Președintele rus Vladimir Putin se comportă ca un huligan, ca un bătăuș care terorizează lumea dintre blocuri, iar atunci când e pus la punct amenință că dă foc garajelor, spune istoricul Armand Goșu. El a vorbit, într-un interviu acordat Contributors.ro, despre ultimele amenințări lansate de Moscova la adresa Occidentului, odată cu anunțul privind schimbarea doctinei nucleare, cât și despre „obiectivul strategic major” al Ucrainei.

Dacă nu obține un câștig strategic, Putin nu are de ce să folosească arsenalul nuclear, spune Armand Goșu.

Istoricul explică și cum vede obiectivele Ucrainei în război, spunând că, în opinia sa, pe termen lung nu eliberarea întregului teritoriu al Ucrainei ar trebui să fie obiectivul strategic major, ci integrarea Ucrainei în lumea euro-atlantică instituționalizată”.

El consideră că, din perspectiva Moscovei, este vital ca Ucraina să nu fie integrată în lumea occidentală și că aderarea Ucrainei la UE și la NATO ar însemna înfrângerea Rusiei. Pentru ideologii stadiului final al putinismului, Ucraina – ca și Belarus, Moldova sau Kazahstan – e “pământ sfânt rusesc”, mai spune Armand Goșu.

Pericolul escaladării, tema favorită a lui Putin

– Contributors: Rusia a lansat noi amenințări împotriva Occidentului. Săptămâna trecută, în vreme ce la New York Vladimir Zelesnki vorbea în Adunarea Generală ONU, la Moscova, Vladimir Putin anunța schimbarea doctrinei nucleare a Federației Ruse. Ce înseamnă asta? Am putea să ne gandim la un război nuclear, e ceva probabil?
–Armand Goșu: Mesajul lui Putin e un mesaj către susținătorii occidentali ai Ucrainei, ei sunt cei vizați de declarația președintelui Rusiei din 25 septembrie. Putin vrea să sperie Occidentul, obiectivul lui fiind să schimbe comportamentul acestuia. Adică, acesta să nu mai susțină Ucraina, mai ales să n-o mai susțină cu arme. Și să nu permită Ucrainei să tragă în ținte militare departe în interiorul Rusiei, cu rachetele cu rază lungă de acțiune, primite de la occidentali. Nu este prima amenințare și cu siguranță nu va fi ultima.

Consiliul de Securitate are una sau două ședințe pe an în care discută despre arme nucleare. De data asta, Putin a programat această întâlnire ca să transmită un mesaj Occidentului, în primul rând Americii, acolo unde se afla în vizită Zelenski. Iar un obiectiv important al lui Zelenski era tocmai faptul ca Pentagonului să accepte ca ucrainenii să lovească ținte aflate la sute de kilometri în interiorul Rusiei, cu rachetele cu rază lungă de acțiune.

–Să spunem cititorilor ce a declarat exact Putin…
-Spune că va modifica doctrina nucleară în sensul că dacă un stat cu arsenal nuclear ajută Ucraina (presupun că e vorba de armament, muniție, intelligence) să atace Rusia, aceasta se va considera atacată nu doar de Ucraina, ci și de puterea nucleară respectivă. Evident e avută în vedere America. Deci, „nu mai ajutați Ucraina, pentru că veți deveni ținta Rusiei”. Acesta este mesajul.

Și, continuă Putin, în cazul în care va primi informații despre un atac masiv convențional (drone, rachete de croazieră, aviație strategică etc) împotriva țări sale, Rusia ar putea răspunde utilizând arme nucleare.

– Ceea ce de fapt n-ar fi o noutate, pentru că în doctrina militară a Rusiei din 2010, este prevăzută folosirea armelor nucleare ca răspuns la un atac cu arme convenționale.
-Putin a început să fie luat mai în serios abia după ce șeful CIA, William Burns a afirmat că în toamna 2022 a existat riscul ca Rusia să folosească armele nucleare tactice. Acela a fost un context marcat de înfrângerea din zona Harkov, evacuarea din Herson și lipsa unei perspective de stabilizare a frontului. Un Putin disperat ar fi putut lua în calcul o lovitură nucleară tactică, cu obiectivul de a opri dezastrul militar care se contura pentru Rusia.

Deci, afirmația ambasadorului Burns cred că se bazează pe analiza situației, și nu pe informație de la sursă. Acest detaliu scurs acum în presă este utilizat de propaganda Kremlinului. Tema favorită a lui Putin a fost pericolul escaladării. „Nu ajutați Ucraina pentru că interpretăm asta ca o escaladare la care noi o să răspundem cu lovituri nucleare, deci vom fi nevoiți și noi să escaladăm. Nu lăsați Ucraina să ne bată, dăm cu nucleara tactică. Nu permiteți Ucrainei să folosească rachetele cu rază lungă, că escaladăm”.

Putin se comportă ca un huligan, ca un bătăuș care terorizează lumea dintre blocuri. Iar atunci când e pus la punct, amenință că dă foc la garaje. Într-o analiză citită recent, am văzut că Putin a amenințat Occidentul cu utilizarea armelor nucleare de opt ori, de la începutul invadării Ucrainei.

„Nicio lovitură nucleară tactică a Rusiei în Ucraina nu va duce automat la prăbușirea sistemului. Dar contează răspunsul Occidentului”

–Și ce, americanii nu vor mai da acum arme Ucrainei pentru că a amenințat Putin de opt ori cu bomba nucleară?
– Nu, nici chiar așa. Oricum, Occidentul a furnizat arme în cantități mici, cu mare întârziere, dar odată pornită mașinăria birocratică este greu s-o oprești. Câte discuții au fost cu ATACMS, cu ce eforturi au smuls ucrainenii câteva tancuri Abrams și Leopard, rachetele Storm Shadow….

Poate că reținerea administrației Biden de a permite armatei ucrainene să lovească cu rachete ținte legitime din interiorul Rusiei are legătură cu alegerile americane, nu doar cu frica de escaladare, de care Washington-ul a dat mereu semne că se teme. Nu mi-e clar de ce se tem americanii. Probabil ei continuă să analizeze situația în paradigma teoriei descurajării nucleare care a dominat în deceniile Războiului Rece. De altfel, descurajarea nucleară a asigurat în linii mari pacea în Europa de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial până la declanșarea invaziei Rusiei în Ucraina. Sistemul mondial de securitate s-a bazat pe descurajarea nucleară.

Războiul din Ucraina, chiar dacă se încheie cu înfrângerea militară a Rusiei, nu semnifică prăbușirea sistemului global de securitate. Nicio lovitură nucleară tactică a Rusiei în Ucraina nu va duce automat la prăbușirea sistemului. Dar, în funcție de răspunsul Occidentului, ar putea să ducă la asta.

Există un model teoretic care explică prăbușirea sistemului de securitate. De fapt, sunt mai multe. Cel mai cunoscut se numește Kahn’s Escalation Ladder, după numele profesorului american care formulat teoria. El stabilește un număr de 44 de trepte în evoluția unui conflict. Primul atac nuclear are loc la treapta 21, după care urmează altul la 23. E doar teorie, dacă citiți articolul o să fiți dezamăgit. Oricum, nu sunt competent să vorbesc pe acest subiect, sigur că sunt oameni mai pricepuți pe la armată, pe tema descurajării nucleare.

–Subiectul acesta al războiului nuclear este extrem de discutat la toate nivelurile, s-a amplificat acum foarte mult. Parcă discuția ar fi de intensitatea celei din vremea războiului rece.
-Înainte de toate, este rodul propagandei rusești, care are obiectivul de a limita ajutorul occidental, în special american, acordat Ucrainei.

Cazul acesta, ce discutăm noi acum, nu se supune teoriei descurajării nucleare. Din cauza slăbiciunii militare, Rusia apelează la arme nucleare în afara cadrului descurajării nucleare. În cazul de față, o lovitură nucleară tactică este o demonstrație a neputinței Rusiei de a câștiga un război cu arme convenționale.

Nimeni nu știe cum s-ar putea desfășura evenimentele în cazul unei lovituri tactice. Ce răspuns va primi Rusia? Similar, ca amploare, adică tot o lovitură nucleară tactică? O lovitură de o intensitate mai mare? Nu există un eveniment similar în trecut, nici un scenariu de laborator după care se ne ghidăm. Iar teoria descurajării nu se potrivește aici, pentru că Ucraina nu are arme nucleare.

Practic, o lovitură nucleară în războiul pe care-l poartă acum Putin nu răspunde nici unei condiții menționate în strategia din 2010. Sunt curios cum va arăta modificarea anunțată de Putin. Nu că ar conta prea mult în dinamica unei decizii de a lovi cu încărcătură nucleară

Această modificare era așteptată, ea răspunde unde presiuni venite din zona experților. Principalul promotor este Serghei Karaganov. De mai bine de doi ani repetă că Rusia trebuie să schimbe doctrina nucleară și să specifice clar că Rusia este pregătită să apeleze la arme nucleare chiar dacă nu exista premisa unui război nuclear.

Va folosi până la urmă Putin arme nucleare? Ce s-ar putea întâmpla dacă o va face?

–Chiar nu credeți că Putin poate apela la arme nucleare?
-Nu pot să ofer un răspuns categoric, războiul are o dinamică a lui, în funcție de ea. Dacă Putin va fi disperat, dacă se profilează înfrângerea militară a Rusiei într-un război convențional, el va apela la lovituri nucleare. Cel puțin va încerca să facă asta. Se conturează o înfrângere a Rusiei? Deocamdată, nu. Faptul că armata ucraineană lovește aeroporturi unde sunt bombardiere strategice nu înseamnă că se modifică semnificativ potențialul nuclear al Rusiei. Deci, aceste atacuri, mă refer și la cele potențiale cu rachete în interiorul Rusiei, de vreme ce nu afectează potențialul descurajării nucleare, nu-l pot îndreptăți pe Putin să recurgă la lovituri nucleare tactice.

–Va recurge Putin la arme nucleare tactice?
-V-am spus, depinde de câteva necunoscute. Dacă nu apar schimbări importante, nu cred că Putin va aplica lovituri nucleare.

Avem două cazuri – o lovitură împotriva Ucrainei și una împotriva unui stat NATO. În primul caz, nu înțeleg ce obiectiv ar putea lovi Putin. Și dacă ar lovi un centru de comandă, ar omorî mii sau zeci de mii de soldați ucraineni, ar schimba asta dramatic situația de pe front? Se va preda Ucraina? Dacă nu obține un câștig strategic, Putin nu are de ce să folosească arsenalul nuclear.

Se pune întrebarea care va fi răspunsul Vestului la un atac nuclear al Rusiei asupra Ucrainei? Înseamnă asta război atomic? Puțin probabil. Americanii au anunțat că iau în calcul o ripostă masivă convențională. Și fără un atac de avergură, în cazul utilizării unei bombe atomice, Ucraina are șansa uriașă de a uni întreaga lume, inclusiv China, India, Brazilia etc împotriva Rusiei și de a obține izolare ei deplină.

„E o iluzie să-și închipuie cineva că dacă Zelenski va semna o pace prin care va ceda Rusiei estul Ucraina o să fie lăsată de ruși să-și urmeze destinul ei occidental”

Deci, din perspectiva Moscovei, este vital ca Ucraina să nu fie integrată în lumea occidentală. Doar aderarea la NATO, la UE, a întregii țări înseamnă înfrângerea Rusiei. Pentru ideologii stadiului final al putinismului, Ucraina (ca și Belarus, Moldova sau Kazahstan) e “pământ sfânt rusesc”.

Este o iluzie să-și închipuie cineva că dacă Zelenski va semna o pace prin care va ceda estul Rusiei Ucraina o să fie apoi lăsată de ruși să-și urmeze destinul ei occidental. Nici vorbă!

–Dar trebuie să mai vrea și Occidentul să primească Ucraina în NATO și UE. Sunt țări în clubul occidental care sunt ferm împotriva aderării Ucrainei. Și acum ajungem la planul de pace al lui Zelenski care n-a stârnit entuziasmul presei occidentale.
– Aș mai vrea să zăbovesc puțin asupra chestiunii integrării în lumea euro-atlantică. Am aflat de la Clausewitz că războiul e un instrument politic. Istoria e plină de cazuri în care victoriile militare s-au dovedit înfrângeri politice. Orice copil știe că URSS a câștigat războiul mondial. Și că a ocupat jumătate de Europa. Unde este acum frontiera Rusiei? Este frontiera din 1945 stabilită la Postdam? Nu. Acum, după destrămarea Uniunii Sovietice, frontiera Rusiei este cea de la începutul secolului al XVII-lea. Are printre cele mai puternice economii din lume? Nici vorbă! Și-a atins potențialul în ceva anume? Puțin probabil. Are printre cele mai bune armate din lume? Armata rusă a devenit acum un subiect de glume.

Să lăsam Rusia. Statele Unite au ocupat Afganistanul aproape două decenii. Americanii au câștigat toate bătăliile. La fel și în Irak. Și-au atins obiectivele politice? Nu, nimic, zero! În Afganistan s-a instalat un regim ostil Americii, iar în Asia Centrală are o loc o infiltrare chineză fără precedent. Invadarea Irakului a detonat ordinea politică din Orientul Mijlociu. Americanii au câștigat toate confruntările militare. Iar Iranul a câștigat victoria politică. Teheranul, principalul dușman al Washington-ului ,a repurtat victoria politică impresionantă în Orient, și-a extins influența asupra Bagdadului, inamicul său tradițional, și deține o influență semnificativă în Liban.

Ar fi bine ca cei care iau decizii strategice ce modelează lumea pe următoarele decenii să urmărească atingerea obiectivelor strategice și să subordoneze obiectivele militare celor politice.

De asta, repet, pe termen lung, nu eliberarea întregului teritoriu al Ucrainei ar trebui să fie obiectivul strategic major, ci integrarea Ucrainei în lumea euro-atlantică instituționalizată.

Ca aceasta să fie posibilă, e nevoie de o victorie pe câmpul de luptă, în războiul de apărare purtat împotriva Rusiei. Asta presupune o implicare mai mare în susținerea efortului de război din partea aliaților occidentali, în primul rând a SUA. Și, un consens la nivelul capitalelor occidentale, a statelor membre NATO și UE, privind aderarea Ucrainei la cele două organizații. Ceea ce, nu spun că este imposibil, dar va fi foarte, foarte greu de realizat.

– Și cu Rusia ce să se întâmple?
– Până va înțelege Rusia că extinderea UE și NATO este în interesul ei (la interesul strategic pe termen lung mă gândesc), Putin va trebui bătut în război. Nimeni nu-și dorește ca militarii NATO să bată pas de defilare în Piața Roșie. Nici ca armata ucraineană să bată la porțile Moscovei.

Dar Ucraina trebuie ajutată să câștige războiului pentru că astăzi Rusia lui Putin nu va accepta nici să restituie teritoriile ocupate, nici să oprească acțiunile ostile, de destabilizare, duse împotriva acesteia. Mâine, într-o Rusie fără Putin, lucrurile se vor schimba, poate nu suficient de repede și de profund. Important este să nu uităm obiectivul major care va schimba destinul Europei Centrale și de Est – integrarea Ucrainei în lumea euro-atlantică.

„Nu mă număr printre cei care consideră că revenirea lui Trump la Casa Albă ar îngropa Ucraina”

-Presa internațională a stat cu lupa pe vizita lui Zelenski în SUA. Au curs relatările, editorialele, dar părerile sunt foarte diferite. Unii spun că a fost un dezastru, alții zic că ar fi fost o vizită încununată de succes. Ce părere aveți?
-În realitate, nu știm mai nimic despre planul de pace, formula păcii, cum l-a botezat Zelenski. Sunt scurgeri “pe surse” către presă, comentarii mai degrabă negative. Există un numitor comun la majoritatea observatorilor occidentali: Vestul a obosit, e timpul ca Ucraina să facă concesii ca să obțină sfârșitul războiul cu Putin. Evident, asta e o uriașă prostie, care doar subliniază cât de precar e în Vest nivelul cunoașterii Rusiei și al regimului Putin. Mai ales în America.

Eu nu cred că a fost un eșec vizita lui Zelenski în SUA, măcar și pentru faptul că s-a întâlnit cu președintele în funcție, Biden, și cu cei doi principali candidați Harris și Trump. Nu mă număr printre cei care consideră că revenirea lui Trump la Casa Albă ar îngropa Ucraina. Da, are alt stil de a face politică, asta place publicului american, respect decizia poporului american, în fond așa arată democrația americană în epoca rețelelor sociale. Democrațiile europene par să arate ceva mai bine, deocamdată.

Vă invit să așteptăm alegerile, să ne înarmăm cu răbdare pentru că rezultatul va fi contestat prin tribunale, ar putea dura săptămâni, chiar luni până vom avea un rezultat oficial. Și, mai ales, să analizăm echipele de consilieri care merg cu președinții la Casa Albă, abia apoi să imaginăm ceva scenarii. Deci, răbdare!

Despre situația de pe front: „Intrăm într-un scenariu de tip Bahmut, cu lupte de stradă, cu oraș transformat în ruine”

-Între timp, pe frontul din Ucraina, lucrurile nu par să meargă prea bine. Ofensiva de la Kursk s-a împotmolit și, mai grav, a lăsat neacoperită cu oameni și tehnică de luptă o porțiune semnificativă a frontului din Donbass. Dacă Ucraina a respins – deocamdată – ofensiva rusă în zona Pokrovsk, în sud, spre Zaporojie, în zona Vuhledar, trupe ucrainene riscă să fie înconjurate și nimicite.
– După eșecul ofensivei din vara 2023, de prin luna octombrie, armata rusă a preluat inițiativa și nici măcar spectaculoasa ofensivă din Kursk n-a modificat dinamica.

În primăvară, ocuparea Avdiivka a deschis perspective tactice nebănuite, iar ofensiva a continuat în direcția Pokrovsk, un important centru logistic în Donbass. La începutul lunii septembrie, ucrainenii au oprit ofensiva rusească de la Pokrovsk, dar evacuează de două luni populația, semn că intrăm într-un scenariu de tip Bahmut sau Avdiivka, cu lupte de stradă, cu oraș transformat în ruine. Deocamdată, rușii sunt la 10 km de Pokrovsk și pregătesc încercuirea.

În ultimele săptămâni, vârful de lance al ofensive rusești s-a îndreptat spre sud, ofensiva vizând orașul Vuhledar, asediat de doi ani. Brigada ucraineană care luptă acolo riscă să fie încercuită.

Forțele ucrainene sunt întinse pe sute de kilometri. Cele 14 brigăzi nou formate duc o lipsă acută de echipament modern.

Dar sunt și greșeli tactice, care puteau fi evitate, Vuhledar este important, nu trebuia pierdut, aceeași problemă cu rotația, cum a fost și după Avidiivka. Vuhledar putea fi apărat, pentru că este situat pe un deal, la intersecția a două fronturi, cel din Donețk și din Zaporojie. În primăvară se vor împlini trei ani de când Vuhledar este asediat. Practic, toate încărcările de a-l cuceri au eșuat până acum. Și cu pierderi uriașe din partea rușilor.