Stai conectat...

ACTUAL

Harta lumii pe care am văzut-o în manuale și atlase ar putea trece printr-o schimbare majoră. Ce pregătește ONU

Publicat

la

Harta lumii pe care am văzut-o în manuale, atlase și pe ecranele calculatoarelor ar putea trece printr-o schimbare importantă. Organizația Națiunilor Unite susține folosirea unei reprezentări care arată mult mai corect dimensiunile continentelor și scoate la iveală o diferență uluitoare: Africa este de aproximativ 14 ori mai mare decât Groenlanda, deși pe harta cu care ne-am obișnuit cele două teritorii par aproape comparabile.

Noua proiecție, numită Equal Earth, ar putea deveni tot mai prezentă în școli, publicații și instrumente digitale. Decizia ONU readuce însă în discuție o întrebare la care puțini se gândesc atunci când privesc o hartă: cât din ceea ce credem că știm despre dimensiunea și importanța continentelor este influențat de felul în care acestea sunt desenate?

Harta lumii pe care o știm arată continentele la proporții înșelătoare

Reprezentarea care a influențat timp de secole modul în care oamenii privesc lumea își are originile într-o hartă realizată în 1569 de cartograful flamand Gerardus Mercator.

Proiecția Mercator a fost concepută în special pentru navigație. Avea un avantaj important pentru marinari: permitea trasarea unor rute utile, deoarece liniile de direcție constantă apăreau ca linii drepte pe hartă.

Problema apare însă atunci când folosim această reprezentare pentru a compara dimensiunile continentelor. Pământul este aproape sferic, iar transformarea suprafeței sale într-o imagine plană presupune inevitabil anumite deformări.

În cazul proiecției Mercator, acestea devin tot mai pronunțate pe măsură ce ne apropiem de poli. Teritoriile din nordul și sudul planetei sunt reprezentate la dimensiuni mult mai mari decât cele reale, în timp ce regiunile apropiate de Ecuator nu sunt amplificate în aceeași măsură.

Astfel, Groenlanda, Canada și nordul Rusiei par uriașe pe harta tradițională. Africa, America de Sud și alte regiuni apropiate de Ecuator par, în schimb, mult mai mici în comparație.

Acest lucru nu înseamnă că Mercator este o hartă greșită în orice situație. Ea a fost concepută pentru un scop precis, navigația, și continuă să aibă utilizări pentru care proprietățile sale sunt utile. Problema apare atunci când o folosim pentru a ne forma o imagine corectă despre suprafața continentelor.

Africa este de 14 ori mai mare decât Groenlanda. Comparația care schimbă perspectiva

Una dintre cele mai spectaculoase diferențe devine evidentă atunci când sunt puse alături Africa și Groenlanda.

Pe reprezentarea Mercator, insula arctică pare aproape la fel de mare ca întregul continent african. În realitate, Africa are o suprafață de aproximativ 30 de milioane de kilometri pătrați, în timp ce Groenlanda are puțin peste două milioane de kilometri pătrați.

Cu alte cuvinte, Africa este de aproximativ 14 ori mai întinsă decât Groenlanda.

Diferența este greu de imaginat dacă ne raportăm doar la harta cu care ne-am obișnuit. În reprezentarea Equal Earth, proporțiile sunt mult mai apropiate de suprafețele geografice reale, iar dimensiunea continentului african devine evidentă.

Ce alte regiuni par mai mari decât sunt în realitate

Nu doar Groenlanda este afectată de deformările proiecției Mercator. Canada și Rusia ocupă suprafețe impresionante pe hărțile tradiționale, iar Antarctica pare mult mai întinsă decât proporția sa reală în raport cu celelalte continente.

De asemenea, țările din apropierea Ecuatorului pot părea dezavantajate atunci când sunt comparate vizual cu state aflate la latitudini nordice sau sudice mai mari.

Aceste diferențe contează mai ales în materialele educaționale, în atlase și în reprezentările folosite pentru a compara suprafețe. O hartă poate oferi informații corecte despre poziția unor teritorii, dar poate transmite o impresie greșită despre dimensiunea lor.

Equal Earth, noua proiecție care arată mai corect suprafața continentelor

Alternativa susținută de inițiativa promovată la ONU se numește Equal Earth. Proiecția a fost dezvoltată în 2018 de cartografii Bojan Šavrič, Tom Patterson și Bernhard Jenny și prezentată ulterior într-un studiu publicat în revista International Journal of Geographical Information Science.

Scopul a fost dezvoltarea unei hărți care să păstreze proporțiile reale ale suprafețelor geografice, dar să ofere în același timp o imagine echilibrată și ușor de urmărit a întregii lumi.

Equal Earth este o proiecție de tip „equal-area”, adică păstrează raporturile dintre suprafețele teritoriilor. Dacă un continent are o anumită suprafață în realitate, proporția sa față de celelalte teritorii este păstrată și în reprezentarea cartografică.

Asta nu înseamnă că toate formele continentelor sunt redate perfect. Nicio hartă plană nu poate reproduce fără deformări toate proprietățile unui glob. Equal Earth prioritizează suprafața și acceptă compromisuri în privința formelor, direcțiilor și distanțelor.

De ce nu există o hartă perfectă a Pământului

Pentru a înțelege schimbarea, trebuie reținut un principiu simplu: Pământul este tridimensional, iar o foaie de hârtie sau un ecran sunt suprafețe plane.

Atunci când desfaci o suprafață sferică pentru a o transforma într-o hartă, anumite caracteristici trebuie sacrificate. Unele proiecții păstrează mai bine formele și unghiurile, altele distanțele sau suprafețele.

Equal Earth este utilă atunci când vrem să comparăm dimensiunile continentelor și ale regiunilor geografice. Pentru navigație sau alte utilizări tehnice, pot exista proiecții mai potrivite.

Prin urmare, noua hartă nu este perfectă în orice privință, ci rezolvă mult mai bine o problemă importantă: comparația suprafețelor reale.

Ce a decis ONU și de ce am putea vedea noua hartă în școli și pe internet

La 4 septembrie 2026, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat rezoluția „Correct the Map”, care urmărește o reprezentare mai echilibrată și mai corectă a regiunilor lumii, în special a Africii.

Inițiativa a fost promovată de Togo, cu sprijinul Uniunii Africane și al mai multor state africane. Rezoluția a fost adoptată cu 164 de voturi pentru, unul împotrivă – cel al Statelor Unite – și șase abțineri.

Documentul recunoaște că deformările cartografice pot avea efecte asupra educației, culturii, percepției geopolitice și felului în care sunt înțelese diferitele regiuni ale lumii.

ONU încurajează statele membre, organizațiile internaționale și alte instituții relevante să adopte și să distribuie proiecția Equal Earth și alte reprezentări care păstrează corect suprafețele continentelor, acolo unde comparația dimensiunilor este importantă.

Rezoluția se adresează inclusiv instituțiilor de învățământ și platformelor tehnologice. Acestea sunt încurajate să promoveze reprezentări geografice mai corecte și să explice utilizatorilor limitele diferitelor proiecții cartografice.

Se va schimba harta din manualele școlare?

Unul dintre domeniile în care efectele inițiativei ar putea deveni vizibile este educația. ONU încurajează statele să integreze în programele școlare o abordare critică a cartografiei și să folosească reprezentări care redau mai corect suprafețele continentelor.

Acest lucru ar putea însemna că viitoarele generații vor învăța geografia folosind mai des hărți precum Equal Earth, în special atunci când trebuie să compare dimensiunile continentelor.

Și platformele digitale sunt vizate de rezoluție. Documentul le încurajează să discute cu statele și organizațiile internaționale despre utilizarea unor reprezentări mai exacte.

Totuși, schimbarea nu se va produce automat și simultan peste tot. Rezoluția ONU nu obligă toate statele și companiile să înlocuiască imediat hărțile existente.

De ce schimbarea hărții lumii a devenit și o dispută despre putere și istorie

Dezbaterea nu este doar una tehnică. Susținătorii inițiativei consideră că felul în care este desenată lumea poate influența percepția oamenilor asupra importanței diferitelor regiuni.

Africa este principalul exemplu invocat. Deși este un continent uriaș, proiecția Mercator o face să pară mult mai mică decât teritoriile nordice aflate la latitudini ridicate.

Pentru reprezentanții statelor africane, corectarea acestei imagini este și o modalitate de a combate percepțiile istorice potrivit cărora continentul ar ocupa un loc secundar în economia și geopolitica mondială.

Campania „Correct the Map” nu susține că geograful Gerardus Mercator ar fi creat intenționat o hartă pentru a diminua Africa. Proiecția sa răspundea unei necesități de navigație specifice epocii. Dezbaterea actuală privește mai ales efectul pe care reprezentarea l-a avut asupra percepției globale, după ce a devenit extrem de cunoscută.

Inițiativa a generat și controverse la ONU. Statele Unite au votat împotriva rezoluției, considerând că problema este prezentată într-o manieră ideologică. Ucraina s-a abținut, invocând obiecții legate de modul în care reprezentarea cartografică trata unele teritorii ucrainene ocupate temporar de Rusia.

În esență, disputa arată că o hartă nu este întotdeauna percepută doar ca un instrument neutru. Ea poate influența felul în care oamenii înțeleg geografia, istoria și raporturile dintre diferite regiuni ale planetei.

Vom vedea de acum înainte continentele la dimensiunile lor reale?

Răspunsul este că există premisele unei schimbări importante, dar nu vom renunța peste noapte la toate hărțile tradiționale.

Rezoluția ONU oferă un impuls internațional folosirii proiecțiilor care redau corect suprafețele continentelor. În anii următori, Equal Earth ar putea deveni tot mai prezentă în materialele educaționale, în atlase, în publicațiile care compară dimensiuni geografice și în unele instrumente digitale.

Harta Mercator va continua însă să fie utilă în anumite domenii, inclusiv în aplicații de navigație, tocmai datorită proprietăților pentru care a fost concepută. Nici Equal Earth nu este singura proiecție care păstrează suprafețele: există și alte variante cartografice cu aceeași caracteristică.

Poate cea mai importantă schimbare nu este, așadar, dispariția unei hărți și apariția alteia, ci faptul că oamenii vor fi încurajați să privească reprezentările geografice cu mai multă atenție.

Africa nu a devenit mai mare în 2026, iar Groenlanda nu s-a micșorat. Ele au avut mereu dimensiunile pe care le au și astăzi. Ceea ce se schimbă este felul în care alegem să le reprezentăm.

Iar atunci când vom privi o hartă a lumii în care continentele sunt desenate proporțional cu suprafața lor, vom înțelege mai bine cât de mult ne-a influențat, timp de generații, o simplă alegere cartografică.

Loading

Click si Comentează

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ACTUAL

Un obicei celebru din Roma este schimbat de telefoanele mobile. Ce se întâmplă cu monedele aruncate de către turiști pentru noroc

Publicat

la

Autor

Timp de generații, turiștii care au ajuns la Roma au respectat același ritual: s-au întors cu spatele la Fontana di Trevi și au aruncat o monedă în apă, în speranța că vor reveni cândva în Orașul Etern. Numai că un obicei care părea imposibil de schimbat începe să fie afectat de lumea modernă. În primele nouă luni din 2026, în celebra fântână au ajuns cu peste cinci tone de monede mai puțin decât în aceeași perioadă a anului precedent, iar valoarea monedelor euro deja numărate a scăzut cu aproximativ 174.000 de euro.

În spatele acestei schimbări se află două explicații surprinzătoare: turiștii folosesc tot mai rar numerarul, iar acum trebuie să plătească pentru a se apropia de bazin. Dar povestea are și o altă latură, mult mai puțin cunoscută: banii aruncați pentru noroc nu dispar pur și simplu în fântână, ci ajung să finanțeze cantine sociale și programe pentru oamenii aflați în dificultate.

Peste cinci tone de monede au dispărut din ritualul de la Fontana di Trevi

Scăderea este vizibilă în cifrele prezentate de publicația italiană Il Fatto Quotidiano, într-un material publicat pe 13 noiembrie 2026. În perioada 1 ianuarie – 30 septembrie 2025, din bazinul Fontanei di Trevi fuseseră recuperate 28.033,05 kilograme de monede. În aceeași perioadă din 2026, cantitatea a coborât la 22.740,55 kilograme.

Diferența este de aproximativ 5.292 de kilograme, adică peste 5,3 tone de monede. Scăderea este de aproape 19% într-un singur an.

Nici valoarea banilor nu arată mai bine. Monedele euro numărate pentru primele nouă luni ale anului 2025 însumau 1.416.731,38 euro. În 2026, suma a ajuns la 1.242.490,09 euro. Asta înseamnă cu aproximativ 174.241 de euro mai puțin, o reducere de circa 12,3%.

Este important de precizat că, la momentul publicării datelor, monedele în alte valute nu fuseseră încă numărate. Prin urmare, suma de mai sus se referă la euro deja calculați, nu la valoarea finală a tuturor banilor recuperați din bazin.

Un alt detaliu face situația și mai interesantă: reducerea numărului de monede nu pare să fie explicată doar prin scăderea numărului de turiști. Potrivit datelor Băncii Italiei citate de presa italiană, prezența vizitatorilor la Roma ar fi scăzut cu aproximativ 4% față de perioada comparabilă. Cantitatea de monede recuperate a avut însă un recul mult mai mare.

Așadar, nu este vorba doar despre mai puțini oameni care ajung la fântână. Se pare că s-a schimbat și felul în care vizitatorii participă la unul dintre cele mai cunoscute ritualuri turistice din lume.

Taxa de doi euro schimbă felul în care turiștii se apropie de fântână

Una dintre explicațiile luate în calcul este o decizie a autorităților din Roma, intrată în vigoare la 2 februarie 2026. Pentru a ajunge în zona interioară a Fontanei di Trevi, turiștii și persoanele care nu sunt rezidente în Roma sau în zona metropolitană trebuie să plătească o taxă de doi euro.

Măsura a fost introdusă pentru a controla aglomerația, a proteja monumentul și a îmbunătăți experiența vizitatorilor. Înainte de introducerea sistemului, zona era frecvent suprapopulată, iar autoritățile au raportat peste 10 milioane de vizitatori în perioada de monitorizare din decembrie 2024 până în decembrie 2025. În unele zile se înregistrau chiar și 70.000 de persoane.

Există însă un efect secundar: nu toți turiștii sunt dispuși să plătească pentru a coborî până lângă bazin. Piața din jurul monumentului poate fi admirată în continuare fără taxă, iar o parte dintre vizitatori preferă să rămână la distanță.

Pentru ritualul monedei, diferența este importantă. Ceea ce înainte era un gest simplu, făcut de aproape, devine mult mai dificil atunci când turistul rămâne în zona superioară a pieței și încearcă să arunce o monedă de la distanță.

Nu există însă date care să arate exact câți vizitatori au renunțat la gest din cauza taxei. Este una dintre explicațiile posibile pentru scăderea observată, nu o cauză demonstrată în mod exclusiv.

Turiștii plătesc totul cu telefonul, dar nu mai au ce să arunce în apă

A doua explicație este legată de o schimbare mult mai amplă: dispariția treptată a numerarului din viața de zi cu zi.

Analiza jurnalistei Sofia Spagnoli, publicată în cotidianul italian Il Messaggero și preluată de Jurnalul.ro, atrage atenția asupra unui detaliu aparent banal. Tot mai mulți turiști folosesc cardul sau telefonul mobil pentru aproape toate cumpărăturile, inclusiv pentru cafea și tranzacții de valoare foarte mică.

În urmă cu aproximativ 14 ani, plata cu cardul pentru cumpărături mărunte era încă dificilă în anumite locuri din Roma. Astăzi, situația s-a schimbat radical. Un telefon poate fi apropiat de terminal pentru a achita chiar și o sumă de câțiva cenți.

Această comoditate are însă un efect secundar neașteptat. Oamenii care nu mai folosesc numerar nu mai păstrează în buzunare monede mici pe care să le poată arunca într-o fântână.

Este o schimbare de comportament care nu afectează doar Fontana di Trevi. Ea poate influența și alte gesturi obișnuite, precum oferirea bacșișului sau lăsarea unor sume mici pentru diverse servicii.

În Italia, unde bacșișul nu este întotdeauna integrat în sistemele de plată electronice la fel ca în alte țări, personalul din restaurante și cafenele ar putea resimți și el această tranziție.

Va ajunge tradiția să aibă nevoie de un terminal POS?

Jurnalistul italian Pietro Piovani, de la Il Messaggero, a ridicat problema într-o notă ironică: poate că, într-o zi, cineva va inventa o modalitate prin care turiștii să poată arunca o „monedă electronică” în Fontana di Trevi, folosind un terminal de plată.

Ideea sună amuzant, dar surprinde perfect schimbarea. Un ritual care presupunea un gest fizic foarte simplu – scoaterea unei monede din buzunar și aruncarea ei peste umăr – ar putea ajunge să depindă de tehnologia pe care turiștii o folosesc deja pentru aproape toate celelalte activități.

Deocamdată, nu există un astfel de sistem la Fontana di Trevi. Este doar o observație ironică asupra unei tendințe care schimbă inclusiv obiceiuri pe care le consideram aproape imposibil de înlocuit.

Unde ajung, de fapt, monedele aruncate pentru noroc: povestea care schimbă totul

Puțini turiști se întreabă ce se întâmplă cu banii după ce ajung în apa celebrei fântâni. Monedele nu sunt păstrate acolo și nici nu dispar într-un sistem misterios. Ele sunt recuperate periodic și transformate în resurse pentru programe sociale.

Banii colectați sunt destinați Caritas Roma, în baza unui protocol între administrația orașului și Vicariatul Romei. Colaborarea a fost reînnoită pe 11 noiembrie 2026 pentru încă trei ani.

Potrivit raportului publicat de Caritas în iunie 2026, veniturile obținute din monedele Fontanei di Trevi au ajuns la aproximativ 1,43 milioane de euro în 2022, au atins aproape 1,97 milioane de euro în 2023 și s-au situat la 1,86 milioane de euro în 2025.

Sunt sume considerabile pentru un ritual turistic care, la prima vedere, pare doar o superstiție simpatică.

Banii ajung la cantine sociale și la familii care au nevoie de ajutor

Fondurile sunt utilizate pentru combaterea sărăciei alimentare, susținerea cantinelor sociale și funcționarea unor magazine solidare în care familiile vulnerabile pot primi produse esențiale.

Raportul Caritas arată că organizația sprijină, prin cele șase magazine de solidaritate, în medie aproximativ 1.700 de familii, adică în jur de 6.000 de persoane.

În privința cantinelor sociale, documentul indică o medie de aproximativ 317.000 de mese distribuite anual în perioada analizată. Resursele provenite din monedele Fontanei di Trevi contribuie la susținerea acestor servicii.

Așadar, fiecare monedă aruncată pentru noroc are și o destinație mult mai concretă decât dorința turistului de a reveni la Roma. Ajunge, printr-un mecanism de solidaritate, să contribuie la sprijinirea unor oameni care se confruntă cu lipsuri serioase.

Taxa de acces și monedele din fântână sunt două lucruri diferite

Un detaliu care merită lămurit este că banii plătiți de turiști pentru a se apropia de bazin nu sunt același lucru cu monedele aruncate în apă.

Taxa de doi euro, introdusă în februarie 2026, face parte dintr-un sistem de acces și gestionare a vizitatorilor. Administrația Romei a explicat că veniturile urmăresc protejarea monumentului, întreținerea obiectivelor culturale și susținerea accesului gratuit al rezidenților la muzeele municipale.

Monedele aruncate de turiști au însă o altă destinație: ele sunt colectate și direcționate către Caritas pentru programe de ajutor social.

Distincția este importantă, pentru că scăderea monedelor din bazin nu înseamnă automat că veniturile din biletele de acces au scăzut în același mod. Sunt două fluxuri de bani diferite, cu destinații diferite.

Iar în timp ce administrația urmărește să gestioneze mai bine aglomerația din jurul monumentului, organizațiile sociale încearcă să mențină sprijinul pentru oamenii vulnerabili.

Directorul Caritas Roma, Giustino Trincia, a transmis că organizația încearcă să păstreze serviciile actuale, iar scăderea din 2026 nu este considerată o situație suficient de gravă pentru a impune măsuri excepționale. El a amintit că în perioada pandemiei și în timpul lucrărilor de renovare a fântânii încasările au ajuns aproape de zero, iar organizația a trebuit să se bazeze pe sprijinul Bisericii din Roma.

A dispărut tradiția de la Fontana di Trevi? Ce se va întâmpla cu unul dintre cele mai cunoscute ritualuri turistice

Deocamdată, nu există dovezi că turiștii au renunțat definitiv la obiceiul aruncării monedelor. Cifrele arată o scădere a cantității recuperate, nu dispariția ritualului.

Tradiția a devenit cunoscută în întreaga lume inclusiv datorită filmului american Three Coins in the Fountain, lansat în 1954. Gestul popularizat presupune să te întorci cu spatele la fântână și să arunci o monedă peste umărul stâng, folosind mâna dreaptă. Potrivit superstiției răspândite prin film, prima monedă îți asigură întoarcerea la Roma, a doua îți aduce dragostea, iar a treia ar putea însemna căsătoria.

Este un gest simplu, dar care a devenit aproape obligatoriu pentru mulți dintre cei care vizitează capitala Italiei.

Acum, tradiția se află la întâlnirea dintre două schimbări majore ale lumii moderne: turismul tot mai organizat și dispariția treptată a numerarului. Unii turiști nu mai coboară până la bazin pentru că nu vor să plătească taxa de acces, iar alții pur și simplu nu mai au monede asupra lor.

Paradoxul este că un gest făcut pentru noroc și întoarcerea la Roma s-a transformat, de-a lungul anilor, într-o sursă importantă de ajutor pentru oamenii aflați în dificultate. Iar dacă monedele vor continua să se împuțineze, efectul nu va fi doar că fântâna va aduna mai puțini bani, ci și că un mecanism de solidaritate va trebui să se adapteze la o lume în care tot mai puțini oameni mai poartă mărunțiș în buzunar.

Loading

Citește tot

ACTUAL

De ce România nu stă la masa unde se negociază pacea din Ucraina. Polonia a primit un loc, Bucureștiul a fost ocolit

Publicat

la

Autor

România are una dintre cele mai importante poziții strategice în regiunea Mării Negre, se învecinează direct cu Ucraina și a sprijinit Kievul de la începutul războiului. Cu toate acestea, când Europa își pregătește reprezentanții pentru eventualele negocieri de pace cu Rusia, Bucureștiul nu se află printre capitalele invitate la masa discuțiilor. Cum a ajuns România să fie ocolită într-un moment în care deciziile luate ar putea influența direct securitatea sa? Doi analiști politici explică motivele acestei absențe și avertizează asupra riscurilor pe care le-ar putea aduce un acord negociat fără o implicare suficientă a României.

Țara noastră are frontieră cu Ucraina, a sprijinit Kievul de la începutul războiului și ar putea fi direct afectată de condițiile unui eventual acord de pace. Cu toate acestea, Bucureștiul nu se regăsește printre cele cinci capitale europene desemnate să participe la viitoarele negocieri. Politologul Cristian Pîrvulescu explică pentru „Adevărul” de ce România și-a pierdut influența diplomatică, iar analistul politic Cristian Roșu avertizează asupra deciziilor care ar putea afecta securitatea Mării Negre.

Cinci state europene, alese să reprezinte Europa în negocierile privind Ucraina

La summitul de la Dublin, din 13 noiembrie, liderii europeni au convenit ca Franța, Germania, Italia, Polonia și Marea Britanie să facă parte din echipa care va reprezenta Europa în negocierile privind Ucraina, alături de reprezentanții instituțiilor Uniunii Europene. Participarea efectivă a acestei delegații la discuțiile cu Rusia rămâne însă incertă, Kremlinul neconfirmând acceptarea ei.

Formula de reprezentare a provocat controverse în interiorul Uniunii Europene. Șefa diplomației europene, Kaja Kallas, nu a fost inclusă în echipa de negociere, iar reprezentanții unor state membre au cerut stabilirea unui mandat comun pentru discuțiile cu Rusia.

„România nu este, sau nu mai este, pentru că a avut o oarecare influență în perioada Iohannis, o putere informală europeană. Iar formatele de negociere recunosc existența acestor puteri informale. Anularea alegerilor prezidențiale, expunerea excesivă și fără reacții de apărare serioase la atacuri hibride, slaba reziliență democratică și situația economico-bugetară ne-au pus pe lista de așteptare”, declară politologul Cristian Pîrvulescu pentru „Adevărul”.

De ce Polonia a ajuns la masa negocierilor, iar România a rămas pe dinafară

Grupul celor cinci state, cunoscut drept E5, reprezintă o formulă informală de cooperare diplomatică, nu un mecanism stabilit prin regulile Uniunii Europene. „Or, acest E5 nu este rezultatul vreunei reguli europene, ci un format informal care a crescut din acel E3 care reunea Parisul, Londra și Berlinul în problema iraniană. Iar formatele informale răsplătesc pe cei care au participat de la început. Polonia a intrat pentru că și-a construit în ani de zile reputația de actor previzibil. România nu și-a construit-o. La masa negocierilor nu se ajunge cu geografia, ci cu credibilitatea”, explică politologul.

La rândul său, analistul politic Cristian Roșu observă că selecția reflectă și modul în care statele și-au valorificat contribuțiile la sprijinirea Ucrainei.

„La Dublin, liderii europeni au pornit de la nucleul format de Franța, Germania și Regatul Unit, care coordona deja discuțiile cu americanii și ucrainenii. Au adăugat Italia și Polonia, alături de instituțiile UE. Participarea europeană la următoarea rundă cu Rusia rămâne disputată. Dar componența echipei spune deja ceva despre influența Bucureștiului. Polonia a reușit să transforme rolul său în sprijinirea Ucrainei într-un loc la masa unde se formulează poziția europeană. România are o miză directă la Marea Neagră, iar grupul celor cinci nu include niciun stat riveran”, susține acesta.

Cristian Roșu amintește că România a donat Ucrainei un sistem Patriot și a aprobat o contribuție de 50 de milioane de euro la mecanismul PURL. Pentru sprijinul total acordat Kievului, inclusiv Consiliul Fiscal a utilizat o estimare externă de aproximativ 1,5 miliarde de euro, aferentă perioadei februarie 2022–iunie 2025.

„Clasificarea detaliilor sensibile poate fi justificată. Costul diplomatic apare când Bucureștiul lasă contribuțiile cunoscute să vorbească separat și nu le leagă de o ofertă pentru etapa următoare. Într-o negociere contează și cine poate spune, cu mandat politic, ce resurse pune la dispoziție pentru ca acordul să funcționeze”, punctează el.

România riscă să fie consultată abia după ce vor fi stabilite regulile păcii

Analistul critică și orientarea diplomației românești. În timp ce Bucureștiul a insistat asupra menținerii prezenței militare americane, Polonia și Finlanda au dezvoltat și dialogul cu Franța privind descurajarea nucleară europeană, subliniază acesta.

„Varșovia a lucrat simultan la Washington pentru prezența americană și la Paris pentru descurajarea europeană. Bucureștiul a pus accentul public pe primul dosar și l-a lăsat pe al doilea fără o direcție clară”, adaugă Cristian Roșu.

Cristian Pîrvulescu nu consideră că simpla absență de la negocieri produce automat pierderi pentru București. „România nu pierde imediat ceva anume prin simpla absență de la masa negocierilor. Problema neparticipării pare să fie mai degrabă una de orgoliu și de polemică internă decât de agendă europeană. Riscul nu este că România nu va fi consultată, ci că va fi consultată după ce regulile vor fi fost deja fixate. Cine nu participă la scrierea regulilor riscă să acționeze după regulile scrise de alții”, punctează el.

Politologul identifică mai multe dosare în care Bucureștiul are interese directe. „Pentru Marea Neagră asta înseamnă libertatea și securitatea navigației, deminarea, rezolvarea problemei Crimeei și asigurarea coridoarelor comerciale. Pentru Republica Moldova înseamnă și mai mult. O pace care lasă problema transnistreană nerezolvată lasă și România expusă”, spune acesta.

Marea Neagră și prezența NATO, printre mizele care pot afecta direct România

De asemenea, Cristian Roșu menționează negocierile din martie 2025, desfășurate la Riad, în urma cărora Washingtonul a anunțat o înțelegere de principiu privind siguranța navigației în Marea Neagră. Moscova a condiționat aplicarea acesteia de ridicarea unor restricții financiare, inclusiv de reconectarea băncii sale agricole la sistemul SWIFT.

Analistul aduce în discuție și incidentele maritime din noiembrie 2026, când, potrivit declarației sale, autoritățile române au raportat lovirea a trei nave în apropierea canalului Sulina, dintre care două în apele teritoriale românești.

„Diferența dintre o declarație despre libertatea navigației și un acord care stabilește cine investighează asemenea incidente are consecințe directe pentru România”, explică Cristian Roșu.

În opinia sa, o altă problemă privește eventualele negocieri asupra prezenței militare NATO în Europa de Est. Potrivit unui document consultat de The Washington Post, Rusia a readus în discuție, la Abu Dhabi, solicitarea de revenire la configurația desfășurărilor aliate din 1997.

„Bucureștiul participă la deciziile NATO, care se iau prin consens. Poate însă ajunge să-și apere poziția după ce alți negociatori au prezentat deja o concesie drept prețul unui armistițiu. Dreptul de a te opune la final îți oferă mai puțină influență decât capacitatea de a scoate acea concesie din discuție de la început”, afirmă Cristian Roșu.

Ce ar trebui să facă Bucureștiul pentru a-și recâștiga influența diplomatică

„Uniunea Europeană este singura instituție în care România cântărește cât un stat mare, pentru că acolo deciziile se iau în multe cazuri cu unanimitate. Sancțiunile, activele rusești, reconstrucția și aderarea Ucrainei trec toate prin Consiliu. România trebuie să ceară un mandat clar pentru echipa europeană, informare periodică pentru toate statele membre și un capitol distinct despre Marea Neagră”, completează Cristian Pîrvulescu.

Cristian Roșu consideră că România ar trebui să pregătească, împreună cu Ucraina, Bulgaria și Turcia, o anexă maritimă la eventualul acord de pace. Documentul ar urma să stabilească porturile și rutele comerciale protejate, modalitatea de notificare a incidentelor și cine verifică eventualele încălcări ale armistițiului.

De asemenea, analistul susține că Bucureștiul ar trebui să solicite ca orice relaxare a sancțiunilor împotriva Rusiei să aibă loc numai după verificarea respectării acordului. În cadrul NATO, România ar putea cere o poziție comună prin care desfășurările militare de pe teritoriul statelor aliate să fie excluse din negocierile privind Ucraina. Totodată, Bucureștiul ar trebui să urmărească implicarea sa în elaborarea mecanismului de monitorizare coordonat de Statele Unite.

Dincolo de aceste demersuri, Cristian Pîrvulescu atrage atenția asupra rolului cooperării regionale și al conducerii politicii externe românești. „Restul ține de coaliții, cu Formatul București 9, cu Bulgaria și cu Turcia. Influența nu se cere, se construiește, iar responsabilitatea este în primul rând a președintelui, care reprezintă România la Consiliul European și răspunde de politica externă”, conchide el.

Reacțiile din mediul online și poziția oficialilor români

Alegerea celor cinci state a provocat discuții și pe comunitatea internațională r/worldnews, unde utilizatorii au pus sub semnul întrebării absența Finlandei și a statelor nordice și baltice.

„Mă bucur că Polonia este acolo. Altfel, probabil ar fi existat o revoltă diplomatică discretă în Europa de Est, de teamă că occidentalii încheie din nou acorduri care ne privesc fără să ne consulte”, a comentat un utilizator, care considera că Polonia sau un stat nordic trebuia să participe.

Altcineva a argumentat că selecția reflectă în primul rând puterea economică și militară: „Grupul a fost alcătuit, evident, din cele mai puternice state, nu în funcție de cine are interese directe în această chestiune.”

Un alt participant a contestat alegerea Italiei în detrimentul unui stat mai apropiat de Rusia: „Ar fi mai logic ca țările aflate în apropierea Rusiei să fie mai bine reprezentate.”

Amintim că președintele Nicușor Dan a declarat, pe 13 noiembrie, după reuniunea liderilor europeni de la Dublin, că discuțiile privind încheierea războiului din Ucraina nu trebuie să includă renegocierea arhitecturii de securitate a Europei, ci să se concentreze asupra conflictului și a garanțiilor de securitate pentru perioada postbelică.

Șeful statului a precizat că au fost stabilite persoanele care vor participa la negocieri din partea Uniunii Europene și a Coaliției de Voință, dar că eventualele decizii vor fi luate ulterior în cadrul acestor structuri.

La rândul său, ministrul de externe Dan Neculăescu a declarat, pe 16 noiembrie, că România trebuie să fie ascultată în discuțiile privind pacea din Ucraina, având în vedere frontiera comună de aproximativ 640 de kilometri. Oficialul a subliniat că un eventual acord trebuie să țină cont de interesele de securitate ale Uniunii Europene și NATO, nu de solicitările formulate de Rusia privind reorganizarea securității continentului.

Loading

Citește tot

ACTUAL

Poți crede în știință și în prezicerea viitorului? Studiul care a descoperit un paradox surprinzător

Publicat

la

Autor

Poți să ai încredere în știință, să consideri rațiunea cel mai bun instrument pentru a înțelege lumea și, în același timp, să crezi în fantome, blesteme sau oameni care pretind că pot prezice viitorul? La prima vedere, cele două perspective par incompatibile. Un studiu realizat în Statele Unite arată însă că realitatea este mult mai complicată.

Cercetătorii au descoperit că, în rândul persoanelor care cred în Dumnezeu, cei care susțin puternic știința și își revendică independența în materie de convingeri spirituale sunt mai predispuși să creadă în fenomene supranaturale decât cei care nu împărtășesc aceeași perspectivă. Diferența este surprinzătoare: 40% față de 19%. Explicația ar putea avea legătură cu felul în care oamenii își construiesc propriile credințe atunci când nu mai acceptă necondiționat autoritatea instituțiilor religioase.

Studiul care a descoperit un paradox: știința și credința în magie pot coexista

Cercetarea a fost realizată de sociologii Paul Froese, de la Universitatea Baylor, Isaiah King, de la Universitatea Carson-Newman, și Ruiqian Li, de la American University. Studiul, intitulat „The magic of secularization”, a fost publicat în revista științifică Social Forces, la 20 iulie 2026.

Cercetătorii au analizat răspunsurile a 1.812 adulți americani care au participat la ediția din 2025 a sondajului Baylor Religion Survey. Datele au fost colectate de Institutul Gallup în perioada ianuarie-martie 2025, prin intermediul chestionarelor completate online și prin poștă. Răspunsurile au fost ponderate pentru a reflecta cât mai bine populația adultă din Statele Unite.

Rezultatul care a atras atenția este diferența dintre două categorii de persoane care cred în Dumnezeu. Aproximativ 40% dintre cei care susțin perspectiva numită de cercetători „raționalism secular” manifestă și credințe în magie. În grupul celor care nu împărtășesc această perspectivă, proporția este de aproximativ 19%.

Practic, în această comparație, credințele supranaturale sunt de peste două ori mai răspândite în prima categorie.

Este important însă de precizat că procentul nu înseamnă că 40% dintre acești oameni cred neapărat în toate formele de magie sau că toți susțin că pot prezice viitorul. Cercetătorii au folosit o categorie mai largă, care include mai multe tipuri de convingeri supranaturale.

Ce înseamnă „raționalism secular” și de ce contează această perspectivă

Pentru a înțelege rezultatul, trebuie lămurit un concept central al cercetării. Autorii folosesc expresia „raționalism secular” pentru a descrie o anumită combinație de convingeri.

Aceasta presupune încredere în știință ca principală modalitate de înțelegere a realității, folosirea rațiunii și a experienței umane atunci când sunt judecate problemele morale și preferința pentru interpretarea personală a spiritualității, în locul acceptării necondiționate a unor reguli religioase instituționalizate.

Asta nu înseamnă neapărat că persoana respectivă este ateu sau că a renunțat la religie. Dimpotrivă, unii dintre participanții cu scoruri ridicate la această categorie continuau să creadă în Dumnezeu, să se identifice cu o religie sau să participe la servicii religioase.

Aici apare partea interesantă: oamenii pot avea încredere în explicațiile științifice și, simultan, își pot construi propriile convingeri spirituale, chiar dacă acestea nu coincid întotdeauna cu învățăturile comunității din care fac parte.

Prin urmare, studiul nu arată că persoanele care cunosc mai multă știință sunt mai superstițioase. Cercetătorii nu au măsurat direct nivelul de cunoștințe științifice sau capacitatea de gândire critică a participanților. Au analizat o anumită perspectivă asupra lumii și relația acesteia cu diverse credințe.

Fantome, blesteme și prezicerea viitorului: ce au inclus cercetătorii în categoria magiei

Un alt aspect important este felul în care studiul definește credința în supranatural. Cercetătorii nu au tratat toate convingerile religioase și mistice ca pe un singur fenomen, ci au separat trei categorii.

Prima este credința în miracole, adică în intervenția directă a unei divinități în evenimentele lumii.

A doua este credința în magie, categorie care include fantomele, blestemele, spiritele care ar putea locui în obiecte, comunicarea cu persoanele decedate și capacitatea de a prezice viitorul.

A treia categorie cuprinde superstițiile cotidiene, precum evitarea anumitor cuvinte sau gesturi considerate aducătoare de ghinion.

Surpriza este că raționalismul secular nu are aceeași asociere cu toate aceste convingeri. Persoanele cu scoruri mai mari în această categorie tind să creadă mai puțin în miracole, dar prezintă o înclinație mai mare spre magie și superstiții.

Cu alte cuvinte, nu este vorba despre o respingere generală a tuturor credințelor supranaturale. Unele sunt abandonate, în timp ce altele sunt păstrate sau chiar acceptate mai ușor.

De ce oamenii care nu mai urmează regulile religioase își construiesc propriile credințe

Cercetătorii propun o explicație care ține de diferența dintre credința personală și autoritatea instituțiilor religioase.

O comunitate religioasă poate accepta ideea miracolelor divine, dar poate respinge categoric divinația, comunicarea cu morții sau prezicerea viitorului. Cu alte cuvinte, există limite clare între ceea ce este considerat acceptabil și ceea ce este condamnat.

O persoană care continuă să creadă în Dumnezeu, dar nu mai consideră că instituția religioasă trebuie să-i stabilească toate convingerile spirituale, poate ajunge să aleagă singură ce acceptă și ce respinge.

Astfel, poate considera știința instrumentul principal pentru înțelegerea lumii fizice, dar poate păstra, în același timp, credința în anumite fenomene pe care știința nu le-a confirmat.

Această combinație ar putea explica de ce persoanele care își revendică independența intelectuală și spirituală nu renunță neapărat la magie sau superstiții.

Un alt detaliu important este că asocierea nu apare în aceeași formă la toată lumea. În cazul persoanelor care nu cred în Dumnezeu, nu au o apartenență religioasă sau nu participă la servicii religioase, legătura dintre raționalismul secular și credința în magie este absentă sau mult mai slabă.

Așadar, fenomenul pare să fie specific unei categorii aflate între două perspective: oamenii care păstrează o legătură cu religia, dar preferă să-și stabilească singuri convingerile.

De ce modernizarea societății nu elimină automat credința în supranatural

Mult timp, una dintre presupunerile frecvente despre modernizarea societății a fost că dezvoltarea științei și pierderea influenței instituțiilor religioase vor duce, treptat, la dispariția credințelor în fantome, vrăji și alte fenomene supranaturale.

Studiul publicat în Social Forces oferă o imagine mai nuanțată. Scăderea autorității instituțiilor religioase nu înseamnă automat dispariția spiritualității sau a convingerilor mistice. Uneori, oamenii nu renunță la credință, ci încep să o reconstruiască după propriile criterii.

Această schimbare poate duce la combinații care par contradictorii din exterior: încredere în știință, respingerea unor doctrine religioase și acceptarea unor credințe în fenomene inexplicabile.

Totuși, trebuie făcută o distincție esențială. Cercetarea identifică o asociere între anumite atitudini și credințele supranaturale, nu demonstrează că încrederea în știință provoacă apariția superstițiilor.

De asemenea, sondajul a fost realizat doar în rândul adulților din Statele Unite și surprinde opiniile acestora într-o anumită perioadă. Nu poate demonstra că aceste convingeri cresc în timp sau că rezultatele se aplică automat populației din alte țări.

Paradoxul care spune ceva important despre felul în care gândim

Poate cea mai interesantă concluzie a cercetării este că oamenii nu își construiesc întotdeauna convingerile în categorii perfect separate. Cineva poate avea încredere în medicină, tehnologie și explicații științifice, dar poate considera că există și lucruri pe care rațiunea nu le poate explica.

Pentru unii, această perspectivă nu reprezintă o contradicție, ci o formă de libertate personală: acceptă știința ca instrument de înțelegere a realității, dar nu renunță la toate întrebările sau credințele spirituale.

Cercetarea nu oferă dovezi că fantomele există, că blestemele funcționează sau că viitorul poate fi prezis. Ea încearcă să explice altceva: de ce astfel de convingeri continuă să existe chiar și într-o societate în care știința are o autoritate tot mai mare.

Iar răspunsul cercetătorilor este surprinzător: uneori, cu cât oamenii își doresc mai mult să gândească independent, cu atât sunt mai dispuși să-și construiască propriul amestec de rațiune, credință și mister.

Loading

Citește tot

ACTUAL

Donald Trump a primit un tron din chihlimbar din partea președintelui Poloniei, dar povestea ascunde un detaliu interesant

Publicat

la

Autor

Donald Trump a primit un cadou neobișnuit din partea președintelui Poloniei, Karol Nawrocki: un tron masiv din stejar, decorat cu chihlimbar și simboluri americane, supranumit de presa poloneză „tronul de chihlimbar”. Dar povestea obiectului este poate chiar mai surprinzătoare decât aspectul său. Fotoliul fusese comandat încă din perioada primului mandat al lui Trump, însă nu a mai ajuns atunci la Casa Albă și a rămas ani întregi în atelierul artistului care l-a realizat.

În iunie 2026, Nawrocki l-a oferit liderului american cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani. Darul a fost păstrat atât de discret încât nici Ministerul de Externe al Poloniei și nici ambasada de la Washington nu ar fi fost informate despre natura lui. Abia după câteva luni, o investigație a postului TVN24 a dezvăluit ce primise, de fapt, președintele american.

Cadoul misterios primit de Donald Trump în ziua în care a împlinit 80 de ani

Dezvăluirea a fost făcută pe 18 noiembrie de postul polonez TVN24+, iar informația a fost preluată de mai multe publicații internaționale. Donald Trump primise fotoliul pe 14 iunie 2026, la Washington, în timpul evenimentelor organizate cu ocazia zilei sale de naștere și a marcării a 250 de ani de la semnarea Declarației de Independență a Statelor Unite.

Președintele polonez Karol Nawrocki anunțase încă înaintea vizitei că îi va oferi omologului american două cadouri. Unul urma să fie un dar oficial, oferit în numele statului polonez, iar celălalt avea un caracter mai personal.

Darul oficial: o placă de marmură pentru un arc de triumf

Primul cadou a fost făcut public după ceremonie. Era o placă de marmură oferită în numele poporului polonez, destinată unui arc de triumf planificat la Washington pentru a marca aniversarea independenței americane.

Placa face trimitere la contribuțiile lui Tadeusz Kościuszko și Kazimierz Pułaski, două personalități poloneze care au avut un rol important în Războiul de Independență al Statelor Unite.

Darul personal: un fotoliu decorat cu chihlimbar

Cel de-al doilea cadou a rămas însă necunoscut publicului luni întregi. Inițial, în presa poloneză circulaseră informații potrivit cărora Trump ar fi primit butoni de aur cu onix negru.

Investigația TVN24+ a dezvăluit că adevăratul dar era cu totul altceva: un fotoliu realizat din lemn de stejar, cu incrustații de chihlimbar și elemente decorative inspirate de simbolurile Statelor Unite.

Presa poloneză l-a numit „tronul de chihlimbar”, iar fotografia piesei a atras rapid atenția. Nu era vorba despre un simplu obiect decorativ, ci despre o piesă de mobilier realizată manual de un artist polonez specializat în prelucrarea chihlimbarului.

Povestea surprinzătoare: fotoliul fusese comandat pentru Trump cu ani în urmă

Unul dintre cele mai interesante detalii ale dezvăluirii privește vechimea cadoului. Fotoliul nu a fost comandat special pentru vizita lui Karol Nawrocki din iunie 2026. Povestea sa începe în 2018, în timpul președinției lui Andrzej Duda.

Artistul Lucjan Myrta, din orașul Sopot, este cel care a realizat piesa. Cunoscut pentru lucrările sale din chihlimbar, acesta a primit atunci o comandă din partea administrației prezidențiale poloneze, în contextul celebrării centenarului redobândirii independenței Poloniei.

Două fotolii asemănătoare, unul pentru Duda și altul pentru Trump

Myrta a realizat un fotoliu decorat cu chihlimbar pentru fostul președinte Andrzej Duda și a creat o a doua piesă asemănătoare, destinată lui Donald Trump.

Planul inițial era ca darul să ajungă la liderul american în timpul primului său mandat la Casa Albă. Acest lucru nu s-a mai întâmplat, iar fotoliul a rămas la artist.

Ani mai târziu, înaintea deplasării lui Karol Nawrocki la Washington, reprezentanții Cancelariei Prezidențiale l-au contactat din nou pe Lucjan Myrta pentru a discuta despre posibilitatea predării obiectului.

Astfel, un cadou pregătit pentru Trump în urmă cu mai mulți ani a ajuns, în cele din urmă, la destinatar prin intermediul unui alt președinte polonez. Este unul dintre cele mai neobișnuite detalii ale întregii povești: noua administrație de la Varșovia a readus în actualitate un proiect rămas în așteptare din perioada predecesorului său.

De ce a fost ținut secret cadoul lui Trump, inclusiv față de diplomații polonezi

O altă componentă care a atras atenția presei nu este legată de aspectul fotoliului, ci de modul în care a fost organizată predarea lui.

Potrivit informațiilor obținute de TVN24+, existența cadoului nu era cunoscută nici măcar în unele structuri ale administrației poloneze. Ministerul de Externe și ambasada Poloniei la Washington nu ar fi fost informate despre natura obiectului.

Mai mult, potrivit unei surse citate de Euronews, angajații ambasadei implicați în organizarea transportului delegației ar fi primit doar informația că trebuie transportat un obiect voluminos. Nu li s-ar fi spus că este vorba despre fotoliul decorat cu chihlimbar destinat președintelui american.

Informația ar fi fost păstrată cu discreție chiar și în interiorul Cancelariei Prezidențiale. Unii angajați ar fi aflat despre existența fotoliului abia după ce imaginile au început să circule în presă.

Marcin Przydacz, șeful Biroului pentru Politică Internațională al președintelui polonez, a confirmat că Nawrocki i-a oferit obiectul lui Trump. Întrebat despre reacția liderului american, oficialul a spus că darul „a făcut impresie” și că reprezintă o formă de promovare a meșteșugului polonez și a tradiției prelucrării chihlimbarului.

Oficialul nu a explicat însă de ce detaliile au fost ținute secrete și nici nu a oferit informații despre costul obiectului.

Cât valorează „tronul de chihlimbar” și cine a plătit pentru el

Până în prezent, valoarea fotoliului nu a fost făcută publică. Nici costul realizării sale, nici suma achitată pentru comandă nu au fost prezentate în detaliu.

Această lipsă de informații a devenit o temă de dezbatere în Polonia, unde mai mulți politicieni au cerut explicații despre natura cadoului și despre modul în care a fost finanțat.

Președintele Seimului, Włodzimierz Czarzasty, a publicat o fotografie a obiectului și a comentat ironic: „Un tron. De chihlimbar, dar modest”.

Europarlamentarul Krzysztof Brejza a ridicat, la rândul său, întrebări despre motivul pentru care darul nu a fost făcut public de la început. Alți politicieni ai coaliției de guvernare au criticat alegerea unui asemenea obiect, folosind termeni precum „fantezie” sau „megalomanie”.

Deputatul Tomasz Trela a cerut explicații despre cine a plătit pentru fotoliu și cât a costat acesta, exprimându-și îngrijorarea că ar putea fi vorba despre o cheltuială din bani publici.

Deocamdată, nu există informații suficiente pentru a stabili cu certitudine cine a suportat toate costurile și care a fost valoarea finală a cadoului. Faptul că piesa fusese comandată inițial în perioada administrației Duda nu clarifică automat nici sursa exactă a finanțării, nici cheltuielile ulterioare.

O întrebare importantă: unde trebuie înregistrat cadoul primit de Trump?

Dincolo de controversa politică din Polonia, există și o problemă formală care ar putea deveni la fel de interesantă: statutul obiectului în evidențele oficiale ale Statelor Unite.

Legislația americană privind cadourile primite de la guverne străine îl include explicit și pe președintele SUA în categoria persoanelor vizate. În cazul unui cadou primit de la un guvern străin, care depășește valoarea minimă stabilită de lege, acesta este considerat acceptat în numele Statelor Unite și devine proprietatea statului american.

Regulile prevăd depunerea și raportarea unor astfel de obiecte, iar informațiile despre cadou trebuie să includă descrierea, identitatea celui care l-a oferit, data primirii, valoarea estimată și situația ulterioară a obiectului. Evidențele sunt publicate anual de Departamentul de Stat în Registrul Federal.

Există și posibilitatea ca destinatarul să cumpere ulterior obiectul la valoarea evaluată, dacă sunt îndeplinite condițiile procedurale. Prin urmare, faptul că un cadou este descris drept „personal” nu rezolvă automat problema încadrării sale juridice. Contează dacă este considerat un dar primit de la un guvern străin și dacă depășește pragul legal.

TVN24+ a transmis că a adresat Casei Albe întrebări despre valoarea fotoliului și despre eventuala sa înregistrare în evidențele americane. La momentul publicării investigației, nu fusese primit un răspuns.

Aici se află, de fapt, una dintre cele mai importante necunoscute ale întregii povești. Nu doar cât valorează „tronul” și de ce a fost ținut secret în Polonia, ci și dacă va apărea în documentele oficiale americane, cu o valoare estimată și cu precizarea locului în care va fi păstrat.

Nu există, în acest moment, dovezi că darul ar fi fost nedeclarat sau că ar fi fost încălcate regulile americane. Însă clarificarea statutului său ar putea pune capăt întrebărilor care au apărut după dezvăluirea făcută de presa poloneză.

Până atunci, fotoliul din stejar și chihlimbar rămâne un cadou neobișnuit, cu o poveste care traversează două administrații prezidențiale poloneze și două mandate ale lui Donald Trump. Iar întrebarea care a rămas fără răspuns este cât a costat, cine a plătit pentru el și cum a fost înregistrat în mod oficial.

Loading

Citește tot

ACTUAL

O nouă înșelătorie telefonică îi poate lăsa pe români fără bani. Cum reușesc escrocii să câștige încrederea victimelor

Publicat

la

Autor

O nouă metodă de înșelătorie prin telefon îi poate pune în pericol pe românii care au încredere în persoanele care pretind că reprezintă instituții oficiale sau companii de telefonie. Escrocii folosesc un scenariu în două etape: mai întâi sună pretinzând că sunt angajați ai unui operator de telefonie mobilă și solicită date personale și coduri primite prin SMS, apoi revin sub falsa identitate a unor reprezentanți ai Directoratului Național de Securitate Cibernetică (DNSC), susținând că au descoperit o tentativă de fraudă.

În realitate, scopul este obținerea unor informații extrem de sensibile, precum CNP-ul, codurile de autentificare, datele despre conturile bancare, economii și venituri sau fotografii ale actelor de identitate. DNSC avertizează că instituția nu solicită niciodată asemenea informații prin telefon și le recomandă românilor să întrerupă imediat conversațiile suspecte.

Cum funcționează noua înșelătorie telefonică: escrocii sună de două ori și folosesc două identități false

Directoratul Național de Securitate Cibernetică avertizează asupra unei noi scheme de fraudă în care atacatorii se folosesc de identitatea operatorilor de telefonie mobilă și de numele instituției pentru a câștiga încrederea victimelor.

Potrivit avertismentului publicat de DNSC și preluat de AGERPRES, totul începe cu un apel telefonic de la o persoană care pretinde că reprezintă un operator de telefonie mobilă.

Sub pretextul prelungirii contractului sau al actualizării datelor, interlocutorul solicită informații personale și coduri primite prin SMS. Acesta susține că respectivele coduri sunt necesare pentru activarea unor servicii sau pentru rezolvarea unor proceduri legate de abonament.

La scurt timp după primul apel, victima primește un al doilea telefon. De această dată, persoana de la celălalt capăt al firului pretinde că este angajat al Directoratului Național de Securitate Cibernetică.

Falsul reprezentant susține că a fost identificată o tentativă de fraudă, un furt de identitate sau o activare neautorizată a unei semnături electronice. În acest fel, atacatorii încearcă să creeze impresia că intervin pentru a proteja victima de o problemă de securitate.

Scenariul este construit astfel încât persoana apelată să creadă că discută cu două instituții sau companii diferite, care încearcă să rezolve o situație urgentă.

Ce date personale și bancare încearcă escrocii să obțină de la victime

Pentru a părea cât mai convingători, atacatorii folosesc nume complete, presupuse coduri de angajat și numere de legitimație. Uneori, aceștia stabilesc chiar și o așa-numită „parolă a convorbirii”, care ar urma să confirme identitatea unei persoane care telefonează ulterior.

După ce reușesc să câștige încrederea victimei, discuția este orientată către informații financiare și date personale foarte sensibile.

Potrivit avertismentului DNSC, escrocii încearcă să afle:

  • La ce bănci are conturi persoana apelată.

  • Dacă aceasta are credite sau economii.

  • Care sunt veniturile și soldurile aproximative din conturi.

  • Care este CNP-ul victimei.

  • Ce coduri de autentificare a primit prin SMS.

  • Dacă poate transmite fotografii ale actelor de identitate.

Aceste informații pot oferi atacatorilor date importante despre situația financiară și identitatea persoanei vizate.

Unul dintre cele mai periculoase elemente ale metodei este folosirea simultană a încrederii și a fricii. Primul apel creează impresia unei proceduri obișnuite legate de serviciile de telefonie, în timp ce al doilea introduce ideea unui presupus atac informatic și a unui pericol iminent.

În această situație, persoana apelată poate ajunge să ofere informații pe care, în condiții normale, nu le-ar divulga unor necunoscuți.

Avertismentul DNSC: ce trebuie să facă românii dacă primesc astfel de apeluri

Specialiștii Directoratului Național de Securitate Cibernetică transmit că instituția nu solicită niciodată telefonic date bancare, informații despre venituri sau solduri, coduri de autentificare și fotografii ale actelor de identitate.

De asemenea, DNSC precizează că nu monitorizează apelurile sau mesajele cetățenilor pentru a identifica presupuse activități suspecte și nu contactează oamenii pentru a le cere asemenea informații.

Potrivit recomandărilor instituției, românii trebuie să respecte câteva reguli atunci când primesc apeluri nesolicitate în care li se solicită date personale sau financiare.

În primul rând, nu trebuie să divulge informații despre conturile bancare, economii, venituri sau alte date personale unor persoane care îi contactează telefonic fără ca solicitarea să fi fost verificată.

De asemenea, nu trebuie să fotografieze și să transmită copii ale actelor de identitate unor persoane necunoscute.

O altă recomandare importantă este să nu instaleze aplicații și să nu acceseze linkuri trimise de interlocutori care pretind că reprezintă companii sau instituții ale statului.

Dacă apelul pare suspect, conversația trebuie întreruptă imediat. Orice presupusă alertă trebuie verificată prin canalele oficiale de comunicare ale instituției sau companiei invocate de persoana care a sunat.

În cazul în care cineva a furnizat deja informații sensibile, DNSC recomandă contactarea de urgență a băncii și sesizarea autorităților competente.

Reprezentanții instituției subliniază că adevărata identitate a unui apelant nu poate fi confirmată doar printr-un nume, un număr de legitimație sau o parolă stabilită în timpul conversației.

Loading

Citește tot

ACTUAL

Cercetătorii au eliminat toată viața de pe Pământ, într-o simulare. Rezultatul schimbă ceea ce credeam despre planeta noastră

Publicat

la

Autor

Pământul ar fi putut avea oceane, atmosferă și temperaturi potrivite pentru apa lichidă chiar dacă nicio formă de viață nu ar fi apărut vreodată? O simulare realizată de cercetători oferă un răspuns surprinzător: planeta noastră ar fi putut rămâne locuibilă timp de miliarde de ani și fără intervenția organismelor vii. Oamenii de știință au creat un model computerizat al unui Pământ complet lipsit de viață, în care doar procesele geologice, chimice și fizice îi determină evoluția. Rezultatul ridică o întrebare fascinantă despre rolul vieții în menținerea condițiilor de pe planeta noastră și ar putea schimba modul în care astronomii caută organisme pe alte lumi.

Un Pământ alternativ, în care n-a existat niciodată nicio formă de viață

Cercetătorii au făcut un experiment neobișnuit: au încercat să afle cum ar fi evoluat planeta noastră dacă viața nu ar fi apărut niciodată. Nu au construit o copie fizică a Pământului, ci au dezvoltat o simulare computerizată care urmărește evoluția planetei fără influența organismelor vii.

Studiul a fost realizat de o echipă de cercetători de la Universitatea din Washington, iar autoarea principală este Samantha Gilbert-Janizek, care a lucrat la proiect în perioada doctoratului și este în prezent cercetător postdoctoral la Universitatea din California, Riverside.

Modelul pornește de la o idee esențială: pentru a înțelege dacă există viață pe o planetă îndepărtată, oamenii de știință trebuie să știe mai întâi ce caracteristici poate avea acea planetă în absența oricărui organism.

Cu alte cuvinte, nu este suficient să descoperi o lume cu atmosferă, apă și temperaturi potrivite. Trebuie să afli dacă aceste condiții pot fi explicate exclusiv prin procese naturale sau dacă există indicii care ar putea sugera prezența vieții.

Pentru a realiza experimentul, echipa a dezvoltat un model care urmărește schimburile de substanțe chimice dintre nucleu, manta, scoarță, suprafață, oceane și atmosferă. Au fost luate în calcul 19 proprietăți planetare care nu depind de existența organismelor vii.

Printre acestea se numără energia primită de la stea, transferul de căldură din interiorul planetei, schimburile chimice dintre diferitele straturi și gazele eliberate din subsol.

Modelul a fost dezvoltat pornind de la cercetări anterioare ale astronomului Rory Barnes, de la Universitatea din Washington. Acesta simulase deja evoluția nucleului, mantalei și scoarței unei planete. Samantha Gilbert-Janizek a extins simularea, adăugând suprafața și atmosfera, astfel încât cercetătorii să poată urmări mai complet evoluția unui întreg sistem planetar.

Surpriza cercetătorilor: un Pământ fără viață ar fi putut avea oceane

Rezultatul este unul dintre cele mai interesante aspecte ale studiului. Simularea sugerează că un Pământ lipsit de organisme vii ar fi putut păstra condiții de suprafață compatibile cu existența apei lichide timp de aproximativ 4,5 miliarde de ani.

Cu alte cuvinte, absența vieții nu ar fi însemnat automat transformarea planetei într-un deșert înghețat sau într-o lume ostilă, fără oceane și atmosferă.

Explicația ține de mecanismele naturale care reglează clima. Un rol important îl are ciclul carbonat-silicat, un sistem geologic prin care dioxidul de carbon circulă între atmosferă, oceane și scoarța terestră.

Pe scurt, procese precum alterarea rocilor, reacțiile chimice din oceane și activitatea vulcanică contribuie la reglarea cantității de dioxid de carbon din atmosferă. Acest mecanism poate funcționa ca un sistem de feedback negativ, limitând variațiile climatice pe termen foarte lung.

Potrivit cercetătorilor, astfel de procese ar fi putut menține temperaturi compatibile cu apa lichidă chiar și în condițiile în care Soarele și-ar fi mărit treptat luminozitatea. În intervalul analizat, luminozitatea solară crește cu aproximativ 30%.

Aici apare însă o diferență esențială între planeta simulată și Pământul pe care îl cunoaștem.

Pământul fără viață ar fi putut avea oceane și atmosferă, dar nu ar fi avut cantități mari de oxigen în atmosferă. Lipsa organismelor fotosintetice ar fi eliminat una dintre principalele surse biologice ale acestui gaz.

Prin urmare, o astfel de planetă ar fi putut fi locuibilă în sensul folosit de astronomi, adică ar fi putut susține apă lichidă la suprafață, fără să semene în toate privințele cu lumea actuală și fără să ofere neapărat condiții pentru apariția oamenilor sau a animalelor complexe.

Importanța cercetării depășește cu mult întrebarea despre trecutul Pământului. Modelul ar putea deveni un instrument important în căutarea vieții pe planetele din afara Sistemului Solar, cunoscute drept exoplanete.

Astronomii au identificat deja mii de astfel de lumi, iar unele dintre ele se află în regiuni în care temperaturile ar putea permite existența apei lichide. Problema este că o planetă care pare asemănătoare Pământului nu este neapărat și locuită.

Atmosfera unei planete poate conține gaze produse prin procese biologice, dar unele substanțe pot apărea și prin activitate geologică sau reacții chimice fără implicarea organismelor vii. Tocmai de aceea, identificarea unor gaze într-o atmosferă îndepărtată nu este suficientă pentru a confirma existența vieții.

Modelul cercetătorilor oferă o posibilă soluție. Oamenii de știință pot introduce caracteristicile unei exoplanete și pot simula felul în care ar evolua aceasta dacă nu ar exista viață. Ulterior, rezultatele pot fi comparate cu observațiile astronomice reale.

Dacă atmosfera observată poate fi explicată prin procese geologice și fizice, atunci nu este necesar să presupunem că planeta găzduiește organisme vii.

În schimb, dacă observațiile nu se potrivesc cu ceea ce prezice simularea fără viață, planeta devine mai interesantă pentru cercetări suplimentare. O astfel de diferență ar putea indica existența unor procese care nu au fost incluse în model, iar activitatea biologică este una dintre explicațiile posibile.

Asta nu înseamnă că oamenii de știință ar putea anunța automat descoperirea unor extratereștri. O abatere de la model nu reprezintă o dovadă a vieții, ci un indiciu care justifică observații mai detaliate.

Cercetarea ar putea fi utilă inclusiv pentru interpretarea datelor obținute cu telescopul spațial James Webb și pentru pregătirea viitoarelor observatoare, precum proiectul NASA Habitable Worlds Observatory, conceput pentru studierea planetelor asemănătoare Pământului.

Ce nu demonstrează experimentul și de ce contează acest lucru

Deși rezultatele sunt spectaculoase, cercetătorii nu susțin că au demonstrat că viața nu are niciun rol în menținerea condițiilor de pe Pământ.

Studiul contribuie la dezbaterea despre ipoteza Gaia, potrivit căreia organismele vii interacționează cu mediul planetei și pot contribui la menținerea unor condiții favorabile existenței vieții. Rezultatele sugerează că procesele geologice ar putea menține singure condiții de suprafață locuibile pe perioade foarte lungi, dar nu infirmă posibilitatea ca organismele să influențeze stabilitatea mediului terestru.

Există și limite importante ale simulării. Modelul presupune, printre altele, existența tectonicii plăcilor pe parcursul evoluției planetei și folosește anumite simplificări privind chimia atmosferei și procesele care reglează clima. În plus, cercetătorii au calibrat modelul în raport cu proprietățile Pământului din perioada preindustrială, deoarece există incertitudini mari privind condițiile exacte de pe planeta tânără.

Așadar, simularea nu reprezintă o reconstituire perfectă a fiecărei etape din istoria Pământului și nici o demonstrație că toate planetele stâncoase pot rămâne locuibile fără viață.

Lucrarea, intitulată „A Whole-planet Model of the Earth without Life for Terrestrial Exoplanet Studies”, a fost publicată la 18 septembrie 2026 în revista științifică The Planetary Science Journal. Cercetarea a fost finanțată de NASA.

Concluzia este totuși remarcabilă: viața ar putea să nu fie o condiție obligatorie pentru ca o planetă stâncoasă să rămână locuibilă timp de miliarde de ani. Iar pentru astronomii care caută lumi extraterestre, această diferență dintre o planetă care poate susține viața și una pe care viața chiar există ar putea fi esențială.

Loading

Citește tot
Advertisement

PITEȘTI

Advertisement
Advertisement

Câmpulung

În Trend