​Inima începe să bată mult mai repede decât ar trebui, iar respirația devine necontrolată și sacadată, în timp ce ești cuprins de frică, neliniște extremă sau disconfort intens. Acestea sunt câteva dintre simptomele atacului de panică – imprevizibile uneori –, ce-i pot purta, pe cei care le experimentează, printr-un labirint înspăimântător. Ce sunt atacurile de panică, care sunt factorii declanșatori, cum să le facem față și cum ne poate ajuta terapia cognitiv-comportamentală, aflăm de la dr. Păun Radu Mihai, medic specialist Psihiatrie în cadrul centrului de excelență MindCare, parte a Grupului MedLife.

Dr. Păun Radu MihaiFoto: MedLife

Aproximativ 13,9% dintre adulții din România suferă cel puțin un atac de panică de-a lungul vieții. Astfel, acestea pot apărea în viața oricui, la un moment dat, indiferent de sex sau vârstă. Episoadele de anxietate intensă, apărute brusc și însoțite de manifestări fizice, pot avea un impact semnificativ asupra stării emoționale, fizice și sociale. Cât poate dura un astfel de episod? Ei bine, de la câteva minute până la jumătate de oră la intensitatea sa maximă, însă un grad de disconfort psihic sau fizic poate persista chiar mai multe ore.

De cele mai multe ori, atacul de panică se instalează treptat, iar unele semne pot apărea cu până la o oră înaintea atacului propriu-zis. „Acestea pot include sentimentul de frică sau senzația de pericol iminent ori de pierdere a controlului, sau acuze fizice, precum senzația de sufocare sau de nod în gât,amorțeala la nivelul membrelor, bătăile accelerate ale inimii, tremuratul sau amețeala”, precizează dr. Păun Radu Mihai.

Panica este un răspuns adaptativ de supraviețuire

Asemeni unui sistem de alarmă, atacurile de panică pot părea că ne pregătesc corpul pentru luptă sau chiar pentru fugă, deși nu există niciun pericol real. Potrivit medicului, în condiții normale, panica este un răspuns adaptativ de supraviețuire. Aceasta poate fi declanșată de percepția unei amenințări externe iminente (de exemplu, atacul unui prădător), dar și de anumiți stimuli interni (creșterea nivelului de CO2 din sânge). „Panica este însoțită de răspunsuri comportamentale și fizice ce au ca scop mobilizarea rezervelor de energie pentru a putea gestiona pericolul [1]. În acest sens, atacurile de panică pot fi comparate cu «alarme false», apărute atunci când instinctele obișnuite de supraviețuire sunt active fie prea des, fie prea puternic [2]”, explică specialistul.

Și persoanele care suferă de fobii pot avea atacuri de panică în urma expunerii la obiectul fobiei (înălțimi, spații închise, vorbit în public etc.) sau atunci când anticipează expunerea la acel obiect. „Alteori, factorul declanșator nu poate fi identificat cu exactitate. Printre cauzele potențiale se numără stresul, consumul de cafeină, alcool sau substanțe cu efect stimulant, inclusiv anumite medicamente, precum metilfenidatul (Concerta) prescris pentru ADHD, antiastmatice, precum Salbutamolul (Ventolin), corticosteroizi (Medrol, Dexametazona), hormoni tiroidieni (Euthyrox) sau antiparkinsoniene (Levodopa)”, subliniază medicul.

Cum pot fi gestionate atacurile de panică

Pentru că pot fi înfricoșătoare și se pot întâmpla în orice moment, este important să știm cum calmăm atacurile de panică. Dr. Păun Radu Mihai menționează că una din cele mai simple și eficiente tehnici ce poate fi aplicată atunci când apar primele semne este respirația controlată[3]: „Deși nu oprește întotdeauna atacul de panică, aceasta ameliorează simptomele acestuia și îi scurtează durata. Persoana trebuie să inspire profund și lent, pe nas, timp de 2-3 secunde, apoi să își tină respirația pentru 4 secunde. Apoi, va expira lent și controlat pe gură pentru 6 secunde în timp ce își ține ambele mâini pe abdomen”.

Însă pentru a obține rezultate optime, tehnica trebuie exersată și în afara atacurilor de panică, de preferat, inițial cu ajutorul unui psihoterapeut. Respirația controlată poate fi combinată cu tehnici de grounding, ce au ca scop, spune medicul, distragerea de la senzațiile generate de atacul de panică: „Cea mai comună metodă este tehnica 5-4-3-2-1, în care persoana trebuie să își concentreze atenția către obiectele din mediul înconjurător, numind, pe rând, 5 obiecte pe care le poate vedea, 4 obiecte pe care le poate atinge, 3 sunete pe care le poate auzi, 2 obiecte pe care le poate mirosi și 1 gust pe care îl simte.”

Cum poţi ajuta o persoană care face un atac de panică

Acordarea primului ajutor în cazul unui atac de panică poate ajuta persoana respectivă să treacă mai rapid peste această experienţă, iar tehnicile sunt simple şi nu necesită pregătire de specialitate. Iată câteva moduri prin care poți ajuta pe cineva care se confruntă cu un atac de panică:

• Vorbește calm
• Folosește propoziții concise și clare
• Rămâi liniștit și răbdător
• Nu te lăsa acaparat de panică

Potrivit medicului, este esențial să i se explice persoanei că se confruntă cu un atac de panică, fără a minimaliza teama resimțită: „Ea trebuie să fie asigurată de faptul că, deși frica și celelalte senzații resimțite par foarte reale, ele nu îi pun în pericol viața. De asemenea, este important să i se transmită că este în siguranță și că starea va trece în câteva minute [4].”

Efectele pe termen lung

Atacurile de panică pot avea o varietate de efecte pe termen lung asupra sănătății mentale și fizice. Acestea pot varia în funcție de frecvența și severitatea episoadelor, precum și de modul în care sunt gestionate și tratate. „Din punct de vedere al sănătății psihice, a fost observată o asociere puternică între tulburarea de panică și depresie [5], precum și alte tulburări legate de anxietate [6]. Mai mult, un studiu recent a raportat faptul că riscul de suicid în rândul persoanelor cu tulburare de panică este aproape de 5 ori mai mare decât în populația generală [7]”, explică dr. Păun Radu Mihai.

Din perspectiva sănătății fizice, spune specialistul, consecințele pe termen lung sunt mai puțin clare. Cele mai multe studii pe această temă privesc legătura cu afecțiunile cardiovasculare: „Deși anumite studii au arătat o asociere între condiții precum aritmiile, boala coronariană ischemică sau hipertensiunea și tulburarea de panică [8], nu există suficiente dovezi pentru a putea stabili o relație clară de cauzalitate [9].” În mod similar, deși boli precum sindromul de intestin iritabil, ulcerul peptic sau astmul par a fi mai frecvente la persoanele cu tulburare de panică [5], medicul susține că nu avem suficiente date pentru a putea concluziona că acestea ar fi în mod direct corelate.

„Aproximativ 13,9% dintre adulții din România suferă cel puțin un atac de panică de-a lungul vieții [10]. Studiile epidemiologice au arătat o frecvență mai mare în rândul persoanelor de sex feminin și în rândul tinerilor, debutând, cel mai frecvent, între 21 și 34 de ani [11]. Persoanele cu istoric personal sau familial de depresie sau anxietate reprezintă, de asemenea, un grup vulnerabil [6].”

Tratamentul – cu și fără medicamente

Atunci când sunt suficient de severe sau frecvente, atacurile de panică necesită tratament. Acesta constă din asocierea psihoterapiei cognitiv-comportamentale cu medicația.

Terapia cognitiv-comportamentală are ca scop familiarizarea pacienților cu natura tulburării și dezvoltarea unui set de strategii pentru mai buna gestionare a atacurilor de panică și a gândurilor și credințelor legate de ele. „Psihoterapia presupune ședințe individuale de o oră, în care terapeutul și pacientul explorează strategii de contracarare a atacurilor de panică și a anxietății”, precizează medicul. În general, ședințele se desfășoară o dată pe săptămână timp de 12-14 săptămâni, însă durata procesului poate varia în funcție de nevoile și preferințele pacientului.

„Psihoterapia presupune ședințe individuale de o oră, în care terapeutul și pacientul explorează strategii de contracarare a atacurilor de panică și a anxietății”, precizează medicul. În general, ședințele se desfășoară o dată pe săptămână timp de 12-14 săptămâni, însă durata procesului poate varia în funcție de nevoile și preferințele pacientului.

„Există şi suficient de multe opțiuni farmacologice pentru tratarea tulburărilor de panică, dar acestea ar trebui recomandate de un specialist, în acord cu nevoile persoanei, ţinând cont şi de istoricul medical al fiecărei persoane”, mai spune psihiatrul.

La MedLife, în cadrul centrului de excelență MindCare, pacienții de toate vârstele pot beneficia de servicii complete de psihiatrie și psihoterapie. „Psihoterapeuții MindCare sunt certificați la nivel european, oferind programe variate de psihoterapie, ce includ atât psihoterapie cognitiv-comportamentală, cât și de alte orientări, precum psihanaliza, psihoterapie integrativă și sistemică, psihoterapie analitică jungiană, psihoterapie sistemică de cuplu și familie etc.”, subliniază dr. Păun Radu Mihai. Acestora li se alătură o echipă de medici psihiatri pregătiți conform celor mai înalte standarde profesionale, pentru a asigura o abordare individualizată pentru fiecare pacient.

Activitatea fizică regulată reduce anxietatea

Pe lângă terapie şi medicamente, există o varietate de tehnici și strategii care pot aduce beneficii când vine vorba de gestionarea anxietății. Potrivit medicului, datele arată că una dintre cele mai eficiente metode este activitatea fizică regulată, fiind indicat un regim de efort moderat de 20-30 de minute de alergat sau 60 de minute de mers sau un efort echivalent, cel puțin 4 zile pe săptămână [12]: „În plus, activitatea fizică are efect antidepresiv și reduce semnificativ riscul de afecțiuni cardiovasculare. Yoga poate fi utilă în gestionarea anxietății atunci când este practicată regulat, preferabil 5 zile pe săptămână [13].” Tehnicile de meditație și mindfulness, pe care pacientul le poate învăța cu ajutorul psihoterapeutului, pot avea și ele un efect benefic și pot fi combinate cu ușurință cu alte metode de relaxare precum yoga [12].

***

Citește și alte articole informative, pe subiecte medicale, în secțiunea Facem România bine.

Acest articol este susținut de MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România, și își propune să fie o sursă de informare și inspirație pentru o viață sănătoasă și echilibrată.

Sănătatea reprezintă principala sursă de fericire a românilor. La MedLife, fericirea oamenilor ne bucură și ne motivează să oferim soluții medicale la cele mai înalte standarde.

Indiferent de specialitate, la MedLife găsești oricând medici buni, a căror expertiză este completată de cele mai avansate tehnologii din domeniul medical și o infrastructură modernă, asigurând o îngrijire personalizată fiecărui pacient.

Află mai multe detalii despre toate serviciile pe https://www.medlife.ro/

Articol susținut de MedLife

Bibliografie:

[1] P. L. Johnson, L. M. Federici, and A. Shekhar, “Etiology, triggers and neurochemical circuits associated with unexpected, expected, and laboratory-induced panic attacks,” Neurosci Biobehav Rev, vol. 46, no. P3, pp. 429–454, Oct. 2014, doi: 10.1016/J.NEUBIOREV.2014.07.027.

[2] “Panic Disorder: When Fear Overwhelms – National Institute of Mental Health (NIMH).” Accessed: Apr. 27, 2024. [Online]. Available: https://www.nimh.nih.gov/health/publications/panic-disorder-when-fear-overwhelms

[3] B. Banushi et al., “Breathwork Interventions for Adults with Clinically Diagnosed Anxiety Disorders: A Scoping Review,” Brain Sci, vol. 13, no. 2, Feb. 2023, doi: 10.3390/BRAINSCI13020256/S1.

[4] C. M. Kelly, A. F. Jorm, and B. A. Kitchener, “Development of mental health first aid guidelines for panic attacks: A Delphi study,” BMC Psychiatry, vol. 9, no. 1, p. 49, Aug. 2009, doi: 10.1186/1471-244X-9-49/TABLES/2.

[5] Y. H. Chen and H. C. Lin, “Patterns of psychiatric and physical comorbidities associated with panic disorder in a nationwide population-based study in Taiwan,” Acta Psychiatr Scand, vol. 123, no. 1, pp. 55–61, Jan. 2011, doi: 10.1111/J.1600-0447.2010.01541.X.

[6] R. C. Kessler, T. C. Wai, R. Jin, A. M. Ruscio, K. Shear, and E. E. Walters, “The epidemiology of panic attacks, panic disorder, and agoraphobia in the National Comorbidity Survey Replication,” Arch Gen Psychiatry, vol. 63, no. 4, p. 415, Apr. 2006, doi: 10.1001/ARCHPSYC.63.4.415.

[7] H. M. Chang et al., “Premature death and causes of death among patients with panic disorder and comorbid psychiatric disorders: A nationwide cohort study,” J Psychiatr Res, vol. 148, pp. 340–347, Apr. 2022, doi: 10.1016/J.JPSYCHIRES.2022.02.006.

[8] K. Walters, G. Rait, I. Petersen, R. Williams, and I. Nazareth, “Panic disorder and risk of new onset coronary heart disease, acute myocardial infarction, and cardiac mortality: cohort study using the general practice research database,” Eur Heart J, vol. 29, no. 24, pp. 2981–2988, Dec. 2008, doi: 10.1093/EURHEARTJ/EHN477.

[9] S. Machado, F. Sancassiani, F. Paes, N. Rocha, E. Murillo-Rodriguez, and A. E. Nardi, “Panic disorder and cardiovascular diseases: an overview,” International Review of Psychiatry, vol. 29, no. 5, pp. 436–444, Sep. 2017, doi: 10.1080/09540261.2017.1357540.

[10] P. de Jonge et al., “Cross-national epidemiology of panic disorder and panic attacks in the world mental health surveys,” Depress Anxiety, vol. 33, no. 12, pp. 1155–1177, Dec. 2016, doi: 10.1002/DA.22572.

[11] J. M. De Lijster et al., “The Age of Onset of Anxiety Disorders: A Meta-analysis,” Can J Psychiatry, vol. 62, no. 4, p. 237, Apr. 2017, doi: 10.1177/0706743716640757.

[12] J. Sarris et al., “Complementary Medicine, Exercise, Meditation, Diet, and Lifestyle Modification for Anxiety Disorders: A Review of Current Evidence,” Evid Based Complement Alternat Med, vol. 2012, p. 20, 2012, doi: 10.1155/2012/809653.

[13] G. Kirkwood, H. Rampes, V. Tuffrey, and J. Richardson, “Yoga for anxiety: a systematic review of the research evidence,” Br J Sports Med, vol. 39, pp. 884–891, 2005, doi: 10.1136/bjsm.2005.018069.

Articol susținut de MedLife