Clătirea gurii cu apă imediat după periaj poate reduce protecția oferită de pasta de dinți cu fluor, avertizează Serviciul Național de Sănătate din Marea Britanie (NHS). Specialiștii recomandă ca, după spălarea dinților, excesul de pastă să fie scuipat, fără clătire cu apă. Același principiu se aplică și apei de gură, care ar trebui folosită la un alt moment al zilei, pentru ca fluorul să își păstreze efectul protector asupra smalțului.

Un gest banal, repetat de milioane de oameni în fiecare seară, poate anula aproape în totalitate efortul depus la chiuvetă. După ce periajul se încheie, mulți dintre noi iau automat un pahar cu apă și își clătesc gura, convinși că fac un lucru sănătos.

Autoritățile sanitare din Marea Britanie spun însă clar: acest reflex compromite exact protecția pe care tocmai ai construit-o. De ce? Pentru că periajul nu se limitează la îndepărtarea plăcii bacteriene, pelicula care favorizează cariile și afecțiunile gingivale.

Pasta de dinți cu fluor lasă în urmă un strat subțire pe suprafața dintelui, iar acest strat continuă să acționeze în tăcere mult timp după ce periuța a fost pusă jos. Totul depinde însă de un singur lucru: să i se dea timp să funcționeze. Aici intervine paharul cu apă.

Clătirea abundentă întrerupe brusc acest mecanism și ia cu ea o bună parte din ceea ce periajul tocmai instalase. Aceeași capcană apare și în cazul apei de gură folosite imediat după periaj. Cele două se diluează reciproc, iar fluorul rezidual este slăbit încă o dată.

Soluția este simplă: distanțați-le pe parcursul zilei, în loc să le faceți să se anuleze sistematic.

Nu este vorba despre a înghiți pastă sau despre a ține spuma în gură mai mult decât trebuie, ci despre a separa două etape distincte, curățarea propriu-zisă a dinților, pe de o parte, și lăsarea protecției cu fluor să se instaleze, pe de altă parte.

Cât de des trebuie să ne spălăm pe dinți și ce pastă de dinți recomandă NHS

Dincolo de acest detaliu aparent minor, câteva principii simple pot schimba radical rezultatul fiecărui periaj. NHS recomandă două periaje pe zi, de aproximativ două minute fiecare, dintre care unul obligatoriu înainte de culcare.

Pentru adulți, pasta de dinți trebuie să conțină cel puțin 1.350 ppm de fluor. Ața dentară sau periuța interdentară se folosește înainte de periaj, cu o mișcare în formă de C în jurul fiecărui dinte, pentru a elimina placa și resturile de mâncare.

Scobitorile de lemn sunt de evitat, fiindcă pot deteriora gingiile. Iar între periuța electrică și cea manuală, eficacitatea rămâne aceeași, atât timp cât toate suprafețele dintelui sunt curățate corect.

Ce reguli trebuie respectate când vine vorba despre igiena dentară a copiilor

La copii, regulile se ajustează. Pasta de dinți de familie este acceptabilă dacă are între 1.350 și 1.500 ppm, iar sub trei ani, în absența cariilor, se recomandă o pastă specială de cel puțin 1.000 ppm.

Cantitatea trebuie limitată la mărimea unui bob de mazăre înainte de trei ani, apoi până la șase ani. Supravegherea unui adult rămâne necesară cel puțin până la șapte ani.

Iar dacă apar îndoieli privind alegerea periuței sau a pastei, sfatul unui profesionist în sănătate dentară rămâne cea mai sigură busolă.

Un pahar cu apă folosit la momentul nepotrivit este, de fapt, o lecție despre cât de fragile sunt beneficiile igienei orale și cât de ușor pot fi șterse de un gest aproape automat. Scuipați, nu clătiți. Îndepărtați apa de gură din rutina imediat următoare periajului.

Acordați atenție pastei pe care o alegeți. Sunt ajustări care nu cer nici efort suplimentar, nici buget special — doar puțină atenție la ultimul gest, cel care poate salva tot sensul acelor două minute de periaj.

O agendă utilă te ajută să vezi clar ce ai de făcut și să păstrezi într-un loc întâlnirile, ideile și sarcinile importante. Alegerea potrivită depinde de rutină, de spațiul în care lucrezi și de cât de des o vei folosi. Cele 10 criterii de mai jos te ajută să alegi agenda pentru 2027.

1. Pornește de la rutina pe care o ai deja

Înainte să alegi coperta sau culoarea, observă ce notezi într-o săptămână obișnuită: întâlniri cu clienți, programări, teme, liste de cumpărături sau etape dintr-un proiect. Dacă ai mai multe întâlniri zilnic, ai nevoie de spațiu generos și de intervale orare; dacă urmărești doar câteva termene pe lună, o structură săptămânală sau lunară poate fi mai potrivită.

Notează trei tipuri de informații pe care le scrii cel mai des, apoi caută o agendă care le susține.

2. Alege formatul în funcție de locul unde lucrezi

Formatul influențează cât de confortabil scrii și cât de ușor porți agenda cu tine. A5 este potrivit pentru utilizare uzuală: încape în geantă și oferă spațiu pentru planificarea săptămânii. Pentru întâlniri externe sau lucru hibrid, un A6 ori B5 e mai comod.

La birou, la recepție sau în secretariat, un format A4 sau B5 te ajută la ședințe, programări și urmărirea notițelor. Dacă lucrezi de acasă, o agendă săptămânală separă activitățile profesionale de cele personale; ține-o lângă laptop, ca să o poți consulta dimineața și seara. Pentru a compara dimensiuni, coperte și structuri interioare, poți consulta o selecție de agende planner 2027.

3. Compară planificarea zilnică, săptămânală și lunară

O agendă zilnică oferă o pagină sau jumătate pentru fiecare dată, utilă persoanelor cu programări fixe, apeluri sau sarcini detaliate, de exemplu unui consultant care notează întâlniri, deplasări și pașii următori pentru fiecare client.

Planificarea săptămânală afișează toate zilele pe două pagini, pentru freelanceri, părinți sau coordonatori de proiecte care vor o privire de ansamblu. Planificarea lunară ajută la urmărirea concediilor, a plăților recurente și a etapelor din proiecte.

4. Potrivește structura cu stilul tău de lucru

Persoanele orientate spre detalii pot alege pagini cu ore, spații pentru priorități și căsuțe de bifat, utile într-o zi încărcată din roluri administrative, vânzări sau management. Dacă preferi o vedere de ansamblu, caută o agendă aerisită, cu spațiu pentru obiective săptămânale și termene.

Pentru studiu, o agendă A5 cu calendar lunar, pagini săptămânale și secțiuni de notițe acoperă teme, examene și proiecte, iar dacă ești într-o industrie creativă, un model nedatat sau cu pagini punctate ajută la schițe și idei.

5. Decide dacă ai nevoie de o agendă datată

Agenda datată include zilele și lunile imprimate pentru 2027 și funcționează bine pentru programări, termene contractuale și activități recurente: o completezi rapid, fără să pregătești fiecare pagină.

O agendă nedatată oferă mai multă flexibilitate: poți începe în orice lună și o poți lăsa deoparte în perioadele în care folosești mai rar planificarea pe hârtie. Alege-o pentru proiecte personale, obiective de studiu sau planuri fără calendar strict.

6. Verifică tipul de copertă și legătura

O copertă tare protejează paginile unei agende care circulă între birou, casă și întâlniri, iar una flexibilă reduce greutatea și se potrivește mai ușor într-o geantă.

Spirala metalică permite deschiderea completă, utilă pentru birouri mici sau în ședințe. Modelele cusute au un aspect sobru, iar organizerele cu inele permit schimbarea filelor, însă ocupă mai mult spațiu. Un elastic de închidere protejează filele atunci când porți agenda zilnic.

7. Verifică atent hârtia și spațiul de scriere

Calitatea hârtiei contează mai ales dacă scrii cu stilou, roller sau evidențiatoare, fiindcă o hârtie foarte subțire lasă cerneala să treacă pe verso. Verifică gramajul indicat de producător și testează pagina cu instrumentul tău preferat. Pentru stilou sau roller, o hârtie de cel puțin 90 g/m² reduce riscul ca scrisul să se vadă pe verso.

Verifică și spațiul real de completare: unele agende includ multe rubrici decorative sau trackere inutile, așa că alege un design cu loc pentru notițe.

8. Selectează funcțiile pe care le folosești frecvent

Funcțiile suplimentare pot simplifica rutina, dar merită alese în funcție de ce ții acum pe bilețele, în aplicații sau în documente separate.

Pot fi utile:

• planificarea anuală și lunară;
• pagini pentru obiective și priorități;
• liste de sarcini;
• semn de carte textil;
• buzunar interior pentru documente;
• suport pentru pix.

Un tracker de obiceiuri ajută dacă urmărești activități repetitive, precum sportul sau studiul. Dacă nu completezi astfel de secțiuni constant, păstrează o structură simplă.

9. Alege diferit pentru uz personal și pentru echipă

Pentru uz personal, pune pe primul loc confortul: dimensiunea, greutatea, paginile de notițe și tipul de planificare. O agendă în care poți nota rapid are șanse mai mari să devină parte din rutină.

Pentru colegi, colaboratori sau pachete de final de an, alege modele cu aspect neutru, copertă rezistentă și spațiu pentru stiluri diverse; un format A5 sau B5 răspunde, de regulă, unui public larg. Verifică din timp stocul și perioada de livrare dacă achiziționezi mai multe exemplare.

10. Stabilește un sistem simplu de notare

O agendă devine mai ușor de folosit atunci când notezi informațiile după câteva reguli clare. Alege două sau trei culori de pix și atribuie fiecăreia un rol, de exemplu albastru pentru întâlniri, verde pentru sarcini personale și roșu pentru termene limită. Evidențiatoarele te ajută să marchezi prioritățile zilei, iar notițele adezive sunt utile pentru informațiile care se pot schimba, precum o întâlnire încă neconfirmată.

Stabilește și un moment fix pentru revizuire, de exemplu duminică seara sau luni dimineață. În câteva minute, muți sarcinile neterminate în săptămâna următoare, verifici termenele apropiate și notezi prioritățile săptămânii. Folosește aceleași simboluri pe tot parcursul anului, pentru a recunoaște rapid ce este finalizat, amânat sau în lucru.

Alege o agendă pe care o vei folosi constant

Înainte de a o cumpăra, verifică trei aspecte: formatul, structura paginilor și felul în care vei folosi agenda zi de zi. Restul detaliilor, precum culoarea sau finisajele, pot completa alegerea, dar nu ar trebui să decidă în locul tău. Alege un model potrivit spațiului de lucru și notează întâlnirile, termenele și trei priorități pentru fiecare săptămână. Un sistem de notare consecvent te ajută apoi să folosești agenda cu aceeași ușurință pe tot parcursul anului.

Durerea de spate e una dintre problemele de sănătate raportate cel mai des de angajații europeni. În Ancheta europeană privind condițiile de muncă din 2024, citată de Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă (EU-OSHA), 52,4% dintre lucrători au declarat dureri de spate, aproape la egalitate cu durerile de brațe și umeri.

Ce urmează sunt recomandări generale, adunate din ghidurile organizațiilor de sănătate. Nu înlocuiesc un consult: o durere care persistă câteva săptămâni, care coboară pe picior sau vine cu amorțeli trebuie văzută de un medic.

Ce spun datele despre spate și orele lungi în fața ecranului

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, în 2020 durerea lombară afecta 619 milioane de oameni, iar până în 2050 numărul cazurilor ar putea ajunge la 843 de milioane. E principala cauză de dizabilitate din lume. Analiza Global Burden of Disease publicată în 2023 în The Lancet Rheumatology pune aproximativ 39% din anii trăiți cu dizabilitate din cauza durerii lombare pe seama a trei factori: cei legați de locul de muncă, fumatul și greutatea corporală ridicată.

Partea bună e că o bucată din risc ține de obiceiuri, iar o zi de lucru se poate schimba. Mai jos, cinci idei larg răspândite și ce spun, de fapt, recomandările.

Mitul 1: dacă stai drept, scaunul nu contează

Poți sta drept o vreme și pe un scaun nepotrivit. În timp însă, mușchii pot obosi, umerii se pot apleca spre tastatură, iar spatele își poate pierde sprijinul. Specialiștii în ergonomie pornesc invers: scaunul se adaptează corpului, nu corpul scaunului.

Înălțimea șezutului trebuie să-ți permită să ții tălpile pe podea, adâncimea lui să lase un spațiu mic între marginea scaunului și spatele genunchilor, iar spătarul să susțină curbura lombară exact acolo unde o ai. Dacă lucrezi opt ore sau mai mult pe zi, merită să te uiți la scaune ergonomice pentru munca de birou intensă, cu suport lombar reglabil și un mecanism care lasă spătarul să urmeze mișcarea corpului.

Mitul 2: există o postură perfectă, pe care trebuie s-o ții toată ziua

O recomandare practică este să schimbi poziția din când în când. Chiar și o poziție bine reglată devine obositoare dacă o ții nemișcat ore întregi. Organizația Mondială a Sănătății recomandă, în ghidul din 2020 privind activitatea fizică și comportamentul sedentar, ca adulții să limiteze timpul petrecut așezat și să-l înlocuiască cu mișcare de orice intensitate, inclusiv ușoară.

Asta nu face reglajele inutile. Ele sunt punctul de pornire din care te miști: înălțimea biroului, distanța față de monitor, poziția coatelor. Le găsești explicate pas cu pas într-un ghid despre postura corectă în fața calculatorului, cu repere concrete pentru fiecare ajustare. Odată făcute, important este să nu rămâi nemișcat ore întregi.

Mitul 3: când te doare spatele, cel mai bine e repausul

E reacția firească: doare, deci te ferești. Ghidul publicat de OMS în 2023 pentru durerea lombară cronică la adulți merge însă în altă direcție și pune accentul pe intervenții active, precum programele structurate de exerciții și educația pacientului. Asta nu înseamnă să tragi de tine la sală a doua zi. Înseamnă că mișcarea dozată, stabilită împreună cu un medic sau un kinetoterapeut, rămâne direcția principală, nu imobilizarea.

Pentru cine lucrează la birou, concluzia practică e destul de simplă, chiar dacă nu e cea pe care o așteptăm după o zi grea: disconfortul apărut după o zi lungă poate avea mai multe cauze, iar lipsa mișcării poate fi una dintre ele.

Mitul 4: totul ține de scaun

Scaunul e important, dar nu lucrează singur. Un monitor prea jos te trage în față, oricât de bun ar fi spătarul. Trei verificări simple pot îmbunătăți poziția de lucru:

• Monitorul: marginea de sus aproximativ la nivelul ochilor, la o distanță de 50-70 cm, ca să nu-ți apleci capul spre ecran.
• Laptopul: pus pe un suport, cu tastatură și mouse separate; altfel, gâtul plătește pentru fiecare oră de lucru.
• Telefonul: căști pentru apelurile lungi, nu telefonul prins între umăr și ureche.

Mai contează unde ții tastatura și mouse-ul. Când sunt prea departe, brațele se întind înainte, umerii se ridică și, după câteva ore, tensiunea coboară spre omoplați și spre zona lombară. Ține-le aproape de marginea biroului, cu coatele lângă corp iar cotierele scaunului reglate astfel încât umerii să rămână relaxați.

Mitul 5: dacă faci sport seara, ai compensat ziua pe scaun

Mișcarea de seară e una dintre cele mai bune decizii pe care le poți lua pentru spate și nu are rost s-o abandonezi. Doar că nu anulează complet opt ore petrecute nemișcat. Nu întâmplător, ghidul OMS din 2020 formulează separat cele două recomandări: activitate fizică suficientă în fiecare săptămână și, pe lângă ea, mai puțin timp petrecut așezat. Una nu o înlocuiește pe cealaltă. Cine merge la sală de trei ori pe săptămână, dar stă în rest câte zece ore pe zi pe scaun, are în continuare nevoie de pauze scurte în timpul programului.

Ce poți schimba chiar de mâine

Nu ai nevoie de un program complicat. Pune o alarmă discretă la 45-60 de minute și ridică-te măcar un minut, vorbește la telefon în picioare, mergi până la colegul de alături în loc să-i scrii pe chat. O sticlă mică de apă, pe care o reumpli periodic, îți poate aminti să faci pauze. Seara, câteva minute de mers pe jos ajută mai mult decât ai crede după o zi întreagă petrecută pe scaun.

Dacă ai un birou reglabil pe înălțime, alternează: o parte din ședințele online sau din citit le poți face în picioare. Nici statul în picioare ore în șir nu e însă soluția; ideea rămâne aceeași, schimbarea poziției, nu înlocuirea unei poziții fixe cu alta.

Spatele nu cere perfecțiune, cere variație și un loc de lucru care nu te obligă să lupți cu el. Dacă după toate reglajele îți dai seama că scaunul actual nu are suport lombar sau nu coboară destul, pe ImportatorScaune.ro găsești modele ergonomice care pot fi comparate după reglaje, un punct de plecare bun pentru o alegere informată.

Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a anunțat miercuri că ambasadorul Marii Britanii în România, Giles Matthew Portman, a fost primit la Ministerul Sănătății. Discuțiile au fost axate pe trei direcții importante pentru sistemul de sănătate din România.

„Astăzi, la Ministerul Sănătății, l-am primit pe Excelența Sa, domnul Giles Portman, ambasadorul Marii Britanii în România, pentru o discuție despre dezvoltarea serviciilor medicale și consolidarea colaborării dintre cele două țări”, a scris Alexandru Rogobete miercuri, pe Facebook.

Discuțiile s-au axat pe trei direcții importante pentru sistemul de sănătate din România

Potrivit Ministrului Sănătății, discuțiile s-au axat pe trei direcții importante pentru sistemul de sănătate din România.

Una dintre aceste direcții o reprezi”tă dezvoltarea serviciilor de îngrijiri paliative, „pentru a oferi pacienților cu afecțiuni grave sau cronice îngrijire specializată, demnitate și sprijin adaptat nevoilor lor”, afirmă Rogobete.

Cea de a doua o reprezintă extinderea și modernizarea serviciilor de recuperare medicală, „astfel încât pacienții să beneficieze de continuitatea tratamentului și de șanse mai bune de recuperare”, continuă el.

A treia direcție este atragerea investițiilor britanice în sistemul de sănătate din România, „inclusiv prin proiecte dezvoltate în regim de parteneriat public-privat (PPP), pentru modernizarea infrastructurii și extinderea serviciilor medicale”, potrivit ministrului.

Alexandru Rogobete spune că au vorbit și despre schimbul de experiență, transferul de expertiză și valorificarea modelelor de bună practică din Marea Britanie

Totodată, în cadrul discuțiilor, Alexandru Rogobete spune că au vorbit și despre schimbul de experiență, transferul de expertiză și valorificarea modelelor de bună practică din Marea Britanie.

„Cred că România are nevoie de investiții, parteneriate solide și deschidere către experiența internațională. Colaborarea cu partenerii britanici poate contribui la dezvoltarea unor servicii medicale moderne, accesibile și adaptate nevoilor pacienților”, a spus acesta.

„Îi mulțumesc ambasadorului Giles Portman pentru deschidere și pentru dialogul constructiv. Continuăm să construim parteneriate care să aducă rezultate concrete pentru pacienții din România”, a conchis Alexandru Rogobete.

Pentru mulți profesioniști independenți, activitatea unui PFA vine cu un avantaj important: libertatea de a-și organiza munca, de a alege proiectele și de a construi relații directe cu clienții. Totuși, această flexibilitate este însoțită și de o realitate financiară mai puțin confortabilă. Faptul că există comenzi, proiecte în desfășurare și facturi emise nu înseamnă automat că există și bani disponibili în cont.

Una dintre cele mai frecvente probleme întâlnite de un PFA este diferența dintre momentul în care serviciul este prestat și momentul în care factura este efectiv încasată. Termenele de plată de 15, 30 sau chiar 60 de zile pot crea presiune asupra bugetului, în special atunci când cheltuielile curente trebuie achitate imediat.

Un profesionist poate avea o lună foarte bună din punct de vedere al volumului de muncă și, în același timp, să se confrunte cu dificultăți de lichiditate. Chiria, utilitățile, taxele, abonamentele software, transportul sau investițiile în echipamente nu așteaptă până când clientul decide să achite factura.

Încasările neregulate complică planificarea financiară

Spre deosebire de un angajat care primește, în general, un salariu la o dată previzibilă, veniturile unui PFA pot varia considerabil de la o lună la alta. Unele perioade pot fi aglomerate, iar altele pot aduce mai puține proiecte sau plăți întârziate.

Această lipsă de predictibilitate face ca administrarea banilor să fie una dintre cele mai importante responsabilități ale unui profesionist independent. Nu este suficient să existe venituri pe termen lung. Este necesar ca acestea să fie disponibile exact atunci când apar obligațiile de plată.

Situația devine și mai complicată în cazul colaborărilor cu firme mari, unde procedurile interne de aprobare pot prelungi termenul de încasare. Chiar dacă relația comercială este stabilă, plata poate depinde de mai multe departamente, documente sau etape administrative.

Din acest motiv, un PFA trebuie să privească separat profitul și fluxul de numerar. O activitate poate fi profitabilă pe hârtie, dar poate avea probleme de cash-flow dacă facturile sunt achitate târziu.

Cheltuielile continuă chiar dacă factura nu a fost plătită

Pentru majoritatea profesioniștilor independenți, anumite costuri sunt imposibil de amânat. Echipamentele trebuie întreținute sau înlocuite, taxele trebuie achitate, iar serviciile necesare desfășurării activității presupun plăți recurente.

În plus, pot apărea oportunități care necesită o investiție rapidă. Un nou proiect poate presupune achiziția unui laptop, a unor materiale, a unor licențe sau chiar colaborarea cu alți specialiști. Refuzarea unei oportunități doar pentru că banii din facturile anterioare nu au intrat încă poate limita dezvoltarea activității.

În astfel de momente, planificarea financiară devine esențială. O rezervă de lichiditate poate acoperi perioadele dintre facturare și încasare, iar urmărirea atentă a termenelor de plată poate reduce riscul apariției unor blocaje.

Există însă situații în care economiile nu sunt suficiente, iar accesul la finanțare poate deveni o opțiune. Produse precum credite pentru PFA pot fi analizate în funcție de nevoile activității, capacitatea de rambursare și costurile totale ale finanțării. Important este ca o astfel de decizie să fie luată pe baza unui calcul realist, nu doar pentru a acoperi temporar o lipsă de organizare financiară.

Un cash-flow sănătos înseamnă mai multă stabilitate

Gestionarea eficientă a unui PFA începe, de multe ori, cu reguli simple. Emiterea rapidă a facturilor, stabilirea unor termene clare de plată și monitorizarea încasărilor pot reduce semnificativ perioadele în care banii rămân blocați.

Pentru proiectele mai mari poate fi utilă și solicitarea unui avans. În acest fel, o parte dintre costurile inițiale sunt acoperite înainte de finalizarea lucrării, iar presiunea asupra bugetului scade.

La fel de importantă este separarea banilor personali de cei utilizați în activitatea profesională. Atunci când toate cheltuielile sunt amestecate, devine dificil de observat dacă afacerea generează suficient numerar sau dacă resursele sunt consumate mai repede decât sunt produse.

Un fond de rezervă poate oferi un plus de siguranță în lunile mai slabe. Ideal, acesta ar trebui construit treptat, în perioadele în care încasările sunt mai bune, astfel încât eventualele întârzieri ale clienților să nu afecteze imediat activitatea.

Viața unui PFA nu înseamnă doar găsirea clienților și prestarea unor servicii de calitate. Înseamnă și administrarea unui mic business, cu toate provocările sale financiare. Iar una dintre cele mai importante lecții este că o factură emisă nu reprezintă încă bani disponibili.

Prin urmărirea atentă a fluxului de numerar, crearea unor rezerve și alegerea responsabilă a soluțiilor de finanțare, perioadele dintre muncă și încasare pot deveni mai ușor de gestionat. Stabilitatea financiară nu depinde doar de câți clienți există, ci și de modul în care sunt administrați banii până când aceștia ajung efectiv în cont.

Diferențele dintre modelele disponibile pe piață pot fi considerabile, inclusiv în cazul telefoanelor produse de aceeași companie. Indicatorul folosit pentru aceste măsurători se numește SAR (Specific Absorption Rate) și arată cantitatea de energie de radiofrecvență care poate fi absorbită de organism în anumite condiții de testare.

În măsurătorile realizate la nivelul capului, iPhone 17 înregistrează o valoare de 1,49 W/kg, în timp ce iPhone 16e ajunge la 1,48 W/kg. Samsung Galaxy Z Fold7 se află și el în partea superioară a clasamentului, cu 1,40 W/kg.

Există însă diferențe importante între telefoanele aceluiași producător. Samsung Galaxy A16 5G are o valoare de numai 0,38 W/kg la nivelul capului, de aproape patru ori mai mică decât cea înregistrată de Galaxy Z Fold7.

Alte modele au valori intermediare. Samsung Galaxy S26 ajunge la 1,21 W/kg, în timp ce Xiaomi Poco X7 Pro și Xiaomi 17 înregistrează câte 1,00 W/kg.

Google Pixel 9 și Pixel 10 au valori apropiate, de 0,99 W/kg, iar Motorola Edge 60 ajunge la 0,95 W/kg.

Citește și: O tânără din Iași a ajuns la spital după ce și-a pus lentile de contact cumpărate de pe internet: „O infecție foarte gravă”

Telefoane testate în apropierea corpului

La măsurătorile efectuate aproape de corp, la o distanță de 0,5 centimetri, rezultatele sunt diferite. Google Pixel 9 ajunge la 1,40 W/kg, Pixel 10 la 1,39 W/kg, aceeași valoare fiind înregistrată și de Motorola Razr 60.

iPhone 17 și iPhone 16e își păstrează valorile ridicate, de 1,49 W/kg. În cazul telefoanelor Samsung, Galaxy Z Fold7 înregistrează 1,24 W/kg, Galaxy Z Flip7 ajunge la 1,21 W/kg, iar Galaxy S26 are o valoare de 1,10 W/kg.

Printre modelele cu cele mai mici valori măsurate în apropierea corpului se numără Samsung Galaxy A16 5G, cu 0,94 W/kg, și Galaxy A26 5G, cu 0,96 W/kg.

Citește și: Alimentele care au aproape zero calorii și pot fi incluse într-o dietă echilibrată. Nu îngrașă aproape deloc și sunt gustoase

Valorile din clasament nu înseamnă că telefoanele aflate în partea de sus sunt automat periculoase pentru utilizatori. SAR indică nivelul maxim de energie absorbită în condiții controlate de laborator, nu cantitatea de radiație la care este expusă efectiv o persoană în utilizarea obișnuită.

De asemenea, indicatorul nu măsoară expunerea acumulată de-a lungul timpului. Undele radio emise de telefoanele mobile sunt radiații neionizante, care nu au suficientă energie pentru a modifica direct ADN-ul, spre deosebire de radiațiile ionizante, precum razele X.