În jur de 300 de milioane de oameni din întreaga lume trăiesc cu BPOC (Boala Pulmonară Obstructivă Cronică). Este, de altfel, a treia cauză principală de deces, fiind subdiagnosticată din cauza evoluției silențioase, motiv pentru care se ajunge la medic mult prea târziu. Deși nu există un tratament care să „vindece” afecțiunea pulmonară, strategiile proactive la populațiile cu risc crescut, dar nediagnosticate, sunt esențiale pentru a întârzia progresia bolii și pentru a reduce cât se poate de mult complicațiile pe termen lung și mediu.

Boala Pulmonară Obstructivă Cronică (BPOC) are o complexitate aparte nu atât din perspectiva simptomatologiei, cât a modului în care poate progresa și a cauzelor sale. BPOC nu este o banală răceală sau pneumonie pe care o tratezi și în câteva zile sau săptămâni ai scăpat. Nu știi că o ai, nu primești tratament la timp, iar afectarea pulmonară este deja severă când încep primele simptome.

În cazul BPOC, pacientul și medicul au nevoie de teste, analize și investigații pentru a fi siguri că diagnosticul final este cel corect și pentru a începe un plan de tratament personalizat în vederea gestionării simptomelor și eventualelor complicații, care apar oricum.

Boala Pulmonară Obstructivă Cronică (BPOC). Cum o recunoști și de ce apare?

Boala pulmonară obstructivă cronică este o afecțiune pulmonară progresivă, continuă și heterogenă, cu simptome respiratorii cronice – de la dispnee la producție de spută sau tuse -, apărută ca urmare a anomaliilor căilor respiratorii și/sau ale alveolelor. Practic, apar inflamația și iritația în interiorul căilor respiratorii, ceea ce limitează fluxul de aer către și dinspre plămâni.

La început, boala pulmonară obstructivă cronică nu are simptome, afectarea pulmonară continuând până la agravare dacă expunerea la fumat și alți iritanți este permanentă. Pot trece ani până la diagnosticare; de la vârsta de 40+ ani s-ar putea să se manifeste și primele simptome, când boala este deja într-un stadiu acut sau cronic.

Cu mult înainte de a observa orice fel de probleme cu respirația, pacienții cu BPOC ajung să piardă peste 50% din capacitatea pulmonară, înregistrând o afectare ireversibilă a plămânilor.

Debutul tipic al acestei afecțiuni la nivel de simptome este tusea cronică și persistentă. Deși este un mecanism normal, care nu dă de gândit, o tuse care nu trece în timp indică probleme mai grave la nivelul plămânilor și o posibilă afecțiune. Se adaugă producția crescută de mucus și spută (plămânii încearcă să blocheze sau să îndepărteze iritanții; fumul de tutun produce o cantitate de trei ori mai mare de mucus și spută), dar și dificultățile de respirație sau dispneea la efort.

Oboseala instalată mult mai rapid, energia scăzută și rezistența care nu mai este la fel ca înainte ar putea fi semne care anunță boala pulmonară obstructivă cronică, pe lângă răcelile mai frecvente iarna.

În stadii avansate, pacientul cu BPOC se va confrunta cu senzații de apăsare și presiune în piept, infecții pulmonare mai frecvente, pierdere în greutate fără intenție, glezne, picioare și labe ale picioarelor inflamate, precum și respirație șuierătoare. Se va merge de urgență la camera de gardă dacă pacienții nu mai pot respira, dacă buzele și patul unghial capătă o culoare albastră, dacă inima are un ritm modificat, mai rapid, ori dacă apar confuzia și dificultățile de concentrare.

A nu se confunda tusea fumătorilor cu BPOC; la foștii fumători s-ar putea să fie vorba doar de o decondiționare a plămânilor. Diagnosticarea este esențială în acest scenariu.

Stadiile BPOC (clasificarea GOLD) și cauzele afecțiunii

În clasificările moderne, stadialitatea BPOC este raportată la severitatea obstrucției bronșice (măsurată prin spirometrie, gradele GOLD 1-4) și la impactul clinic (simptome și istoricul exacerbărilor, gruparea ABE).

Stadialitatea BPOC în funcție de gradele spirometrice (severitatea obstrucției, bazată pe FEV1):

·      FEV1 peste sau egal cu 80% din valoarea prezisă – stadiu ușor, GOLD 1;

·      FEV1 50-79% din valoarea prezisă – stadiu moderat, GOLD 2;

·      Severă (FEV1 30-49%) – stadiu sever, GOLD 3;

·      FEV1 sub 30% din valoarea prezisă – stadiu foarte sever, GOLD 4.

Clasificarea combinată a stadialității (simptome și risc de exacerbări) include grupuri distincte bazate pe simptome și exacerbări, pe lângă spirometrie, utilizând scorurile mMRC (scală modificată a Consiliului de Cercetări Medicale, ce evaluează dispneea, de la 0 la 4) și CAT (testul de evaluare a BPOC, ce măsoară impactul general asupra calității vieții, de la 0 la 40). Pacientul simptomatic prezintă scoruri mMRC și CAT mai mari.

Dacă sunt simptome puține, avem mMRC 0-1 sau scor CAT sub 10; dacă sunt mai multe simptome, avem mMRC peste sau egal cu 2 sau scor CAT peste sau egal cu 10.

La evaluarea riscului de exacerbări se analizează istoricul de episoade acute din ultimele 12 luni. Risc scăzut înseamnă 0 sau 1 exacerbare moderată, iar risc crescut înseamnă 2 sau mai multe exacerbări moderate ori cel puțin 1 exacerbare severă.

În acest punct al discuției trebuie clarificată distincția dintre „BPOC precoce” și „BPOC ușoară”. Identificarea BPOC precoce este dificilă, fiind nevoie de o diferențiere între precoce biologic și precoce clinic. 

Nu toți pacienții cu BPOC ușoară se află în stadii precoce ale bolii. Nu se va echivala forma ușoară cu cea precoce, pentru că nu toți indivizii afectați și-au început traiectoria de la o funcție pulmonară normală la vârsta adultă tânără.

Cauza principală a BPOC este fumatul de țigări clasice, de tutun, emfizemul și bronșita cronică contribuind în egală măsură la instalarea bolii. De asemenea, fumatul pasiv, astmul, expunerea ocupațională la praf și substanțe chimice, la fumul provenit din arderea combustibililor, la infecții și vapori toxici, genetica și vârsta înaintată ar putea contribui la apariția afecțiunii.

Referindu-ne la cauza genetică a BPOC, deficitul de alfa-1 antitripsină este o tulburare genetică în care pacienții au niveluri circulante reduse și/sau funcție afectată a alfa-1 antitripsinei (inhibitor-cheie al proteazei serice), ducând la distrugerea progresivă a țesutului pulmonar.

Diagnosticarea BPOC și tratamente eficiente

Diagnosticarea BPOC începe la medicul de familie, care evaluează pacientul și îl trimite la pneumolog, iar acesta confirmă diagnosticul prin spirometrie, stabilește stadiul și planul terapeutic. Complicațiile cardiace asociate frecvent cu BPOC sunt diagnosticate și tratate de medicul cardiolog. Un genetician sau specialist în boli rare va avea un cuvânt de spus în cazul deficitului de alfa-1 antitripsină.

Prima etapă a testării pentru stabilirea unui diagnostic clar este spirometria. Criteriul spirometric necesar pentru diagnosticul BPOC este raportul FEV1/FVC sub 0,7 după bronhodilatator. Spirometria măsoară FVC (capacitatea vitală forțată), respectiv FEV1 (volumul expirator calculated/forțat în prima secundă) – volumul livrat în prima secundă a manevrei FVC.

Medicul specialist poate recomanda și o radiografie toracică, o tomografie computerizată (CT) sau alte teste ale funcției pulmonare dacă diagnosticarea nu este simplă după spirometrie. La stabilirea diagnosticului vor ajuta testarea capacității de difuziune (pentru cazurile cu emfizem), biomarkerii, tehnicile imagistice și testarea pentru alfa-1 antitripsină.

Primul pas pentru încetinirea progresului BPOC este renunțarea la fumat. Trebuie înțeles că afectarea pulmonară cauzată deja de fumat este ireversibilă.

Reducerea riscului de exacerbări infecțioase se realizează prin vaccinare antigripală, antipneumococică, anti-pertussis și împotriva virusului sincițial respirator pentru persoanele de peste 60 de ani sau pentru pacienții care au deja afecțiuni cronice pulmonare ori cardiace.

Reabilitarea pulmonară (antrenament fizic combinat cu educație specifică bolii) este eficientă în caz de BPOC agravată. Lipsa activității fizice constante duce la apariția efectelor extrapulmonare ale bolii, cum ar fi slăbiciunea musculaturii scheletice, osteoporoza și boala cardiovasculară.

Pneumologii vor recomanda bronhodilatatoarele, care cresc FEV1 și/sau modifică alte variabile spirometrice, alterând tonusul musculaturii netede a căilor respiratorii. Agenți precum ensifentrine și dupilumab vor reduce exacerbările și vor îmbunătăți funcția pulmonară. În optimizarea terapiilor se poate ține cont și de fenotipurile specifice pacientului și de comorbiditățile existente.

Oxigenoterapia și ventilația (în stadii avansate, în care există insuficiență respiratorie agravată) sunt de bază – scad mortalitatea și previn spitalizările repetate.

În cazurile grave și complexe de BPOC se intervine chirurgical sau bronhoscopic la pacienții selecționați cu emfizem avansat, refractar la îngrijirea medicală optimizată. Vor funcționa reducerea chirurgicală a volumului pulmonar, valvele endobronșice și, în stadiul terminal, transplantul pulmonar.

Foarte importantă pentru încetinirea progresului BPOC este gestionarea activă a afecțiunilor asociate, în special a celor psihologice; un screening pentru anxietate și depresie ar putea influența pozitiv evoluția afecțiunii.

Dacă ne raportăm la stadialitatea despre care am discutat anterior, în stadiul 1 (ușor) se folosesc strategii preventive și de ameliorare a simptomelor, iar în stadiul 2 (moderat) intervin în schemele de tratament personalizate inhalatoarele de întreținere și reabilitarea pulmonară. În stadiile 3-4 este nevoie de spitalizare, riscul de insuficiență respiratorie și complicații cardiace (cord pulmonar) este foarte mare și se intervine chirurgical și de urgență.

În cadrul clinicilor, hyperclinicilor și spitalelor private din rețeaua MedLife, medicii specialiști pneumologi evaluează fiecare caz de BPOC și oferă planuri de tratament personalizate pentru gestionarea eficientă a simptomatologiei prezentate la consult.

Accesul la tehnologii de ultimă generație pentru testare, la analize și investigații imagistice avansate este ușor și rapid. Decontările CNAS cu bilet de trimitere sunt posibile în anumite cazuri sau se poate plăti direct pentru investigații și analize.

Programările se pot make telefonic sau online, prin aplicație și pe site-ul oficial MedLife. Timpii de așteptare sunt mai mici decât în sistemul public de sănătate, iar fiecare programare este respectată. 

Pacienții primesc răspunsuri complete despre BPOC și li se propun abordări multidisciplinare corecte în funcție de istoricul medical și simptome, cu recomandări de investigații și teste ce se pot efectua în cadrul aceleiași rețele MedLife.

Dacă este nevoie de intervenții chirurgicale complexe, personalul medical respectă protocoale stricte pentru rezultate excelente de fiecare dată. La MedLife, pacientul este în siguranță și are garanția că orice tratament sau intervenție are la bază o decizie axată pe diagnosticare și pe interpretarea rezultatelor tuturor investigațiilor din prezent sau din trecut.

O păpușă gonflabilă proaspăt scoasă din cutie e netedă, elastică și fără niciun miros, în timp ce una uitată un an într-un colț de dulap iese lipicioasă, cu pliuri crăpate și cu aer care se scurge pe nesimțite. Diferența vine aproape întotdeauna din câteva obiceiuri mici, nu din norocul de a fi nimerit un model mai bun.

O păpușă gonflabilă proaspăt scoasă din cutie e netedă, elastică și fără niciun miros, în timp ce una uitată un an într-un colț de dulap iese lipicioasă, cu pliuri crăpate și cu aer care se scurge pe nesimțite. Diferența vine aproape întotdeauna din câteva obiceiuri mici, nu din norocul de a fi nimerit un model mai bun.

Dacă te întrebi cum repari și cum păstrezi o păpușă gonflabilă, răspunsul are trei părți, umflarea corectă, un kit de reparat la îndemână și un loc de depozitare potrivit. Mai jos găsești pașii în ordinea în care îi vei folosi, de la prima umflare până la momentul în care știi că e timpul să o înlocuiești.

De ce o păpușă gonflabilă are nevoie de îngrijire și cum se comportă vinilul

Păpușa gonflabilă este făcută de obicei din vinil (PVC), un material flexibil care rezistă bine la folosirea obișnuită, dar se degradează sub efectul căldurii, al frecării și al unor substanțe precum uleiurile. O îngrijire simplă, făcută constant, previne majoritatea defectelor, iar reparațiile rămân pentru accidente.

Problemele apar aproape mereu în aceleași locuri. Cusăturile suportă presiunea aerului, supapa se deschide și se închide la fiecare folosire, iar zonele care se îndoaie des, cum sunt încheieturile, se subțiază treptat.

Merită să faci diferența între o pierdere lentă de aer și o gaură adevărată. Dacă păpușa se înmoaie încet peste noapte, vinovatul este de multe ori dopul supapei, rămas puțin întredeschis sau murdar. O gaură se vede altfel, pentru că aerul iese constant din același punct și păpușa se dezumflă mult mai repede.

Rutina care previne cele mai multe probleme durează câteva minute după fiecare folosire. Ștergi vinilul, îl lași să se usuce și treci cu ochii și cu mâna peste cusături și peste supapă, ca să prinzi din timp o zonă uzată.

Cum alegi un model dintr-un vinil gros, care se repară ușor

Un model din vinil mai gros, cu cusături bine sudate și supapă solidă, rezistă mai mult și se repară mai ușor decât unul subțire. Grosimea materialului se simte la pipăit și ar trebui să apară în descrierea produsului, alături de tipul de supapă.

Pentru un model nou, poți arunca un ochi și printre produsele de la JustLove, verificând în descriere grosimea vinilului, felul cusăturilor și tipul supapei înainte de comandă. Un material gros și omogen primește un petic mult mai bine decât unul care se întinde ca o folie.

Confuzia clasică a începătorilor este să creadă că un model foarte ieftin și foarte subțire e o afacere bună. Se sparge mai repede, iar peticele se prind prost pe el, pentru că adezivul nu are ce apuca pe un material atât de fin.

La un model nou, uită-te la cusături, care trebuie să fie netede și fără zone ondulate, și la dop, care trebuie să se închidă etanș. Un miros puternic de plastic care nu dispare după aerisire e un semn prost. Înainte de prima folosire, umflă păpușa și las-o câteva ore, ca să vezi dacă pierde aer.

Cum umfli păpușa cu pompă, nu cu respirația

Păpușa se umflă cu o pompă manuală sau electrică, nu cu gura, pentru că aerul expirat aduce umezeală în interior, iar vinilul umed păstrează mirosuri și poate mucegăi. Pompa umflă și mai uniform, fără să forțeze cusăturile.

Procedura e scurtă. Deschizi supapa, atașezi duza potrivită, umfli treptat și închizi dopul cât mai repede, ca să nu iasă aerul. La final, verifică dacă dopul stă drept și bine apăsat în loc.

Mulți cred că o păpușă umflată la maximum e una mai bună, dar o umflare excesivă întinde cusăturile, iar acolo apar primele crăpături. Umflarea potrivită se recunoaște simplu, vinilul rămâne ușor elastic când apeși, nu e tare ca o minge. Dacă pompa electrică e prea puternică, oprește-o puțin mai devreme și completează cu mâna.

După o perioadă de depozitare, păpușa are nevoie de câteva minute ca să se așeze. Umflă-o, lasă vinilul să se întindă singur și abia apoi verifică din nou presiunea, pentru că materialul cedează puțin la început.

Cum găsești scurgerea și ce faci până ai kitul de reparat

Scurgerea se găsește pulverizând apă cu detergent pe suprafața umflată și urmărind locul unde apar bule. Începe cu zonele suspecte, adică cusăturile, jurul supapei și pliurile adânci, apoi continuă cu restul corpului.

Când bulele apar, șterge zona și notează-ți unde era. Dacă ai nevoie de o soluție de urgență, banda adezivă specială pentru vinil ține temporar locul peticului până faci o reparație curată.

Confuzia frecventă este să cauți ajutorul în superglue sau în banda obișnuită. Se întăresc, nu urmăresc îndoirea vinilului, crapă la prima mișcare și, în plus, strică suprafața pentru peticul de după.

Kitul de care ai nevoie e simplu, petice de vinil, adeziv special pentru vinil și o cârpă curată. Le găsești în magazinele de bricolaj, la rubricile de piscine, bărci pneumatice și saltele gonflabile.

Cum lipești peticul pas cu pas și ce faci cu cusăturile și supapa

Pentru o gaură mică, lipești un petic mai mare decât defectul, cu adeziv pentru vinil, pe o zonă curată și uscată. Murdăria, grăsimea și umezeala strică lipirea, iar un adeziv nepotrivit rămâne rigid pe un material care se întinde la umflare.

Procedura, în ordine:

1. Dezumflă păpușa complet și curăță zona de murdărie și grăsime, apoi lasă-o să se usuce.
2. Taie peticul cu câțiva centimetri mai mare decât defectul și rotunjește-i colțurile, ca să nu se agațe și să nu se dezlipească.
3. Întinde adezivul într-un strat uniform, fără bălți, pe petic și pe zona defectă.
4. Apasă peticul din centru spre margini, ca să iasă aerul, apoi ține-l sub o greutate plată sau trece peste el cu un rulou dur.
5. Verifică să nu fi ajuns adeziv în interiorul păpușii.

Timpul de priză îl dă adezivul. Multe produse cer cam o zi înainte de reumflare, altele mai puțin, deci urmează instrucțiunile de pe ambalaj. Apoi umflă păpușa și repetă proba cu apă și săpun, ca să vezi dacă bulele au dispărut.

Cusăturile și supapa sunt mai greu de reparat acasă, pentru că peticul simplu rar ține pe o zonă care se îndoaie și suportă presiunea aerului. Dacă pierderea vine din supapă, verifică întâi dopul și garnitura, care pot fi curățate sau schimbate. Peticul transparent sau subțire se potrivește mai bine pentru o reparație discretă, iar înainte să-l lipești pe un loc vizibil, încearcă-l pe o zonă mică și ascunsă.

Cum cureți vinilul fără să-l subțiezi

Cel mai sigur mod de a curăța vinilul este apa călduță cu un săpun blând, fără parfum, urmată de clătire și de uscare cu un prosop moale. Soluțiile agresive și buretele dur subțiază materialul și îl fac mai sensibil la crăpături.

Evită alcoolul concentrat, dizolvanții, soluțiile cu clor și bureții abrazivi. Vinilul este și poros, așa că orice urmă de produs puternic rămâne în material mai mult decât crezi.

Uscarea contează cel mai mult în pliuri și în jurul supapei, unde umezeala rămâne ușor. O păpușă pusă la loc udă în interior sau între pliuri e invitația perfectă pentru mucegai. Dacă vinilul a devenit lipicios, presară un strat foarte fin de talc sau amidon de porumb, doar cât să nu mai simți lipiciul, după uscare, și șterge surplusul.

Interiorul nu se spală. Dacă ai bănuiala că a intrat umezeală, umflă și dezumflă păpușa de câteva ori cu pompa, apoi las-o cu supapa deschisă într-o cameră aerisită, până dispare orice urmă de umezeală.

Cum depozitezi păpușa, pliată sau parțial umflată

Păpușa se depozitează curată și bine uscată, într-un loc răcoros și întunecat, pliată larg sau parțial umflată. Pliurile strânse și lăsate luni la rând lasă urme și pot crăpa vinilul.

Pliată, o îndoiești larg, fără cute ascuțite, și schimbi din când în când locul pliurilor, ca vinilul să nu stea mereu îndoit în același punct. Parțial umflată, evită îndoiturile, dar cere mai mult spațiu, de exemplu pe un raft sau pe un pat din camera de oaspeți, sprijinită pe o suprafață moale.

Pune-o într-o husă din material textil sau într-o pungă care respiră, nu în plastic închis ermetic, care păstrează umezeala. Plasticul și folia pot adera la vinil, iar pe suprafețe moi se pot transfera culori de la haine sau de la alte obiecte colorate.

Locul potrivit este un dulap sau un sertar, ferit de lumină directă și de obiecte grele. Dacă o ții dezumflată, închide dopul abia după ce vinilul s-a uscat, ca să nu intre umezeală și praf.

Ce strică repede vinilul, de la căldură la uleiuri și obiecte ascuțite

Vinilul se strică cel mai repede din cauza căldurii, a obiectelor ascuțite și a uleiurilor, pentru că slăbesc structura materialului și pot provoca găuri sau lipicioșenie. Merită să le ții pe toate trei departe de păpușă.

Căldura deformează vinilul și îl face casant. Ține-l departe de soare direct pe geam, de calorifer, de o mașină încălzită în sezonul cald și de uscătorul de păr, tentant când vrei să usuci repede.

Lista obiectelor care taie sau agață e mai lungă decât pare:

• unghiile lungi
• bijuteriile
• fermoarele
• muchiile mobilei

Uleiurile și lubrifianții uleioși pot degrada suprafața vinilului sau o pot lăsa lipicioasă. Lubrifiantul pe bază de apă este alegerea cea mai sigură. Mai evită să lași păpușa sub greutăți sau lângă haine care se decolorează.

Când mai merită reparată o păpușă și când o înlocuiești

O păpușă merită reparată când are găuri mici, în zone ușor de lipit, iar vinilul din jur este încă flexibil. Dacă materialul s-a uscat, a crăpat în mai multe locuri sau pierde aer pe cusături, o reparație nu mai ține mult.

Semnele că ai ajuns la capăt sunt clare, vinil rigid, mai multe scurgeri apărute una după alta și cusături care se desprind. Un petic lipit pe un material uzat nu rezolvă problema, ci doar o mută mai încolo.

Ca să știi dacă o reparație ține, lasă păpușa umflată o zi și verific-o din nou cu apă și săpun. Dacă a rămas fermă și nu mai apar bule, peticul a prins bine. Când hotărăști să o dai la o parte, curăț-o, usc-o și aruncă-o la deșeuri, nu o lăsa într-un loc unde ar putea fi găsită sau refolosită.

O păpușă care a ajuns lipicioasă și crăpată într-un colț de dulap n-a fost victima unui defect de fabricație, ci a unei serii de obiceiuri mici, repetate. Cea care arată ca nouă după ani de folosire a fost, probabil, umflată cu pompă, ștearsă după fiecare folosire și ținută la răcoare.

În practică, ajunge să umfli cu pompa, fără să forțezi cusăturile, să cureți cu apă călduță și săpun blând, să usuci bine pliurile și să o pui într-o husă textilă, într-un loc răcoros, departe de căldură, de obiecte ascuțite și de uleiuri. La prima bulă care apare în apa cu săpun, ai deja kitul pregătit și știi ce ai de făcut.

Criză majoră în Sănătate. Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate au cerut recent suplimentarea bugetului cu peste 8,2 miliarde de lei pentru a acoperi cheltuielile sistemului sanitar până la sfârșitul anului 2026.

Criză majoră în Sănătate. Ministrul Sănătății cere rectificare bugetară

Potrivit celor mai recente date, una dintre cele mai mari probleme este legată de finanțarea serviciilor publice de ambulanță, care se confruntă cu un deficit estimat la 168 de milioane de lei pentru plata salariilor din lunile noiembrie și decembrie.

Din total, 6,873 miliarde de lei trebuie dirijate către Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.  2,585 miliarde de lei sunt necesare pentru echilibrarea bugetului fondului, iar alte 4,288 miliarde de lei pentru acoperirea deficitului generat de concediile medicale și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate.

Ambulanțele și Unitățile de Primiri Urgențe riscă să nu mai funcționeze din noiembrie 2026. România, în pragul falimentului: „Nu se mai poate aștepta”

Ministerul a solicitat și deblocarea sumelor reținute în procent de 10%, în conformitate cu prevederile legislației privind finanțele publice. În plus, conform datelor prezentate de minister, pentru cheltuielile de personal a fost repartizat în 2026 un buget de 1,81 miliarde de lei, în condițiile în care, în primele zece luni ale anului au fost cheltuiți 1,639 miliarde de lei, ceea ce înseamnă că pentru noiembrie și decembrie au mai rămas 171,1 milioane de lei, scrie Adevarul. 

În același timp, necesarul estimat pentru ultimele două luni ale anului este de 339,1 milioane de lei, ceea ce generează un deficit de aproximativ 168 de milioane de lei, mai amintește sursa citată, analiza sugerând astfel că fondurile disponibile acoperă doar jumătate din necesarul pentru plata salariilor din ultimele două luni ale anului.

Ministerul avertizează că, fără o rectificare bugetară urgentă, sistemul medical din România se va afla, în două-trei săptămâni, „într-un risc ridicat de nefuncţionare”.

Ministrul interimar al Sănătății Cseke Attila anunță dezastrul în spitale în 2- 3 săptămâni dacă nu se face o rectificare bugetară: „Este absolut necesar să avem un Guvern”

Fostul ministru al Sănătății, Alexandru Rogobete, acuză că premierul Ilie Bolojan a refuzat în mod deliberat să aloce suficienți bani pentru sistemul de sănătate, deși știa despre nivelul cheltuielilor din sistem. Putea lua inclusiv bani de la fondul de rezervă pentru unitățile de primiri urgențe și ambulanțe, atenționează Rogobete.

Robogete spune că a cerut bani suficienți, dar nu a primit

”Atunci când s-a realizat bugetul, am solicitat pentru zona de urgenţă (…) 650 de milioane de lei. Alocarea aprobată probabil pentru reducerea deficitului, pentru că aduceţi-vă aminte că singurul obiectiv după care a funcţionat ţara asta aproape un an de zile a fost să reducem deficitul cu orice preţ, alocarea primită a fost de 460 şi ceva de milioane, deci o scădere de aproape 30% faţă de cât am solicitat”, a afirmat Alexandru Rogobete, sâmbătă, la Antena 3 CNN. 

El a precizat că anul trecut a făcut două rectificări, una în septembrie şi alta în noiembrie. 

”Evident că este nevoie de o rectificare şi anul trecut a fost nevoie de rectificare. Am făcut două rectificări pozitive pentru domeniul sănătăţii, una în septembrie, una în noiembrie, astfel încât lucrurile să funcţioneze şi au funcţionat. Drept dovadă că nu am avut sincope şi nu am avut astfel de urgenţe de la preluarea mandatului de ministru al Sănătăţii”, a explicat ministrul propus la Sănătate. 

Bolojan putea scoate bani din fondul de rezervă

Rogobete a afirmat că nu înţelege de ce nu au fost scoase din Fondul de rezervă aflat la dispoziţia Guvernului câteva zeci de milioane de lei pentru zona de urgenţă. 

”Ce nu înţeleg eu – şi am spus asta şi în septembrie, şi în august, ştiind că urmează o situaţie de criză, ştiind că se va bloca sistemul de urgenţă din România – de ce nu au scos din Fondul de rezervă la dispoziţia Guvernului câteva zeci de milioane doar pentru UPU şi ambulanţe, fără alte programe, pentru a nu ajunge în acest punct? Este o întrebare la care sigur nu mă aştept să răspundă cineva, dar puteau să scoată fără nicio problemă câteva zeci, 20-30 de milioane din Fondul de rezervă, cu o alocare imediată către unităţile de primiri urgenţă, în special către marile institute, marile spitale, astfel încât să nu ajungem cu emoţii, că vin pacienţi cu infarct în UPU şi nu mai este decât o doză pentru tratament”, a mai declarat Alexandru Rogobete.

Potrivit sursei citate, preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, Horaţiu Moldovan, ar trebui să plece din funcţie. 

”Eu îi cer să plece din fruntea Casei de când eram ministru. O cauză pentru haosul fără precedent în sistemul de sănătate şi în programele naţionale de sănătate, când pacienţii de oncologie ajung să nu-şi mai găsească tratamentele, i se datorează şi domnului preşedinte Horaţiu Moldovan”, a mai spus Alexandru Rogobete.

Dependența celor mici de telefoane și tablete nu mai reprezintă un risc. A devenit deja, din păcate, un fenomen extins, la care specialiștii caută soluții.

Subiectul se află și pe agenda celei de-a doua ediții a conferinței ”Sănătatea mintală în era digitală”, care avea loc, cu participarea a numeroși experți, la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) ”Carol Davila” din București, luni, de la ora 11:00.

Evenimentul – organizat de Q Magazine, sub egida ministerelor Sănătății și Educației, în parteneriat cu Spitalul de Psihiatrie ”Alexandru Obregia” din Capitală și UMF ”Carol Davila” –  va fi astfel dedicat unor analize extrem de importante: de ce a scăzut performanța elevilor într-o epocă a progresului tehnologic și cum tratăm dependența de dispozitivele tehnologice, care tinde, asemenea adicției de droguri, alcool sau jocuri de noroc, să ia în stăpânire mai ales tinerii.

”Continuăm pledoaria noastră pentru utilizarea echilibrată a noilor tehnologii, mai ales în rândul copiilor și adolescenților, al căror creier este în formare, pentru a nu li se diminua șansa la sănătate, fericire și la bucuria vieții.

Specialiști, psihiatrii, neurologi, psihologi, reprezentanți ai societății civile, ai companiilor și autorităților statului vor dezbate cum menținem echilibrul într-o societate în care digitalizarea ajunge să ne controleze și chiar să ne condiționeze modul de viață și alegerile, și ce relație de cauzalitate este între digitalizarea școlilor și procentul de 31% al tinerilor de 15 ani, din Uniunea Europeană, care înțeleg cu greu un text elementar”, spune directorul revistei Q Magazine, Floriana Jucan.

Citește și Elev român, medalie de aur la Olimpiada de Inteligență Artificială. Alexandru Thury-Burileanu, în Top 20 mondial

La ediția de anul trecut a conferinței, ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, recunoștea că în România nu pot fi tratate bolile mintale cauzate de adicțiile digitale.

Între timp, mai multe țări limitează accesul copiilor cu vârsta sub 16 ani la rețelele de socializare, și țări precum Suedia și Norvegia, campioane la digitalizare în școli, revin la învățământul clasic, cu manuale tipărite și scris de mână pe caiete, prin politici naționale intitulate ”De la ecran la carte”.

Situația este atât de dramatică încât la nivelul Uniunii Europene a fost lansată Coaliția pentru alfabetizare, în încercarea de a diminua nu doar dependența nocivă de mediul digital, ci și declinul cognitiv al generației crescute cu telefonul în mână și tableta pe bancă.

Conferința ”Sănătatea mintală în era digitală” va include și lansarea cărții ”Ascensiunea și decăderea minții umane”, apărută la Editura Litera, în prezența autorului, profesorul neurolog Jan Martin Stransky din SUA.

Ediția în engleză, ”The rise and fall of the human mind”, a devenit best seller internațional și prezintă, având la bază studiile științifice, evoluția creierului și a inteligenței umane până la confruntarea de azi cu cea artificială.

Conferința care va avea loc luni în București este susținută de Fundația ”Vodafone”, OMNIASIG, Spitalul SANADOR, companiile ECO SUD, CLAROTY și de Uniunea Studenților din România.

Citește și Elevii pică BAC-ul, iar profesorii nu trec testele. Cine pe cine mai educă? Peste 2.000 de candidați la funcția de director, lăsați corigenți de sistemul pe care vor să-l conducă

Un studiu realizat în China, pe mai mult de 5.000 de persoane cu vârste de cel puțin 80 de ani, arată că femeile care consumă carne au avut șanse mai mari să ajungă la 100 de ani decât cele vegetariene.

Există însă o nuanță importantă: diferența a fost observată în special în cazul femeilor subponderale, în timp ce vegetarienele care consumau pește, lactate sau ouă au avut șanse similare de a deveni centenare cu cele care mâncau carne, notează Science Alert.

Cercetarea aduce noi informații într-o dezbatere complexă despre alimentație și longevitate, în condițiile în care populația lumii îmbătrânește, iar oamenii de știință încearcă să identifice obiceiurile care favorizează o viață mai lungă și mai sănătoasă.

Femeile vegetariene subponderale, mai puțin predispuse să ajungă la 100 de ani

Cercetătorii au analizat datele a 5.203 de persoane cu vârste de peste 80 de ani, dintre care 1.459 erau centenari, iar 3.744 aveau între 80 și 90 de ani. Informațiile provin din Sondajul longitudinal chinezesc privind longevitatea sănătoasă, unul dintre cele mai ample studii dedicate adulților în vârstă.

Echipa, formată din cercetători de la Universitatea Fudan, Centrul Chinez pentru Controlul și Prevenirea Bolilor și Universitatea Jiao Tong din Shanghai, a constatat că femeile care consumau carne aveau o probabilitate mai mare de a ajunge la 100 de ani decât cele care urmau o dietă vegetariană.

În cazul bărbaților, nu a fost identificată o asociere semnificativă între vegetarianism și atingerea vârstei de 100 de ani.

Rezultatele au evidențiat însă un aspect esențial: diferența dintre femeile care consumau carne și cele vegetariene a fost observată în special în rândul participantelor subponderale.

Potrivit autorilor, consumul zilnic de carne a fost asociat cu o probabilitate cu 44% mai mare de a ajunge la 100 de ani în acest grup, comparativ cu femeile care urmau o dietă vegetariană. Asocierea nu a fost identificată în cazul persoanelor cu greutate normală sau supraponderale.

În plus, vegetarienele care consumau pește, lactate sau ouă aveau șanse similare de a deveni centenare cu femeile care mâncau carne.

De ce contează greutatea corporală la vârste înaintate

Cercetătorii au constatat că indicele de masă corporală (IMC) explica parțial legătura dintre vegetarianism și probabilitatea mai redusă de a ajunge la 100 de ani.

La vârste înaintate, riscul de subponderalitate crește, iar menținerea unei greutăți adecvate și asigurarea unui aport suficient de calorii și nutrienți pot deveni deosebit de importante.

Autorii consideră că rolul IMC-ului în longevitate trebuie investigat în continuare. Ei amintesc și de așa-numitul „paradox al obezității”, un fenomen observat în unele studii, în care o greutate corporală mai mare pare asociată cu rezultate mai bune pentru sănătate în rândul persoanelor vârstnice, spre deosebire de ceea ce se observă în general la populațiile mai tinere.

Aceste rezultate nu înseamnă însă că persoanele în vârstă ar trebui să urmărească să ia în greutate sau să consume mai multă carne. Studiul identifică asocieri statistice, fără să demonstreze că alimentația a fost cauza directă a longevității.

Ce spun cercetările despre proteine și îmbătrânire

Rezultatele susțin ideea că nevoile nutriționale se pot schimba odată cu înaintarea în vârstă. Asigurarea unui aport adecvat de energie și nutrienți, inclusiv proteine, poate contribui la menținerea masei musculare și la o îmbătrânire sănătoasă.

Totuși, cantitatea optimă de proteine pentru persoanele vârstnice rămâne un subiect de dezbatere științifică. Unele cercetări au asociat dietele vegetariene cu un risc mai mare de fracturi, posibil din cauza unui aport insuficient de proteine și calciu. Alte studii au sugerat că un aport mai redus de proteine ar putea avea beneficii pentru îmbătrânire în anumite condiții biologice.

De asemenea, cercetările privind longevitatea arată că alimentația nu este singurul factor relevant. Activitatea fizică, somnul, mediul și condițiile sociale pot influența sănătatea și durata vieții.

Studiul chinez are și unele limite. Cercetătorii nu au putut stabili cum s-au modificat obiceiurile alimentare ale participanților de-a lungul timpului, întrucât datele au surprins alimentația din ultimii ani. În plus, alegerile alimentare pot fi influențate de starea de sănătate sau de dificultățile de mestecare întâlnite la vârste înaintate.

Carnea roșie și cea procesată, asociate cu riscuri pentru sănătate

Deși noua cercetare evidențiază posibile avantaje ale consumului de carne în anumite categorii de persoane vârstnice, aceasta nu contrazice automat studiile care au asociat dietele vegetariene și cele bazate predominant pe plante cu un risc mai mic de boli cardiovasculare, accident vascular cerebral, diabet de tip 2 și obezitate.

Contează și tipul de carne consumat. Carnea roșie și, mai ales, cea procesată au fost asociate cu riscuri mai mari pentru sănătate, motiv pentru care specialiștii recomandă, în general, limitarea consumului acestora.

„Constatările noastre au subliniat importanța unei diete echilibrate, atât din alimente de origine animală, cât și vegetală, pentru o longevitate sănătoasă”, au scris autorii cercetării, care consideră că sunt necesare studii suplimentare pentru elaborarea unor recomandări alimentare adaptate persoanelor foarte în vârstă.

Concluzia nu este că vegetarienele trăiesc neapărat mai puțin, ci că, la vârste înaintate, greutatea corporală și asigurarea unui aport suficient de nutrienți pot juca un rol important. Cele mai potrivite alegeri alimentare depind de nevoile fiecărei persoane, iar un singur studiu nu poate stabili ce dietă garantează o viață mai lungă.

Cercetarea a fost publicată în The American Journal of Clinical Nutrition.