Șomajul a crescut pentru că firmele și-au trimis oamenii acasă, alții au renunțat ei înșiși la serviciu pentru că școlile s-au închis, iar cineva trebuia să stea cu copiii acasă, piața de construcții e blocată, pentru că industria folosește palestinieni din Cisiordania. Este ceea ce s-a întâmplat în ultimul an în Israel, o țară pe care mulți o invidiau. Până acum, costul războiului declanșat de atacul Hamas din 7 octombrie 2023 a fost estimat de Banca Centrală a Israelului la aproximativ 67,5 miliarde de dolari sau aproximativ 13% din PIB.

La aproape un an de la de la începutul războiului Israel-Hamas, economia israeliană trece prin momente delicate, iar escaladarea conflictului sau internaționalizarea lui va pune o și mare presiune pe bugetul țării.

Premierul Benjamin Netanyahu a încercat să atenueze îngrijorările spunând că prejudiciul economic este doar temporar. Dar cel mai sângeros și mai distructiv război dintre Israel și Hamas a lovit mediul de afaceri și a compromis încrederea într-o economie considerată cândva un puternic motor antreprenorial.

„Israelul era o țară pe care mulți o invidiau. Apoi a venit 7 octombrie”

Prezent la București, guvernatorul Băncii Centrale a Israelului, Amir Yaron, spune că îi e destul de greu să îi explice cuiva ce se întâmplă cu economia Israelului.

„Israelul a fost una dintre țările care s-au contractat cel mai puțin în pandemia de COVID- minus 1.5%. Am crescut enorm după aceea, 9,5%, apoi  6,4%, și cu aproximativ 3,5 – 3,7%  în 2023.

Am reușit să ne ducem datoria în PIB de-a lungul  ultimelor ani de la aproximativ 100% la 60% din PIB. Pandemia ne-a prins cu o datorie de 72% în PIB, iar de atunci am coborât la aproximativ 60% la sfârșitul anului 2022.

Inflația urma să intre în ținta băncii centrale. Pe scurt, Israelul în acel moment era o țară pe care mulți o invidiau. Aveam parte de o aterizare super-blândă. Apoi a venit 7 octombrie. Ceva oribil, ceva atroce”, spune Yaron.

Orice economie de război, mai ales cea a unei țări mici cum e Israel, are o mare dilemă: dacă alocă banii pentru armată, apărare și securitate nu îi rămân destui pentru sănătate, educație sau infrastructură, afirmă Amir Yaron.

„Nu vrei ca o criză economică să devină o criză financiară”

El a relatat, la București, care a fost reacția Băncii Centrale a Israelului la atacul Hamas din 7 octombrie 2023:

„7 octombrie era o zi de sâmbătă, iar duminica este zi lucrătoare în Israel. Trebuia să decid dacă las băncile și bursa deschise. Este o decizie extrem de importantă, iar în final am decis să deschidem. 8 octombrie a fost  o zi de duminică, iar luni, 9 octombrie, s-a deschis piața valutară. Cursul șekelului sărise enorm. Dacă există o lecție pe care o putem lua din istoria economică este aceea că nu vrei ca o criză economică să devină o criză financiară.

Așa că în dimineața zilei de luni, 9 octombrie, înainte de ședința de tranzacționare, am anunțat că vom vinde până la 30 de miliarde de dolari din rezerve. Banca centrală a Israelului are rezerve de peste 200 de miliarde de dolari – peste 40% din PIB. Nu am apărat un anumit curs de schimb, ci doar am transmis un semnal cum că suntem acolo. Și asta a fost suficient pentru ca piețele să funcționeze”.

„În 13 octombrie, i-am chemat pe toți directorii băncilor din Israel în biroul meu și i-am întrebat cum își ajută clienții”

În 13 octombrie, guvernatorul Băncii Centrale a Israelului i-a chemat în biroul său pe toți directorii băncilor din țară și i-a întrebat cum își ajută clienții.

„Sunt oameni care și-au părăsit casele în lenjerie intimă, sau care s-au înrolat în armată ca să-și ajute țara și care au rate de plătit; pe ei cum îi ajutați? Ce faceți cu ipotecile lor?

Și am făcut un program prin care toate băncile să amâne plata ratelor la toate creditele – persoane fizice și companii. Unele dintre bănci chiar au șters cu totul anumite împrumuturi. Băncile din Israel făcuseră o mulțime de profituri de-a lungul anilor, sunt foarte bine capitalizate și își pot permite să facă asta. Și asta a fost”, a relatat șeful Băncii Israelului.

Cât a costat până acum războiul

Costul războiului a fost estimat până acum de Banca Centrală a Israelului la aproximativ 67,5 miliarde de dolari sau aproximativ 13% din PIB.

Deficitul bugetar va sări de la 4,2% în 2023 la peste 8% în acest an, ceea ce afectează credibilitatea finanțelor israeliene.

„Din păcate, am fost retrogradați de S&P Fitch și, de asemenea, vinerea trecută a fost retrogradat două trepte de către Moody’s.”, explică Amir Yaron.

Israelul a avut destul de des incidente de securitate și tinde să-și revină foarte repede de la astfel de evenimente. Dar în ultimul trimestru din 2023 economia s-a contractat mai mult ca oricând- cu aproape 21%.

După acel minus de 21%, economia Israelului a avut un plus 17%. Dar în al doilea trimestru din acest an economia Israelului nu a mai crescut la fel de mult și asta din cauza contracției ofertei din economie.

„Ceea ce s-a întâmplat după 7 octombrie greu poate fi înțeles dacă nu ești în Israel”

Șeful Băncii Centrale a Israelului spune că este greu de înțeles din afara țării ce s-a întâmplat în Israel după atacul Hamas din 7 octombrie 2023.

Șomajul a crescut pentru că firmele și-au trimis oamenii în șomaj temporar. Alții au renunțat ei înșiși la serviciu pentru că școlile s-au închis, iar cineva trebuia să stea cu copiii acasă. În plus, industria construcțiilor, sau cel puțin o treime din ea, folosește palestinieni din Cisiordania. Iar acum această piață e blocată, cu toate consecințele care decurg de aici.

Evident, investițiile străine s-au prăbușit și ele.

„Israel are rate ridicate de fertilitate, prin urmare o cerere mare de locuințe. Dacă această piață e blocată, e ușor de anticipat că prețurile caselor vor crește. Și oamenii, știind asta, se gândesc „mai bine să-mi iau o casă chiar acum, dacă vor crește prețurile”. Așa că prețurile caselor sunt mari în Israel , o țară în care construcțiile reprezintă aproape 8% din construcția PIB-ului.

Incertitudinea economică este foarte mare, așa cum și incertitudinea geopolitică este foarte mare în prezent. Și face viața unei bănci centrale foarte, foarte provocatoare”, explică Yaron.

Un experiment economic

Cursul de schimb se mișcă destul de mult după declarațiile geopolitice. De multe ori când vorbești cu economii foarte mari, acestea nu se gândesc prea mult la cursul de schimb.

Dar pentru economiile mici, deschise, și pentru băncile centrale ale economiilor mici deschise, cursul de schimb este o variabilă economică foarte importantă. Afectează inflația, afectează exporturile, afectează competitivitatea.

• În graficul de mai jos avem rata reală a dolarului în shekel, iar în portocaliu este reprezentat ceea ce ar fi valoarea dolarului în shekel dacă ați folosi NASDAQ ca proxy.

„Deci, de ce aș folosi NASDAQ? Pentru că Israelul are un sector uriaș de înaltă tehnologie. Când NASDAQ sau S&P se descurcă bine, sectorul high-tech se descurcă extrem de bine. Și în plus, când piețele financiare se descurcă bine în străinătate, casele noastre de investiții instituționale, care investesc mulți bani acolo, câștigă bani și îi schimbă pe Shekeli. Asta creează o corelație foarte strânsă”, explică guvernatorul Băncii Centrale a Israelului.

Acesta este un experiment economic foarte interesant. Ați putut vedea că linia portocalie coincide destul de mult cu linia albastră și apoi vine ceea ce s-a întâmplat, practic, în ianuarie 2023. Au existat o mulțime de încercări de reforme judiciare, ceea ce a creat un decalaj mare între linia albastră și linia portocalie. Șekelul s-a depreciat foarte mult și asta are un efect asupra inflației și a nevoii noastre de a fi mai vigilenți cu rata dobânzii, mai adaugă acesta.

60% din exporturile Israelului sunt asigurate de firmele de high-tech

Guvernatorul Israelului a vorbit despre locomotiva economiei israeliene- sectorul high-tech.

„Suntem foarte cunoscuți în domeniul cibernetic sau în cel al tehnologiei medicale. O treime din impozitul pe salarii strâns la buget provine de la angajații acestui sector. 60% din exporturile Israelului sunt asigurate de firmele de high-tech. 18% din PIB e generat de acest sector. Dar suntem într-o situație în care cheltuim mult pentru apărare și nu cheltuim prea mult pentru sănătate, educație, infrastructură”, adaugă Yaron.

Potrivit companiei de sondaj de afaceri Coface, aproximativ 60.000 de companii israeliene se vor închide în acest an din cauza lipsei de forță de muncă sau a perturbărilor logistice. Planurile de investiții au fost, la rândul lor, amânate. În turism, un important contributor la PIB-ul țării, e jale.

Conform Oxford Economics, a existat o creștere de 93% a cheltuielilor militare în ultimele trei luni ale anului 2023, comparativ cu aceeași perioadă din 2022, iar în 2024 acestea vor fi duble față de 2023. O mare parte din această creștere va fi folosită pentru salariile rezerviștilor, artilerie și interceptori pentru sistemul de apărare Iron Dome al Israelului.

Oxford Economics anticipează că economia Israelului va încetini până la 1,5% creștere în acest an. Creșterea redusă și deficitele ridicate vor exercita o presiune suplimentară asupra profilului datoriei Israelului, ceea ce va crește probabil costurile împrumuturilor.

Un chef srilankez cu experiență într-un restaurant poate câștiga peste 1.000 de euro, net, în timp ce un lucrător într-o fermă are un salariu de 600 de euro pe lună. Dincolo de aceste salarii publice există însă multe probleme. HotNews a mers mai departe de datele oficiale, a vorbit cu importatori de forță de muncă străină, angajați asiatici din România și un expert în migrație.

• „Procesul de aducere a muncitorilor străini în România este unul gândit în termeni pur comerciali. Statul a lăsat totul pe umerii companiilor”, susține expertul în migrație Anatolie Coșciug.
• HotNews prezintă și două cazuri de srilankezi care au venit în România ca livratori de mâncare și au ajuns la joburi mult mai bine plătite. 

„Muncitori Nepal cu salariu mic pentru afacerea ta. Forță de muncă din Nepal și alte țări asiatice pentru firma ta (necalificați, semi-calificați și calificați). Selecție riguroasă pe bază de probe practice și interviu. […] Garanție 2 ani de zile, dacă nu mai este productiv sau pleacă la alt angajator, îl înlocuim în mod gratuit. Ofertă limitată!”

Așa suna o ofertă primită prin e-mail acum doi ani de la o agenție de recrutare și plasare de forță de muncă. Am putea spune că lucrurile s-au mai îmbunătățit între timp, în ceea ce privește raportarea la acești oameni, după ce presa a început să semnaleze faptul că mulți migranții străini au parte de abuzuri în România: nu primesc salariile promise, muncesc ore suplimentare fără bonusuri sau sunt dați afară nejustificat. 

În continuare însă, sunt dezvăluite situații de vulnerabilitate în care se află muncitorii noneuropeni care iau drumul spre România, dependența lor față de angajatori și eșecul statului de a asigura un cadru care să le protejeze drepturile fundamentale. 

Unul dintre aceste drepturi este acela de a primi un salariu corect pentru munca depusă, conform cu legislația României și în aceleași condiții ca cetățenii români. 

HotNews a analizat salariile primite în România de muncitorii asiatici din mai multe perspective. A discutat cu importatorii de forță de muncă, cu mai mulți angajați și cu un expert în migrație care studiază această temă de ani de zile.

Care sunt salariile oficiale la care trebuie să se aștepte muncitorii străini în România?

Pentru a afla răspunsul la această întrebare, HotNews a vorbit cu Romulus Badea, partener „Soter&Partners” și vicepreședinte al Patronatului importatorilor de forță de muncă. Potrivit acestuia, salariile nete oferite muncitorilor asiatici din România sunt următoarele: 

• Sudor: 800-900 euro
• Ajutor de bucătar: 600-650 euro
• Chef: peste 1000 euro în funcție de experiența și tipul de bucătărie în care e specializat
• Muncitor necalificat în construcții: 650 euro
• Muncitori calificați în construcții, precum faianțar, fierar betonist: 800-900 euro
• Maiștrii (șefi de echipe): peste 1.100 euro
• Cameristă: 600 euro
• Bonă: 800-1000 euro
• Muncitori în ferme: 600 euro, cei necalificați
• Tractoriști și operatori utilaje: 750 euro

Trebuie menționat că pe lângă salariul de bază, majoritatea muncitorilor străini primesc diurnă sau mâncare, cazare și, uneori, transport între locul de cazare și cel de muncă. 

Ce spun angajații asiatici din România despre salarii?

În vreme ce doi bucătari șefi cu care am discutat, spun că avut salarii care au variat între 800 și 1000 de euro, cineva care a lucrat pe postul de ajutor de bucătar a primit, în mână, între 400 și 600 de euro lunar. Un lucrător în agricultură într-o fermă din Fetești a confirmat că are un salariu de aproximativ 550 de euro și primește alți peste 100 de euro – bani de mâncare.

Un post de sudor din București este plătit cu puțin peste 700 de euro și bani de mâncare, unul de electrician din Iași, cu 900 de euro, iar unul de mecanic auto în Târgu Mureș, cu 3500 de lei.

Din lista oferită de Romulus Badea lipsesc însă meseriile mult mai vizibile, cum ar fi cea de livrator de mâncare (care, din răspunsurile primite, nu aduce venituri mai mari de 2500 de lei) sau lucrători în patiserii, covrigării, McDonald’s. Pentru acest din urmă post, salariul este de 450 de euro pentru un program de 40 de ore pe lună.

De asemenea, mai există joburi pentru angajații asiatici în companiile de reciclare (cineva ne-a spus că a primit 500 euro pe lună pentru o astfel de muncă) sau menajeri (tot 500 de euro).

„Situațiile de abuz extrem sunt mai dese decât ar trebui”

Cercetătorul Anatolie Coșciug, specialist în studiul migrației, a declarat pentru HotNews că, „deși nu reprezintă o majoritate, cazurile de abuz extrem sunt mai dese decât ar trebui să fie. Asta pentru că sistemul nu este de așa natură încât să penalizeze abuzul.”

În interviurile luate de cercetător, mulți străini mărturisesc că lucrează și 12 ore pe zi, șase zile pe săptămână, ceea ce contravine legislației române. 

Anatolie Coșciug mai consideră că, având în vedere că avem de-a face cu numere mari (în ultimii ani au venit anual în România peste 100 de mii de străini), chiar și un procent de 5 % care ar suferi abuzuri ar reprezenta o urgență.

„Nu vom putea vorbi niciodată de statistici la modul serios până nu avem o instituție transparentă (Inspecția Muncii sau o autoritate nou-creată) și un efort transparent de-a verifica lucrurile astea. Până atunci, numerele nu-și au rostul pentru că fiecare caz este important”, mai spune cercetătorul. 

Coșciug dă ca exemplu o situație descoperită de echipa de cercetare pe care o coordonează, cea a unui tânăr srilankez care s-a sinucis pentru că nu-și mai primise salariul de trei luni. 

Tendința este ca străinii să aibă programul de lucru mai lung decât românii

În ceea ce privește timpul efectiv de lucru, Coșciug spune că există tendința ca străinii să aibă programe mult mai lungi decât cetățenii români, dar că depinde foarte mult de tipul de angajați „… dacă sunt doar comunități de imigranți sau mixte – pentru că nu poți să-i ții pe unii la muncă 8 ore, iar pe alții zece.” 

Cercetătorul mai punctează un factor important:

„Un depozit, de exemplu, este super controlat, cu ture supravegheate de câte opt ore. Pe de altă parte, în hale de producție sau în agricultură nu ai schimburi; nici pe șantier, unde trebuie să tragi tare cât îți permite sezonul.” 

Pe lângă numărul de ore, spune el, aceste domenii obligă și la condiții aproape periculoase: „muncă pe șantier, la 35 de grade, fără apă; am văzut asta în Cluj”.

De ce asiaticii își transformă salariile în dolari?

De multe ori, întrebați care sunt salariile lor, muncitorii asiatici oferă sumele în dolari. Anatolie Coșciug are o explicație pentru acest lucru:

„Această nouă rețea de migrație de muncă spre România s-a construit, în mare parte, pe rețele vechi de 20 de ani către Orientul Mijlociu, în destinații precum Abu Dhabi, unde taxele, intermedierea, totul se discută în dolari.”. 

Mai afirmă că mulți dintre migranții cu care echipa lui a discutat au lucrat deja în Orientul Mijlociu și că, deși salariile în România sunt mai mici decât în Dubai sau Qatar, preferă să vină aici pentru că au așteptări în ceea ce privește drepturile lor.

Coșciug contrazice și opinia generală conform căreia migranții asiatici nu fac decât să-i înlocuiască pe românii plecați să muncească în Occident și care ignoră faptul că prea puțini români mai sunt interesați de anumite meserii. 

„Am văzut un studiu recent care analiza numărul de sudori calificați și care susținea că și dacă s-ar întoarce în țară toți românii care au plecat ca sudori în străinătate, tot ar continua să fie nevoie de oameni cu asemenea specializare”, susține expertul.

Primim oameni fără calificările necesare, ceea ce în Germania ar fi imposibil

Dacă vorbim cu firmele de recrutare, aflăm că, înainte de a fi aduși în România,  candidații trec printr-un proces de selecție în care au și o probă practică. De exemplu, sudorii sunt testați la diferite tipuri de sudură, bucătarii dau teste în bucătărie și așa mai departe. 

Pe de altă parte, din discuțiile noastre cu muncitori străini, această probă este, mai degrabă, o formalitate – semnarea unei declarații.

Anatolie Coșciug confirmă acest lucru:

„Foarte des vedem că oamenii nu au calificările în domeniul pentru care vin, ceea ce ar fi de neimaginat în țări precum Germania, unde toată partea asta este puternic controlată de stat — n-ai voie să aduci pe cineva care trebuie să facă sudură și să nu știe.”

Această responsabilitate aparține firmelor de recrutare, dar, consideră Coșciug, faptul că statul nu impune controale asupra lor și nu asigură respectarea legii, face posibile aceste încălcări.

„E important de observat că tot procesul este gândit în termeni pur comerciali. Statul nu vrea să aibă nimic de-a face cu asta și totul cade pe umerii companiilor: recrutarea, deplasarea, responsabilitatea de a-i păstra la locul de muncă. Ce faci dacă o companie care a adus 1000 de oameni se închide? Nimeni nu-și asumă responsabilitatea.”

„Nimeni nu a venit printr-o agenție certificată”

Într-o discuție pe acest subiect cu ambasadorul Indiei, Rahul Shrivastava, acesta a menționat că există 1500 de companii de recrutare certificate, înregistrate la Ministerul de Afaceri Externe din India.

Aceste firme asigură parcurgerea completă a procesului de verificare. Mai mult, Ministrul Muncii pune la dispoziție cursuri de calificare gratuită pentru cei care vor să dobândească noi aptitudini în diferite domenii.

Dar nu toată lumea apelează la agențiile certificate.

„Dintre cei cu care am discutat noi, nimeni nu a venit prin asemenea agenții,” susține Coșciug, fiind de părere că un motiv ar putea fi nivelul mare de neîncredere în toate instituțiile guvernelor din țările respective. 

O altă cauză ar putea fi accesul asimetric la informație: „Este suficient să plece un om cu o agenție pentru a se construi o întreagă rețea în jurul acelei agenții, alcătuită din cunoscuții acelui prim muncitor — ca un nod”, spune expertul.

Două experiențe concrete ale unor muncitori asiatici în România

Pentru acest articol am stat de vorbă cu mai mulți asiatici care lucrează în România. Pentru exemplificare, prezentăm doi bărbați care au vorbit atât despre experiențe de muncă pozitive, cât și negative. Parcursul lor dovedește însă mobilitate economică și profesională.

Nishan Harsha (nume fictiv) a ajuns în România în mai 2023:

• primul job a fost de livrator la o firmă de mâncare, lucrând de la 10 dimineața la 1 noaptea pentru a-și atinge targetul. La sfârșitul lunii, rămânea cu un venit personal între 2000 și 2250 lei din care trebuia să își plătească cazarea și masa.
• următorul loc de muncă a fost de asistent în bar, lucrând de la 13:30 la 00:30 pentru un salariu de 2500 de lei și o masă pe zi, fără cazare.
• la locul de muncă actual este asistent la biroul unei companii din domeniul industriei și agriculturii, se ocupă de forța de muncă străină și tot ce implică documente și contactul cu Inspectoratul General pentru Imigrări. A primit mașină de la companie, cazare și un salariu net de 1000 de euro. În timpul liber, lucrează ca grădinar pentru șase euro pe oră.

Damsak Bandara a ajuns în România în martie 2023:

• a venit în România ca livrator pentru Tazz, pentru un salariu de 2000 de lei – loc în care a lucrat șase luni; spune că în ultimele două luni nu și-a primit salariul.
• a continuat la o firmă de construcție din Buzău, unde era plătit cu 450 de lei pe săptămână, lucrând șase zile din șapte, opt ore pe zi.
• la locul de muncă actual, găsit pe OLX, câștigă 6500 de lei, alți 600 de lei pentru mâncare, 100 lei pentru transport și cazare, lucrând ca proiectant de mobilă; avea experiență de doi ani în acest domeniu.

Până la 600 de oameni au fost împuşcaţi mortal în câteva ore de militanţi având legături cu al-Qaida într-un atac comis în august asupra unui oraş din Burkina Faso, potrivit unei evaluări de securitate a guvernului francez, care aproape dublează numărul morţilor citat în rapoartele anterioare.

Noul bilanţ ar face ca atacul, în care civilii au fost împuşcaţi mortal în timp ce săpau tranşee pentru a apăra localitatea izolată Barsalogho, să fie unul dintre cele mai sângeroase masacre din Africa din ultimele decenii, relatează CNN, citat de News.ro.

Militanţii din Jama’at Nusrat al-Islam wal-Muslimin (JNIM), o filială a al-Qaida cu cartierul general în Mali şi activă în Burkina Faso, au deschis focul metodic în timp ce pătrundeau pe motociclete în împrejurimile Barsalogho şi au împuşcat sătenii, care zăceau neputincioşi în pământul reavăn al şanţului, potrivit mai multor înregistrări video ale atacului din 24 august postate pe conturi pro-JNIM pe reţelele sociale. Mulţi dintre morţi au fost femei şi copii, iar imaginile sunt punctate de sunetul focurilor de armă automată şi de ţipetele victimelor care sunt împuşcate în timp ce se pare că încearcau să se prefacă moarte.

În cazul în care estimarea guvernului francez se confirmă, numărul îngrozitor de mare de morţi ar marca un moment neobişnuit de brutal în Sahel, o zonă din ce în ce mai lipsită de lege din Africa de Vest, situată la sud de Sahara, unde proiectele de securitate conduse de armatele americană şi franceză au avut dificultăţi în a încetini marşul jihadiştilor.

Serie de lovituri de stat

O serie de lovituri de stat în Mali, Burkina Faso şi Niger au dus la plecarea forţelor franceze şi americane. Mercenarii ruşi chemaţi de junte pentru a-şi întări controlul au lăsat în schimb un vid în care jihadiştii au prosperat, se arată în evaluarea furnizată CNN de un oficial francez din domeniul securităţii.

Organizaţia Naţiunilor Unite a estimat iniţial că numărul morţilor este de cel puţin 200. JNIM a declarat că a ucis aproape 300 de persoane, dar a susţinut că a vizat membri ai miliţiilor afiliate armatei, mai degrabă decât civili, potrivit unei traduceri realizate de Site Intelligence Group, citată de Reuters.

„Atacuri mortale la scară largă (cel puţin o sută de morţi) împotriva populaţiei civile sau a forţelor de apărare şi securitate au loc de mai multe săptămâni la un ritm care pare nesustenabil pentru guvern”, se spune în raport despre Burkina Faso, „care nu mai are cu adevărat o strategie militară de oferit şi al cărui discurs propagandistic pare fără suflu şi idei”.

Au ucis toată ziua

Masacrul de la Barsalogho a avut loc în timp ce localnicii au primit ordin de la armată să sape o vastă reţea de tranşee în jurul aşezării pentru a o proteja de jihadiştii care circulau în apropiere. Potrivit martorilor oculari, oamenii înarmaţi ai JNIM i-au atacat, pretinzând în mod fals că civilii erau combatanţi.

„Au ucis oameni toată ziua. Timp de trei zile am adunat cadavre – împrăştiate peste tot. Frica ne-a intrat în inimi. La momentul înmormântării, au fost atât de multe cadavre care zăceau pe pământ, încât îngroparea a fost dificilă”, a relatat un supravieţuitor.

Wagner, pe picior de plecare

Deşi au avut succes la început, până în 2014, operaţiunile militare ale Franţei în regiune au fost întâmpinate cu un sentiment anti-francez în creştere. Franţa şi-a extins prezenţa în lupta împotriva terorismului, dar nu a fost în măsură să stăpânească grupările armate în continuă expansiune care ameninţau civilii. Ca urmare, populaţia locală a devenit neîncrezătoare în fosta putere colonială.

Între timp, mercenarii ruşi care au sosit în Burkina Faso în urmă cu aproape un an nu au reuşit nici ei să aducă calmul în ţară şi sunt, cel puţin parţial, retraşi pentru a ajuta Moscova în războiul său împotriva Ucrainei, adaugă evaluarea franceză.

Grupul de mercenari se află sub o nouă conducere de la moartea fondatorului Wagner, Evgheni Prigojin, într-un accident de avion anul trecut, dar Wagner este încă cunoscut sub vechiul său nume în Sahel.

Armata, acuzată de canibalism

Criticile la adresa armatei, exprimate de rude ale morţilor şi de supravieţuitori din Barsalogho, care susţin că armata a fugit de asalt, au fost amplificate de recentele acuzaţii de canibalism din partea soldaţilor din Burkina Faso, adaugă raportul francez. Acesta citează videoclipuri postate public pe reţelele sociale care par să arate soldaţi din Batalionul de intervenţie rapidă 15 (BIR-15) mâncând părţi din jihadiştii morţi.

Raportul evaluează incidentul ca fiind un alt semn al deteriorării disciplinei în armată de la lovitura de stat de acum doi ani care l-a adus pe Ibrahim Traore la putere şi a dus la plecarea francezilor. CNN a analizat înregistrările video ale presupusului act de canibalism care par să arate soldaţi din Burkina Faso dezmembrând şi arătând părţi ale corpului unor jihadişti aparent morţi.

„Barsalogho este dovada că Burkina Faso se află pe marginea prăpastiei, deoarece teroriştii au o astfel de influenţă asupra ţării. Şase sute de oameni au murit, iar acest lucru este teribil, dar ceea ce este mai rău este că pare că asta nu s-ar fi întâmplat niciodată, deoarece ucigaşii continuă să se plimbe liberi, fără teama de represalii”, potrivit evaluării franceze.

Premierul israelian Benjamin Netanyahu i-a criticat sâmbătă pe preşedintele francez Emmanuel Macron şi pe liderii ţărilor care au cerut oprirea livrărilor de arme către Israel pe fondul războiului împotriva Hamasului palestinian şi Hezbollahului libanez, relatează agenția France Presse, citată de Agerpres.

„În timp ce Israelul luptă împotriva forţelor barbariei conduse de Iran, toate ţările civilizate ar trebui să fie ferm alături de Israel. Cu toate acestea, preşedintele Macron şi alţi lideri occidentali îndeamnă acum la embargo asupra armelor contra Israelului. Ar trebui să le fie ruşine”, a declarat Netanyahu într-o înregistrare video şi un comunicat al biroului său.

Prim-ministrul a insistat asupra faptului că ţara sa duce un război pe mai multe fronturi împotriva organizaţiilor susţinute de Iran, duşmanul de moarte al Israelului.

„Iran impune un embargo asupra armelor pentru Hezbollah, houthi (rebeli din Yemen), Hamas şi celorlalţi mandatari ai săi? Bineînţeles că nu”, a spus el.

Aceste mişcări fac parte din „axa rezistenţei” împotriva Israelului, un grup aşa numit de Teheran care reuneşte şi grupări irakiene.

„Această axă a terorii este unită. Dar ţările care ar trebui să se opună acestei axe a terorii cer un embargo asupra armelor cu destinaţia Israel. Ce ruşine!”, a adăugat el.

Ce a susținut Emmanuel Macron

Netanyahu a asigurat că Israelul va câştiga chiar şi fără sprijinul lor. „Dar ruşinea lor va dura mult după victorie. Fiţi siguri că Israelul va lupta până când bătălia va fi câştigată, pentru binele nostru şi pentru binele păcii şi securităţii în lume”, a mai spus el.

Preşedintele francez Emmanuel Macron s-a exprimat sâmbătă în favoarea opririi livrărilor de arme către Israel, dacă aceste arme sunt folosite în conflictul din Fâşia Gaza ce opune armata israeliană şi gruparea palestiniană Hamas.

PNL acuză PSD, partenerul său de guvernare, că se află în spatele deciziei Curții Constituționale de a o scoate pe Diana Șoșoacă din cursa pentru Cotroceni. „Imaginați-vă ce înseamnă o Românie în care PSD are tot: Președinția, Parlamentul, Guvernul, Curtea Constituțională. O Cortină Roșie de Fier va cădea asupra României”, a reacționat Nicolae Ciucă.

„Doar cetățenii sunt cei care trebuie să respingă prin vot orice atitudine și comportament care atentează la democrație.

Pesediștilor care astăzi se bucură de decizia CCR le spun un singur lucru: românii înțeleg când cineva dorește puterea absolută în stat. Finala prezidențială va fi decisă de români, nu prin jocuri de culise și compromiterea unor instituții. Românii vor ieși la vot, iar PSD nu va lua toata puterea politică și economică așa cum vrea acum.

Imaginați-vă ce înseamnă o Românie în care PSD are TOT: Președinția, Parlamentul, Guvernul, Curtea Constituțională. O Cortină Roșie de Fier va cădea asupra României.

Românii au o vorbă: de ce îți e frică, nu scapi! PSD nu va scăpa de ceea ce se teme cel mai tare: de o confruntare cu mine în turul 2!”, a scris pe Facebook candidatul PNL la alegerile prezidențiale.

Curtea Constituțională a admis sâmbătă două contestații la candidatura Dianei Șoșoacă, iar astfel aceasta nu mai poate candida la alegerile prezidențiale. Șoșoacă nu are nicio cale de atac la decizia CCR. „Ordinul a venit de la Marcel Ciolacu și de serviciile secrete române”, a acuzat Diana Șoșoacă.

CITEȘTE ȘI: PSD, după acuzațiile că ar fi în spatele deciziei CCR privind-o pe Șoșoacă: Nu avem nicio implicare în justiție. Este o abordare constantă a celor din dreapta

Fostul judecător al Curții Constituționale Tudorel Toader a estimat sâmbătă seară, în legătură cu decizia CCR de invalidare a candidaturii la prezidențiale a Dianei Şoşoacă, că CCR a „declarat contrară Constituţiei activitatea pe care o desfăşoară, adică ceva similar lipsei de ataşament faţă de statul de drept”, el enumerând mai multe articole din legislaţie şi Constituţie care ar fi putut fi luate în calcul în luarea deciziei. El a precizat totodată că nu ştie care este motivarea CCR.

„O primă observaţie, cinci judecători pentru, doi împotrivă, dar unde au fost doi? Un lucru este sigur, ceea ce a hotărât Curtea Constituţională are caracter definitiv, obligatoriu, de la data publicării în Monitorul Oficial, ceea ce înseamnă că Diana Şoşoacă nu mai are nicio cale de a candida, nu poate să conteste, nu poate să reformeze soluţia Curţii”, a spus Tudorel Toader într-o intervenţie la Antena 3, potrivit News.ro.

El a precizat că nu există încă hotărârea Curţii (cu motivarea, n.r.). „Eu, personal, cred că judecătorii constituţionali au avut în vedere patru repere legislative: articolul 37 din Constituţie, care vorbeşte despre dreptul de a fi ales, precum și articolul 27 din legea 370/2004 privind alegerea preşedintelui României, care stabileşte condiţiile unei candidaturi valide. Acolo, la aliniatul 2 sunt descrise toate condiţiile, în amănunt, pentru o candidatură validă. În al treilea rând şi foarte important, articolul 16, aliniatul 3, din Constituţie spune aşa: că demnităţile pot fi ocupate în condiţiile legii. Deci, trebuie văzut dacă nu cumva condiţiile acelea ale legii 370, ceva dintre ele, nu au fost respectate”, a arătat el.

Tudorel Toader a mai spus că foarte important este și articolul 40, alineatul 2, din Constituţie, care spune că partidele sau organizaţiile care prin scopul şi activitatea lor militează împotriva principiilor statului de drept, ori a suveranităţii, a integrităţii sau independenţei României sunt neconstituţionale.

„Dacă judecătorii s-au raportat la acest articol, nu înseamnă că a declarat neconstituţional partidul Dianei Şoşoacă, dar a declarat contrară Constituţiei activitatea pe care o desfăşoară, adică ceva similar lipsei de ataşament faţă de statul de drept”, a explicat fostul judecător.

Șoșoacă, scoasă din cursa pentru prezidențiale

Judecătorii CCR au invalidat sâmbătă decizia Biroului Electoral Central privind candidatura Dianei Șoșoacă la alegerile prezidențiale. Curtea a admis, astfel, două contestaţii privind candidatura Dianei Şoşoacă.

Ea acuză că scoaterea sa din cursă s-a făcut „în folosul liderului AUR, George Simion, care are astfel șanse mai mari să intre în turul al doilea, iar Marcel Ciolacu ar avea un adversar mai accesibil în finala prezidențială”.

Diana Șoșoacă nu mai are nicio cale de atac.