice rare, care blochează virusul.

Un bărbat din Oslo s-a vindecat de HIV după un transplant cu celule stem de la fratele său

Bărbatul în vârstă de 63 de ani, supranumit „pacientul Oslo”, este cel mai recent dintre aproximativ 10 persoane din întreaga lume care au intrat în remisie pe termen lung de la HIV după ce au primit un transplant pentru a trata un cancer de sânge fără legătură.

Procedura cu risc ridicat necesită în mod normal ca un donator să aibă o mutație specifică a genei CCR5, care blochează pătrunderea HIV în celulele organismului.

Doar aproximativ 1% dintre persoanele din nordul Europei au mutația necesară.

Citește și : EXCLUSIV Dr. Mircea Beuran dezvăluie formula magică pentru o viață lungă și sănătoasă. Ce este regula 8/8/8: „Trebuie să înțelegem”

Pacientul din Oslo, care trăia cu HIV din 2006, a fost diagnosticat în 2017 cu un cancer de sânge fatal numit sindrom mielodisplazic.

Medicii săi au căutat un donator care să ajute la tratarea ambelor afecțiuni. Când nu au putut găsi unul, l-au ales pe fratele mai mare al bărbatului.

Totuși, în ziua transplantului din 2020, medicii au fost uimiți să descopere că fratele purta mutația CCR5.

„Nu aveam nicio idee… A fost uimitor”, a declarat pentru AFP doctorul Anders Eivind Myhre de la Spitalul Universitar din Oslo.

Pacientul a spus „a fost ca și cum ai câștiga la loterie de două ori”, a adăugat Myhre, care a fost și autorul principal al unui studiu care descrie cazul în Nature Microbiology.

La doi ani după transplant, pacientul a încetat să mai ia medicamentele antiretrovirale care îi reduceau nivelul de HIV din organism.

Cercetătorii nu au găsit nicio urmă a virusului în probele de sânge, intestin și măduvă osoasă ale bărbatului.

„În toate scopurile practice, suntem destul de siguri că este vindecat”, a spus Myhre.

Acum, pacientul din Oslo, al cărui nume nu a fost dezvăluit, „se distrează de minune” și are mai multă energie decât știe ce să facă cu ea, a spus Myhre.

Procedura de transplant dureroasă și potențial periculoasă este destinată persoanelor care au atât HIV, cât și cancer de sânge mortal, așadar nu este o opțiune fezabilă pentru milioanele de oameni care trăiesc cu virusul din întreaga lume.

Cu toate acestea, cercetătorii cred că studierea acestor cazuri rare va dezvălui mai multe despre cum funcționează HIV, în speranța de a găsi un leac pentru toți pacienții.

Sistemul său imunitar a fost „complet înlocuit”

Pacientul din Oslo este prima persoană care primește un transplant de la un membru al familiei.

Sistemul imunitar al pacientului fusese „complet înlocuit” de cel al donatorului, a declarat co-autorul studiului, Marius Troseid, de la Universitatea din Oslo.

A fost prima dată când acest lucru a fost observat în măduva osoasă și intestinul unui pacient vindecat, a declarat el pentru AFP.

Chiar înainte ca cercetătorii să afle că fratele avea o mutație CCR5, aveau o oarecare speranță că HIV-ul pacientului din Oslo ar putea fi vindecat.

Acest lucru se datorează faptului că în 2024 s-a dezvăluit că așa-numitul „următor pacient din Berlin” a intrat în remisie pe termen lung, în ciuda faptului că a primit un transplant care nu avea două copii ale genei mutate.

Citește și : De ce sunt considerați milenialii generația cocoșată. Experții trag un semnal de alarmă cu privire la efectul utilizării ecranelor

Pacientul inițial din Berlin, Timothy Ray Brown, a fost prima persoană declarată vindecată de HIV în 2008. Pacienți din Londra, New York, Geneva, Düsseldorf și din alte părți au urmat.

Având în vedere starea de sănătate robustă a pacientului din Oslo, Troseid a sugerat că porecla sa nu mai era potrivită.

„Pacientul din Oslo poate că nu mai este un pacient. Cel puțin nu are chef”, a spus Troseid.

Nutriționista Mihaela Bilic avertizează asupra faptului că, deși salamul este un produs nelipsit de pe masa românilor, este important de știut că nu ar trebui să mâncăm prea multe felii, având în vedere caloriile ridicate ale alimentului.

Mihaela Bilic dezvăluie câte felii de salam putem mânca, de fapt, într-o zi

Mihaela Bilic susține că, chiar dacă alegem un salam de calitate, nu trebuie să îl consumăm în cantități prea mari pentru că acest lucru va reprezenta un adevărat pericol pentru sănătate.

Citește și : Alimentul care i-a salvat viața lui Mădălin Ionescu: „De când l-am descoperit, îl consum zilnic”. Jurnalistul a avut probleme cu inima

Salamul este foarte des consumat la micul dejun de către români, fiind preferat și pentru mesele festive, servit ca aperitiv alături de alte produse.

Există mai multe tipuri de salam, de la mezeluri fierte la crude și uscate. Nutriționista avertizează că cel mai potrivit pentru consum este cel crud, uscat, precum este și Salamul de Sibiu.

Cel mai potrivit mod de a alege salamul pe care să îl consumăm este prin citirea etichetei. Este necesar ca primul ingredient de pe etichetă să fie carnea și ca produsul să nu aibă mai mult de cinci condimente.

Mai mult, Mihaela Bilic a șocat când a dezvăluit care este porția corectă de salam: 25 de grame. Practic, avem voie să consumăm maximum șase feliuțe de salam pe zi dacă vrem să păstrăm un echilibru și să nu ne îngrășăm.

Citește și : Ce alimente să nu împrumuți niciodată. Rămâi fără noroc și liniștea din casă

„Care este porția corectă de mezeluri? 25 grame, adică 6 feliuțe de salam! Mezelurile sunt o super-carne, în ele se concentrează proteinele și grăsimea din carne, au gust intens și de 2-3 ori mai multe calorii decât carnea proaspătă. Ca orice esență, se folosesc în doze mici… puțin și bun”, a scris Mihaela Bilic pe pagina sa de Facebook.

Vlad Voiculescu, acuzații grave la adresa statului român. Fostul ministru al Sănătății susține într-o postare pe rețelele de socializare că în perioada mandatului său a descoperit că datele transmise de unele spitale privind numărul morților de COVID-19 nu corespundeau cu datele  oficiale transmise de INSP. Voiculescu susține că toate aceste descoperiri au fost făcute cu puțin timp înainte de demiterea sa din funcția de ministru al Sănătății.

Vlad Voiculescu spune că s-a măsluit numărul morților de Covid

Declarațiile fostului ministru au fost făcute la 5 ani de când a fost demis de Florin Cîțu și Klaus Iohannis din funcția de ministru al Sănătății.

”L-am auzit astăzi prima dată pe Ilie Bolojan ieșind la atac. Spunând că a deranjat pentru că a deschis uși și a găsit rozătoare.

S-au împlinit 5 ani de când am fost demis de Cîțu și Iohannis din funcția de ministru al Sănătății. Facebook mi-a amintit de conferința de presă de două zile după demitere. În conferința aceea (o găsiți în primul comentariu) am denunțat public trei lucruri:

1. Republica specialilor.
Vă mai amintiți centrele de vaccinare secrete, deschise exclusiv pentru „speciali” și familiile lor, în timp ce voi vă duceați bunicii la zeci sau sute de kilometri ca să îi vaccinați? Era doar începutul epocii specialilor lui Iohannis.

2. Modul în care gestiona Cîțu pandemia.
Măsuri de prevenție luate după cum convenea politic lui Iohannis și PNL-ului. Cîțu devenise deja primul epidemiolog al țării – mai târziu a devenit superman. Rezultatele s-au văzut mai târziu, în vieți pierdute, înainte să vorbească cineva de contracte de vaccinuri.

3. Faptul că au fost masluite statisticile. Mai ales numărul de morți COVID.
Acest ultim punct a făcut știri timp de câteva ore – și a fost apoi anihilat de urgență de statul securisto-militaro-Johannist, sub pretextul că „nu e momentul” și că „Voiculescu e frustrat că a fost dat afară.”
Cîțu promitea că ne scoate din pandemie – și adevărul e că toți voiam să îl credem, să sperăm că acel coșmar se va încheia. Nimeni nu mai voia să audă de morți de COVID. Nu a trecut mult până când nimeni nu a mai vrut să audă nici de vaccinare.

Citește și EXCLUSIV Alexandru Rogobete explică miza negocierilor cu Pfizer: „Rolul meu în momentul de față este să găsesc o soluție”/ Replica dură pentru Vlad Voiculescu: „Ar fi fost bine să se abțină!”

Acum o să vă spun ce s-a întâmplat cu vreo două săptămâni înainte de demiterea mea.

Într-o dimineață, în biroul meu au intrat doi consilieri – medici infecționiști, fără îndoială printre cei mai buni din breasla lor. Erau livizi. Mi-au spus că trebuie să văd ceva și m-au rugat să îi urmez în camera unde o echipă special formată a Ministerului aduna datele transmise de spitale. Mi-au arătat numărul de decese COVID raportat de Spitalul Colentina în platforma Ministerului Sănătății. Apoi mi-au arătat numărul de decese de la același spital – Colentina – din statisticile naționale. Cu multe sute mai mic.

Al doilea spital: Victor Babeș. La fel.

Al treilea. La fel.

Al patrulea. La fel.

I-am întrebat pe cei din cameră dacă au vreo explicație. Niciuna.Am sunat la unul dintre spitale. Nicio explicație. Am întrebat cine colectează datele, cine le poate modifica. INSP le poate modifica.

INSP – Institutul Național de Sănătate Publică. Instituția a cărei conducere tocmai încercam să o schimb, în ciuda zvonurilor că Președinția direct se va opune. Nu îmi era clar până atunci de ce ar fi fost atât de importantă pentru Președinție. Când am ieșit din acea cameră, le-am spus colegilor: tocmai s-a încheiat mandatul meu.

Le-am spus că cel puțin una dintre persoanele aflate acolo – unii dintre ei pensionari speciali re-plasați la Minister – a raportat deja mai sus că am aflat ce se întâmplă. Nu exista nicio posibilitate ca asta să fi fost o greșeală. Erau acum trei opțiuni, toate proaste:

să ies public și să spun că statul român a falsificat numărul de morți;
să aștept ca altcineva să iasă cu informația și să mi-o pună mie în cârcă; sau
să fiu scos din sistem, de urgență – eu și cei care descoperiseră nenorocirea.

Am ales prima variantă, dar nu voiam să vorbesc până nu aveam claritate 100% asupra tuturor cifrelor. Am format un grup de lucru la Minister.Nu au trecut 48 de ore când veneam dimineața la serviciu și am aflat de la televizor că am fost demis. Fără niciun telefon. Fără niciun reproș. Nimic.

Suntem la 5 ani distanță. Adevărul se vede mult mai clar acum. În 2020, în România au murit cu 39.000 de oameni mai mult decât media anuală a celor 10 ani dinainte. Oficial, doar 16.000 au fost raportați ca morți de COVID.

Cei 23.000 rămași nu existau în nicio statistică. Mi-a spus cineva din sistem atunci pe șleau: “trebuiau organizate alegeri în decembrie. Fuseseră deja amânate o dată. Iohannis voia alegeri ca să scape de Orban”

Citește și Soluția propusă de Vlad Voiculescu lui Alexandru Rogobete pentru plata datoriei României către Pfizer: ”Pfizer nu este o organizație caritabilă. Fiecare zi de întârziere costă 100-150.000 euro!”. Răspunsul ferm al ministrului Sănătății: ”Când bunul simț coboară sub un anumit nivel, trebuie să reacționez”

Iohannis și sistemul lui – cu partea borfașă din PNL – au vrut alegeri parlamentare în decembrie 2020. Cifrele adevărate ale pandemiei îi încurcau. După ce am fost dat afară, toată acea vară, au adăugat încet-încet morți „uitați” din urmă- peste 3.400 de decese post-raportate între mai și septembrie 2021.

Cele mai multe fuseseră… când credeți? Fix înainte de alegeri. Doar pentru noiembrie 2020 s-au mai adăugat 901 decese. Pentru decembrie 2020, încă 722.

Iohannis și sistemul lui – cu partea borfașă din PNL – au vrut alegeri parlamentare în decembrie 2020. Cifrele adevărate ale pandemiei îi încurcau.Toată vara, fiecare raportare zilnică a deceselor din urmă a confirmat ce spusesem eu în acea conferință de presă.
Dar adevărul este că nimeni nu mai voia să audă de morți. Era toată lumea obosită, chiar și presa – câtă mai era îm slujba jurnalismului și nu în slujba partidelor deja.Iar pandemia fusese declarată învinsă de Cîțu și Iohannis – așa ne anunțaseră.

Nimeni nu se mai vaccina. Sute de centre de vaccinare din țară au rămas deschise cu costuri enorme pentru 1, 2, 10 vaccinări pe zi. Uneori niciuna. Măsuri de prevenție nu mai existau deloc. Apoi a venit nota de plată pentru adevărul ascuns și minciunile crezute.

EPISODUL 4 — România pe locul 1 în lume. La morți.

În octombrie 2021 – după ce vaccinarea fusese abandonată politic de Iohannis și Cîțu la 24% acoperire – România a înregistrat 44.595 de morți într-o singură lună, față de ~21.000 cât era „normalul” din cei 10 ani dinainte. Exces de +112%. Mai mult decât dublu.

Numărul morților în plus într-o singură lună – de 20 de ori mai mare decât numărul total al victimelor Revoluției din 1989.

Locul 1 mondial la rata mortalității COVID.

Zeci de mii de oameni și-au pierdut viața în România în toamna anului 2021, pe timp de pace, când nicăieri în Europa se mai murea de Covid decât de 4-5-7 ori mai puțin decât la noi.
Zeci de mii de oameni care ar fi putut trăi dacă România ar fi fost un stat responsabil până la capăt.

Noi, ăștia de la USR sigur nu suntem perfecți. Dar peste tot unde au mers USR-iști au fost responsabili și au deranjat pentru că au deschis uși.
Nici Ilie Bolojan nu este perfect.
Dar după supermeni și îmbârligători avem în sfârșit un premier responsabil.
A deschis uși și da, sunt sigur că a găsit rozătoare.

Din punctul meu de vedere, nu a deschis destule uși. Mai are multe de deschis și ar fi o greșeală ca acele uși deschise să se închidă înapoi.
V-am spus povestea de mai sus acum, la 5 ani după ce s-a întâmplat, pentru că acum am toate datele – din surse oficiale, incontestabile – pentru a demonstra adevărul rostit de mine atunci, dar și pentru a arăta costul ușilor închise. Ușile închise înseamnă bani, resurse publice pierdute, uneori vieți pierdute. Din punctul meu de vedere, Ilie Bolojan nu are de ce să plece”, a transmis fostul ministru pe rețelele de socializare.

România încearcă că găsească o soluție în privința datoriei de 600 de milioane de euro către compania Pfizer. Astfel, ministrul Finanțelor și ministrul Sănătății s-au întâlnit, în cursul zilei de joi, cu reprezentanții Pfizer în SUA.

„Aşa cum am spus public, astăzi, împreună cu ministrul Finanţelor, domnul Alexandru Nazare, am participat la prima întâlnire exploratorie de negociere cu compania Pfizer, la Washington DC. Discuţiile s-au desfăşurat într-un ton echilibrat, profesionist, axat pe identificarea unor soluţii concrete pentru România. Nu vorbim doar despre o obligaţie financiară, ci despre responsabilitatea de a transforma această situaţie într-un beneficiu real pentru pacienţi”, a scris pe Facebook ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete.

Citește și: Andreea Raicu a răbufnit pe rețelele sociale. Vedeta critică piesa lansată de băieții Antoniei și ai lui Alex Velea: „La 8 ani, un copil nu ar trebui să vorbească despre seducție sau posesie”

Propunerile statului român

Acesta a anunțat că propunerea României, elaborată în baza mandatului primit de la Guvern, vizează continuarea negocierilor pentru transformarea sumei datorate în medicamente inovatoare destinate pacienților oncologici și celor cu boli rare. De asemenea, Rogobete a subliniat că acest proces nu se va finaliza rapid, chiar dacă a avut un început promițător.

„Am reiterat importanţa sistemului de sănătate şi parteneriatul solid pe care România îl are de zeci de ani cu Pfizer, precum şi deschiderea pentru dezvoltarea unor colaborări viitoare în domeniul cercetării şi dezvoltării farmaceutice. România are nevoie de acces la inovaţie, iar acest tip de parteneriat poate accelera acest proces.

În perioada următoare, reprezentanţii companiei Pfizer vor reveni cu un răspuns privind cadrul tehnic de continuare a discuţiilor şi posibilitatea ca această propunere să fie analizată şi aprobată la nivelul board-ului de conducere al Pfizer”, a mai precizat ministrul.

Citește și: Ilie Bolojan pune cruce alianței cu PSD: „Dacă se generează o criză politică, PNL nu va mai fi într-o coaliţie cu PSD”.

România a pierdut procesul cu Pfizer în instanță și trebuie să plătească 600 de milioane de euro.

Încă de când a fost anunțată decizia instanței belgiene, foștii miniștri ai Sănătății, din perioada pandemiei, se arată reciproc cu degetul.

Guvernul caută soluţii pentru gestionarea situaţiei, fiind luate în calcul mai multe scenarii.

„În astfel de momente, responsabilitatea nu este să explicăm trecutul, ci să construim soluţii pentru viitor”, este de părere ministrul Sănătăţii.