După zece ani în care Donald Trump a transformat confruntarea politică într-un spectacol permanent, o parte importantă a electoratului american pare să fi ajuns la capătul răbdării. Pornind de la rezultatul alegerilor intermediare și de la discursul senatorului ales James Talarico, din Texas, analistul John Feehery susține într-un editorial pentru Al Jazeera că votul a reprezentat mai degrabă o respingere a stilului trumpist decât o aprobare necondiționată a programului democraților.

Cum a transformat Donald Trump politica americană într-un spectacol al confruntării

Unul dintre momentele pe care John Feehery le consideră relevante pentru înțelegerea rezultatului electoral a fost discursul de victorie al lui James Talarico. Senatorul ales din Texas a vorbit despre oboseala americanilor față de o politică în care oamenii sunt încurajați să se urască, să se considere adversari și să transforme orice dezacord într-o luptă personală. Victoria sa a avut o semnificație aparte: el a câștigat primul mandat de senator democrat din Texas după aproape patru decenii.

Deși spune că nu este de acord nici cu Talarico, nici cu politicile acestuia, Feehery îi dă dreptate într-o privință: americanii s-au săturat să fie împărțiți în tabere care se privesc cu ostilitate. În opinia sa, politica americană are nevoie de mai mulți lideri capabili să unească și de mai puțini politicieni care își construiesc succesul prin atacuri și dezbinare.

Începutul acestei transformări este în urmă cu aproximativ un deceniu, când Trump a intrat în forță în politica americană, adoptând un stil diferit de cel al politicienilor tradiționali. În campania care l-a dus la Casa Albă, republicanul și-a atacat adversarii prin porecle jignitoare, ușor de reținut și concepute pentru a-i ridiculiza. Hillary Clinton a fost numită „Crooked Hillary”, Jeb Bush a primit eticheta „Low-energy Jeb”, iar Marco Rubio și Ted Cruz au fost și ei ținta unor apelative menite să le submineze imaginea.

Aceste atacuri funcționau în special în fața susținătorilor entuziaști ai mișcării MAGA. Trump a înțeles că o parte a publicului era tot mai puțin interesată de limbajul protocolar al politicienilor și prefera mesajele directe, provocatoare și spectaculoase. Rețelele sociale au amplificat acest stil, iar mitingurile sale au devenit evenimente în care confruntarea cu adversarii era aproape la fel de importantă precum programul politic.

Feehery compară atmosfera acestor adunări cu un spectacol de wrestling, în care atacurile și umilirea adversarului fac parte din divertisment. Susținătorii lui Trump apreciau tocmai faptul că acesta părea dispus să înfrunte o elită politică pe care o considerau disprețuitoare față de oamenii obișnuiți.

Această nemulțumire avea rădăcini mai vechi. În timpul campaniei din 2016, Hillary Clinton îi descrisese pe jumătate dintre susținătorii lui Trump drept un grup de oameni deplorabili. Cu câțiva ani înainte, Barack Obama făcuse, la rândul său, observații despre alegătorii nemulțumiți din anumite comunități, despre care spusese că se agață de arme, religie și sentimente anti-imigrație sau anti-comerț pentru a-și explica frustrările.

Trump a reușit să atragă o parte dintre acești alegători, inclusiv oameni care participaseră la mișcarea Tea Party. El le-a promis combaterea imigrației ilegale și renunțarea la politicile de liber schimb pe care le considera responsabile pentru dispariția locurilor de muncă din industria americană. Pentru această categorie de votanți, felul în care vorbea conta la fel de mult ca promisiunile: discursul său părea spontan, autentic și lipsit de limbajul pregătit de consultanții politici.

Relația dintre Trump și susținătorii săi a fost pusă la încercare după ce acesta a afirmat că alegerile prezidențiale din 2020 îi fuseseră furate. Autorul amintește că Trump a apelat la avocați și a susținut o strategie juridică pe care o consideră îndoielnică, înainte ca presiunea susținătorilor săi să ajungă la Capitoliu. Încercarea de a influența transferul puterii nu a avut rezultatul urmărit, dar nici nu l-a eliminat definitiv din viața politică.

În anii administrației Joe Biden, Trump a supraviețuit controverselor juridice, riscului de închisoare și tentativelor de asasinat. În cele din urmă, a revenit la Casa Albă în 2024, iar ascensiunea sa părea, la acel moment, de neoprit.

Războiul cu Iranul și promisiunile economice au erodat sprijinul pentru Trump

Potrivit lui Feehery, problema a apărut atunci când așteptările alegătorilor au început să se schimbe. Oamenii care apreciaseră stilul neconvențional al lui Trump au ajuns să îi ceară rezultate concrete. Ei așteptau reducerea inflației și a prețurilor la benzină, două dintre promisiunile importante ale republicanului.

În plus, Trump își construise o parte din mesajul politic pe angajamentul că Statele Unite vor evita implicarea în noi războaie externe. Decizia de a ataca Iranul a intrat în contradicție cu această promisiune. Autorul admite că președintele ar fi putut avea motive pentru intervenție, dar consideră că nu a reușit să explice convingător publicului american de ce era necesară. Dezamăgirea alegătorilor s-a amplificat pe măsură ce conflictul a devenit o nouă dovadă a distanței dintre promisiuni și acțiunile administrației.

Vicepreședintele a afirmat chiar că războiul a fost factorul care i-a costat pe republicani alegerile. Feehery consideră însă că explicația este mai largă: electoratul nu a respins doar intervenția militară, ci întregul stil politic al lui Trump.

Scrutinul a devenit un referendum asupra președintelui nu doar pentru democrații furioși, ci și pentru independenți și pentru foști susținători ai mișcării MAGA. Deși campania electorală a fost prezentată în mare parte ca o confruntare despre costul vieții, autorul susține că nemulțumirea a avut și alte cauze.

În interpretarea sa, alegătorii au sancționat un președinte pe care îl consideră lipsit de disciplină politică, dispus să încalce regulile și incapabil să evite un război costisitor. Feehery amintește și criticile legate de acțiunile administrației în domeniul imigrației. El face referire la rețineri și deportări care au vizat inclusiv antrenori de baseball din licee, șoferi Uber și angajați casnici. În același timp, autorul reproșează conducerii republicane că a tolerat prea multe persoane cu vederi suprematiste albe în propriul cerc politic.

Lista grupurilor îndepărtate de Trump este, în analiza sa, una foarte largă. Femei, hispanici, asiatici, arabi, afro-americani și alegători din Midwest cu un nivel ridicat de educație s-ar fi distanțat de președinte, nemulțumiți de limbajul și comportamentul său. Coaliția electorală care îl ajutase să obțină victoria istorică din 2024 s-ar fi destrămat într-o singură noapte electorală.

Autorul descrie rezultatul drept un eșec amplu pentru Partidul Republican. El amintește înfrângeri în rândul unor categorii foarte diferite de republicani: de la lideri ai Camerei Reprezentanților, precum Richard Hudson, la figuri MAGA precum Ken Paxton și până la politicieni conservatori cu experiență, precum Susan Collins. În lectura sa, rezultatul nu a fost doar o sancțiune aplicată unei singure facțiuni, ci o respingere care a traversat întregul partid.

Mai poate America să revină la politica de dinaintea lui Trump?

După rezultatul alegerilor, Feehery identifică două întrebări majore pentru viitorul politic american: ce se va întâmpla cu mișcarea MAGA și dacă Statele Unite mai pot reveni la o perioadă în care adversarii politici puteau să nu fie de acord fără să se trateze ca inamici.

Răspunsul autorului este rezervat. El consideră că republicanii nu vor putea câștiga din nou alegeri dacă nu își schimbă fundamental modul în care comunică și promisiunile pe care le fac alegătorilor. În opinia sa, mișcarea MAGA riscă să se piardă definitiv dacă partidul nu înțelege mesajul transmis de electorat.

Feehery insistă că guvernarea presupune construirea unor alianțe și a unor coaliții cât mai largi. Un partid nu poate conduce eficient dacă își umilește potențialii aliați prin atacuri copilărești și mesaje partizane permanente. Strategia care poate mobiliza o bază electorală fidelă nu este neapărat suficientă pentru a câștiga sprijinul unei majorități.

Autorul îl compară pe Donald Trump cu Andrew Jackson, un alt președinte care a schimbat profund politica americană. În opinia sa, influența lui Trump va rămâne atât de puternică încât revenirea completă la atmosfera politică de dinaintea apariției sale este puțin probabilă. Chiar dacă alegătorii își doresc mai puțină agresivitate și mai mult respect între tabere, regulile jocului politic au fost deja transformate.

Rezultatul alegerilor intermediare arată, potrivit analizei, că o parte importantă a publicului nu mai acceptă stilul conflictual al actualului președinte. Totuși, Feehery face o distincție importantă: victoria democraților nu trebuie interpretată automat ca o aprobare a tuturor politicilor acestora. Scrutinul a fost, în primul rând, o sancțiune la adresa trumpismului și a modului agresiv în care Donald Trump a ales să facă politică.

Rămâne de văzut dacă președintele și Partidul Republican vor înțelege acest semnal și dacă vor încerca să își schimbe direcția.

Procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău acuză trei angajate ale unei firme de transport rutier interjudețean că au creat o schemă ilegală prin care au păcălit statul. Prin acest mecanism fraudulos, ele au obținut ilegal aproape 9,8 milioane de lei din decontarea reducerilor acordate pentru biletele de călătorie ale pensionarilor.

Potrivit anchetatorilor, schema ar fi funcționat între iulie 2022 și ianuarie 2026 și a avut la bază „un mecanism fraudulos de eludare” a legislației privind reducerea de 50% la transportul rutier interjudețean pentru pensionari.

Procurorii spun că administratoarea societății ar fi iniţiat, coordonat şi pus în aplicare operațiunea, fiind acuzată că a contrafăcut, direct sau prin intermediari, nu mai puțin de 157.580 de cupoane-talon pentru pensionari. Tichetele ar fi fost realizate cu „echipamente de imprimare laser şi inkjet pe suport de hârtie neconform, lipsit de elemente de siguranţă”, fiind apoi completate cu „date de călătorie şi CNP-uri fictive sau neeligibile”.

Anchetatorii susțin că, pe baza acestor documente false, au fost întocmite și depuse la Ministerul Transporturilor 3.010 documente justificative care atestau curse și sume nereale. „Întreaga documentaţie falsă a fost prezentată şi depusă cu intenţie în 41 de tranşe lunare”, iar societatea ar fi obținut astfel „pe nedrept” fonduri publice în valoare de 9.793.260 de lei, relatează News.ro.

Cum își împărțeau rolurile suspecții și cum a crescut fapta de-a lungul anilor

În dosar sunt vizate și o fostă casieră a firmei, precum și două persoane care aveau atribuții contabile. Potrivit procurorilor, casiera ar fi completat și pregătit la domiciliu mii de cupoane și borderouri, în schimbul unor sume de bani. Totodată, una dintre contabile ar fi acceptat folosirea semnăturii sale pe documente despre care știa că conțin date false, în timp ce expertul contabil extern ar fi creat „aparenţa de conformitate financiar-contabilă necesară decontării”.

Investigatorii afirmă că amploarea fraudei a crescut constant de-a lungul anilor. Astfel, numărul cupoanelor suspectate că au fost falsificate a urcat de la 463 în iulie 2022 la 9.131 în octombrie 2025, iar în 2025 acestea ar fi reprezentat aproximativ 92% din totalul sumelor decontate de minister.

„Prin aceste activităţi a fost cauzat bugetului de stat (…) un prejudiciu total cert în cuantum de 11.685.840,61 lei”, susțin procurorii. Suma include debitul principal de aproape 9,8 milioane de lei și obligațiile accesorii calculate până la începutul lunii noiembrie 2026.

Percheziții masive, sechestru pe avere și rețineri în dosarul anchetat la Bacău

La perchezițiile efectuate pe 4 noiembrie, anchetatorii au ridicat documente, sisteme informatice, telefoane mobile și noi calupuri de cupoane-talon aferente anului 2026, „susceptibile de a fi contrafăcute”. De asemenea, au fost găsite și ridicate sume de bani în valoare de 31.730 de lei și 8.100 de euro.

Pentru recuperarea prejudiciului, procurorii au instituit măsuri asigurătorii asupra conturilor bancare și bunurilor celor implicați, inclusiv prin sechestru și popriri. Cele trei inculpate au fost reținute inițial pentru 24 de ore. Ulterior, două au fost plasate sub control judiciar pentru 60 de zile, iar administratoarea firmei a fost plasată în arest la domiciliu pentru 30 de zile. Procurorii au contestat însă această măsură și solicită arestarea preventivă. Ancheta continuă și vizează inclusiv alte persoane și fapte.

Un purtător de cuvânt al oficiului voievodatului Polonia Mică, regiunea din sudul ţării unde se află Cracovia, a oferit informaţii actualizate despre starea celor doi poliţişti răniţi şi a presupusului atacator.

Poliţiştii, dintre care unul a suferit răni grave, se află într-o stare stabilă, în urma unor intervenţii chirurgicale, informează news.ro.

Mobilizare pentru donarea de sânge și detalii despre starea critică a suspectului

Ministrul Justiţiei a făcut un apel pentru donarea de sânge în beneficiul unuia dintre poliţiştii răniţi.

Purtătorul de cuvânt a precizat că presupusul atacator, un cetăţean polonez în vârstă de 25 de ani, se află într-o „stare stabilă, dar extrem de critică”, după ce a fost supus mai multor operaţii.

Imagini de la faţa locului surprind momentul în care suspectul cade la pământ în timpul unui schimb de focuri de la mică distanţă cu poliţiştii, care au folosit arme de mână.

Cetățeni străini printre victimele atacului sângeros din Polonia

De asemenea, ministrul de interne al Poloniei a oferit informaţii actualizate privind naţionalităţile persoanelor rănite în urma atacului armat.

Acestea provin din Austria, Germania, Portugalia, Rusia şi Regatul Unit, a declarat Marcin Kierwinski.

Bărbatul responsabil pentru atacul din centrul Cracoviei, în urma căruia șase persoane au fost ucise și alte 16 rănite, avea convingeri radicale, era atras de ideologiile extremei drepte și deținea permis de port-armă. Cu toate acestea, nu intrase niciodată în atenția poliției.

Este vorba despre un cetățean polonez în vârstă de 25 de ani, originar din orașul Ostrowiec Świętokrzyski și identificat neoficial drept Michał O. Bărbatul lucra ca strungar și nu era militar de profesie.

Ministrul de Interne vorbește despre convingeri ultranaționaliste

Purtătorul de cuvânt al poliției poloneze, Andrzej Fijołek, a precizat că atacatorul nu mai avusese probleme cu legea și nu avea cazier judiciar, scrie Mediafax.

Ministrul polonez de Interne, Marcin Kierwiński, a spus că primele indicii conturează un profil ideologic radical al atacatorului, cu „vederi ultranaționaliste”. „Totul indică faptul că este fascinat de ideologiile extremei drepte”, a declarat ministrul, citat de Associated Press.

Anchetatorii verifică activitatea bărbatului pe internet și eventualele legături cu grupări extremiste. Pe rețelele sociale au apărut informații despre presupuse interese neonaziste ale acestuia, însă nu au fost confirmate de poliția poloneză.

Două arme înregistrate pe numele său și sute de cartușe găsite în mașină

Autoritățile au precizat că bărbatul deținea permis de port-armă și a folosit în atac o versiune civilă a puștii AR-15, o armă semiautomată folosită frecvent în tirul sportiv și recreativ. Membrii familiei sale aveau, de asemenea, permise de armă.

Potrivit presei poloneze, atacatorul avea două arme de foc înregistrate pe numele său și practica tirul sportiv la un club din orașul Starachowice. Tatăl său era membru al aceluiași club și avea 11 arme înregistrate pe numele său.

Mașina folosită în atac era înmatriculată pe numele tatălui.

Polițiștii au găsit în portbagajul mașinii sale și alte arme, dar și o cantitate mare de muniție: „sute de cartușe, precum și baionete”.

Atacatorul purta echipament militar. Poliția verifică modul în care și-a pregătit acțiunea

La momentul atacului, bărbatul purta uniformă militară, cască, vestă antiglonț și echipament tactic.

Martorii au spus că semăna cu un militar profesionist, însă autoritățile au exclus această posibilitate. Ministrul polonez al Apărării, Władysław Kosiniak-Kamysz, a precizat că bărbatul nu a făcut niciodată parte din armata poloneză și nu a avut legături cu aceasta.

Echipamentul militar, armele și aspectul general al atacatorului seamănă cu cele ale altor persoane care au comis atacuri individuale motivate de ideologia extremei drepte în Europa, a explicat Kacper Rekawek, cercetător principal la Centrul Internațional pentru Combaterea Terorismului din Haga, potrivit sursei citate.

„Am mai avut tentative în trecut, dar acum putem spune că astfel de atacuri au devenit posibile și în Polonia”, a declarat expertul.

Poliția investighează acum proveniența armelor găsite asupra bărbatului, activitatea sa online și eventualele legături cu grupări extremiste. Anchetatorii verifică și dacă atacatorul a folosit o armă care îi aparținea sau una înregistrată pe numele unui membru al familiei.

Reprezentanții poliției au declarat că bărbatul era bine pregătit pentru atac și că autoritățile vor analiza în detaliu modul în care acesta și-a organizat acțiunea.

Anchetatorii vor analiza intervenția polițiștilor minut cu minut și vor încerca să stabilească modul în care atacatorul și-a pregătit acțiunea.

Poliția a confirmat între timp si faptul că bărbatul a acționat singur și că nu există riscul unui nou atac.

Lando Norris, campionul mondial din 2025, va pleca din pole-position în Marele Premiu de Formula 1 de la São Paulo. Pilotul britanic de la McLaren a obținut cel mai bun timp în calificările de sâmbătă, desfășurate pe circuitul Interlagos în condiții dificile de ploaie. George Russell și Kimi Antonelli au completat primele trei poziții, însă mai multe penalizări tehnice vor modifica ordinea de pe grila de start, informează Mediafax.

Lando Norris a dominat calificările de la Interlagos. George Russell și Kimi Antonelli completează podiumul

Norris a încheiat turul decisiv în 1 minut, 27 de secunde și 470 de miimi, devansându-l cu 204 miimi de secundă pe britanicul George Russell, de la Mercedes, clasat al doilea. Pe poziția a treia s-a situat italianul Kimi Antonelli, proaspătul campion mondial al sezonului 2026, tot de la Mercedes, cu timpul de 1 minut, 28 de secunde și 95 de miimi.

Charles Leclerc, pilotul Ferrari, a ocupat locul al patrulea, în fața lui Liam Lawson, de la Racing Bulls. Primele zece poziții au fost completate de Nico Hülkenberg (Audi), Isack Hadjar (Racing Bulls), Oliver Bearman (Haas), Fernando Alonso (Aston Martin) și Alex Albon (Williams).

Pole-position-ul obținut la São Paulo este al 20-lea din cariera lui Lando Norris în Formula 1. Este, totodată, al treilea pole-position consecutiv obținut de britanic pe circuitul Interlagos, după performanțele din 2024 și 2025.

Accidentul lui Rafael Camara a provocat un steag roșu. Oscar Piastri a ratat calificarea în Q3

Sesiunea de calificări a fost marcată de întârzieri importante din cauza condițiilor meteorologice și de un steag roșu provocat de accidentul pilotului brazilian Rafael Camara.

Incidentul s-a produs în a doua sesiune de calificări (Q2) și l-a împiedicat pe australianul Oscar Piastri, colegul lui Norris de la McLaren, să-și îmbunătățească timpul. Acesta a încheiat segmentul pe locul 12 și nu a reușit să se califice în Q3.

Ploaia puternică a îngreunat desfășurarea întregii sesiuni, iar piloții au fost nevoiți să gestioneze cu atenție condițiile dificile de pe circuitul Interlagos.

Penalizări importante pentru Russell, Leclerc, Hamilton și Verstappen. Cum va fi modificată grila de start

Rezultatul calificărilor va fi modificat de mai multe penalizări provocate de schimbări tehnice. George Russell va pierde cinci poziții pe grila de start, în timp ce Charles Leclerc va fi penalizat cu zece locuri. De asemenea, Lewis Hamilton și Max Verstappen urmează să fie trimiși la coada grilei, ca urmare a unor sancțiuni suplimentare.

Max Verstappen nu a participat la Q2, în timp ce Hamilton a fost eliminat în acest segment. Printre piloții care nu au trecut de prima parte a calificărilor s-au numărat Franco Colapinto, Pierre Gasly, Lance Stroll, Valtteri Bottas și Sergio Perez.

Gabriel Bortoleto a încheiat sesiunea pe ultimul loc, după ce a lovit parapetul în Q1.

Ne ferim de pericole, tresărim la zgomote neașteptate și evităm situațiile care ne provoacă teamă. Cu toate acestea, milioane de oameni aleg să plătească bilete la cinema pentru a urmări tocmai povești care îi sperie. Filmele de groază ne țin cu sufletul la gură, ne fac să ne acoperim ochii și ne accelerează bătăile inimii. De ce căutăm, de bunăvoie, asemenea emoții? Psihologii au mai multe explicații, iar unele dintre ele au legătură cu instinctele noastre cele mai vechi.

De ce căutăm frica în filmele horror, deși în viața reală fugim de pericole

Filmele de groază sunt printre cele mai vechi și mai populare genuri cinematografice. De la poveștile cu fantome și monștri până la producțiile despre invazii extraterestre și lumi postapocaliptice, acest tip de divertisment continuă să atragă publicul.

Paradoxul este că, în viața de zi cu zi, cei mai mulți oameni fac tot posibilul să evite experiențele care le provoacă frică. Atunci de ce aleg să urmărească filme în care personajele sunt urmărite, atacate sau puse în situații-limită?

O explicație interesantă este oferită de cercetătorul Mathias Clasen, specialist în psihologia filmelor horror. Acesta consideră că atracția noastră pentru poveștile înfricoșătoare ar putea avea legătură cu modul în care au evoluat instinctele de supraviețuire.

Strămoșii noștri trăiau într-un mediu în care pericolele fizice erau mult mai frecvente. Pentru a supraviețui, trebuiau să fie permanent atenți la ceea ce se întâmpla în jurul lor, să identifice rapid amenințările și să reacționeze atunci când apărea un prădător.

În timp, aceste experiențe au contribuit la dezvoltarea unui mecanism de detectare a pericolelor extrem de sensibil, care funcționează adesea fără să ne dăm seama.

Filmele horror reușesc să activeze tocmai acest mecanism. O ușă care se deschide singură, o siluetă observată în întuneric sau un zgomot neașteptat sunt suficiente pentru a ne pune organismul în stare de alertă.

Chiar dacă știm că urmărim o poveste fictivă, reacțiile emoționale și fizice pot fi foarte puternice.

În prezent, nu mai suntem nevoiți să ne confruntăm zilnic cu aceleași amenințări fizice ca strămoșii noștri. Filmele de groază ne oferă însă ocazia de a experimenta indirect asemenea situații, fără să ne expunem unui pericol real.

Putem urmări o invazie extraterestră, o epidemie imaginară sau o confruntare cu un criminal periculos, știind că ne aflăm în siguranță pe canapea sau în sala de cinema.

Există și un alt aspect interesant. După ce filmul se termină și tensiunea dispare, putem simți o satisfacție puternică. Am trecut printr-o experiență înfricoșătoare, dar nu ni s-a întâmplat nimic.

Pentru unii spectatori, această senzație poate semăna cu sentimentul de reușită de după depășirea unei provocări. Au înfruntat pericolul, chiar dacă numai prin intermediul unei povești, iar acest lucru le poate da impresia că își pot controla mai bine propriile emoții.

De ce frica se transformă în plăcere. Teoria psihologică a transferului excitației

Una dintre cele mai cunoscute explicații despre atracția pentru filmele de groază este teoria transferului excitației, formulată de psihologul Dolf Zillmann în anii 1970.

Ideea de bază este simplă: emoțiile negative provocate de o amenințare pot fi urmate de o reacție pozitivă intensă atunci când pericolul dispare.

În timpul unui film horror, corpul nostru poate reacționa ca și cum s-ar afla într-o situație periculoasă. Inima bate mai repede, mușchii se încordează, respirația se modifică, iar atenția devine mult mai concentrată.

Chiar dacă știm că imaginile de pe ecran nu ne pot răni, organismul răspunde la stimulii care provoacă teamă.

Lucrurile se schimbă atunci când amenințarea dispare. Personajele reușesc să scape, monstrul este învins sau misterul este rezolvat. În acel moment, tensiunea acumulată poate fi înlocuită de ușurare, entuziasm și satisfacție.

Contrastul dintre frica resimțită în timpul filmului și sentimentul de siguranță de la final poate face experiența chiar mai plăcută.

Acest mecanism nu se limitează la cinematografie. Cercetătorii au analizat și felul în care oamenii reacționează la jocurile video horror.

Un studiu publicat în 2017, care a avut în vedere jocul de supraviețuire DayZ, a arătat că riscul de a pierde definitiv progresul personajului în cazul morții putea intensifica experiența de joc. Tocmai posibilitatea unei pierderi importante făcea ca momentele tensionate să fie mai intense și, pentru unii participanți, mai captivante.

Așadar, frica și plăcerea nu se exclud întotdeauna. Într-un context controlat, emoțiile negative pot contribui la o experiență pe care spectatorul o consideră distractivă.

Curiozitatea morbidă: de ce suntem fascinați de moarte, violență și personaje malefice

Nu toți oamenii se uită la filme horror doar pentru adrenalină. Pentru unii, atracția vine din dorința de a afla mai multe despre lucruri pe care, în mod normal, ar prefera să nu le întâlnească în realitate.

Psihologii folosesc termenul de „curiozitate morbidă” pentru a descrie interesul față de subiecte precum moartea, violența, pericolul și comportamentele extreme.

Cercetările au arătat că persoanele care manifestă un nivel mai ridicat de curiozitate morbidă sunt, în general, mai atrase de filmele de groază. Unele dintre ele se declară mai puțin speriate de asemenea producții și preferă chiar să le urmărească singure.

Filmele horror le oferă ocazia să exploreze o latură întunecată a realității fără să suporte consecințele unor asemenea experiențe.

Pot urmări comportamentul unui criminal, pot descoperi cum reacționează oamenii într-o situație extremă sau pot vedea ce se întâmplă atunci când personajele sunt puse în fața unor alegeri imposibile.

Într-un anumit sens, aceste povești funcționează ca o fereastră către aspecte ale naturii umane pe care nu le întâlnim în mod obișnuit.

Interesul pentru asemenea subiecte nu înseamnă automat că o persoană aprobă violența sau că și-ar dori să trăiască asemenea experiențe. Curiozitatea față de un fenomen și dorința de a-l experimenta în realitate sunt lucruri complet diferite.

Ce fel de oameni preferă filmele de groază? Personalitatea poate avea un rol important

Filmele horror nu sunt pe gustul tuturor. În timp ce unii spectatori caută permanent producții care să-i sperie, alții evită complet acest gen.

Diferența nu ține neapărat de curaj, ci și de felul în care fiecare persoană reacționează la stimulii emoționali. Cercetările au identificat mai multe trăsături care pot influența preferințele pentru filmele de groază.

Persoanele care caută senzații puternice

Una dintre caracteristicile asociate cu plăcerea de a urmări filme horror este sensation seeking, adică tendința de a căuta experiențe noi, intense și pline de adrenalină.

Oamenii care au această trăsătură sunt atrași de situații care le provoacă emoții puternice. Pentru ei, chiar și frica poate deveni o parte plăcută a unei experiențe de divertisment.

Un film în care personajele sunt urmărite de un pericol necunoscut sau încearcă să supraviețuiască într-o lume distrusă poate oferi exact genul de stimulare pe care îl caută.

În schimb, persoanele care preferă un mediu liniștit și evită emoțiile foarte intense pot considera aceleași producții obositoare sau neplăcute.

Persoanele cu un nivel mai scăzut de empatie

O altă explicație luată în calcul de cercetători este legătura dintre empatie și preferințele cinematografice.

Unele studii sugerează că persoanele cu un nivel mai redus de empatie pot aprecia mai mult filmele horror, deoarece suferința personajelor le provoacă reacții emoționale mai slabe.

Totuși, această explicație trebuie privită cu prudență. Felul în care reacționăm la un personaj fictiv nu este neapărat același cu modul în care ne comportăm față de o persoană reală aflată în suferință.

Prin urmare, faptul că cineva adoră filmele horror nu înseamnă automat că este lipsit de empatie sau că nu îi pasă de cei din jur.

Există diferențe între femei și bărbați?

Unele cercetări au identificat diferențe statistice între femei și bărbați în privința preferințelor pentru filmele de groază.

În medie, bărbații au declarat un interes mai mare pentru producțiile horror și pentru scenele violente. În anumite studii, femeile au raportat niveluri mai ridicate de teamă și anxietate atunci când au urmărit asemenea filme.

O altă explicație posibilă este sensibilitatea la dezgust. Unele cercetări indică faptul că femeile pot reacționa mai intens la imaginile cu sânge, răni sau alte scene explicite.

Aceste rezultate nu trebuie însă transformate în reguli. Există numeroase femei care adoră filmele horror și bărbați care preferă să stea departe de ele. Preferințele cinematografice sunt influențate de mai mulți factori, iar sexul unei persoane nu determină automat reacția la frică.

Pot filmele de groază să ne ajute să gestionăm anxietatea? Ce au descoperit cercetătorii în timpul pandemiei

Filmele horror nu sunt doar o sursă de divertisment. În ultimii ani, cercetătorii au început să analizeze și posibilitatea ca acest gen cinematografic să ne ajute să ne pregătim psihologic pentru situații dificile.

Un studiu realizat în timpul pandemiei de COVID-19 a identificat o legătură interesantă între preferințele cinematografice și modul în care oamenii au gestionat criza sanitară.

Cercetarea a constatat că persoanele care urmăreau frecvent filme de groază raportau niveluri mai scăzute de suferință psihologică asociată pandemiei. În plus, spectatorii atrași de filmele cu dezastre și scenarii apocaliptice au declarat că se simțeau mai pregătiți pentru eventuale noi valuri ale crizei.

Aceste rezultate i-au făcut pe cercetători să ia în calcul posibilitatea ca vizionarea unor situații amenințătoare în mediul fictiv să contribuie la dezvoltarea unor mecanisme de adaptare.

Explicația ar putea fi legată de faptul că spectatorii au ocazia să experimenteze frica într-un mediu controlat. Pot observa cum reacționează la tensiune, cum se schimbă emoțiile de-a lungul poveștii și cum revine sentimentul de siguranță după dispariția pericolului.

Există anumite asemănări cu terapia prin expunere, o metodă folosită de specialiști în tratarea unor tulburări de anxietate. Aceasta presupune confruntarea treptată și controlată cu situațiile sau stimulii care provoacă teamă.

Totuși, există o diferență esențială: urmărirea unui film de groază nu reprezintă un tratament psihologic și nu poate înlocui terapia recomandată de un specialist.

Cercetătorii consideră că sunt necesare studii suplimentare pentru a înțelege dacă filmele horror pot avea beneficii reale asupra gestionării anxietății, în ce condiții și pentru ce categorii de persoane.

În cele din urmă, atracția pentru filmele de groază spune ceva interesant despre felul în care funcționează mintea umană. Ne temem de pericole, dar suntem și curioși să le explorăm. Iar atunci când știm că suntem în siguranță, frica poate deveni o experiență pe care alegem să o căutăm, nu să o evităm.