Conecteaza-te cu noi

ACTUAL

Ucraina – Gaza: un singur război, mai multe fronturi

Publicat

in

Există oare vreo legătură între războaiele din Ucraina şi Gaza? În caz afirmativ, care ar fi aceasta? De ce cele două războaie se desfăşoară simultan şi nu apar semne că se merge în direcţia dezescaladării? Vom încerca să răspundem la aceste întrebări, deşi la ora actuală nu sunt disponibile toate datele  care să permită o privire de ansamblu.

Dacă această întrebare ar fi fost pusă imediat după începerea ofensivei israeliene în Gaza ca urmare a atacurilor teroriste din 7 octombrie, răspunsul ar fi fost mai simplu: războiul din Ucraina este un război de uzură, iar războiul din Gaza părea a fi unul de manevră care ar fi urmat să se încheie în scurt timp. La început şi războiul din Ucraina părea a fi unul de manevră dar în prezent, la 2 ani si jumătate de la izbucnirea sa, în mod categoric avem de-a face cu un război de uzură. În acest moment, atât războiul din Ucraina, cât şi cel din Gaza, sunt războaie de uzură. Acest fapt se datorează diferenţelor ireconciliabile între părţile implicate, ceea ce duce la prelungirea sine die a ostilităţilor. Dacă se face o paralelă la nivel de ordine politică internă, apar şi mai multe asemănări. Războiul din Ucraina reprezintă o modalitate de legitimare a regimului autoritar al lui Vladimir Putin, orice contestare fiind imposibilă în timpul conflictului. La fel este şi situaţia din Ucraina: Volodimir Zelenski nu are rival atâta vreme cât războiul este în desfăşurare, iar amânarea sine die a alegerilor de la începutul anului 2024 a fost acceptată pe scară largă de societatea ucraineană. Surprinzător sau nu, în Israel este aceeaşi situaţie: un guvern de unitate naţională din care însă mai mulţi membri marcanţi şi-au dat demisia dar care rezistă, motivul invocat fiind desfăşurarea războiului. Beniamin Netanyahu s-a asigurat de prezenţa sa la putere, în ciuda protestelor în stradă sau a contestării din partea adversarilor politici. De partea cealaltă, Hamas a avut până de curând o conducere politică situată în afara Gaza – Ismael Haniyeh -, până când acesta a fost asasinat la Teheran. Imediat după dispariţia sa, Hamas a ales o altă conducere, în persoana lui Yahya Sinwar care se află în Gaza şi care era liderul de facto al grupării. Nu a fost nevoie de timp pentru a genera dezbateri sau a organiza alegeri: este război şi este nevoie de o conducere legitimă. Prin urmare, toţi cei patru actori majori ai celor două războaie  – Ucraina, Federaţia Rusă, Israel şi Hamas – sunt conduşi de lideri a căror legitimitate nu este contestată pe plan intern şi care privesc conflictele în desfâşurare ca pe o sursă a întăririi puterii lor. Nu putem compara desigur democraţia din Israel şi chiar pe cea din Ucraina cu modul autoritar de conducere al Federaţiei Ruse sau al Hamas dar nu putem să nu observăm această asemănare care face paralela Ucraina – Gaza deosebit de relevantă.

Ceea ce se discută mai puţin este gradul de întrepătrundere a celor două războaie, chiar dacă este vorba de conflicte aflate în desfăşurare la mii de kilometri distanţă. Federaţia Rusă consideră de foarte multă vreme că problemele sale de securitate în partea vestică trebuie tratate omogen, de la Marea Baltică la Marea Mediterană, iar continentul african este un apendice care poate asigura o mai bună dominaţie a acestui “arc de securitate”. Nu întâmplător, anexarea Crimeii în 2014 a fost urmată de intervenţia în Siria. În viziunea lui Putin, ambele acte au marcat revenirea Federaţiei Ruse la statutul de super-putere, atât în Europa, cât şi în Orientul Mijlociu. Invadarea Crimeii în 2014 a fost inspirată de felul în care Statul Islamic cucerise Raqqa în septembrie 2013 – cu doar 4 luni mai devreme. Faptul că tacticile Statului Islamic au fost o sursă de inspiraţie pentru Federaţia Rusă nu este o simplă speculaţie, ci este dovedit prin mărturii şi documente. În 2015 Federaţia Rusă a jucat cartea escaladării în Donbas pentru a arăta că orice dezescaladare este în puterea sa şi nu a unor terţi. Toate iniţiativele de escaladare din Donbas au avut loc simultan cu iniţiative identice în Siria – pentru ca Putin să se prezinte drept actorul indispensabil al unei păci durabile în Ucraina şi în Orientul Mijlociu. Atât în Donbas, cât şi în Siria, Federaţia Rusă a beneficiat de sprijnul tacit sau implicit al Iranului. Relaţia Federaţia Rusă – Iran a fost consolidată constant ulterior de cele două războaie, din Ucraina şi Gaza.

Mai mult, după începerea războiului din Gaza, Putin a primit o delegaţie a Hamas la Moscova, afirmând că noul conflict este un “cadou”. Putin avea dreptate – opinia publică occidentală avea să se concentreze mai mult pe Gaza, iar necesităţile militare ale Ucrainei aveau să fie puse pe picior de egalitate cu cele ale Israelului. Federaţia Rusă a devenit astfel principalul beneficiar al războiului din Gaza. În plus, pe planul propagandei, Federaţia Rusă a reactivat setimentele anti-coloniale din Occident dar şi antisemitismul, ceea ce a făcut ca războiul din Ucraina să nu mai beneficieze de atenţia cuvenită.

Din moment ce Federaţia Rusă a beneficiat de pe urma izbucnirii războiului din Gaza, întrebarea firească este dacă a contribuit la declanşarea acestuia. În acest punct avem mai multe întrebări şi mai puţine răspunsuri. Într-un interviu recent acordat cu ocazia vizitei în România, Garry Kasparov susţine existenţa unei asemenea legături. Principalul său argument este că organizaţiile palestiniene au beneficiat, încă de la formarea lor în 1964, de sprijinul KGB care dorea o implicare mai amplă a URSS în Orientul Mijlociu pentru a contracara influenţa SUA şi a Israelului în regiune. Aceste legături s-au păstrat – ceea ce explică şi contactele dese între Hamas şi conducerea de la Kremlin din ultimii ani. Dincolo de latura politică, mai există şi altceva? Se pare că da, afirmă Kasparov, considerând că reţeaua de tuneluri din Gaza nu este realizată de Hamas, ci de ingineri cu experienţă în construirea metroului, din Federaţia Rusă. Nu există până în prezent dovezi concrete în acest sens dar dă de gândit cum a fost posibilă construirea unei reţele atât de vaste de tuneluri care rezistă şi în prezent, la peste 10 luni de la declanşarea intervenţiei IDF în Gaza. Un alt aspect adus în discuţie de Kasparov este sprijinit de fapte care au putut fi documentate: hackerii ruşi au lansat un atac asupra infrastructurii critice israeliene cu câteva zile înainte de 7 octombrie.

Folosirea tunelurilor subterane în Gaza şi în Ucraina poate fi o sursă pentru o altă paralelă între cele două războaie. Ucraina a folosit tuneluri pentru a rezista la Mariupol, o infrastructură dezvoltată în timpul Uniunii Sovietice. La rândul ei, Federaţia Rusă a folosit o reţea vastă subterană pentru a cuceri Avdiivka, iar Soledar pare a fi fost capturat în 2023 într-un mod similar. Ucraina posedă faciltăţi de producţie militară aflate în subteran – tot o moştenire a obsesiei sovietice legată de un posibil atac militar devastator al NATO, faţă de care se poate rezista doar în subteran, după înfrângerea iminentă pe câmpul de luptă. Oare această obsesie militară pentru subteran să fi fost sursă de inspiraţie şi pentru Gaza? Sunt mai multe argumente în favoarea acestei ipoteze decât împotriva ei.

Are Kasparov dreptate? Hamas a acţionat la 7 octombrie cu ajutor din Federaţia Rusă? Nu avem foarte multe date pentru a oferi un răspuns dar analiştii militari au remarcat faptul că Brigăzile Al-Qassam au efectuat o operaţiune complexă pentru a penetra teritoriul Israelului şi a anihila răspunsul din partea spionajului militar israelian. NATO a teoretizat strategia SOSRA (supress = suprimă, obscure = întunecă, secure = securizează, reduce = reduce, assault = asaltează). O asemenea strategie este concepută şi aplicată de NATO dar este cunoscută de Federaţia Rusă. Foarte probabil, Brigăzile Al-Qassam au fost instruite în SOSRA – iar iniţierea nu putea fi făcută decât de un stat membru NATO (total exclus) sau de Federaţia Rusă. Atacul asupra Israelului a fost executat simultan pe uscat, din aer şi maritim, prin folosirea de metode neconvenţionale şi a avut o precizire uimitoare. Cine a gândit acest atac rămâne o întrebare legitimă. Nu este exclus ca Sinwar să fie un geniu al strategiei dar nu avem probe în acest sens. Cert este că un asemenea atac are nevoie de coordonare venită din partea cuiva care a mai executat astfel de operaţiuni combinate, cu mult peste ceea ce Hamas sau Hezbollah efectuaseră până la fatidica dată de 7 octombrie.

De cealaltă parte, Ucraina a început să aplice aceeaşi strategie a Federaţiei Ruse: de la Marea Baltică până la Marea Mediterană, acolo unde există interese ruse, ele trebuie atacate deoarece confruntarea militară nu se duce doar pe teritoriul Ucrainei sau al Federaţiei Ruse. Cheia de boltă a strategiei ucrainene actuale este că forţele militare ruse trebuie anihilate oriunde se află – în Ucraina, în Federaţia Rusă, în Siria sau în Africa. Această strategie, gândită de Kirilo Budanov, şeful spionajului militar ucrainean, a fost aplicată prima dată chiar de el însuşi, trimis de multe ori în misiuni în Crimeea ocupată după 2014 pentru a anihila activitatea FSB. Treptat, Ucraina a realizat la nivelul conducerii militare şi politice că Federaţiei Ruse i se poate opune doar o strategie similară – teatrul de război este mult mai vast decât se vede din afară. Budanov declara în martie 2024 într-un interviu acordat Washington Post “efectuăm operaţiuni cu scopul de a reduce capacitatea miltară rusă oriunde este posibil în lume”.

În 2023 s-a discutat destul de intens despre iniţiativa Ucrainei de a ataca forţele ruse în Siria, cu ajutorul unui ajutor clandestin din partea kurzilor. Obiectivul acestei operaţiuni era de a muta trupe ruse din Ucraina în Siria. Informaţia a apărut printr-un document top secret al SUA scurs în presă – mai mult ca sigur intenţionat, pentru a zădărnici intenţia Ucrainei de a avea iniţiative proprii în Orientul Mijlociu. Nu este nici acum clar dacă acea operaţiune a început şi nici cum s-a încheiat  – dacă a început. Acelaşi document făcea referire la intenţia Ucrainei de a antrena reprezentanţi ai opoziţiei din Siria, Forţele Democratice Siriene, în utilizarea dronelor pentru a ataca ţinte ruse. Nici acest aspect nu este pe deplin elucidat, cert este că până acum regimul de la Damasc nu a raportat asemenea atacuri. Federaţia Rusă deţine un avanpost militar important în Siria, prin baza de la Tartus şi pierderea sa ar cântări foarte mult în echilibrul general al poziţionării forţelor sale armate.

Spre deosebire de 2023, când probabil că intenţia Ucrainei de a se implica în Siria era în stadiul incipient, în 2024 colaborarea între unitatea condusă de Budanov şi rebelii sirieni a evoluat, aşa cum a dezvăluit Kyiv Post, ducând la atacuri directe asupra forţelor ruse staţionate în apropiere de Înălţimile Golan, ocupate de Israel în 1967. Arnata rusă a instalat 10 posturi de observaţie de-a lungul frontierei între Siria şi Înălţimile Golan. Aceste posturi au fost şi sunt vizate de forţele ucrainene. Ele sunt expresia colaborării între Siria, Federaţia Rusă şi Iran. Iranul are astfel acces la intenţiile Israelului, înainte ca acesta să lanseze un atac aerian asupra teritoriului său, iar Federaţia Rusă poate observa muniţia folosită de Israel în Siria. Motivul? Acelaşi tip de muniţie este oferită de aliaţii occidentali şi Ucrainei. Maurizio Molinari are meritul de a fi făcut cel dintâi această paralelă care  a devenit o cheie de înţelegere a interdependenţei dintre cele două războaie, din Ucraina şi Gaza. A devenit vital pentru Ucraina ca Federaţia Rusă să nu aibă acces la acest gen de informaţie, în timp ce a devenit la fel de vital pentru Federaţia Rusă să-şi intensifice colaborarea cu Iranul şi Siria la graniţa cu Israelul.

Israelul a manifestat de la începutul războiului din Ucraina o atitudine destul de ambiguă, având pe teritoriul său o importantă comunitate evreiască de origine rusă. Atunci când Ucraina a cerut Israelului sistemul Iron Dome, Israelul a fost ezitant, pe motiv că nu doreşte ca eventuale componente ale acestui sistem să intre în posesia forţelor armate ruse. Dupâ începutul războiului din Gaza şi situarea Federaţiei Ruse de partea Hamas, precum şi debutul operaţiunilor de tip război hibrid în Occident prin sprijin acordat cauzei palestiniene şi declanşarea unor acte de antisemitism prin persoane aflate în solda Kremlinului, atitudinea Israelului faţă de Ucraina s-a schimbat dar nu decisiv: Ucraina este competitor direct în ceea ce priveşte ajutorul militar occidental. Totuşi, Israelul a ajutat discret Ucraina, în măsura în care acest ajutor i-a fost sieşi profitabil. Imediat după 7 octombrie, Israel a început să atace ţinte iraniene în Siria, ori de câte ori Iranul intenţiona să ofere partenerilor săi din Hezbollah muniţie cu ajutorul regimului de la Damasc. Iranul deţine capacităţi de produce a dronelor Shahed pe teritoriul Siriei. La câteva zile de la 7 octombrie, aviaţia israeliană a distrus o parte din aceste faciltăţi, pentru a se proteja pe sine dar aducând astfel un ajutor nepreţuit şi Ucrainei, victimă a atacurilor cu aceste drone iraniene. Ulterior nu au mai apărut iuformaţii în această direcţie. A anihilat total Israelul aceste capacităţi de producţie? A intervenit Federaţia Rusă pentru ca Israelul să nu se mai atingă de aceste capacităţi de producţie, oferind la schimb informaţii despre Hamas sau/şi Hezbollah? Nu se pot face decât speculaţii deocamdată în această direcţie dar cert este că acest subiect a dispărut brusc de pe radarul media, la fel de brusc cum a apărut. Întregul episod este relevant pentru întrepătrunderile dintre cele două războaie, iar informaţiile în această direcţie, chiar şi limitate, confirmă că ele nu pot fi tratate în niciun caz separat.

Ironia istoriei este că pe data de 13 aprile, atunci când Iranul a atacat Israelul, printre altele şi cu drone Shahed, acelaşi tip de drone erau folosite de Federaţia Rusă pentru a ataca Kyiv. Nu pare a fi fost o întâmplare – Federaţia Rusă a arătat că poate acţiona “în umbra” sau mai exact “sub radarul” conflictelor din Orientul Mijlociu.  

Ce s-a întâmplat după 7 octombrie este foarte relevant din perspectiva conexiunilor între războiale din Ucraina şi din Gaza. Hamas este parte a unei vaste reţele de proxy dezvoltată de Iran în regiune, alături de Hezbollah şi rebelii Houthi. Încă din data de 7 octombrie, toţi aceşti proxy au acţionat simultan, aparent fără o coordonare. Hezbollah a atacat Israelul din Liban, Houthi din Yemen, Hamas din Gaza. A avut loc ceea ce în literatura de specialitate se numeşte “escaladare orizontală”, Surprinzător sau nu, Ucraina a început să aplice, începând cu toamna anului 2023, aceeaşi strategie a “escaladării orizontale”, intensificând operaţiunile din Africa sau Siria împotriva Federaţiei Ruse, aparent fără o coordonare cu felul în care evoluează războiul din Ucraina. În mod categoric, comandanţii militari ucraineni urmăresc ce se întâmplă în Gaza şi preiau tactici din toate taberele implicate. Incursiunea în regiunea rusă Kursk, începută la 6 august, urmează – deşi această conexiune nu a fost făcută până acum, cu toate că este evidentă – unui incident în care rebelii tuaregi, cu sprijin  ucrainean, au înfruntat cu succes la sfărşitul lunii iulie forţele paramilitare ruse (Africa Corps, fost Grupul Wagner) care oferă sprijin juntei militare de la Bamako. În Mali, Federaţia Rusă şi Ucraina s-au confruntat pentru prima oară prin proxy – rebelii tuaregi vs. Africa Corps.

Conexiunile dintre cele două războaie nu se rezumă doar la elemente de strategie militară. Războiul din Ucraina are în comun cu războiul din Gaza faptul că elementul central în dispută este suveranitatea asupra unor teritorii. Un alt punct comun este implicarea Iranului. În ambele cazuri, ONU este paralizată de exercitarea dreptului de veto în Consiliul de Securitate.În ambele cazuri, reţelele globale de distribuţie a gazelor au avut de suferit: prima oară în cadrul relaţiei dintre ţările occidentale şi Federaţia Rusă, apoi prin intrevenţia rebelilor Houthi în Marea Roşie care a afectat transportul gazului lichefiat. În ambele cazuri, China s-a erijat în rolul de mediator: a propus un plan de pace în cazul Ucrainei, a chemat la Beijing pentru un acord toate facţiunile palestiniene. De asemenea, în ambele cazuri ţările din Golf doresc să se implice pentru găsirea unei soluţii – în special Qatar. Însă cel mai important efect al acţiunii în paralel al celor două războaie este extinderea sprijinului SUA în materie de securitate pentru Israel şi Ucraina – la care se alătură şi Taiwan. Pentru prima oară s-a realizat la Washington că există o alianţă strânsă Federaţia Rusă – Iran – Coreea de Nord care acţionează concret împotriva intereselor occidentale, mai ales americane, în orice parte a lumii, Drept rezultat, Ucraina, Israel şi Taiwan au fost tratate la pachet în ceea de priveşte asistenţa militară aprobată de Congresul SUA. Va rămăne această abordare valabilă şi după alegerile prezidenţiale din toamna acestui an? Deoacmadtă nu putem decât specula pe acest subiect.

Din moment ce Federaţia Rusă a început să acţioneze fără scrupule împotriva Israelului, iar taberele pro şi contra Israel s-au radicalizat, Ucraina s-a trezit într-o situaţie pe care nu a anticipase: apropierea de Israel a prezentat unele avantaje dar şi foarte multe dezavantaje, din moment ce ţările din Sudul Global au început să se îndepărteze de Kyiv. Odată cu blocarea exporturilor ucrainene de grâu prin Marea Neagră, Ucraina reuşise cumva să câştige simpatia unor ţări în curs de dezvoltare, beneficiare ale acestor exporturi. După 7 octombrie, aceste legături au căpătat o altă dimensiune. India a început să întărească relaţia cu Federaţia Rusă, mai ales odată cu vizita premierului Modi la Moscova din 9 iulie 2024. În noiembrie va avea loc summit-ul G20 în Brazilia, iar preşedintele Lula nu l-a invitat pe preşedintele Zelenski, Putin în schimb este invitat. Turcia a devenit foarte vocală împotriva Israelului, ceea ce este în interesul Federaţiei Ruse şi în dezavantajul Ucrainei. Izbucnirea războiului din Gaza a făcut ca Iranul să devină un partener şi mai important pe plan militar al Federaţiei Ruse. Astfel, BRICS s-a îndepărtat de Ucraina odată cu începutul războiului din Gaza. Ucraina a realizat acest aspect şi a început să desfăşoare o amplă ofensivă diplomatică în aceste ţări. Conducerea de la Kyiv a realizat că în războiul împotriva Federaţiei Ruse nu este suficient să ai uşa deschisă permanent la Bruxelles şi întredeschisă la Washington, este nevoie şi de sensibilizarea unor ţări care au fost tradiţional pe orbita Uniunii Sovietice şi continuă lupta anti-colonială prin a fi pe orbita Federaţiei Ruse. – Citeste continuarea articolului pe Contributors.ro

Loading

ACTUAL

Un nou serial de la HBO face ceva neobișnuit / Două filme premiate cu Oscar vin în premieră în streaming / Elon Musk sugerează că-i prea inteligent pentru șah

Publicat

in

Un serial nou produs de HBO face ceva neobișnuit în peisajul marilor conglomerate americane ale divertismentului, în timp ce la capitolul filme două lungmetraje premiate cu Oscar își fac apariția în premieră în streaming. Elon Musk în schimb e supărat iar pe jocul de șah. În rubrica Nerd Alert de weekendul acesta mai poți citi despre viitorul serial „Lanterns” din universul DC, jocul video de top cu care se va extinde franciza „Avatar: The Last Airbender”, dar și Bucharest Gaming Week, care a început sâmbătă.

Un nou serial de la HBO face ceva neobișnuit

Cei de la IndieWire scriu despre o „eviscerare fără oprire” a universurilor cinematografice, în timp ce The Daily Beast vorbește de o „tragere în țeapă brutală” a filmelor Marvel. Ambele site-uri se referă la The Franchise, un nou serial produs de HBO care satirizează filmele cu supereroi, de care lumea s-a cam plictisit în ultimii ani (dacă e să judecăm după cifrele de la box office). Serialul urmează să apară duminică seara în SUA, deci la noi în România luni dimineața în streaming pe Max, dată fiind diferența de fus orar: Iată cum sună descrierea publicată de IMDb:

„O echipă captivă înăuntrul iadului disfuncțional de a crea filme cu supereroi pentru francize. La sfârșitul zilei întrebarea cu care se confruntă este: e acesta noul răsărit pentru Hollywood sau ultima redută a cinematografiei? E o fabrică de visuri sau o uzină de chimicale?”. Cum urmează să apară abia luni, deocamdată ne putem baza doar pe recenziile criticilor care l-au văzut în avanpremieră. Unele nu sunt sunt chiar strălucitoare. Dar trailerul aș zice că da:

De ce zic că The Franchise face ceva neobișnuit? Fiindcă ia în derâdere tocmai unul dintre produsele de reper ale conglomeratului media din care face parte. HBO e televiziunea fanion a gigantului Warner Bros. Discovery, care deține și studioul cinematografic DC. Fanii genului vor ști desigur că DC e, alături de Marvel al Disney, unul dintre cele două branduri majore care vin cu filme cu supereroi, adaptând benzile desenate omonine. Ori, așa-zisa „oboseală” față de filmele cu supereroi, s-a resimțit din plin la DC, mai puternic chiar decât a lovit rivalii de la Marvel.

Dacă Marvel a mai înregistrat câte un succes, DC a marcat anul trecut eșecuri financiare răsunătoare pentru toate filmele sale (Shazam! Fury of the Gods, The Flash, Blue Beetle și Aquaman and the Lost Kingdom). Sigur, HBO nu știa ce avea să urmeze când a anunțat serialul The Franchise în august 2022, deși deja existau unele indicii că spectatorii au obosit de atâtea filme bazate pe benzi desenate. The Franchise pare acum că pune sare pe rană. Warner Bros. speră însă ca noul film Joker: Folie à Deux să schimbe norocul francizei sale DC aflate în derivă.

Serialul DC „Lanterns” merge înainte

Dacă Marvel și-a extins relativ recent Universul Cinematografic cu nu mai puțin de 13 seriale lansate în streaming pe Disney+ din 2021 încoace, DC a luat-o cu mult înainte, venind cu un număr uriaș de serii live-action de prin 2010-2011. Cel mai recent e The Penguin, un spin-off lansat luna trecută pe Max și bazat pe ultimul film Batman. Colin Farrell s-a întors în serial în rolul Pinguinului, unul dintre cei mai emblematici antagoniști ai benzilor desenate DC. Dar săptămâna aceasta ne-a adus noutăți legate de un alt serial DC.

Mă refer la Lanterns, seria despre unul dintre cei mai emblematici supereroi ai DC: Lanterna Verde. Titlul serialului confirmat oficial de HBO în iunie e la plural fiindcă el se va învârti în jurul lui Hal Jordan, o legendă în rândul poliției spațiale cunoscute drept Laternele Verzi, în timp ce antrenează o Lanternă Verde mai tânără, John Stewart, potrivit descrierii seriei oferite de THR. Știam deja că serialul este creația lui Chris Mundy (True Detective: Night Country) și e scris de Damon Lindelof (Watchmen) și Tom King, o legendă a DC Comics.

Noutatea acum e că regizorul britanic James Hawes a fost cooptat la bord să regizeze primele episoade ale Lanterns. Portofoliul lui Hawes include întregul prim sezon al seriei de spionaj Slow Horses, a One Life, „docu-drama” despre Holocaust cu Sir Anthony Hopkins în rolul principal, și a unor episoade din Raised by Wolves, Snowpiercer sau Black Mirror. HBO/DC au pregătit deci o echipă de producție de top. Presa de la Hollywood scrie că Lanterns se vrea apropiat ca ton cu True Detective, dar hai să nu punem căruța în fața cailor.

Pregătirile făcute pentru Lanterns mi se par edificatoare pentru cât de atipic e antemenționatul The Franchise. Dar, dincolo de asta, cred că marea întrebare e: Oare chiar s-au lămurit cu adevărat directorii de la Hollywood că s-a cam exagerat cu producțiile cu supereroi, după cum declara chiar Bob Iger, marele șef al Disney, în vara anului trecut? Deadpool & Wolverine, ultimul film cu supereroi al Marvel, s-a bucurat recent de un succes uriaș ca încasări, dar, după cum zice un alt proverb românesc: cu o floare nu se face primăvară.

The Penguin e ultimul serial inspirat de benzile desenate DC apărut pe Max

Două filme premiate cu Oscar vin în premieră în streaming

Nu mai e niciun mister că aproape toate filmele mari ce apar în cinematografe vor intra în cele din urmă și în streaming, dar pentru unele durează mai mult decât altele. Motivele diferă de la caz la caz, și nu cred că sunt mulți cei curioși de toate explicațiile. Așa că nu o mai lungesc cu prezentările, trec direct la subiect: The Holdovers, comedia de Crăciun cu Paul Giamatti, Dominic Sessa și Da’Vine Joy Randolph ce a fost nominalizată la 5 Premii Oscar la gala de anul acesta, a apărut în premieră în streaming pe SkyShowtime.

Joy Randolph a mers în cele din urmă acasă cu singurul Oscar adjudecat de film, ea obținând Oscarul pentru cea mai bună actriță într-un rol secundar. The Holdovers e unul dintre acele lungmetraje rare care i-au impresionatconvins deopotrivă pe criticii de film și pe spectatori. Pe agregatorul de recenzii Rotten Tomatoes are o rată a aprobării de 97% din partea specialiștilor și de 92% de la spectatorii de rând. Pe IMDb nota sa medie e de 7,9 / 10 dintr-un număr uriaș de 166.000 de recenzii.

Al doilea film premiat cu Oscar la gala din luna martie care poate fi văzut în streaming e The Boy and the Heron („Băiatul și stârcul”), ultimul titlu semnat de maestrul japonez al animației Hayao Miyazaki. Filmul a marcat totodată revenirea neaşteptată a regizorului din Japonia, cunoscut pentru titluri clasice ca Spirited Away şi Princess Mononoke, după o absență de un deceniu. Noul film al acestuia a fost o surpriză în condițiile în care el anunțase în 2013 că se retrage, după apariția lungmetrajului său precedent, The Wind Rises.

The Boy and the Heron urmează să apară luni în streaming pe Netflix, platforma de streaming care în ultimii cani a investit tot mai mult în producții de animație cu origini în cultura japoneză sau sud-coreeană. Băiatul și stârcul e însă un titlu licențiat de Netflix, care a cumpărat drepturile de difuzare a sa după ce filmul lui Miyazaki a devenit în decembrie 2023 primul anime care a debutat pe prima poziție la box office-ul nord-american.

Era să uit: A câștigat Oscarul pentru cel mai bun film de animație apărut în 2023

Franciza „Avatar: The Last Airbender” se va extinde cu un joc video de top

Din lumea jocurilor video vestea săptămânii a fost că Paramount Game Studio și Saber Interactive lucrează la un nou RPG de acțiune a cărui poveste se va desfășura în așa-zisul univers Avatar Legends, lumea prezentată pentru prima oară în îndrăgitul serial de animație Avatar: The Last Airbender produs de Nickelodeon. Avatar Studios, divizia Nickelodeon condusă de Michael DiMartino și Bryan Konietzko, creatorii serialului original, va fi de asemenea implicată, după cum relatează IGN.

Întreg proiectul e încă în faza incipientă de dezvoltare, așa că detaliile sunt destul de puține. Însă companiile implicate susțin că va fi „cel mai mare joc video din istoria francizei” și unul de tip „AAA”. E termenul din industria video games pentru a descrie titlurile cu buget mare, unul echivalent cu cel de „blockbuster” în cinematografie. Mai mult, promisiunea e că el va fi creat atât pentru PC, cât și console, și va spune o poveste nou-nouță în universul The Last Airbender – „în colaborare strânsă cu Avatar Studios”.

O altă promisiune e că gamerii vor putea intra în pielea unui „Avatar cu totul nou, care nu a mai fost văzut înainte” și că povestea se va desfășura cu mii de ani în trecut. Paramount și Saber zic de asemenea că jucătorii „se pot aștepta la o imersiune într-o lume vibrantă, să devină stăpâni ai tuturor celor 4 elemente, să intre în lupte dinamice alături de companioni și să treacă prin provocările și deciziile care vin odată cu rolul de a fi cel care păstrează echilibrul în lume”. Promisiunile sunt, deci, cât se poate de mari.

Cei de la IGN, cel mai mare site specializat pe industria video games din lume, subliniază că viitorul joc nu va fi desigur primul joc video inspirat de lumea Avatar, dar că va fi de departe cel mai de anvergură de până acum. Din păcate, studiourile care lucrează la el nu au vehiculat și un posibil calendar de lansare sau cât ar putea costa. Până vom afla mai multe aș aminti de faptul că Netflix a anunțat recent că al doilea sezon al serialului său live-action Avatar: The Last Airbender a intrat în producție.

Elon Musk sugerează că-i prea inteligent pentru șah

Trecând de la jocuri moderne la unul cu o tradiție de peste 1.000 de ani, Elon Musk a ținut să amintească zilele trecută că nu e un fan al șahului. „Șahul are un număr minuscul de grade de libertate comparativ cu realitatea: doar 64 de pătrățele, nicio ceață a războiului, niciun copac tehnologic, nicio diferență privind terenul, aceleași piese la început și aceleași poziții de fiecare dată și nu poți inventa noi piese în timpul jocului. Toți acești factori și alții sunt prezenți în realitate”, a scris el într-o postare pe „X” de săptămâna aceasta.

„Copacul tehnologic” e o referință la jocurile video de strategie și modul în care diferitele căi de cercetare a unor tehnologii diverse pot duce la o civilizație care poate să arate foarte diferit. „Deci ar putea părea că în lumea reală cineva este aproape de șah mah, dar asta nu contează dacă ei sunt vaporizați brusc de regele oponentului cu lasere din spațiu care nici n-au existat înainte!”, a continuat Musk.

„Dat fiind faptul că în șah există chiar mutări câștigătoare care ar putea părea ca gafe pentru oameni, când vine vorba de a înțelege mutările câștigătoare în viața reală, ele sunt incomparabil mai greu de prezis”, a punctat el. Jurnaliștii de la futurism.com se întreabă dacă Musk înțelege măcar jocul de șah și amintesc că nu e prima oară când el face comentarii în această notă. Într-un mesaj similar din octombrie 2022, Musk a relatat că a jucat șah când era copil, dar că a descoperit rapid că e „mult prea simplu pentru a fi util în viața reală”.

Miliardarul le-a sugerat atunci fanilor săi să încerce în schimb jocul video de strategie 4x Polytopia. Deși Musk e cunoscut pentru faptul că are o opinie despre orice, mesajul său de atunci i-a înfuriat pe cei de la chess.com, care i-au combătut argumentele într-un amplu mesaj distribuit pe blogul site-ului. Aceștia s-au întrebat la rândul lor dacă miliardarul sud-african care conduce unele dintre cele mai cunoscute companii din lume înțelege măcar care e logica din spatele șahului. Fanii săi vor răspunde indubitabil că da.

Elon Musk, Foto: © Frédéric Legrand | Dreamstime.com
Elon Musk gândindu-și următoarea mutare de geniu, FOTO: © Frédéric Legrand | Dreamstime.com.

A început Bucharest Gaming Week

Și dacă tot suntem la capitolul jocuri, nu aveam cum să nu amintesc că a început Bucharest Gaming Week, cel mai mare eveniment organizat anual în România de industria jocurilor video. A început sâmbătă și urmează să dureze încă 8 zile, gamerii putând să participe la o sumedenie de activități și concursuri atât în online, cât și offline. Ca în fiecare an, printre invitați se numără unii dintre cei mai populari vloggeri români din domeniu, ca de exemplu Xslayder, iSilent, Bobospider, Gannicus, Jaxi, LucaLuk, S1KE, Adrii von B, Sevena și Umbrița.

Punctele de întâlnire a comunității pasionate de jocuri, Bucharest Geek Hub, 1UP Gamers Pub, Dome Internet și Gaming și Red Goblin, pregătesc o serie de activități, competiții și oferte speciale în cadrul cărora participanții pot câștigate invitații la evenimentul central de la Palatul Parlamentului. Printre activități se numără turnee de boardgames, competiții de Dungeon & Dragons și concursuri de tip trivia.

„Vrem să arătăm impactul cultural și social pe care jocurile îl au și modul inteligent în care acestea aduc oamenii împreună, în aceste zile în care lumea este atât de divizată”, a declarat Tudor Dăescu, unul dintre organizatorii Bucharest Gaming Week, într-un comunicat. Între 7 și 10 octombrie gamerii pot vedea la Cineplexx Titan 4 din cele mai reprezentantive filme inspirate din gaming din ultimii ani:  Ready Player One, Uncharted, Gran Turismo și Free Guy. Evenimentul central va fi din nou la Palatul Parlamentului în weekend-ul 12-13 octombrie.

O altă atracție e concursul de tip „treasure hunt” cu premii totale de peste 20.000 de euro. Ar trebui să dedic o întreagă ediție a rubricii Nerd Alert pentru a prezenta toate lucrurile de făcut și evenimentele organizate în cadrul Gaming Week, așa că mă rezum la a aminti că toate informațiile de care au nevoie cei interesați se găsesc pe site-ul bucharestgamingweek.ro sau în aplicația Bucharest Gaming Week ce poate fi descărcată din App Store sau Google Play. Distracție! Zic să ne amintim pe scurt și de evenimentul de anul trecut:

Sper că ți-a plăcut rubrica Nerd Alert de weekendul acesta. În caz că ești curios să o citești și pe cea de duminica trecută, inspirată de marele potop care n-a mai venit, o poți găsi aici:

Loading

Citeste mai mult

ACTUAL

Cât mai rezistă războiului economia Israelului? Cât a costat până acum conflictul și care a fost mutarea Băncii centrale israeliene după atacul Hamas

Publicat

in

Șomajul a crescut pentru că firmele și-au trimis oamenii acasă, alții au renunțat ei înșiși la serviciu pentru că școlile s-au închis, iar cineva trebuia să stea cu copiii acasă, piața de construcții e blocată, pentru că industria folosește palestinieni din Cisiordania. Este ceea ce s-a întâmplat în ultimul an în Israel, o țară pe care mulți o invidiau. Până acum, costul războiului declanșat de atacul Hamas din 7 octombrie 2023 a fost estimat de Banca Centrală a Israelului la aproximativ 67,5 miliarde de dolari sau aproximativ 13% din PIB.

La aproape un an de la de la începutul războiului Israel-Hamas, economia israeliană trece prin momente delicate, iar escaladarea conflictului sau internaționalizarea lui va pune o și mare presiune pe bugetul țării.

Premierul Benjamin Netanyahu a încercat să atenueze îngrijorările spunând că prejudiciul economic este doar temporar. Dar cel mai sângeros și mai distructiv război dintre Israel și Hamas a lovit mediul de afaceri și a compromis încrederea într-o economie considerată cândva un puternic motor antreprenorial.

„Israelul era o țară pe care mulți o invidiau. Apoi a venit 7 octombrie”

Prezent la București, guvernatorul Băncii Centrale a Israelului, Amir Yaron, spune că îi e destul de greu să îi explice cuiva ce se întâmplă cu economia Israelului.

Amir Yaron, Guvernatorul Băncii Israelului. Credit: AA/ABACA / Abaca Press / Profimedia
Amir Yaron, Guvernatorul Băncii Israelului. Credit: AA/ABACA / Abaca Press / Profimedia

„Israelul a fost una dintre țările care s-au contractat cel mai puțin în pandemia de COVID- minus 1.5%. Am crescut enorm după aceea, 9,5%, apoi  6,4%, și cu aproximativ 3,5 – 3,7%  în 2023.

Am reușit să ne ducem datoria în PIB de-a lungul  ultimelor ani de la aproximativ 100% la 60% din PIB. Pandemia ne-a prins cu o datorie de 72% în PIB, iar de atunci am coborât la aproximativ 60% la sfârșitul anului 2022.

Inflația urma să intre în ținta băncii centrale. Pe scurt, Israelul în acel moment era o țară pe care mulți o invidiau. Aveam parte de o aterizare super-blândă. Apoi a venit 7 octombrie. Ceva oribil, ceva atroce”, spune Yaron.

Orice economie de război, mai ales cea a unei țări mici cum e Israel, are o mare dilemă: dacă alocă banii pentru armată, apărare și securitate nu îi rămân destui pentru sănătate, educație sau infrastructură, afirmă Amir Yaron.

„Nu vrei ca o criză economică să devină o criză financiară”

El a relatat, la București, care a fost reacția Băncii Centrale a Israelului la atacul Hamas din 7 octombrie 2023:

„7 octombrie era o zi de sâmbătă, iar duminica este zi lucrătoare în Israel. Trebuia să decid dacă las băncile și bursa deschise. Este o decizie extrem de importantă, iar în final am decis să deschidem. 8 octombrie a fost  o zi de duminică, iar luni, 9 octombrie, s-a deschis piața valutară. Cursul șekelului sărise enorm. Dacă există o lecție pe care o putem lua din istoria economică este aceea că nu vrei ca o criză economică să devină o criză financiară.

Așa că în dimineața zilei de luni, 9 octombrie, înainte de ședința de tranzacționare, am anunțat că vom vinde până la 30 de miliarde de dolari din rezerve. Banca centrală a Israelului are rezerve de peste 200 de miliarde de dolari – peste 40% din PIB. Nu am apărat un anumit curs de schimb, ci doar am transmis un semnal cum că suntem acolo. Și asta a fost suficient pentru ca piețele să funcționeze”.

„În 13 octombrie, i-am chemat pe toți directorii băncilor din Israel în biroul meu și i-am întrebat cum își ajută clienții”

În 13 octombrie, guvernatorul Băncii Centrale a Israelului i-a chemat în biroul său pe toți directorii băncilor din țară și i-a întrebat cum își ajută clienții.

„Sunt oameni care și-au părăsit casele în lenjerie intimă, sau care s-au înrolat în armată ca să-și ajute țara și care au rate de plătit; pe ei cum îi ajutați? Ce faceți cu ipotecile lor?

Și am făcut un program prin care toate băncile să amâne plata ratelor la toate creditele – persoane fizice și companii. Unele dintre bănci chiar au șters cu totul anumite împrumuturi. Băncile din Israel făcuseră o mulțime de profituri de-a lungul anilor, sunt foarte bine capitalizate și își pot permite să facă asta. Și asta a fost”, a relatat șeful Băncii Israelului.

Cât a costat până acum războiul

Costul războiului a fost estimat până acum de Banca Centrală a Israelului la aproximativ 67,5 miliarde de dolari sau aproximativ 13% din PIB.

Deficitul bugetar va sări de la 4,2% în 2023 la peste 8% în acest an, ceea ce afectează credibilitatea finanțelor israeliene.

„Din păcate, am fost retrogradați de S&P Fitch și, de asemenea, vinerea trecută a fost retrogradat două trepte de către Moody’s.”, explică Amir Yaron.

Israelul a avut destul de des incidente de securitate și tinde să-și revină foarte repede de la astfel de evenimente. Dar în ultimul trimestru din 2023 economia s-a contractat mai mult ca oricând- cu aproape 21%.

După acel minus de 21%, economia Israelului a avut un plus 17%. Dar în al doilea trimestru din acest an economia Israelului nu a mai crescut la fel de mult și asta din cauza contracției ofertei din economie.

„Ceea ce s-a întâmplat după 7 octombrie greu poate fi înțeles dacă nu ești în Israel”

Șeful Băncii Centrale a Israelului spune că este greu de înțeles din afara țării ce s-a întâmplat în Israel după atacul Hamas din 7 octombrie 2023.

Șomajul a crescut pentru că firmele și-au trimis oamenii în șomaj temporar. Alții au renunțat ei înșiși la serviciu pentru că școlile s-au închis, iar cineva trebuia să stea cu copiii acasă. În plus, industria construcțiilor, sau cel puțin o treime din ea, folosește palestinieni din Cisiordania. Iar acum această piață e blocată, cu toate consecințele care decurg de aici.

Evident, investițiile străine s-au prăbușit și ele.

„Israel are rate ridicate de fertilitate, prin urmare o cerere mare de locuințe. Dacă această piață e blocată, e ușor de anticipat că prețurile caselor vor crește. Și oamenii, știind asta, se gândesc „mai bine să-mi iau o casă chiar acum, dacă vor crește prețurile”. Așa că prețurile caselor sunt mari în Israel , o țară în care construcțiile reprezintă aproape 8% din construcția PIB-ului.

Incertitudinea economică este foarte mare, așa cum și incertitudinea geopolitică este foarte mare în prezent. Și face viața unei bănci centrale foarte, foarte provocatoare”, explică Yaron.

Un experiment economic

Cursul de schimb se mișcă destul de mult după declarațiile geopolitice. De multe ori când vorbești cu economii foarte mari, acestea nu se gândesc prea mult la cursul de schimb.

Dar pentru economiile mici, deschise, și pentru băncile centrale ale economiilor mici deschise, cursul de schimb este o variabilă economică foarte importantă. Afectează inflația, afectează exporturile, afectează competitivitatea.

  • În graficul de mai jos avem rata reală a dolarului în shekel, iar în portocaliu este reprezentat ceea ce ar fi valoarea dolarului în shekel dacă ați folosi NASDAQ ca proxy.

„Deci, de ce aș folosi NASDAQ? Pentru că Israelul are un sector uriaș de înaltă tehnologie. Când NASDAQ sau S&P se descurcă bine, sectorul high-tech se descurcă extrem de bine. Și în plus, când piețele financiare se descurcă bine în străinătate, casele noastre de investiții instituționale, care investesc mulți bani acolo, câștigă bani și îi schimbă pe Shekeli. Asta creează o corelație foarte strânsă”, explică guvernatorul Băncii Centrale a Israelului.

Acesta este un experiment economic foarte interesant. Ați putut vedea că linia portocalie coincide destul de mult cu linia albastră și apoi vine ceea ce s-a întâmplat, practic, în ianuarie 2023. Au existat o mulțime de încercări de reforme judiciare, ceea ce a creat un decalaj mare între linia albastră și linia portocalie. Șekelul s-a depreciat foarte mult și asta are un efect asupra inflației și a nevoii noastre de a fi mai vigilenți cu rata dobânzii, mai adaugă acesta.

60% din exporturile Israelului sunt asigurate de firmele de high-tech

Guvernatorul Israelului a vorbit despre locomotiva economiei israeliene- sectorul high-tech.

„Suntem foarte cunoscuți în domeniul cibernetic sau în cel al tehnologiei medicale. O treime din impozitul pe salarii strâns la buget provine de la angajații acestui sector. 60% din exporturile Israelului sunt asigurate de firmele de high-tech. 18% din PIB e generat de acest sector. Dar suntem într-o situație în care cheltuim mult pentru apărare și nu cheltuim prea mult pentru sănătate, educație, infrastructură”, adaugă Yaron.

Potrivit companiei de sondaj de afaceri Coface, aproximativ 60.000 de companii israeliene se vor închide în acest an din cauza lipsei de forță de muncă sau a perturbărilor logistice. Planurile de investiții au fost, la rândul lor, amânate. În turism, un important contributor la PIB-ul țării, e jale.

Conform Oxford Economics, a existat o creștere de 93% a cheltuielilor militare în ultimele trei luni ale anului 2023, comparativ cu aceeași perioadă din 2022, iar în 2024 acestea vor fi duble față de 2023. O mare parte din această creștere va fi folosită pentru salariile rezerviștilor, artilerie și interceptori pentru sistemul de apărare Iron Dome al Israelului.

Oxford Economics anticipează că economia Israelului va încetini până la 1,5% creștere în acest an. Creșterea redusă și deficitele ridicate vor exercita o presiune suplimentară asupra profilului datoriei Israelului, ceea ce va crește probabil costurile împrumuturilor.

Loading

Citeste mai mult

ACTUAL

Cât câștigă muncitorii asiatici din România? Expert: „Vin oameni care nu au calificările necesare, ceea ce în Germania ar fi de neimaginat”

Publicat

in

Un chef srilankez cu experiență într-un restaurant poate câștiga peste 1.000 de euro, net, în timp ce un lucrător într-o fermă are un salariu de 600 de euro pe lună. Dincolo de aceste salarii publice există însă multe probleme. HotNews a mers mai departe de datele oficiale, a vorbit cu importatori de forță de muncă străină, angajați asiatici din România și un expert în migrație.

  • „Procesul de aducere a muncitorilor străini în România este unul gândit în termeni pur comerciali. Statul a lăsat totul pe umerii companiilor”, susține expertul în migrație Anatolie Coșciug.
  • HotNews prezintă și două cazuri de srilankezi care au venit în România ca livratori de mâncare și au ajuns la joburi mult mai bine plătite. 

„Muncitori Nepal cu salariu mic pentru afacerea ta. Forță de muncă din Nepal și alte țări asiatice pentru firma ta (necalificați, semi-calificați și calificați). Selecție riguroasă pe bază de probe practice și interviu. […] Garanție 2 ani de zile, dacă nu mai este productiv sau pleacă la alt angajator, îl înlocuim în mod gratuit. Ofertă limitată!”

Așa suna o ofertă primită prin e-mail acum doi ani de la o agenție de recrutare și plasare de forță de muncă. Am putea spune că lucrurile s-au mai îmbunătățit între timp, în ceea ce privește raportarea la acești oameni, după ce presa a început să semnaleze faptul că mulți migranții străini au parte de abuzuri în România: nu primesc salariile promise, muncesc ore suplimentare fără bonusuri sau sunt dați afară nejustificat. 

În continuare însă, sunt dezvăluite situații de vulnerabilitate în care se află muncitorii noneuropeni care iau drumul spre România, dependența lor față de angajatori și eșecul statului de a asigura un cadru care să le protejeze drepturile fundamentale. 

Unul dintre aceste drepturi este acela de a primi un salariu corect pentru munca depusă, conform cu legislația României și în aceleași condiții ca cetățenii români. 

HotNews a analizat salariile primite în România de muncitorii asiatici din mai multe perspective. A discutat cu importatorii de forță de muncă, cu mai mulți angajați și cu un expert în migrație care studiază această temă de ani de zile.

Care sunt salariile oficiale la care trebuie să se aștepte muncitorii străini în România?

Pentru a afla răspunsul la această întrebare, HotNews a vorbit cu Romulus Badea, partener „Soter&Partners” și vicepreședinte al Patronatului importatorilor de forță de muncă. Potrivit acestuia, salariile nete oferite muncitorilor asiatici din România sunt următoarele: 

  • Sudor: 800-900 euro
  • Ajutor de bucătar: 600-650 euro
  • Chef: peste 1000 euro în funcție de experiența și tipul de bucătărie în care e specializat
  • Muncitor necalificat în construcții: 650 euro
  • Muncitori calificați în construcții, precum faianțar, fierar betonist: 800-900 euro
  • Maiștrii (șefi de echipe): peste 1.100 euro
  • Cameristă: 600 euro
  • Bonă: 800-1000 euro
  • Muncitori în ferme: 600 euro, cei necalificați
  • Tractoriști și operatori utilaje: 750 euro

Trebuie menționat că pe lângă salariul de bază, majoritatea muncitorilor străini primesc diurnă sau mâncare, cazare și, uneori, transport între locul de cazare și cel de muncă. 

Ce spun angajații asiatici din România despre salarii?

În vreme ce doi bucătari șefi cu care am discutat, spun că avut salarii care au variat între 800 și 1000 de euro, cineva care a lucrat pe postul de ajutor de bucătar a primit, în mână, între 400 și 600 de euro lunar. Un lucrător în agricultură într-o fermă din Fetești a confirmat că are un salariu de aproximativ 550 de euro și primește alți peste 100 de euro – bani de mâncare.

Un post de sudor din București este plătit cu puțin peste 700 de euro și bani de mâncare, unul de electrician din Iași, cu 900 de euro, iar unul de mecanic auto în Târgu Mureș, cu 3500 de lei.

Din lista oferită de Romulus Badea lipsesc însă meseriile mult mai vizibile, cum ar fi cea de livrator de mâncare (care, din răspunsurile primite, nu aduce venituri mai mari de 2500 de lei) sau lucrători în patiserii, covrigării, McDonald’s. Pentru acest din urmă post, salariul este de 450 de euro pentru un program de 40 de ore pe lună.

De asemenea, mai există joburi pentru angajații asiatici în companiile de reciclare (cineva ne-a spus că a primit 500 euro pe lună pentru o astfel de muncă) sau menajeri (tot 500 de euro).

„Situațiile de abuz extrem sunt mai dese decât ar trebui”

Cercetătorul Anatolie Coșciug, specialist în studiul migrației, a declarat pentru HotNews că, „deși nu reprezintă o majoritate, cazurile de abuz extrem sunt mai dese decât ar trebui să fie. Asta pentru că sistemul nu este de așa natură încât să penalizeze abuzul.”

Cercetătorul Anatolie Coșciug. Foto: Facebook

În interviurile luate de cercetător, mulți străini mărturisesc că lucrează și 12 ore pe zi, șase zile pe săptămână, ceea ce contravine legislației române. 

Anatolie Coșciug mai consideră că, având în vedere că avem de-a face cu numere mari (în ultimii ani au venit anual în România peste 100 de mii de străini), chiar și un procent de 5 % care ar suferi abuzuri ar reprezenta o urgență.

„Nu vom putea vorbi niciodată de statistici la modul serios până nu avem o instituție transparentă (Inspecția Muncii sau o autoritate nou-creată) și un efort transparent de-a verifica lucrurile astea. Până atunci, numerele nu-și au rostul pentru că fiecare caz este important”, mai spune cercetătorul. 

Coșciug dă ca exemplu o situație descoperită de echipa de cercetare pe care o coordonează, cea a unui tânăr srilankez care s-a sinucis pentru că nu-și mai primise salariul de trei luni. 

Tendința este ca străinii să aibă programul de lucru mai lung decât românii

În ceea ce privește timpul efectiv de lucru, Coșciug spune că există tendința ca străinii să aibă programe mult mai lungi decât cetățenii români, dar că depinde foarte mult de tipul de angajați „… dacă sunt doar comunități de imigranți sau mixte – pentru că nu poți să-i ții pe unii la muncă 8 ore, iar pe alții zece.” 

Cercetătorul mai punctează un factor important:

„Un depozit, de exemplu, este super controlat, cu ture supravegheate de câte opt ore. Pe de altă parte, în hale de producție sau în agricultură nu ai schimburi; nici pe șantier, unde trebuie să tragi tare cât îți permite sezonul.” 

Pe lângă numărul de ore, spune el, aceste domenii obligă și la condiții aproape periculoase: „muncă pe șantier, la 35 de grade, fără apă; am văzut asta în Cluj”.

Muncitori străini, în București. Inquam Photos / Octav Ganea

De ce asiaticii își transformă salariile în dolari?

De multe ori, întrebați care sunt salariile lor, muncitorii asiatici oferă sumele în dolari. Anatolie Coșciug are o explicație pentru acest lucru:

„Această nouă rețea de migrație de muncă spre România s-a construit, în mare parte, pe rețele vechi de 20 de ani către Orientul Mijlociu, în destinații precum Abu Dhabi, unde taxele, intermedierea, totul se discută în dolari.”. 

Mai afirmă că mulți dintre migranții cu care echipa lui a discutat au lucrat deja în Orientul Mijlociu și că, deși salariile în România sunt mai mici decât în Dubai sau Qatar, preferă să vină aici pentru că au așteptări în ceea ce privește drepturile lor.

Petrecere de Anul Nou srilankez în București. FOTO: Iulia Hau / HotNews.ro

Coșciug contrazice și opinia generală conform căreia migranții asiatici nu fac decât să-i înlocuiască pe românii plecați să muncească în Occident și care ignoră faptul că prea puțini români mai sunt interesați de anumite meserii. 

„Am văzut un studiu recent care analiza numărul de sudori calificați și care susținea că și dacă s-ar întoarce în țară toți românii care au plecat ca sudori în străinătate, tot ar continua să fie nevoie de oameni cu asemenea specializare”, susține expertul.

Primim oameni fără calificările necesare, ceea ce în Germania ar fi imposibil

Dacă vorbim cu firmele de recrutare, aflăm că, înainte de a fi aduși în România,  candidații trec printr-un proces de selecție în care au și o probă practică. De exemplu, sudorii sunt testați la diferite tipuri de sudură, bucătarii dau teste în bucătărie și așa mai departe. 

Pe de altă parte, din discuțiile noastre cu muncitori străini, această probă este, mai degrabă, o formalitate – semnarea unei declarații.

Anatolie Coșciug confirmă acest lucru:

„Foarte des vedem că oamenii nu au calificările în domeniul pentru care vin, ceea ce ar fi de neimaginat în țări precum Germania, unde toată partea asta este puternic controlată de stat — n-ai voie să aduci pe cineva care trebuie să facă sudură și să nu știe.”

Această responsabilitate aparține firmelor de recrutare, dar, consideră Coșciug, faptul că statul nu impune controale asupra lor și nu asigură respectarea legii, face posibile aceste încălcări.

„E important de observat că tot procesul este gândit în termeni pur comerciali. Statul nu vrea să aibă nimic de-a face cu asta și totul cade pe umerii companiilor: recrutarea, deplasarea, responsabilitatea de a-i păstra la locul de muncă. Ce faci dacă o companie care a adus 1000 de oameni se închide? Nimeni nu-și asumă responsabilitatea.”

Nimeni nu a venit printr-o agenție certificată”

Într-o discuție pe acest subiect cu ambasadorul Indiei, Rahul Shrivastava, acesta a menționat că există 1500 de companii de recrutare certificate, înregistrate la Ministerul de Afaceri Externe din India.

Aceste firme asigură parcurgerea completă a procesului de verificare. Mai mult, Ministrul Muncii pune la dispoziție cursuri de calificare gratuită pentru cei care vor să dobândească noi aptitudini în diferite domenii.

Dar nu toată lumea apelează la agențiile certificate.

„Dintre cei cu care am discutat noi, nimeni nu a venit prin asemenea agenții,” susține Coșciug, fiind de părere că un motiv ar putea fi nivelul mare de neîncredere în toate instituțiile guvernelor din țările respective. 

O altă cauză ar putea fi accesul asimetric la informație: „Este suficient să plece un om cu o agenție pentru a se construi o întreagă rețea în jurul acelei agenții, alcătuită din cunoscuții acelui prim muncitor — ca un nod”, spune expertul.

Două experiențe concrete ale unor muncitori asiatici în România

Pentru acest articol am stat de vorbă cu mai mulți asiatici care lucrează în România. Pentru exemplificare, prezentăm doi bărbați care au vorbit atât despre experiențe de muncă pozitive, cât și negative. Parcursul lor dovedește însă mobilitate economică și profesională.

Nishan Harsha (nume fictiv) a ajuns în România în mai 2023:

  • primul job a fost de livrator la o firmă de mâncare, lucrând de la 10 dimineața la 1 noaptea pentru a-și atinge targetul. La sfârșitul lunii, rămânea cu un venit personal între 2000 și 2250 lei din care trebuia să își plătească cazarea și masa.
  • următorul loc de muncă a fost de asistent în bar, lucrând de la 13:30 la 00:30 pentru un salariu de 2500 de lei și o masă pe zi, fără cazare.
  • la locul de muncă actual este asistent la biroul unei companii din domeniul industriei și agriculturii, se ocupă de forța de muncă străină și tot ce implică documente și contactul cu Inspectoratul General pentru Imigrări. A primit mașină de la companie, cazare și un salariu net de 1000 de euro. În timpul liber, lucrează ca grădinar pentru șase euro pe oră.

Damsak Bandara a ajuns în România în martie 2023:

  • a venit în România ca livrator pentru Tazz, pentru un salariu de 2000 de lei – loc în care a lucrat șase luni; spune că în ultimele două luni nu și-a primit salariul.
  • a continuat la o firmă de construcție din Buzău, unde era plătit cu 450 de lei pe săptămână, lucrând șase zile din șapte, opt ore pe zi.
  • la locul de muncă actual, găsit pe OLX, câștigă 6500 de lei, alți 600 de lei pentru mâncare, 100 lei pentru transport și cazare, lucrând ca proiectant de mobilă; avea experiență de doi ani în acest domeniu.

Loading

Citeste mai mult

ACTUAL

Sute de morţi în câteva ore. Al-Qaida a comis în Burkina Faso unul dintre cele mai grave masacre din ultimele decenii

Publicat

in

Până la 600 de oameni au fost împuşcaţi mortal în câteva ore de militanţi având legături cu al-Qaida într-un atac comis în august asupra unui oraş din Burkina Faso, potrivit unei evaluări de securitate a guvernului francez, care aproape dublează numărul morţilor citat în rapoartele anterioare.

Noul bilanţ ar face ca atacul, în care civilii au fost împuşcaţi mortal în timp ce săpau tranşee pentru a apăra localitatea izolată Barsalogho, să fie unul dintre cele mai sângeroase masacre din Africa din ultimele decenii, relatează CNN, citat de News.ro.

Militanţii din Jama’at Nusrat al-Islam wal-Muslimin (JNIM), o filială a al-Qaida cu cartierul general în Mali şi activă în Burkina Faso, au deschis focul metodic în timp ce pătrundeau pe motociclete în împrejurimile Barsalogho şi au împuşcat sătenii, care zăceau neputincioşi în pământul reavăn al şanţului, potrivit mai multor înregistrări video ale atacului din 24 august postate pe conturi pro-JNIM pe reţelele sociale. Mulţi dintre morţi au fost femei şi copii, iar imaginile sunt punctate de sunetul focurilor de armă automată şi de ţipetele victimelor care sunt împuşcate în timp ce se pare că încearcau să se prefacă moarte.

În cazul în care estimarea guvernului francez se confirmă, numărul îngrozitor de mare de morţi ar marca un moment neobişnuit de brutal în Sahel, o zonă din ce în ce mai lipsită de lege din Africa de Vest, situată la sud de Sahara, unde proiectele de securitate conduse de armatele americană şi franceză au avut dificultăţi în a încetini marşul jihadiştilor.

Serie de lovituri de stat

O serie de lovituri de stat în Mali, Burkina Faso şi Niger au dus la plecarea forţelor franceze şi americane. Mercenarii ruşi chemaţi de junte pentru a-şi întări controlul au lăsat în schimb un vid în care jihadiştii au prosperat, se arată în evaluarea furnizată CNN de un oficial francez din domeniul securităţii.

Organizaţia Naţiunilor Unite a estimat iniţial că numărul morţilor este de cel puţin 200. JNIM a declarat că a ucis aproape 300 de persoane, dar a susţinut că a vizat membri ai miliţiilor afiliate armatei, mai degrabă decât civili, potrivit unei traduceri realizate de Site Intelligence Group, citată de Reuters.

„Atacuri mortale la scară largă (cel puţin o sută de morţi) împotriva populaţiei civile sau a forţelor de apărare şi securitate au loc de mai multe săptămâni la un ritm care pare nesustenabil pentru guvern”, se spune în raport despre Burkina Faso, „care nu mai are cu adevărat o strategie militară de oferit şi al cărui discurs propagandistic pare fără suflu şi idei”.

Au ucis toată ziua

Masacrul de la Barsalogho a avut loc în timp ce localnicii au primit ordin de la armată să sape o vastă reţea de tranşee în jurul aşezării pentru a o proteja de jihadiştii care circulau în apropiere. Potrivit martorilor oculari, oamenii înarmaţi ai JNIM i-au atacat, pretinzând în mod fals că civilii erau combatanţi.

„Au ucis oameni toată ziua. Timp de trei zile am adunat cadavre – împrăştiate peste tot. Frica ne-a intrat în inimi. La momentul înmormântării, au fost atât de multe cadavre care zăceau pe pământ, încât îngroparea a fost dificilă”, a relatat un supravieţuitor.

Wagner, pe picior de plecare

Deşi au avut succes la început, până în 2014, operaţiunile militare ale Franţei în regiune au fost întâmpinate cu un sentiment anti-francez în creştere. Franţa şi-a extins prezenţa în lupta împotriva terorismului, dar nu a fost în măsură să stăpânească grupările armate în continuă expansiune care ameninţau civilii. Ca urmare, populaţia locală a devenit neîncrezătoare în fosta putere colonială.

Între timp, mercenarii ruşi care au sosit în Burkina Faso în urmă cu aproape un an nu au reuşit nici ei să aducă calmul în ţară şi sunt, cel puţin parţial, retraşi pentru a ajuta Moscova în războiul său împotriva Ucrainei, adaugă evaluarea franceză.

Grupul de mercenari se află sub o nouă conducere de la moartea fondatorului Wagner, Evgheni Prigojin, într-un accident de avion anul trecut, dar Wagner este încă cunoscut sub vechiul său nume în Sahel.

Armata, acuzată de canibalism

Criticile la adresa armatei, exprimate de rude ale morţilor şi de supravieţuitori din Barsalogho, care susţin că armata a fugit de asalt, au fost amplificate de recentele acuzaţii de canibalism din partea soldaţilor din Burkina Faso, adaugă raportul francez. Acesta citează videoclipuri postate public pe reţelele sociale care par să arate soldaţi din Batalionul de intervenţie rapidă 15 (BIR-15) mâncând părţi din jihadiştii morţi.

Raportul evaluează incidentul ca fiind un alt semn al deteriorării disciplinei în armată de la lovitura de stat de acum doi ani care l-a adus pe Ibrahim Traore la putere şi a dus la plecarea francezilor. CNN a analizat înregistrările video ale presupusului act de canibalism care par să arate soldaţi din Burkina Faso dezmembrând şi arătând părţi ale corpului unor jihadişti aparent morţi.

„Barsalogho este dovada că Burkina Faso se află pe marginea prăpastiei, deoarece teroriştii au o astfel de influenţă asupra ţării. Şase sute de oameni au murit, iar acest lucru este teribil, dar ceea ce este mai rău este că pare că asta nu s-ar fi întâmplat niciodată, deoarece ucigaşii continuă să se plimbe liberi, fără teama de represalii”, potrivit evaluării franceze.

Loading

Citeste mai mult

ACTUAL

VIDEO „Să le fie ruşine” – le transmite Netanyahu lui Macron şi liderilor occidentali care au cerut un embargo asupra armelor livrate Israelului

Publicat

in

Premierul israelian Benjamin Netanyahu i-a criticat sâmbătă pe preşedintele francez Emmanuel Macron şi pe liderii ţărilor care au cerut oprirea livrărilor de arme către Israel pe fondul războiului împotriva Hamasului palestinian şi Hezbollahului libanez, relatează agenția France Presse, citată de Agerpres.

„În timp ce Israelul luptă împotriva forţelor barbariei conduse de Iran, toate ţările civilizate ar trebui să fie ferm alături de Israel. Cu toate acestea, preşedintele Macron şi alţi lideri occidentali îndeamnă acum la embargo asupra armelor contra Israelului. Ar trebui să le fie ruşine”, a declarat Netanyahu într-o înregistrare video şi un comunicat al biroului său.

Prim-ministrul a insistat asupra faptului că ţara sa duce un război pe mai multe fronturi împotriva organizaţiilor susţinute de Iran, duşmanul de moarte al Israelului.

„Iran impune un embargo asupra armelor pentru Hezbollah, houthi (rebeli din Yemen), Hamas şi celorlalţi mandatari ai săi? Bineînţeles că nu”, a spus el.

Aceste mişcări fac parte din „axa rezistenţei” împotriva Israelului, un grup aşa numit de Teheran care reuneşte şi grupări irakiene.

„Această axă a terorii este unită. Dar ţările care ar trebui să se opună acestei axe a terorii cer un embargo asupra armelor cu destinaţia Israel. Ce ruşine!”, a adăugat el.

Ce a susținut Emmanuel Macron

Netanyahu a asigurat că Israelul va câştiga chiar şi fără sprijinul lor. „Dar ruşinea lor va dura mult după victorie. Fiţi siguri că Israelul va lupta până când bătălia va fi câştigată, pentru binele nostru şi pentru binele păcii şi securităţii în lume”, a mai spus el.

Preşedintele francez Emmanuel Macron s-a exprimat sâmbătă în favoarea opririi livrărilor de arme către Israel, dacă aceste arme sunt folosite în conflictul din Fâşia Gaza ce opune armata israeliană şi gruparea palestiniană Hamas.

Loading

Citeste mai mult

ACTUAL

Ciucă atacă PSD pentru decizia CCR: Finala prezidențială va fi decisă de români, nu prin jocuri de culise și compromiterea unor instituții

Publicat

in

PNL acuză PSD, partenerul său de guvernare, că se află în spatele deciziei Curții Constituționale de a o scoate pe Diana Șoșoacă din cursa pentru Cotroceni. „Imaginați-vă ce înseamnă o Românie în care PSD are tot: Președinția, Parlamentul, Guvernul, Curtea Constituțională. O Cortină Roșie de Fier va cădea asupra României”, a reacționat Nicolae Ciucă.

„Doar cetățenii sunt cei care trebuie să respingă prin vot orice atitudine și comportament care atentează la democrație.

Pesediștilor care astăzi se bucură de decizia CCR le spun un singur lucru: românii înțeleg când cineva dorește puterea absolută în stat. Finala prezidențială va fi decisă de români, nu prin jocuri de culise și compromiterea unor instituții. Românii vor ieși la vot, iar PSD nu va lua toata puterea politică și economică așa cum vrea acum.

Imaginați-vă ce înseamnă o Românie în care PSD are TOT: Președinția, Parlamentul, Guvernul, Curtea Constituțională. O Cortină Roșie de Fier va cădea asupra României.

Românii au o vorbă: de ce îți e frică, nu scapi! PSD nu va scăpa de ceea ce se teme cel mai tare: de o confruntare cu mine în turul 2!”, a scris pe Facebook candidatul PNL la alegerile prezidențiale.

Curtea Constituțională a admis sâmbătă două contestații la candidatura Dianei Șoșoacă, iar astfel aceasta nu mai poate candida la alegerile prezidențiale. Șoșoacă nu are nicio cale de atac la decizia CCR. „Ordinul a venit de la Marcel Ciolacu și de serviciile secrete române”, a acuzat Diana Șoșoacă.

CITEȘTE ȘI: PSD, după acuzațiile că ar fi în spatele deciziei CCR privind-o pe Șoșoacă: Nu avem nicio implicare în justiție. Este o abordare constantă a celor din dreapta

Loading

Citeste mai mult
Publicitate

Curtea de Argeș

Publicitate

Câmpulung

În Trend