Astăzi, în jurul orei 12:00, zona montană a județului Argeș devine epicentrul politicii de mediu din România. Ministra Mediului, Diana Buzoianu, este așteptată la Rucăr pentru un eveniment simbolic, dar și extrem de ambițios: reintroducerea vulturului sur în arealul Munților Făgăraș. În timp ce cerul Argeșului se pregătește să primească noi „stăpâni”, pe pământ, problemele arzătoare ale localnicilor sunt gata să explodeze în fața delegației oficiale.

Scopul principal al vizitei de astăzi este demararea unei etape esențiale în repopularea munților noștri cu vulturi suri. Păsările vor fi aduse la Rucăr și plasate într-o zonă specială de aclimatizare pentru o perioadă de aproximativ șase luni. Această etapă este critică pentru ca maiestuoasele păsări să se obișnuiască cu relieful și clima Făgărașului înainte de a fi eliberate definitiv în sălbăticie. Este un succes de imagine pentru Minister, dar primarul din Rucăr are alte priorități pe agendă.

Ion Pârnuță, primarul de la Rucăr: „Oamenii sunt mai importanți decât interesele unor ONG-uri!”

Contactat în această dimineață de redactorii ziarului nostru , primarul Ion Pîrnuță s-a declarat nerăbdător să o primească pe ministră, dar nu neapărat pentru a admira vulturii. Edilul are pregătit un „dosar” greu cu problemele cu care se confruntă comunitatea: teroarea urșilor și restricțiile dure impuse de zonele protejate.

„Vreau să vorbesc cu domnișoara ministru și poate o conving că viața omului primează. Oamenii sunt mai importanți decât animalele sau interesele unor ONG-uri care pun piedică dezvoltării turistice prin tot felul de zone protejate impuse abuziv”, ne-a declarat, tranșant, Ion Pîrnuță.

Conflictul dintre conservarea naturii și dorința de dezvoltare a zonei Rucăr este unul vechi, iar primarul speră ca prezența ministrei să aducă soluții, nu doar promisiuni ecologiste.

Întrebări arzătoare: De la apa din Curtea de Argeș, la zimbrii din Brăduleț

Vizita Dianei Buzoianu în Argeș vine într-un moment de criză pe mai multe fronturi. Este de așteptat ca oficialul de la București să fie interpelat și pe alte subiecte fierbinți care țin județul în tensiune:

1. Criza apei din Curtea de Argeș: Va interveni Ministerul Mediului pentru a forța o soluție definitivă la stația de tratare?
2. Problema Urșilor: După atacurile repetate, localnicii cer măsuri clare de relocare sau extragere, nu doar sfaturi de „conviețuire”.
3. Zimbrii din Brăduleț: Un alt proiect de reintroducere care a stârnit controverse în rândul fermierilor locali.

Este frumos să vedem vulturi zburând peste Făgăraș, dar sperăm ca ministra Buzoianu să nu plece din județ cu capul în nori. Argeșul are nevoie de echilibru. Nu poți face protecția mediului condamnând localnicii la subdezvoltare sau lăsându-i pradă fiarelor pădurii sub presiunea unor lobby-uri de tip ONG.

Rămâne de văzut dacă Diana Buzoianu va avea curajul să înfrunte „vulturii” politicii locale sau dacă vizita se va rezuma la o ședință foto reușită cu păsările de pradă.

Vom reveni cu detalii și imagini de la fața locului imediat ce delegația ajunge la Rucăr!

În timp ce Consiliul Județean Argeș își lustruiește imaginea online cu poze de arhivă, moștenirea celui mai prolific dramaturg român se transformă în praf și pulbere. Un reportaj recent difuzat de PRO ARGEȘ TV scoate la iveală un adevăr scandalos: Parcul statuar de la Dealul Sasului a devenit un monument al nepăsării naționale.

În Argeș, cultura se mănâncă pe pâine doar în pliantele de promovare turistică și pe site-urile oficiale, acolo unde pixelii nu miros a igrasie și paragină. Realitatea din teren, însă, plesnește peste față orice turist rătăcit pe DN 73: Parcul statuar „Paul Everac”, odinioară mândria Dealului Sasului, a ajuns un monument național al nepăsării, unde singura „piesă de teatru” care se mai joacă este „Așteptându-l pe Godot”… sau, mai exact, așteptând niște fonduri care nu mai vin.

Mândria din birou, mizeria din curte

Consiliul Județean Argeș pare să fi descoperit rețeta succesului administrativ: lauda pe stomacul gol. În timp ce pe portalurile oficiale complexul este prezentat cu un rânjet plin de satisfacție ca fiind un obiectiv de neratat, în realitate, „marii bărbați” ai județului n-au mișcat un deget (sau un leu) pentru a smulge acest loc din ghearele degradării.

Este de o ironie cruntă: avem un Consiliu Județean care se mândrește cu ce a lăsat în urmă Paul Everac, dar care se spală pe mâini mai eficient decât Pilat din Pont atunci când vine vorba de conservare.

Primăria Dâmbovicioara: „Vrem, dar n-avem cu ce”

La nivel local, Primăria Dâmbovicioara privește neputincioasă spre conacul și statuile maestrului. Fără buget pentru a întreține un asemenea colos cultural și fără puterea de a cumpăra amplasamentul, edilii au trecut la singura strategie rămasă: cerșitul instituțional. O scrisoare către Ministerul Culturii, un apel la „mai marii” de la București, în timp ce busturile lui Arghezi, Goga și Iorga privesc în gol, probabil întrebându-se în ce țară au avut neșansa să fie sculptați.

Pe vremuri, prietenii lui Everac sculptau „Nunta Zamfirei” sau „Moartea Căprioarei” pe un blid de mâncare oferit cu drag de soția dramaturgului. Astăzi, autoritățile nu sunt în stare să ofere nici măcar o mână de var sau un cositor de buruieni, deși „mănâncă” bugete grase pe proiecte de imagine.

Un peisaj dezolant

Ce găsim azi la granița județului Argeș? Busturi în agonie cu dramaturgii de piatră care par să vrea să o ia la fugă de pe socluri. Acești „actori” de piatră par să joace în ultima lor piesă: o tragedie despre indiferența statului român față de propriile valori. Încă mai există și fresca celor 100 de actori, o operă unică ce se transformă lent, dar sigur, într-o pată de culoare ștearsă pe un perete scorojit. În ceea ce privește Teatrul de vară, acesta a ajuns un spațiu unde acum „performează” doar vântul și degradarea.

Este revoltător cum cel mai prolific dramaturg român, omul care a dat viață personajelor în peste 140 de piese, este astăzi personajul principal într-o tragedie administrativă de prost gust. În timp ce DN 73 vibrează sub roțile mașinilor, pe marginea drumului, cultura română se sfărâmă sub indiferența unor instituții care știu să prețuiască valorile doar după ce acestea devin istorie… sau praf de piatră.

Ar mai fi ceva de salvat sau așteptăm să cadă și ultima dală de piatră pentru a ridica acolo un alt spațiu comercial „de succes”, eventual cu o terasă unde să sfârîie micii pe gratar și să bubuie manelele din boxe chinezești?

De decenii, turismul argeșean gestionat din păcate de PSD, suferă de aceeași boală cronică: strategii desenate frumos pe hârtie lucioasă, în birouri cu aer condiționat, care nu au nicio legătură cu realitatea drumurilor cu gropi sau cu nevoile stringente ale proprietarilor de pensiuni. Recenta „răzvrătire” a primarului din Dâmbovicioara, Marian Avram, împotriva OMD-ului județean visat de Ion Mînzînă, nu este doar un act de orgoliu politic, ci un diagnostic crunt pus sistemului județean patronat de un partid diagnosticat cu impotență turistică.

În timp ce alte județe numără turiștii, kilometrii de pârtie de ski, hoteluri de 5 stele, trasee turistice impecabile dar și încasările, la Argeș se numără încă dosarele cu șină și anii până la pensie ai marilor experți în turismul de birou sau se negociază ce post mai primește nevasta sau amanta in cadrul birourilor de promovare turistică. Proiectul mult lăudat de presa pupincuristo/fomistă al lui Ion Mînzînă și viitorul „premier” Adrian Bughiu– un OMD județean înființat cu viteza melcului pensionat – a primit exact ce merita: un refuz categoric din partea singurei zone care chiar știe cu ce se mănâncă turismul montan. Primarul Marian Avram a dat semnalul deșteptării: Dâmbovicioara nu vrea să fie „vaca de muls” a unei structuri care face turism din pix, între patru pereți, la Pitești.

Este de-a dreptul ilar să vezi cum Consiliul Județean Argeș „descoperă” importanța unui OMD în 2026, după ce ani de zile potențialul turistic al județului a fost lăsat la voia întâmplării, a procurorilor sau a ruginii, printre drumuri ciuruite și promovări anemice. Să vii acum și să ceri Dâmbovicioarei – stațiune de interes național, nu glumă – să se înscrie la „școala de vară” a Piteștiului, denotă ori o aroganță fără limite, ori o deconectare totală de realitate.

Argumentul primarului Avram este un pumn în masa birocraților: „Turismul se face pe munte, nu în birourile de la Pitești!”. Este o sentință dură pentru armata de funcționari care, probabil, confundă promovarea turistică cu postarea unei fotografii pixelate pe o pagină de Facebook uitată de lume sau administrata de un troll de partid.

Refuzul Dâmbovicioarei de a deveni membru fondator este, în esență, un vot de blam pentru managementul județean tipic PSD. De ce ar accepta o „perlă” a turismului să fie pusă în aceeași oală cu zone care contorizează mai mult turiști electorali sau conduse de obedienți ai marelui partid dovedit, dacă nu incapabil pe zona de turism, chiar extrem de dăunător? Doar pentru ca cineva de la județ să raporteze „succesuri” pe spatele muncii altora?

Marian Avram a înțeles un lucru esențial pe care „baronii” de la centru îl ignoră cu grație: antreprenorul local este partenerul, nu contribuabilul tăcut. Decizia de a crea un OMD local, cu oameni de afaceri care au investit cu suflet și mari sacrificii în pensiuni și facilități, este singura cale logică. Acești oameni nu au nevoie de aprobarea unui referent din Pitești pentru a decide unde să pună un panou publicitar sau cum să curețe un traseu montan. Acești oameni nu sunt obișnuiți să dea un bir anual către stâpanul de la Pitești doar pentru a li se posta niste poze din satele lor de poveste pe niște flyere mult prea scumpe și de multe ori prost gandite.

Dacă Dâmbovicioara spune „pas”, iar alte zone cu greutate îi vor urma exemplul, ce mai rămâne din mărețul plan județean? O structură goală, o altă gaură neagră pentru bugete, unde se vor plăti salarii pentru „specialiști” în strategii pe hârtie.

Fără motoarele de tracțiune ale județului, OMD-ul lui Mînzînă ;i Bughiu va fi ca o mașină de lux fără motor: arată bine în garajul Consiliului Județean, dar nu te duce nicăieri.

Răzvrătirea Dâmbovicioarei este, de fapt, o lecție de economie de piață modernă predată unei administrații obosite dar obișnuite cu centralismul de modă veche. Este momentul ca Piteștiul să înțeleagă că turismul nu se „ordonă” prin hotărâre de consiliu, ci se construiește cu respect pentru cei care stau în prima linie. Până atunci, Dâmbovicioara își vede de drumul ei, lăsând „experții” de la oraș să se joace de-a strategia în liniștea birourilor lor călduțe.

Așadar, primarul Marian Avram a lovit exact unde doare mai tare: „turismul din birou”. Este reproșul clasic al omului care stă în „buza” muntelui și vede cum turiștii vin și pleacă, în timp ce la centru se discută despre logo-uri, strategii de branding și alte concepte abstracte care nu aduc turiști, nu aduc niciun ban în plus în buzunarul antreprenorului local, nu aduc niciun metru de părtie de ski si, vai, vai, nici macar vreo groapă astupată pe drumurile turistice.

Comuna Dâmbovicioara, una dintre „bijuteriile” turismului argeșean și stațiune de interes național, refuză să intre în rândul Organizației de Management al Destinației (OMD) Argeș. Primarul Marian Avram a lansat un atac dur la adresa conducerii județului, taxând „inființarea tardivă” a structurii și modul în care se dorește gestionarea turismului din birourile de la Pitești.

În timp ce Consiliul Județean Argeș încearcă să coaguleze o structură de promovare a turismului la nivel județean, una dintre cele mai importante voci din domeniu spune „Pas”. Marian Avram, primarul comunei Dâmbovicioara, a declarat pentru PRO ARGES TV că a declinat oficial oferta de a deveni membru fondator al noului OMD.

„Turism de birou” vs. Realitatea din teren

Motivul principal al refuzului este viziunea diferită asupra modului în care ar trebui promovat potențialul zonei. Primarul Avram nu s-a ferit de cuvinte, criticând abordarea administrativă a Piteștiului:

„Nu văd cu ochi buni această inițiativă venită atât de târziu. Unii încearcă să facă turism exclusiv din birourile de la Pitești, or realitatea din teren este cu totul alta”, a punctat edilul.

Dâmbovicioara este una dintre cele doar două stațiuni de interes național din județul Argeș, ceea ce îi oferă un statut special și, implicit, o mai mare independență în deciziile de dezvoltare.

Planul B: OMD Local cu antreprenorii din zonă

În loc să se alinieze proiectului județean, Marian Avram mizează pe o strategie „firul ierbii”. Acesta a anunțat că Dâmbovicioara își va înființa propriul OMD local, bazat pe o colaborare directă cu cei care investesc în zonă.

• Obiectiv: Crearea unei structuri agile, axată strict pe nevoile stațiunii.
• Parteneri: Cooptarea tuturor întreprinzătorilor locali cu afaceri în turism.
• Avantaj: Fondurile și deciziile de promovare vor rămâne în comunitate, fără a trece prin filtrul birocratic județean.

Ce înseamnă asta pentru turismul din Argeș?

Refuzul Dâmbovicioarei reprezintă o lovitură de imagine pentru proiectul susținut de Ion Mînzînă, având în vedere că o structură județeană de turism fără unul din cele mai importante puncte de atracție din zona de munte pare incompletă. Rămâne de văzut dacă și alte localități cu potențial turistic vor urma exemplul de independență al comunei Dâmbovicioara sau dacă OMD-ul județean va reuși să „sugă” la țâța bugetelor sărăcite ale primăriilor.

Ziarul PROFIT vă prezintă astăzi cum se scurg banii voștri, ai argeșenilor, către asociații și uniuni de unde singurele beneficii palpabile par a fi excursiile și „statutul” de membru pentru câțiva aleși din conducerea județului. În timp ce drumurile județene cer investiții, Consiliul Județean (CJ) Argeș plătește anual sume colosale pentru a face parte din diverse structuri care, în realitate, aduc beneficii exclusive doar câtorva „marța-logi” din instituție.

Taxa pe „imagine”: Iată lista banilor aruncați pe fereastră

Am centralizat costurile anuale pe care CJ Argeș le achită pentru a figura pe lista membrilor în diverse structuri. Cifrele sunt amețitoare:

Luxul de a fi „membru” pe spatele contribuabilului – „Investiții” în orgolii, nu în județ

Cea mai mare felie, 32.000 de euro, merge către UNCJR, un for unde șefii de județe se întâlnesc să discute politică pe banii voștri. O altă „gaură neagră” este cotizația de 20.000 de euro pentru OMD Regatul Argeșului, urmată de cei 15.000 de euro vărsați anual către ADI Molivișu — un proiect care a devenit deja sinonim cu eșecul administrativ și cu banii înghițiți de munte fără niciun rezultat concret pentru turiști.

Nici dorința de „rafinament” internațional nu este ieftină. Peste 8.000 de euro sunt alocați anual pentru a fi „europeni” și „francofoni” pe hârtie. În realitate, aceste sume nu se întorc în județ sub formă de proiecte, ci sub formă de deconturi pentru cazări și diurne pentru o mână de privilegiați din CJ.

Nota de plată finală: Aproape 400.000 de lei pe an

Trăgând linie, vorbim despre un total de 76.850 de euro (aproximativ 380.000 de lei) pe care CJ Argeș îi plătește anual doar pentru a fi „în club”. Este o sumă cu care s-ar fi putut dota cabinete medicale școlare sau s-ar fi putut cofinanța proiecte de infrastructură mică.

În schimb, banii voștri finanțează mândria unor funcționari de a purta ecusoane la congrese și adunări generale unde singura realizare este fotografia de grup dar nimic concret in beneficiul județului.

În timp ce drumurile județene cer îndurare, iar turismul real trage să moară, conducerea PSD a Consiliului Județean Argeș a decis că e momentul pentru un spectacol de magie: transformarea unei simple cotizații anuale într-o „mare realizare” europeană. Jurnalistul Iulian Uță a tras cortina de pe acest exercițiu de tupeu administrativ, demascând o minciună gogonată, servită pe tavă de o presă gata oricând să confunde propaganda cu informarea.

„Calificarea” care a costat cât un apartament

Ieri, trompetele de serviciu ale CJ Argeș anunțau cu fast că „Argeșul s-a calificat în competiția Destinația Anului 2026”. Sună eroic, nu-i așa? Realitatea este însă mult mai prozaică și are miros de birocrație scumpă.

Nu este vorba despre nicio selecție bazată pe merit, ci despre o banală listă de înscrieri gestionată de Uniunea Națională a Consiliilor Județene din România (UNCJR). Pentru a avea „privilegiul” de a apărea pe această listă, argeșenii plătesc din buzunarul lor o cotizație anuală de 32.000 de euro. Practic, „martalogii” din fruntea județului, Mînzînă și Bughu au plătit biletul de intrare la o tombolă online și ne-au vândut-o drept medalie de aur.

Paradoxul Argeșean: Săraci la târguri, „baroni” la cotizații

Cifrele scot la iveală o ipocrizie monumentală. În ultimii ani, când a venit vorba despre promovarea reală a județului la Târgurile Internaționale de Turism – acolo unde chiar vin turiști cu bani și agenții de turism – CJ Argeș s-a plâns constant că „nu are 10.000 de euro” pentru a aprticipa la evenimente cu adevarat profitabile pentru turimul local și mult mai eficiente decat un concurs online de acest gen care nu aduce niciun plus turismului local.

Totuși, când vine vorba de UNCJR și de umflarea propriului ego prin concursuri de popularitate pe Facebook, s-au găsit imediat 32.000 de euro.

Curtea de Argeș: Perla coroanei… cu lacătul pe poartă

Culmea penibilului este atinsă prin nominalizarea orașului Curtea de Argeș. În timp ce șefii județului se bat cu pumnul în piept prin comunicate, realitatea din teren îi contrazice brutal:

• Infrastructură: Un dezastru care alungă orice vizitator înainte să apuce să deschidă harta.
• Monumente Închise: Principalele obiective istorice, care ar trebui să fie motoarele turismului, sunt închise publicului în acest an.
• Semnalizare: Inexistentă sau demnă de anii ’90.

Să promovezi Curtea de Argeș ca „destinația anului” în condițiile actuale este ca și cum ai vinde o mașină fără roți drept bolid de Formula 1. Mai mult, martalogii au trimis si linkul de prezentare al Curtii de Argeș oras turistic. PENIBIL marca PSD: site-ul facut de vreun amator se deschide cu povestea unui cetatean ucrainean, nu a vreunui basarab.

Concluzia este una simplă: avem de-a face cu un nou episod din serialul „Prostirea poporului cu presa pupincuristă”, plătit de Bughiu și Mînzînă din taxele și impozitele celor care încă mai speră că Argeșul va ieși din zodia administrativă a minciunii.