Ministrul Mediului, Mircea Fechet, a anunțat, l Antena 3 CNN, când începe programul „Rabla pentru sobe”. Românii vor putea primi 10.000 de lei subvenție pentru a-și schimba soba. Potrivit ministrului, programul ar putea începe în februarie.

„Are o mică întârziere. Este foarte adevărat, pentru că discutând despre un program pilot am încercat să ne asigurăm că el va funcționa. Am încercat să definim foarte bine anumite noțiuni, cum ar fi cea de sobar autorizat. Am renunțat la o parte din din toate aceste lucruri de foarte mare detaliu, care puteau mai mult să încurce decât să ajute programul.

Din acest motiv l-am mai pus încă o dată în transparență, în luna decembrie a mai cerut încă un feedback din partea instalatorilor, din partea sobarilor, din partea cetățenilor. Până la urmă și cred că astăzi avem toate informațiile pentru a putea să lansăm acest program. Eu sunt convins că în prima parte a anului în sezonul rece îl vom lansa, fără îndoială, cel târziu în luna februarie”, spune ministrul Mediului.

Fechet a explicat de ce a întârziat acest program pilot

„Acum un an și jumătate, el a fost scris de la zero, a fost pus în consultare, am avut lungi dezbateri pe marginea lui și cred eu că acum, în prima parte a anului, îl vom lansa și vom vedea cum merge. E posibil să constatăm că mai avem de făcut anumite corecții din mers, dar decât să așteptăm, cred că e mai bine să să-l pornim”, a mai spus Mircea Fechet.

Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM) va finanța 70% din cheltuiala cu instalarea unei sobe eficiente energetic, dar nu mai mult de 10.000 de lei. Potrivit ministrului Mediului, România nu va renunţa la lemnul de foc ca sursă de încălzire nici acum, nici în viitor.

Dacă Statele Unite ar cumpăra Groenlanda, cum ar fi stabilit preţul? Pentru companii şi alte active, există metode de evaluare. Dar pentru o întreagă economie, ar fi mai complicat, şi nu doar din motive financiare. Ar trebui să se ţină seama şi de considerente politice. Deci, este suveranitatea de nepreţuit în lumea modernă? se întreabă Susan Stone şi Jonathan Boymal, profesori universitari de economie în Australia, într-un articol găzduit de site-ul The Conversation.

În ultimele săptămâni, preşedintele ales al SUA, Donald Trump, şi-a exprimat în mod repetat dorinţa ca Statele Unite să preia „proprietatea şi controlul” asupra Groenlandei – un teritoriu autonom al Regatului Danemarcei. Trump a lansat pentru prima dată ideea achiziţionării Groenlandei de către Statele Unite în 2019. La momentul respectiv, el a subliniat, pe bună dreptate, că nu era primul preşedinte american care prezenta o astfel de propunere.

În zilele noastre, însă, vânzarea de teritorii între ţări este rară. Rămâne de văzut dacă, odată ajuns Trump la Casa Albă, o tranzacţie de acest tip se va mai întâmpla. Dar dacă s-ar întâmpla, întrebarea care se pune este cum s-ar decide ce este de plătit pentru un întreg stat, un teritoriu sau o naţiune?

IDEEA NU ESTE NOUĂ

Statele Unite au fost foarte interesate de poziţia strategică a Groenlandei încă din primele zile ale Războiului Rece. În 1946, preşedintele de atunci Harry Truman s-a oferit să cumpere teritoriul danez pentru 100 de milioane de dolari în aur. Se spune că danezii au avut la acea ofertă cam aceeaşi reacţie ca în 2019 şi din nou în 2025: „Nu, mulţumesc”.

Astăzi, cumpărarea unui teritoriu de către o naţiune suverană de la alta poate părea o idee ciudată, dar nu trebuie uitat că acest lucru s-a întâmplat de multe ori în trecut. La începutul secolului al XIX-lea, de exemplu, Statele Unite au cumpărat teritorii vaste în timpul expansiunii lor spre vest. Printre acestea s-a numărat „Achiziţia Louisiana” de la Franţa în 1803 pentru 15 milioane de dolari americani, echivalentul a 416 milioane de dolari americani la valoarea din 2024.

Cam o jumătate de secol mai târziu, după Războiul Mexicano-American, Statele Unite au plătit Mexicului pentru porţiuni mari de teritoriu. De asemenea, SUA au cumpărat Alaska de la Rusia în 1867, pentru 7,2 milioane USD (peste 150 de milioane USD în prezent).

În 1917, Statele Unite au achiziţionat Insulele Virgine Americane de la Danemarca pentru 25 de milioane de dolari în monede de aur – peste 600 de milioane de dolari în prezent.

Iar Statele Unite nu au fost singura ţară care a recurs la această procedură. Alte ţări, precum Japonia, Pakistan, Rusia, Germania şi Arabia Saudită, au cumpărat teritorii şi şi-au extins jurisdicţia asupra locuitorilor acestora pentru a deţine teritorii, pentru a obţine acces la căi navigabile importante sau pur şi simplu pentru a controla zone tampon geografice.

CÂT VALOREAZĂ O ŢARĂ?

Evaluarea unei ţări (sau a unui teritoriu autonom precum Groenlanda) nu este un lucru uşor. Spre deosebire de companii sau de active financiare, ţările sunt alcătuite dintr-un amestec de elemente tangibile şi intangibile care sunt greu de supus unei simple măsurători economice.

Un punct de plecare logic este produsul intern brut (PIB). Pe scurt, PIB-ul reprezintă valoarea tuturor bunurilor şi serviciilor finale produse într-o economie într-o anumită perioadă (de obicei un an). Dar reflectă cu adevărat adevărata „valoare” a unei economii?

Atunci când cumpărăm ceva, beneficiile care decurg din acest lucru durează – sperăm noi – în viitor. Prin urmare, stabilirea unui preţ de achiziţie pe baza valorii produse într-o anumită perioadă poate să nu reflecte în mod adecvat valoarea obiectului respectiv (în acest caz, o întreagă economie) pentru cumpărător. Trebuie luată în considerare capacitatea de a continua să genereze valoare în viitor.

Resursele productive ale Groenlandei includ nu numai afacerile, conducerile şi lucrătorii existenţi folosiţi pentru a genera PIB-ul actual (estimat la 3,236 miliarde de dolari în 2021), ci şi capacitatea sa (dificil de măsurat) de a-şi schimba şi îmbunătăţi PIB-ul viitor. Aceasta va depinde în special de productivitatea preconizată a acestor resurse în viitor.

Există şi alte atribute ale valorii care nu sunt luate în considerare în PIB. Acestea includ, de exemplu, calitatea capitalului (uman şi infrastructură), calitatea vieţii, resursele naturale şi poziţia strategică.

RESURSE NEEXPLOATATE

Din perspectiva pieţei, dincolo de ceea ce există deja, resursele încă neexploatate ale Groenlandei sunt cele care o fac atât de valoroasă.

Groenlanda extrage cărbune de zeci de ani şi are rezerve semnificative confirmate.

S-a demonstrat că subsolul său conţine pământuri rare, metale preţioase, grafit şi uraniu, precum şi aur, argint, cupru, plumb, zinc şi marmură.

În cele din urmă, există un potenţial major de exploatare petrolieră în largul apelor Groenlandei.

Nimic din acest potenţial nu este reflectat în PIB-ul actual al Groenlandei.

ACTIVE MAI UŞOR DE EVALUAT

Este mult mai uşor să pui un preţ pe un activ naţional major, cum ar fi Canalul Panama (pe care Trump doreşte, de asemenea, să îl aducă sub controlul SUA).

Teoria preţurilor activelor, care datează din secolul al XVIII-lea, este o parte fundamentală a disciplinei financiare. Deşi „modelul de stabilire a preţului activelor” a evoluat de-a lungul timpului, acesta presupune, în esenţă, estimarea fluxurilor viitoare de venituri nete ale unui activ, pe baza câtorva date. În cazul Canalului Panama, aceasta ar implica estimarea venitului net viitor care ar putea fi generat, pe baza unor factori precum redevenţele asociate utilizării sale şi nivelul de trafic preconizat. Costurile preconizate pentru întreţinerea echipamentelor şi orice daune estimate trebuie apoi scăzute. Pentru a determina preţul, trebuie estimată, de asemenea, probabilitatea de a realiza efectiv acest venit net.

În cele din urmă, valoarea sau „preţul” unui astfel de activ se determină de obicei prin calcularea valorii actuale a tuturor acestor fluxuri viitoare de venituri (nete).

DE CE VÂNZAREA DE TERENURI ESTE RARĂ ÎN TIMPURILE MODERNE

Declinul vânzărilor de terItorii este legat de o serie de factori. Din punct de vedere istoric, de vânzările de teritorii au beneficiat adesea mai degrabă elitele conducătoare decât cetăţenii obişnuiţi.

În democraţiile moderne, este aproape imposibil să se vândă teritorii dacă cetăţenii locali se opun. Democraţiile funcţionează pe principiul că bunurile naţionale ar trebui să servească poporului, nu vistieriei guvernamentale. În prezent, vânzarea de teritorii ar necesita demonstrarea unor beneficii clare şi tangibile pentru populaţie, o sarcină dificilă în practică.

PUTEREA LEGĂTURILOR ISTORICE

Naţionalismul joacă, de asemenea, un rol important. Teritoriile sunt profund legate de identitatea naţională, iar vânzarea lor este adesea percepută ca o trădare. Guvernele, în calitate de gardieni ai mândriei naţionale, sunt reticente în a accepta oferte, oricât de tentante.

La aceasta se adaugă o normă internaţională puternică împotriva schimbării frontierelor, născută din teama că o ajustare teritorială ar putea declanşa o cascadă de revendicări şi conflicte în alte părţi. În lumea de astăzi, cumpărarea unei ţări sau a unuia dintre teritoriile sale nu este poate mai mult decât un experiment de gândire. Naţiunile sunt entităţi politice, culturale şi istorice care rezistă comercializării.

În concluzie, teoretic, Groenlanda poate avea un preţ, dar adevărata întrebare este dacă o astfel de tranzacţie ar putea fi vreodată aliniată la valorile şi realităţile moderne.

Ambasadorul României în Republica Cuba, Theodora Magdalena Mircea, a participat în 15 ianuarie 2024, alături de Rigoberto Zarza Ross, directorul pentru Europa al Institutului Cubanez al Prieteniei între Popoare (ICAP), la evenimentul dedicat marcării Zilei Culturii Naționale și a nașterii geniului literaturii române, Mihai Eminescu.

Un incendiu a izbucnit, in noaptea de miercuri spre joi, la un salon al Secţiei de chirurgie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Miercurea-Ciuc, şase pacienţi fiind evacuaţi de personalul medical, care a şi lichidat focul, a informat ISU Harghita.

„La faţa locului au fost mobilizate două echipaje de pompieri militari din cadrul Detaşamentului Miercurea Ciuc, cu două autospeciale de stingere. La sosirea echipajelor de intervenţie, incendiul era lichidat de către personalul medical, care a procedat şi la evacuarea, în siguranţă, a 6 pacienţi din salonul afectat de incendiu. Pagubele materiale înregistrate în urma producerii evenimentului au constat într-o saltea şi o parte dintr-o noptieră”, a transmis sursa citată, informează Agerpres.

Cauza probabilă a izbucnirii incendiului a fost focul deschis în spaţii închise, a mai informat ISU Harghita.

Noul prim-ministru francez François Bayrou se confruntă joi după-amiază cu o moţiune de cenzură în parlament, relatează dpa, potrivit Agerpres.

Dacă va fi încununată de succes, moţiunea va duce la căderea noului guvern de centru-dreapta format chiar înainte de Crăciun şi va slăbi şi mai mult poziţia preşedintelui francez Emmanuel Macron.

Deşi se anticipează că executivul va supravieţui votului, demersul reflectă instabilitatea guvernului, care nu deţine majoritatea în Adunarea Naţională.

Votul a fost cerut de formaţiunea Franţa Nesupusă (LFI) marţi seară, la puţin timp după primul discurs al lui Bayrou.

Verzii au anunţat deja că vor vota împotriva guvernului. Naţionaliştii de dreapta au precizat că este posibil să nu-şi retragă sprijinul pentru guvern în faza iniţială. Socialiştii, pe a căror aprobare tacită Bayrou ar fi putut spera să se bazeze după ce le-a întins o ramură de măslin în ceea ce priveşte reforma pensiilor în discursul său de marţi, au continuat să ameninţe că vor vota împotriva guvernului.

Într-un vot similar din decembrie, LFI, alt partide din tabăra stângii şi naţionaliştii de dreapta conduşi de Marine Le Pen au provocat căderea guvernului lui Michel Barnier, predecesorul lui Bayrou, în Adunarea Naţională, în timpul unei dispute privind bugetul de austeritate. Drept rezultat, Franţa nu are încă un buget pentru 2025.

Analistul militar Agil Rustamzade consideră că Republica Moldova „are acum toate șansele să soluționeze pașnic problema transnistreană”. El a declarat în cadrul emisiunii YouTube a portalului autorului ucrainean „Vasiliy Golovanov” că „Moldova are un tampon – Ucraina, care nu va lăsa Rusia să se apropie de Transnistria”, conform Infotag.

„Și cum poate fi această entitate – Transnistria – fără alimentare externă, câștigând influență politică și componentă militară? Contingentul militar (al Rusiei – „I”), care este în regiune, se va degrada în fiecare zi. Cum să asigure contingentul cu hrană, alte lucruri?”, – este perplex expertul.

El a recunoscut că „în condițiile crizei energetice, populația locală va suferi, dar separatismul este un astfel de lucru pe care nimeni nu îl ia bine”.

În înțelegerea lui Rustamzade, „o soluție pașnică a conflictului este posibilă cu sprijinul României și al Uniunii Europene prin aderarea la comunitate”.

„Pentru că nu există posibilitatea ca Federația Rusă să influențeze procesele care au loc (în regiune – „I.”). Dacă poporul moldovean dorește să adere la Uniunea Europeană și UE este gata să accepte Republica Moldova, nu poate decât să-i ureze succes”, a subliniat analistul.