Acuzații grave la adresa cadrelor medicale! Un nou-născut a murit în județul Galați, iar părinții acuză medicul de familie că nu s-a ocupat, așa cum trebuie, de copilul lor

Un bebeluş de doar două luni a murit din cauza unei pneumonii severe, la doar câteva zile după ce a fost consultat de un medic. Părinţii susţin că doctoriţa nu i-a prescris niciun medicament pentru tratarea bolii, ba chiar le-a spus să stea liniştiţi şi le-a recomandat doar un sirop de tuse şi nişte vitamine. Acum, familia o acuză pe doctoriţă de malpraxis, scrie Antena 3 CNN.

Paraschiv şi Corina au devenit părinţi în urmă cu doar două luni. Chiar dacă nu au cea mai bună situaţie financiară, vecinii spun că aveau grijă de cel mic. Astfel, nimic nu prevestea necazul care avea să se abată asupra lor.

Ce spun părinții

Paraschiv Sava, tatăl copilului: „Am primit mesaj de la Tecuci, de la maternitate că trebuie să fac un vaccin la copil. L-a controlat la plămâni, a spus că este bine, să-l iau să-l duc acasă, că vaccinul nu îl face acum că are un fâsâit pe nas și mi-a dat un tratament. Nu mi-a zis răceală. La 2-3 zile copilul a decedat”.

Petrică Gheonea, primarul localității Cudalbi: „Copilul era îngrijit bine, chiar aveau grijă de el. El era la ajutor social, era un om harnic.”

După consult, doctorița de familie i-a trimis acasă cu un sirop de tuse, tratament pentru colici și vitamine. După doar două zile însă, bebeluşul a făcut stop cardiorespirator şi a murit. Se pare că avea pneumonie.

Corina Sava, mama copilului: „A început a plânge de nu se oprea, deci nu se oprea, a închis ochii, apoi mi-au spus la autopsie că avea răceală la plămâni imensă.”

Părinţii dau vina pe medicul de familie care le-a consultat copilul şi spun că vor depune plângeri atât la DSP, cât şi la Colegiul Medicilor.

Corina Sava, mama copilului: „Ea l-a controlat ca doctor, trebuia să-și dea seama, dacă nu știa putea măcar să îmi spună: nu cunosc, nu știu, să mă duc la Galați, că așa era corect”.

Medicul care l-a consultat pe micuţ nu a putut fi contactat pentru un punct de vedere. Poliţiştii au deschis acum un dosar penal pentru ucidere din culpă.

Preşedintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a declarat, miercuri, la Varşovia, că ţările europene nu vor avea nicio șansă să reziste în fața armatei ruse dacă aceasta va câștiga în Ucraina, scrie KORESPONDENT, conform Rador Radio România.

„În momentul de faţă, fără armata ucraineană, trupele țărilor UE nu au nicio șansă. Prin urmare, dacă Ucraina nu se poate apăra, Vladimir Putin va merge rapid mai departe” – a avertizat Zelenski, în timpul unei discuţii cu jurnaliştii polonezi.

Avertisment pentru România

Preşedintele a menționat că țările europene ar trebui să acționeze pragmatic și să tripleze producția de arme pentru a ajuta Ucraina, precum și să își întărească propriile armate, pentru a depăși Federația Rusă. Volodimir Zelenski a declarat că Rusia reprezintă în prezent o amenințare pentru Polonia, România, țările baltice și scandinave. „Rusia, cu siguranţă, va ataca țările europene, iar aceasta nu va fi neapărat o invazie militară, pentru că poţi să ataci infrastructura energetică, să terorizezi zilnic spațiul cibernetic etc” – a explicat liderul ucrainean.

Zelenski și-a exprimat speranța că noul președinte american, Donald Trump, va exercita presiuni asupra lui Putin pentru a pune capăt războiului chiar anul acesta și, de asemenea, ca Ucraina să primească garanții reale de securitate.

Ajutor pentru Kiev

Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski le-a cerut miercuri aliaţilor săi occidentali să transfere Kievului 250 de miliarde de dolari din activele ruseşti îngheţate pentru a cumpăra arme care să ajute armata ucraineană să susţină războiul cu Rusia, relatează AFP, conform Agerpres.

„Cel mai puternic sprijin pentru armata ucraineană este să i se acorde 250 de miliarde. Ucraina va lua aceşti bani, din care va aloca o mare parte producţiei naţionale şi importului acelor tipuri de arme pe care Ucraina nu le deţine”, a spus Zelenski la Varşovia, într-o conferinţă de presă comună cu omologul său polonez, Andrzej Duda.

În urma sancţiunilor impuse Moscovei pentru invazia în Ucraina, statele UE împreună cu cele din G7 (Canada, Franţa, Germania, Italia, Japonia, Regatul Unit şi SUA) au blocat accesul Rusiei la circa 300 de miliarde de euro din rezervele sale valutare sau în aur.

Din această sumă, UE a îngheţat active ale Băncii Centrale a Rusiei în valoare de circa 200 de miliarde de euro, cea mai mare parte a acestei sume, aproximativ 185 de miliarde de euro, fiind depozitată în Belgia sub forma de titluri de valoare şi sume cash. Restul activelor ruseşti îngheţate în afara UE se află în special în SUA, Japonia, Regatul Unit şi Elveţia.

Ucraina a primit vineri din partea UE o primă tranşă, de 3 miliarde de euro, dintr-un pachet de împrumut de 50 de miliarde de dolari convenit în cadrul G7 şi care este garantat cu profiturile generate de activele ruseşti îngheţate, cum ar fi de exemplu dobânzile.

Dar Ucraina şi unii politicieni occidentali cer confiscarea directă a acestor active şi folosirea lor atât pentru reconstrucţia Ucrainei, cât şi pentru achiziţia de arme şi muniţii destinate armatei ucrainene. Însă o asemenea măsură pare cel puţin deocamdată dificilă, existând numeroase obstacole de natură juridică, geopolitică şi financiară, cum ar fi de pildă riscul de a tulbura pieţele financiare internaţionale şi de a slăbi moneda euro. În plus, Moscova, care a acuzat Occidentul de „furt” din proprietăţile sale, a ameninţat cu represalii dacă o asemenea măsură va fi pusă în practică.

În perioada scursă de la lansarea invaziei ruse în Ucraina, în februarie 2022, Congresul SUA a aprobat circa 175 de miliarde de dolari ca asistenţă pentru Kiev, din care aproximativ 65 de miliarde reprezintă ajutor militar oferit până în prezent.

La rândul ei, UE şi statele sale membre au oferit Ucrainei de atunci şi până în septembrie anul trecut o asistenţă militară şi economică în valoare de 118 miliarde de euro, potrivit unui vicepreşedinte al Comisiei Europene, Valdis Dombrovskis.

Acest ajutor masiv nu a fost însă suficient pentru a oferi un avantaj decisiv armatei ucrainene, care nu a reuşit să oprească înaintarea trupelor ruse pe frontul din estul Ucrainei, dar a împiedicat totuşi străpungerea frontului.

Apărarea Europei

Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski le-a cerut miercuri aliaţilor săi occidentali să transfere Kievului 250 de miliarde de dolari din activele ruseşti îngheţate pentru a cumpăra arme care să ajute armata ucraineană să susţină războiul cu Rusia, relatează AFP.

„Cel mai puternic sprijin pentru armata ucraineană este să i se acorde 250 de miliarde. Ucraina va lua aceşti bani, din care va aloca o mare parte producţiei naţionale şi importului acelor tipuri de arme pe care Ucraina nu le deţine”, a spus Zelenski la Varşovia, într-o conferinţă de presă comună cu omologul său polonez, Andrzej Duda.

În urma sancţiunilor impuse Moscovei pentru invazia în Ucraina, statele UE împreună cu cele din G7 (Canada, Franţa, Germania, Italia, Japonia, Regatul Unit şi SUA) au blocat accesul Rusiei la circa 300 de miliarde de euro din rezervele sale valutare sau în aur.

Din această sumă, UE a îngheţat active ale Băncii Centrale a Rusiei în valoare de circa 200 de miliarde de euro, cea mai mare parte a acestei sume, aproximativ 185 de miliarde de euro, fiind depozitată în Belgia sub forma de titluri de valoare şi sume cash. Restul activelor ruseşti îngheţate în afara UE se află în special în SUA, Japonia, Regatul Unit şi Elveţia.

Ucraina a primit vineri din partea UE o primă tranşă, de 3 miliarde de euro, dintr-un pachet de împrumut de 50 de miliarde de dolari convenit în cadrul G7 şi care este garantat cu profiturile generate de activele ruseşti îngheţate, cum ar fi de exemplu dobânzile.

Dar Ucraina şi unii politicieni occidentali cer confiscarea directă a acestor active şi folosirea lor atât pentru reconstrucţia Ucrainei, cât şi pentru achiziţia de arme şi muniţii destinate armatei ucrainene. Însă o asemenea măsură pare cel puţin deocamdată dificilă, existând numeroase obstacole de natură juridică, geopolitică şi financiară, cum ar fi de pildă riscul de a tulbura pieţele financiare internaţionale şi de a slăbi moneda euro. În plus, Moscova, care a acuzat Occidentul de „furt” din proprietăţile sale, a ameninţat cu represalii dacă o asemenea măsură va fi pusă în practică.

În perioada scursă de la lansarea invaziei ruse în Ucraina, în februarie 2022, Congresul SUA a aprobat circa 175 de miliarde de dolari ca asistenţă pentru Kiev, din care aproximativ 65 de miliarde reprezintă ajutor militar oferit până în prezent.

La rândul ei, UE şi statele sale membre au oferit Ucrainei de atunci şi până în septembrie anul trecut o asistenţă militară şi economică în valoare de 118 miliarde de euro, potrivit unui vicepreşedinte al Comisiei Europene, Valdis Dombrovskis.

Acest ajutor masiv nu a fost însă suficient pentru a oferi un avantaj decisiv armatei ucrainene, care nu a reuşit să oprească înaintarea trupelor ruse pe frontul din estul Ucrainei, dar a împiedicat totuşi străpungerea frontului.

Un bărbat din localitatea Borleşti a fost găsit decedat de pompieri în locuinţa cuprinsă de incendiu, a informat, joi, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Neamţ.

„La sosirea primelor echipaje de intervenţie, incendiul se manifesta la acoperiş şi în două camere ale unei locuinţe, existând posibilitatea propagării la alte construcţii din gospodărie. În acelaşi timp cu acţiunile pentru localizarea incendiului s-a constituit o echipă de căutare-salvare pentru a identifica posibilele persoane ce s-ar fi putut afla în interiorul casei. Din păcate, într-una din camere a fost găsit un bărbat de aproximativ 65 ani, fără semne vitale”, a declarat purtătorul de cuvânt al ISU Neamţ, căpitanul Irina Popa.

În urma incendiului au ars acoperişul casei pe o suprafaţă de aproximativ 80 metri pătraţi şi bunurile materiale din interiorul a două camere.

Pompierii au stabilit că jarul căzut din sobă este cauza probabilă de producere a incendiului.

Polițistul pedofil Eugen Stan a fost găsit mort în celula în care își executa pedeapsa de 20 de ani de închisoare, informează B1 TV. Autoritățile au deschis un dosar și fac cercetări.

Principala ipoteză e că a fost o moarte naturală, mai ales că nu au fost găsite urme de violență pe corpul său, iar acesta era cunoscut ca având probleme medicale.

Stan era agent în cadrul Brigăzii de Poliție Rutieră când a fost arestat, în 2018. El a fost acuzat că a abuzat sexual un băiețel și o fetiță, în liftul unui bloc din Sectorul 6.

Anchetatorii au stabilit ulterior că acesta, din 2009 până în 2018, a agresat sexual 18 persoane, cu vârste între 5 și 38 de ani, în diferite locuri din București. De cele mai multe ori, el își urmărea victimele, apoi le ataca în scările blocurilor sau în lifturi.

Un raport al Ministerului de Interne de la acea vreme a constatat că 18 comisari şefi şi agenţi şefi din Poliţia Română l-au protejat pe Eugen Stan în perioada în care a activat în instituţie.

În 2020, el a fost condamnat definitiv la 20 de ani de închisoare.

Ce boli avea polițistul pedofil

După ce a ajuns în închisoare, Eugen Stan a început să acuze mai multe probleme de sănătate și a cerut întreruperea pedepsei, dar solicitarea nu i-a fost aprobată.

Medicii care l-au consultat au stabilit că acesta avea diabet zaharat, hipertensiune arterială și cardiopatie hipertensivă.

Pe fond de stres, la un moment dat a suferit și un accident vascular cerebral. După ce s-a recuperat în spital, el a fost transferat din nou în închisoare.

Marți, Eugen Stan a fost găsit mort în celula sa. Trupul său urmează să fie supus unei autopsii.

Ministrul Mediului, Mircea Fechet, a anunțat, l Antena 3 CNN, când începe programul „Rabla pentru sobe”. Românii vor putea primi 10.000 de lei subvenție pentru a-și schimba soba. Potrivit ministrului, programul ar putea începe în februarie.

„Are o mică întârziere. Este foarte adevărat, pentru că discutând despre un program pilot am încercat să ne asigurăm că el va funcționa. Am încercat să definim foarte bine anumite noțiuni, cum ar fi cea de sobar autorizat. Am renunțat la o parte din din toate aceste lucruri de foarte mare detaliu, care puteau mai mult să încurce decât să ajute programul.

Din acest motiv l-am mai pus încă o dată în transparență, în luna decembrie a mai cerut încă un feedback din partea instalatorilor, din partea sobarilor, din partea cetățenilor. Până la urmă și cred că astăzi avem toate informațiile pentru a putea să lansăm acest program. Eu sunt convins că în prima parte a anului în sezonul rece îl vom lansa, fără îndoială, cel târziu în luna februarie”, spune ministrul Mediului.

Fechet a explicat de ce a întârziat acest program pilot

„Acum un an și jumătate, el a fost scris de la zero, a fost pus în consultare, am avut lungi dezbateri pe marginea lui și cred eu că acum, în prima parte a anului, îl vom lansa și vom vedea cum merge. E posibil să constatăm că mai avem de făcut anumite corecții din mers, dar decât să așteptăm, cred că e mai bine să să-l pornim”, a mai spus Mircea Fechet.

Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM) va finanța 70% din cheltuiala cu instalarea unei sobe eficiente energetic, dar nu mai mult de 10.000 de lei. Potrivit ministrului Mediului, România nu va renunţa la lemnul de foc ca sursă de încălzire nici acum, nici în viitor.

Dacă Statele Unite ar cumpăra Groenlanda, cum ar fi stabilit preţul? Pentru companii şi alte active, există metode de evaluare. Dar pentru o întreagă economie, ar fi mai complicat, şi nu doar din motive financiare. Ar trebui să se ţină seama şi de considerente politice. Deci, este suveranitatea de nepreţuit în lumea modernă? se întreabă Susan Stone şi Jonathan Boymal, profesori universitari de economie în Australia, într-un articol găzduit de site-ul The Conversation.

În ultimele săptămâni, preşedintele ales al SUA, Donald Trump, şi-a exprimat în mod repetat dorinţa ca Statele Unite să preia „proprietatea şi controlul” asupra Groenlandei – un teritoriu autonom al Regatului Danemarcei. Trump a lansat pentru prima dată ideea achiziţionării Groenlandei de către Statele Unite în 2019. La momentul respectiv, el a subliniat, pe bună dreptate, că nu era primul preşedinte american care prezenta o astfel de propunere.

În zilele noastre, însă, vânzarea de teritorii între ţări este rară. Rămâne de văzut dacă, odată ajuns Trump la Casa Albă, o tranzacţie de acest tip se va mai întâmpla. Dar dacă s-ar întâmpla, întrebarea care se pune este cum s-ar decide ce este de plătit pentru un întreg stat, un teritoriu sau o naţiune?

IDEEA NU ESTE NOUĂ

Statele Unite au fost foarte interesate de poziţia strategică a Groenlandei încă din primele zile ale Războiului Rece. În 1946, preşedintele de atunci Harry Truman s-a oferit să cumpere teritoriul danez pentru 100 de milioane de dolari în aur. Se spune că danezii au avut la acea ofertă cam aceeaşi reacţie ca în 2019 şi din nou în 2025: „Nu, mulţumesc”.

Astăzi, cumpărarea unui teritoriu de către o naţiune suverană de la alta poate părea o idee ciudată, dar nu trebuie uitat că acest lucru s-a întâmplat de multe ori în trecut. La începutul secolului al XIX-lea, de exemplu, Statele Unite au cumpărat teritorii vaste în timpul expansiunii lor spre vest. Printre acestea s-a numărat „Achiziţia Louisiana” de la Franţa în 1803 pentru 15 milioane de dolari americani, echivalentul a 416 milioane de dolari americani la valoarea din 2024.

Cam o jumătate de secol mai târziu, după Războiul Mexicano-American, Statele Unite au plătit Mexicului pentru porţiuni mari de teritoriu. De asemenea, SUA au cumpărat Alaska de la Rusia în 1867, pentru 7,2 milioane USD (peste 150 de milioane USD în prezent).

În 1917, Statele Unite au achiziţionat Insulele Virgine Americane de la Danemarca pentru 25 de milioane de dolari în monede de aur – peste 600 de milioane de dolari în prezent.

Iar Statele Unite nu au fost singura ţară care a recurs la această procedură. Alte ţări, precum Japonia, Pakistan, Rusia, Germania şi Arabia Saudită, au cumpărat teritorii şi şi-au extins jurisdicţia asupra locuitorilor acestora pentru a deţine teritorii, pentru a obţine acces la căi navigabile importante sau pur şi simplu pentru a controla zone tampon geografice.

CÂT VALOREAZĂ O ŢARĂ?

Evaluarea unei ţări (sau a unui teritoriu autonom precum Groenlanda) nu este un lucru uşor. Spre deosebire de companii sau de active financiare, ţările sunt alcătuite dintr-un amestec de elemente tangibile şi intangibile care sunt greu de supus unei simple măsurători economice.

Un punct de plecare logic este produsul intern brut (PIB). Pe scurt, PIB-ul reprezintă valoarea tuturor bunurilor şi serviciilor finale produse într-o economie într-o anumită perioadă (de obicei un an). Dar reflectă cu adevărat adevărata „valoare” a unei economii?

Atunci când cumpărăm ceva, beneficiile care decurg din acest lucru durează – sperăm noi – în viitor. Prin urmare, stabilirea unui preţ de achiziţie pe baza valorii produse într-o anumită perioadă poate să nu reflecte în mod adecvat valoarea obiectului respectiv (în acest caz, o întreagă economie) pentru cumpărător. Trebuie luată în considerare capacitatea de a continua să genereze valoare în viitor.

Resursele productive ale Groenlandei includ nu numai afacerile, conducerile şi lucrătorii existenţi folosiţi pentru a genera PIB-ul actual (estimat la 3,236 miliarde de dolari în 2021), ci şi capacitatea sa (dificil de măsurat) de a-şi schimba şi îmbunătăţi PIB-ul viitor. Aceasta va depinde în special de productivitatea preconizată a acestor resurse în viitor.

Există şi alte atribute ale valorii care nu sunt luate în considerare în PIB. Acestea includ, de exemplu, calitatea capitalului (uman şi infrastructură), calitatea vieţii, resursele naturale şi poziţia strategică.

RESURSE NEEXPLOATATE

Din perspectiva pieţei, dincolo de ceea ce există deja, resursele încă neexploatate ale Groenlandei sunt cele care o fac atât de valoroasă.

Groenlanda extrage cărbune de zeci de ani şi are rezerve semnificative confirmate.

S-a demonstrat că subsolul său conţine pământuri rare, metale preţioase, grafit şi uraniu, precum şi aur, argint, cupru, plumb, zinc şi marmură.

În cele din urmă, există un potenţial major de exploatare petrolieră în largul apelor Groenlandei.

Nimic din acest potenţial nu este reflectat în PIB-ul actual al Groenlandei.

ACTIVE MAI UŞOR DE EVALUAT

Este mult mai uşor să pui un preţ pe un activ naţional major, cum ar fi Canalul Panama (pe care Trump doreşte, de asemenea, să îl aducă sub controlul SUA).

Teoria preţurilor activelor, care datează din secolul al XVIII-lea, este o parte fundamentală a disciplinei financiare. Deşi „modelul de stabilire a preţului activelor” a evoluat de-a lungul timpului, acesta presupune, în esenţă, estimarea fluxurilor viitoare de venituri nete ale unui activ, pe baza câtorva date. În cazul Canalului Panama, aceasta ar implica estimarea venitului net viitor care ar putea fi generat, pe baza unor factori precum redevenţele asociate utilizării sale şi nivelul de trafic preconizat. Costurile preconizate pentru întreţinerea echipamentelor şi orice daune estimate trebuie apoi scăzute. Pentru a determina preţul, trebuie estimată, de asemenea, probabilitatea de a realiza efectiv acest venit net.

În cele din urmă, valoarea sau „preţul” unui astfel de activ se determină de obicei prin calcularea valorii actuale a tuturor acestor fluxuri viitoare de venituri (nete).

DE CE VÂNZAREA DE TERENURI ESTE RARĂ ÎN TIMPURILE MODERNE

Declinul vânzărilor de terItorii este legat de o serie de factori. Din punct de vedere istoric, de vânzările de teritorii au beneficiat adesea mai degrabă elitele conducătoare decât cetăţenii obişnuiţi.

În democraţiile moderne, este aproape imposibil să se vândă teritorii dacă cetăţenii locali se opun. Democraţiile funcţionează pe principiul că bunurile naţionale ar trebui să servească poporului, nu vistieriei guvernamentale. În prezent, vânzarea de teritorii ar necesita demonstrarea unor beneficii clare şi tangibile pentru populaţie, o sarcină dificilă în practică.

PUTEREA LEGĂTURILOR ISTORICE

Naţionalismul joacă, de asemenea, un rol important. Teritoriile sunt profund legate de identitatea naţională, iar vânzarea lor este adesea percepută ca o trădare. Guvernele, în calitate de gardieni ai mândriei naţionale, sunt reticente în a accepta oferte, oricât de tentante.

La aceasta se adaugă o normă internaţională puternică împotriva schimbării frontierelor, născută din teama că o ajustare teritorială ar putea declanşa o cascadă de revendicări şi conflicte în alte părţi. În lumea de astăzi, cumpărarea unei ţări sau a unuia dintre teritoriile sale nu este poate mai mult decât un experiment de gândire. Naţiunile sunt entităţi politice, culturale şi istorice care rezistă comercializării.

În concluzie, teoretic, Groenlanda poate avea un preţ, dar adevărata întrebare este dacă o astfel de tranzacţie ar putea fi vreodată aliniată la valorile şi realităţile moderne.