Ne ferim de pericole, tresărim la zgomote neașteptate și evităm situațiile care ne provoacă teamă. Cu toate acestea, milioane de oameni aleg să plătească bilete la cinema pentru a urmări tocmai povești care îi sperie. Filmele de groază ne țin cu sufletul la gură, ne fac să ne acoperim ochii și ne accelerează bătăile inimii. De ce căutăm, de bunăvoie, asemenea emoții? Psihologii au mai multe explicații, iar unele dintre ele au legătură cu instinctele noastre cele mai vechi.

De ce căutăm frica în filmele horror, deși în viața reală fugim de pericole

Filmele de groază sunt printre cele mai vechi și mai populare genuri cinematografice. De la poveștile cu fantome și monștri până la producțiile despre invazii extraterestre și lumi postapocaliptice, acest tip de divertisment continuă să atragă publicul.

Paradoxul este că, în viața de zi cu zi, cei mai mulți oameni fac tot posibilul să evite experiențele care le provoacă frică. Atunci de ce aleg să urmărească filme în care personajele sunt urmărite, atacate sau puse în situații-limită?

O explicație interesantă este oferită de cercetătorul Mathias Clasen, specialist în psihologia filmelor horror. Acesta consideră că atracția noastră pentru poveștile înfricoșătoare ar putea avea legătură cu modul în care au evoluat instinctele de supraviețuire.

Strămoșii noștri trăiau într-un mediu în care pericolele fizice erau mult mai frecvente. Pentru a supraviețui, trebuiau să fie permanent atenți la ceea ce se întâmpla în jurul lor, să identifice rapid amenințările și să reacționeze atunci când apărea un prădător.

În timp, aceste experiențe au contribuit la dezvoltarea unui mecanism de detectare a pericolelor extrem de sensibil, care funcționează adesea fără să ne dăm seama.

Filmele horror reușesc să activeze tocmai acest mecanism. O ușă care se deschide singură, o siluetă observată în întuneric sau un zgomot neașteptat sunt suficiente pentru a ne pune organismul în stare de alertă.

Chiar dacă știm că urmărim o poveste fictivă, reacțiile emoționale și fizice pot fi foarte puternice.

În prezent, nu mai suntem nevoiți să ne confruntăm zilnic cu aceleași amenințări fizice ca strămoșii noștri. Filmele de groază ne oferă însă ocazia de a experimenta indirect asemenea situații, fără să ne expunem unui pericol real.

Putem urmări o invazie extraterestră, o epidemie imaginară sau o confruntare cu un criminal periculos, știind că ne aflăm în siguranță pe canapea sau în sala de cinema.

Există și un alt aspect interesant. După ce filmul se termină și tensiunea dispare, putem simți o satisfacție puternică. Am trecut printr-o experiență înfricoșătoare, dar nu ni s-a întâmplat nimic.

Pentru unii spectatori, această senzație poate semăna cu sentimentul de reușită de după depășirea unei provocări. Au înfruntat pericolul, chiar dacă numai prin intermediul unei povești, iar acest lucru le poate da impresia că își pot controla mai bine propriile emoții.

De ce frica se transformă în plăcere. Teoria psihologică a transferului excitației

Una dintre cele mai cunoscute explicații despre atracția pentru filmele de groază este teoria transferului excitației, formulată de psihologul Dolf Zillmann în anii 1970.

Ideea de bază este simplă: emoțiile negative provocate de o amenințare pot fi urmate de o reacție pozitivă intensă atunci când pericolul dispare.

În timpul unui film horror, corpul nostru poate reacționa ca și cum s-ar afla într-o situație periculoasă. Inima bate mai repede, mușchii se încordează, respirația se modifică, iar atenția devine mult mai concentrată.

Chiar dacă știm că imaginile de pe ecran nu ne pot răni, organismul răspunde la stimulii care provoacă teamă.

Lucrurile se schimbă atunci când amenințarea dispare. Personajele reușesc să scape, monstrul este învins sau misterul este rezolvat. În acel moment, tensiunea acumulată poate fi înlocuită de ușurare, entuziasm și satisfacție.

Contrastul dintre frica resimțită în timpul filmului și sentimentul de siguranță de la final poate face experiența chiar mai plăcută.

Acest mecanism nu se limitează la cinematografie. Cercetătorii au analizat și felul în care oamenii reacționează la jocurile video horror.

Un studiu publicat în 2017, care a avut în vedere jocul de supraviețuire DayZ, a arătat că riscul de a pierde definitiv progresul personajului în cazul morții putea intensifica experiența de joc. Tocmai posibilitatea unei pierderi importante făcea ca momentele tensionate să fie mai intense și, pentru unii participanți, mai captivante.

Așadar, frica și plăcerea nu se exclud întotdeauna. Într-un context controlat, emoțiile negative pot contribui la o experiență pe care spectatorul o consideră distractivă.

Curiozitatea morbidă: de ce suntem fascinați de moarte, violență și personaje malefice

Nu toți oamenii se uită la filme horror doar pentru adrenalină. Pentru unii, atracția vine din dorința de a afla mai multe despre lucruri pe care, în mod normal, ar prefera să nu le întâlnească în realitate.

Psihologii folosesc termenul de „curiozitate morbidă” pentru a descrie interesul față de subiecte precum moartea, violența, pericolul și comportamentele extreme.

Cercetările au arătat că persoanele care manifestă un nivel mai ridicat de curiozitate morbidă sunt, în general, mai atrase de filmele de groază. Unele dintre ele se declară mai puțin speriate de asemenea producții și preferă chiar să le urmărească singure.

Filmele horror le oferă ocazia să exploreze o latură întunecată a realității fără să suporte consecințele unor asemenea experiențe.

Pot urmări comportamentul unui criminal, pot descoperi cum reacționează oamenii într-o situație extremă sau pot vedea ce se întâmplă atunci când personajele sunt puse în fața unor alegeri imposibile.

Într-un anumit sens, aceste povești funcționează ca o fereastră către aspecte ale naturii umane pe care nu le întâlnim în mod obișnuit.

Interesul pentru asemenea subiecte nu înseamnă automat că o persoană aprobă violența sau că și-ar dori să trăiască asemenea experiențe. Curiozitatea față de un fenomen și dorința de a-l experimenta în realitate sunt lucruri complet diferite.

Ce fel de oameni preferă filmele de groază? Personalitatea poate avea un rol important

Filmele horror nu sunt pe gustul tuturor. În timp ce unii spectatori caută permanent producții care să-i sperie, alții evită complet acest gen.

Diferența nu ține neapărat de curaj, ci și de felul în care fiecare persoană reacționează la stimulii emoționali. Cercetările au identificat mai multe trăsături care pot influența preferințele pentru filmele de groază.

Persoanele care caută senzații puternice

Una dintre caracteristicile asociate cu plăcerea de a urmări filme horror este sensation seeking, adică tendința de a căuta experiențe noi, intense și pline de adrenalină.

Oamenii care au această trăsătură sunt atrași de situații care le provoacă emoții puternice. Pentru ei, chiar și frica poate deveni o parte plăcută a unei experiențe de divertisment.

Un film în care personajele sunt urmărite de un pericol necunoscut sau încearcă să supraviețuiască într-o lume distrusă poate oferi exact genul de stimulare pe care îl caută.

În schimb, persoanele care preferă un mediu liniștit și evită emoțiile foarte intense pot considera aceleași producții obositoare sau neplăcute.

Persoanele cu un nivel mai scăzut de empatie

O altă explicație luată în calcul de cercetători este legătura dintre empatie și preferințele cinematografice.

Unele studii sugerează că persoanele cu un nivel mai redus de empatie pot aprecia mai mult filmele horror, deoarece suferința personajelor le provoacă reacții emoționale mai slabe.

Totuși, această explicație trebuie privită cu prudență. Felul în care reacționăm la un personaj fictiv nu este neapărat același cu modul în care ne comportăm față de o persoană reală aflată în suferință.

Prin urmare, faptul că cineva adoră filmele horror nu înseamnă automat că este lipsit de empatie sau că nu îi pasă de cei din jur.

Există diferențe între femei și bărbați?

Unele cercetări au identificat diferențe statistice între femei și bărbați în privința preferințelor pentru filmele de groază.

În medie, bărbații au declarat un interes mai mare pentru producțiile horror și pentru scenele violente. În anumite studii, femeile au raportat niveluri mai ridicate de teamă și anxietate atunci când au urmărit asemenea filme.

O altă explicație posibilă este sensibilitatea la dezgust. Unele cercetări indică faptul că femeile pot reacționa mai intens la imaginile cu sânge, răni sau alte scene explicite.

Aceste rezultate nu trebuie însă transformate în reguli. Există numeroase femei care adoră filmele horror și bărbați care preferă să stea departe de ele. Preferințele cinematografice sunt influențate de mai mulți factori, iar sexul unei persoane nu determină automat reacția la frică.

Pot filmele de groază să ne ajute să gestionăm anxietatea? Ce au descoperit cercetătorii în timpul pandemiei

Filmele horror nu sunt doar o sursă de divertisment. În ultimii ani, cercetătorii au început să analizeze și posibilitatea ca acest gen cinematografic să ne ajute să ne pregătim psihologic pentru situații dificile.

Un studiu realizat în timpul pandemiei de COVID-19 a identificat o legătură interesantă între preferințele cinematografice și modul în care oamenii au gestionat criza sanitară.

Cercetarea a constatat că persoanele care urmăreau frecvent filme de groază raportau niveluri mai scăzute de suferință psihologică asociată pandemiei. În plus, spectatorii atrași de filmele cu dezastre și scenarii apocaliptice au declarat că se simțeau mai pregătiți pentru eventuale noi valuri ale crizei.

Aceste rezultate i-au făcut pe cercetători să ia în calcul posibilitatea ca vizionarea unor situații amenințătoare în mediul fictiv să contribuie la dezvoltarea unor mecanisme de adaptare.

Explicația ar putea fi legată de faptul că spectatorii au ocazia să experimenteze frica într-un mediu controlat. Pot observa cum reacționează la tensiune, cum se schimbă emoțiile de-a lungul poveștii și cum revine sentimentul de siguranță după dispariția pericolului.

Există anumite asemănări cu terapia prin expunere, o metodă folosită de specialiști în tratarea unor tulburări de anxietate. Aceasta presupune confruntarea treptată și controlată cu situațiile sau stimulii care provoacă teamă.

Totuși, există o diferență esențială: urmărirea unui film de groază nu reprezintă un tratament psihologic și nu poate înlocui terapia recomandată de un specialist.

Cercetătorii consideră că sunt necesare studii suplimentare pentru a înțelege dacă filmele horror pot avea beneficii reale asupra gestionării anxietății, în ce condiții și pentru ce categorii de persoane.

În cele din urmă, atracția pentru filmele de groază spune ceva interesant despre felul în care funcționează mintea umană. Ne temem de pericole, dar suntem și curioși să le explorăm. Iar atunci când știm că suntem în siguranță, frica poate deveni o experiență pe care alegem să o căutăm, nu să o evităm.

Președintele israelian Isaac Herzog trebuie să decidă cine va avea prima încercare de a forma un guvern, după ce alegerile neconcludente i-au lăsat atât pe premierul Benjamin Netanyahu, cât și pe principalul său rival, fostul șef al armatei, Gadi Eisenkot, fără o majoritate parlamentară.

Herzog a declarat că va însărcina un candidat cu formarea guvernului duminică. Eisenkot a primit sprijinul majorității parlamentarilor – dar numai datorită partidelor care îi reprezintă pe cetățenii palestinieni din Israel, care au câștigat un număr record de 19 locuri în alegerile din octombrie, dar pe care Eisenkot a exclus să le includă la guvernare, relatează Al-Jazeera.

Pe cine va ruga probabil Herzog să formeze un guvern?

În timpul consultărilor dintre liderii partidelor și Herzog , care s-au încheiat joi, 67 din cei 120 de membri ai Knessetului l-au susținut pe Eisenkot, în timp ce doar 46 l-au susținut pe Netanyahu.

Susținerile lui Netanyahu au fost cu șapte mai mici decât cele 53 de locuri ale blocului său, după ce Iudaismul Unit al Torei, unul dintre aliații săi de lungă durată, și-a retras susținerea din cauza eșecului coaliției sale de a-i scuti pe israelienii ultraortodocși de serviciul militar.

Herzog nu s-a angajat public față de niciuna dintre părți, spunând că, deși cifrele pot părea clare, „vetourile reciproce dintre blocuri și în cadrul blocurilor în sine” au făcut dificilă identificarea unei coaliții.

Înainte de alegerile din 27 octombrie, au apărut rapoarte conform cărora președintele dorea să promoveze un guvern de unitate națională între Netanyahu și partidele rivale ale lui Eisenkot pentru a evita alte alegeri.

Cât de greu va fi să se formeze un guvern?

Niciun bloc nu a obținut cele 61 de locuri necesare pentru a forma un guvern majoritar. Alianța de dreapta și religioasă a lui Netanyahu are 53, patru partide conduse de evrei care îl susțin pe Eisenkot dețin 48, iar partidele conduse de arabi dețin 19.

Eisenkot a exclus formarea unui guvern cu partidele conduse de arabi, ceea ce i-ar oferi un bloc de 67 de locuri. O victorie în fața celor două partide ultraortodoxe, Iudaismul Unit al Torei și Shas, i-ar oferi exact 61 de locuri.

Iudaismul Unit al Torei a semnalat că sprijinul său este disponibil la prețul corect, dar Shas l-a susținut miercuri pe Netanyahu.

Între timp, Netanyahu ar trebui să atragă de partea sa un partid de opoziție. Un guvern de unitate, în care cei doi bărbați să fie prim-miniștri prin rotație – și cu excluderea partidelor conduse de arabi din guvern – este o altă opțiune, dar mulți rivali ai lui Netanyahu au exclus să servească sub conducerea sa.

Vor face partidele arabe parte din următorul guvern?

Până acum, pare puțin probabil să o facă.

Partidele conduse de arabi sunt Lista Comună, o alianță de trei partide, și Lista Arabă Unită (Ra’am). Acestea dețin 11, respectiv opt locuri.

Ra’am declară că este dispus să se alăture unui guvern condus de Eisenkot, în timp ce Lista Unificată a exclus aderarea, dar s-a oferit să-l ajute să fie numit în funcție din exterior.

Ambele au susținut-o pe Eisenkot în timpul consultărilor cu președintele Herzog, dar acesta a refuzat să-i includă pe oricare dintre ele la guvernare decât dacă îndeplinesc anumite condiții, inclusiv recunoașterea Hamas drept „organizație teroristă”.

Liderul Ra’am, Mansour Abbas, al cărui partid s-a alăturat unei coaliții anti-Netanyahu în 2021 și a devenit primul partid care îi reprezintă pe palestinieni și a intrat la guvernare în Israel, și-a exprimat sprijinul pentru dezarmarea Hamas, dar a refuzat să o eticheteze drept grupare „teroristă”.

Totuși, legea israeliană permite lui Eisenkot să devină prim-ministru cu mai puțin de 61 de locuri dacă guvernul propus câștigă un vot de încredere parlamentar – lucru pe care cei doi l-ar putea ajuta să-l obțină.

Eisenkot putea forma între timp un guvern minoritar și, ulterior, să-și asigure o majoritate atrăgând cele două partide ultraortodoxe prin concesii în problema recrutării obligatorii.

Pe poziții pe care mulți observatori le consideră a evidenția natura de mâna a doua a cetățenilor palestinieni din Israel, unii dintre aliații lui Eisenkot s-au opus oricărei dependențe de legislatorii palestinieni, în timp ce Likud-ul lui Netanyahu a amenințat că cooperarea cu partidele conduse de arabi ar fi „periculoasă pentru Israel”.

Ahmad Tibi, membru important al Listei Comune, a declarat pentru Associated Press că respingerea unui parteneriat ar demonstra că Israelul este „o etnocrație, nu o democrație absolută pentru toți cetățenii”.

Ce vor partidele conduse de palestinieni de la următorul guvern?

În primul rând, sfârșitul domniei lui Netanyahu.

Lista Comună a declarat că sprijinul său unanim pentru Eisenkot a răspuns unei „cereri publice” de a împiedica revenirea la putere a lui Netanyahu și a guvernului său.

Prin lărgirea avansului lui Eisenkot, a spus acesta, spera să restrânge calea către un guvern de unitate care să-l mențină pe Netanyahu în funcție. Sprijinul său, a adăugat acesta, nu înseamnă renunțarea la rezervele sale față de o opoziție care nu a arătat disponibilitate să confrunte abordarea sau incitarea lui Netanyahu împotriva cetățenilor palestinieni din Israel.

În schimbul sprijinului extern, partidele conduse de arabi solicită garanții pentru cetățenii palestinieni, inclusiv încetarea demolărilor de case și a incitării la violență, măsuri împotriva criminalității și un orizont politic pentru palestinieni.

Tibi a declarat pentru AP că nu are iluzii că acest lucru va pune capăt războaielor din Israel sau va aduce un stat palestinian, dar a spus că un „guvern reparator” va îmbunătăți viața cetățenilor palestinieni, inclusiv, potențial, prin combaterea criminalității violente din comunitățile lor.

Liderul Ra’am, Abbas, a declarat, de asemenea, că încheierea guvernului lui Netanyahu și a unor figuri de extremă dreapta, precum ministrul de finanțe Bezalel Smotrich și ministrul securității naționale Itamar Ben-Gvir, este o prioritate.

Ce se întâmplă dacă nu se poate forma niciun guvern?

Candidatul ales de Herzog va avea la dispoziție 28 de zile pentru a forma o coaliție, termen care poate fi prelungit cu încă 14 zile. Dacă eșuează, va fi ales un alt candidat căruia i se vor acorda 28 de zile.

Dacă al doilea candidat eșuează, majoritatea parlamentară poate susține un al treilea candidat și i se pot acorda 14 zile la alegere.

Dacă, încă o dată, nu se formează niciun guvern, Knesset-ul va fi dizolvat și vor fi convocate alegeri complet noi în termen de 90 de zile. Aceasta ar însemna că Netanyahu va rămâne prim-ministru interimar.

Nehru Jamhour, analist al afacerilor israeliene, a declarat pentru Al Jazeera că acest impas prelungit era cel mai probabil rezultat și cel preferat de Netanyahu. El a spus că Netanyahu spera că alegerile repetate ar putea slăbi rivalii săi și ar putea reduce prezența la vot în rândul cetățenilor palestinieni din Israel.

Un militar și-a atacat soția cu un cuțit. Ministerul Apărării Naționale (MApN) a confirmat că bărbatul suspectat că și-a agresat soția, în vârstă de 34 de ani, în seara de 6 noiembrie, la Caracal, este subofițer în cadrul Batalionului 22 Infanterie. Potrivit instituției, femeia a primit îngrijiri medicale, iar starea sa este în prezent stabilă. Militarul a fost identificat de polițiști la scurt timp după incident și se află în custodia autorităților, cazul fiind investigat de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, pentru tentativă de omor.

Conducerea MApN a subliniat că asemenea comportamente sunt incompatibile cu statutul de militar și că nicio formă de violență nu poate fi tolerată, indiferent de funcția persoanei implicate.

„Sunt profund revoltat de cazul de violență extremă petrecut la Caracal, unde o femeie a fost atacată cu un cuțit de soțul său, cadru militar activ.

Condamn fără echivoc orice formă de violență împotriva femeilor. Faptul că persoana suspectată de această agresiune este militar face situația cu atât mai gravă. Uniforma militară presupune responsabilitate, disciplină și respect față de viața și demnitatea umană. Violența nu are nicio justificare și nu poate fi tolerată în Armata României.

Am solicitat verificarea tuturor aspectelor care țin de responsabilitatea instituției noastre și cooperarea deplină cu organele judiciare, pentru clarificarea circumstanțelor în care s-a produs acest act de violență.

Dincolo de acest caz, avem cu toții obligația să tratăm cu maximă seriozitate fenomenul violenței domestice. Semnalele de alarmă nu trebuie ignorate, iar protejarea victimelor trebuie să fie o prioritate reală pentru toate instituțiile statului.

Îmi exprim solidaritatea cu victima și îi doresc însănătoșire grabnică. Nicio femeie nu trebuie să trăiască în teamă, iar nicio funcție, profesie sau uniformă nu poate constitui un scut în fața legii”, a transmis Radu Oprea, ministrul Apărării.

Ministrul Apărării, Radu Oprea, a reacționat după cazul de violență de la Caracal, unde o femeie a fost atacată cu un cuțit, principalul suspect fiind chiar soțul acesteia, militar în activitate. Oficialul a condamnat agresiunea și a anunțat că a dispus verificări privind responsabilitățile instituției pe care o conduce, precum și colaborarea cu autoritățile judiciare pentru stabilirea împrejurărilor în care s-a produs incidentul.

Radu Oprea și-a exprimat indignarea față de agresiunea petrecută la Caracal, subliniind că implicarea unui cadru militar într-un asemenea caz reprezintă un motiv suplimentar de îngrijorare.

Într-un mesaj public, ministrul Apărării a transmis că violența împotriva femeilor este inacceptabilă și că statutul militar presupune respectarea unor principii fundamentale, printre care disciplina, responsabilitatea și respectul față de viața umană.

Radu Oprea, după atacul de la Caracal: „Violența nu are nicio justificare și nu poate fi tolerată în Armata României”

Ministrul a condamnat categoric agresiunea și a insistat asupra gravității situației, având în vedere profesia persoanei suspectate.

„Sunt profund revoltat de cazul de violență extremă petrecut la Caracal, unde o femeie a fost atacată cu un cuțit de soțul său, cadru militar activ.

Condamn fără echivoc orice formă de violență împotriva femeilor. Faptul că persoana suspectată de această agresiune este militar face situația cu atât mai gravă”, a transmis Oprea.

Oficialul a arătat că apartenența la Armata Română implică obligații clare în ceea ce privește comportamentul și respectarea demnității umane.

„Uniforma militară presupune responsabilitate, disciplină și respect față de viața și demnitatea umană. Violența nu are nicio justificare și nu poate fi tolerată în Armata României”, a spus acesta.

Ministrul Apărării a cerut verificări și colaborarea cu organele judiciare

În urma incidentului, Radu Oprea a solicitat analizarea aspectelor care intră în atribuțiile instituției și sprijinirea autorităților judiciare în demersurile de clarificare a cazului.

„Am solicitat verificarea tuturor aspectelor care țin de responsabilitatea instituției noastre și cooperarea deplină cu organele judiciare, pentru clarificarea circumstanțelor în care s-a produs acest act de violență.”

Avertisment privind violența domestică: Semnalele de alarmă nu trebuie ignorate

Dincolo de incidentul de la Caracal, ministrul a atras atenția asupra necesității unei abordări serioase a violenței în familie, insistând că instituțiile statului trebuie să acorde prioritate protejării persoanelor aflate în pericol.

„Dincolo de acest caz, avem cu toții obligația să tratăm cu maximă seriozitate fenomenul violenței domestice. Semnalele de alarmă nu trebuie ignorate, iar protejarea victimelor trebuie să fie o prioritate reală pentru toate instituțiile statului”, arată ministrul.

În încheierea mesajului, Radu Oprea și-a exprimat sprijinul față de femeia agresată și i-a transmis urări de recuperare, subliniind că profesia sau funcția unei persoane nu o poate exonera de răspunderea în fața legii.

„Îmi exprim solidaritatea cu victima și îi doresc însănătoșire grabnică. Nicio femeie nu trebuie să trăiască în teamă, iar nicio funcție, profesie sau uniformă nu poate constitui un scut în fața legii”, a transmis ministrul Apărării.

Premierul Luca Niculescu a anunțat că procentul cu care ar urma să fie indexate pensiile în 2027 va fi stabilit odată cu elaborarea bugetului de stat, în aproximativ o lună. În privința unor eventuale majorări de taxe și impozite, șeful Guvernului susține că Executivul își dorește să evite introducerea unor noi obligații fiscale, însă nu poate oferi deocamdată garanții.

Întrebat în ce stadiu se află negocierile privind indexarea pensiilor și când vor cunoaște pensionarii procentul majorării, Luca Niculescu a răspuns că „Discuțiile avansează”, informează Mediafax.

Subiectul a fost abordat în condițiile în care persoanele vârstnice sunt îngrijorate de posibilitatea creșterii facturilor în această iarnă.

Premierul a precizat că ministrul Finanțelor urmează să prezinte o evaluare a situației fiscal-bugetare a României. Abia după această analiză, odată cu pregătirea bugetului pentru anul viitor, va putea fi stabilit procentul indexării.

Potrivit șefului Executivului, răspunsul va veni „în momentul în care elaborăm bugetul”, respectiv „în aproximativ o lună”.

Pensiile, înghețate în ultimii doi ani. Ce majorare ar rezulta din aplicarea legii

După ce valoarea pensiilor a rămas nemodificată în 2025 și 2026, pensionarii așteaptă reluarea indexării începând cu anul viitor.

Legea 360/2023 prevede actualizarea, în luna ianuarie, a valorii punctului de referință în funcție de rata medie anuală a inflației, la care se adaugă 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut.

Aplicarea acestei formule ar conduce la o majorare estimată la aproximativ 7,7% de la 1 ianuarie 2027.

O altă estimare a fost prezentată de ministrul Muncii, Florin Manole, care a vorbit despre un calcul informal realizat de Casa Națională de Pensii, potrivit căruia indexarea ar putea ajunge la 7,3%.

Premierul Luca Niculescu declarase anterior, într-o intervenție la TVR, că majorarea pensiilor va avea loc „cel mai probabil de la 1 ianuarie 2027”.

Luca Niculescu nu garantează că românii vor scăpa de taxe noi în 2027

Șeful Guvernului a fost întrebat și dacă poate exclude introducerea unor taxe sau majorarea impozitelor în anul următor, după ce ministrul Finanțelor a sugerat că această posibilitate rămâne deschisă.

Luca Niculescu nu a oferit un angajament ferm, explicând că o decizie va putea fi comunicată doar după definitivarea bugetului.

„Ce pot să vă garantez este că veți avea răspunsul la această întrebare în exact momentul în care vom face bugetul”, a declarat premierul.

Acesta a insistat că intenția Executivului este de a evita impunerea unor sarcini fiscale suplimentare.

„Dorința noastră mare este de a nu avea taxe și impozite noi”, a adăugat Niculescu.

Totuși, premierul a subliniat că hotărârea finală depinde de mai mulți factori economici și bugetari, pe care Guvernul trebuie să îi analizeze înainte de adoptarea unei decizii.

Printre aceștia se numără fondurile disponibile prin Planul Național de Redresare și Reziliență, rezultatele execuției bugetare până la sfârșitul anului, evoluția indicatorilor fiscal-bugetari și nivelul veniturilor estimate pentru 2027.

Niculescu a arătat că toate acestea reprezintă „și alte variabile care intră în această ecuație”.

Premierul a recunoscut și dificultatea de a le cere cetățenilor să suporte noi creșteri ale fiscalității.

„Este greu în acest moment să le spui românilor: știți, va trebui să suportați din nou taxe și impozite noi”, a mai declarat șeful Guvernului.

Ce măsuri vrea Guvernul să ia înainte de a discuta despre noi taxe

Luca Niculescu a explicat că Executivul intenționează să se concentreze mai întâi asupra administrării eficiente a resurselor bugetare, îmbunătățirii colectării veniturilor și stimulării economiei.

Potrivit premierului, o atenție deosebită trebuie acordată modului în care sunt utilizate fondurile publice, începând chiar cu aparatul administrativ.

Șeful Guvernului a vorbit despre necesitatea cheltuirii responsabile a banilor publici, „în primul rând la noi, în instituțiile noastre”, precum și despre o colectare fiscală mai eficientă și susținerea creșterii economice.

„Și de-abia după aceea să ne gândim la alte soluții”, a concluzionat premierul.

Ministrul Energiei a dezvăluit că pierderile cauzate de închiderea reactoarelor centralei Cernavodă se ridică la un miliard de lei. România a importat energie electrică la prețuri mari, iar costurile s-au văzut în facturile achitate de români.

Oprirea reactoarelor de la Centrala Nuclearoelectrică de la Cernavodă, provocată de scăderea nivelului Dunării, a generat pierderi estimate la aproximativ un miliard de lei, echivalentul a circa 200 de milioane de euro, în ultimele trei luni, a declarat sâmbătă premierul Luca Niculescu.

„Pierderile înregistrate în aceste luni sunt de aproximativ un miliard de lei (…) Deci, cam 200 de milioane de euro, cam acestea au fost pierderile în aceste trei luni”, a afirmat premierul, aflat în vizită la centrală alături de ministrul Energiei, Dumitru Chișăliță.

Unitatea 1 a fost reconectată la sistemul energetic național

Vizita premierului și a ministrului Energiei are loc la o zi după ce Unitatea 1 a Centralei de la Cernavodă a fost resincronizată la Sistemul Energetic Național, în după-amiaza zilei de vineri, 6 noiembrie, după mai bine de trei luni de oprire.

Reactorul a fost oprit controlat la 28 iulie, pe fondul debitului scăzut al Dunării. Ulterior, la 13 august, și Unitatea 2 a fost deconectată, ceea ce a dus la oprirea completă a centralei, din cauza imposibilității asigurării debitului de apă necesar răcirii instalațiilor.

Cele două reactoare ale centralei au fiecare o capacitate instalată de aproximativ 700 MW. În condiții normale de funcționare, Cernavodă asigură o parte importantă din producția de electricitate a României.

Proiectul Bala 2, soluția pentru asigurarea apei necesare răcirii reactoarelor

Premierul a insistat asupra necesității prioritizării proiectului Bala 2, care vizează lucrări hidrotehnice în zona de bifurcație a brațului Bala al Dunării, cu scopul de a redistribui debitele de apă și de a crește nivelul fluviului în această zonă.

Proiectul este considerat important pentru securitatea energetică a României, întrucât ar urma să contribuie la asigurarea debitului necesar răcirii instalațiilor de la Cernavodă, inclusiv în perioadele de secetă hidrologică. Investiția este relevantă și pentru perspectiva dezvoltării viitoarelor reactoare 3 și 4.

Vizita de sâmbătă a premierului Luca Niculescu și a ministrului Energiei, Dumitru Chișăliță, include discuții cu reprezentanții conducerii Nuclearelectrica privind activitatea centralei și proiectele strategice ale companiei.

Cum poate fi prevenită închiderea centralei în 2027

Ministrul Energiei, Dumitru Chisăliță, a anunțat modul în care ar putea fi prevenită oprirea reactoarelor de la Cernavodă, în cazul în care situația din acest an s-ar putea repeta.

Sâmbătă, Dumitru Chisăliță a anunțat cum ar putea fi prevenită oprirea reactoarelor de la Cernavodă vara viitoare, în cazul în care situația din acest an s-ar putea repeta.

„În astfel de situații, trebuie regândite principiile și standardele care stau la proiectare în astfel de echipamente și, cu siguranță, se va întâmpla atunci când se va regândi și se va reproiecta acel canal, Bala 2”, a precizat ministrul Energiei.

Acesta a specificat faptul că „am solicitat și împreună cu directorul și cu conducerea Companiei Nuclearelectrica să lucreaz într-un regim prioritar la o soluție care să poată să fie implementată într-un interval relativ scurt. Dar de așa natură încât, dacă anul viitor, în aceleași perioadă, ne confruntăm cu o situație similară cu care ne-am confruntat anul acesta, să încercăm să prevenim o situație similară”.

Chisăliță precizează că sunt luate în considerare două abordări, una pe termen scurt spre mediu, iar alta pe termen mediu spre lung, astfel încât „situația cu care ne-am confruntat anul acesta să nu se întâmple”.