Se mandreste ca e tigan si ca traieste in strada, asta chiar daca in ultimii ani a devenit un personaj marcant in Spania, acolo unde si-a creat o notorietate maxima. In timp ce presa spaniola il lauda si il aduce periodic in prim plan, presa din Romania l-a ignorat total. Este unul dintre cei mai cunoscuti activisti din Spania si ceea ce a facut el in sprijinul persoanelor defavorizate va ramane mult timp de-aci incolo in memoria spaniolilor.  O cautare simpla pe google doar cu numele sau ne arata cat de cunoscut este in Spania si cat de putin in tara sa de bastina.  A sarit la gatul premierului spaniol catalogandu-l mafiot, a protestat gol in fata Parlamentului Andaluz, a certat viguros conducerea bisericii catolice sau a organizat proteste in strada impotriva coruptiei care a sugrumat sansa la un viitor mai bun al clasei defavorizate.

Il cheama Lagarder Danciu si nu ii este rusine sa spuna ca este tigan si om al strazii in acelasi timp. Nu are o locuinta dar are un caracter puternic si o ambitie greu de cuantificat. S-a nascut in Corabia, judetul Olt si, pana sa paraseasca Romania, a crescut prin orfelinate. Satul de manevrele din tara, scarbit de o nepoata a unui senator PSD, in 2004 a parasit tara. Ultimul contact cu Romania l-a avut chiar la vama, acolo unde a incasat o bataie sora cu moartea de la vamesii nemultumiti ca nu si-au primit spaga. Departe de tara, Lagarder a continuat sa creada intr-o lume mai buna, chiar daca a fost hulit pentru ca e roman sau tigan, fiind nevoit la un moment dat sa se dea drept francez pentru a scapa de injuraturi si jigniri rasiale. A invatat, s-a perfectionat, a suferit  si, prin felul sau de a fi, a intrat la sufletul tuturor celor napastuiti de soarta, fie ca au fost imigranti romani, tigani, homosexuali, fie ca au fost saracii Spaniei sau Portugaliei. In scurt timp a capatat suficienta notorietate cat sa candideze la alegerile locale din Spania ca independent, asta desi in campanie  singur se recomanda a fi un om al strazii. In ultimi doi ani multitudinea protestelor sale dar si  implicarea activa in viata comunitatilor defavorizate din Spania l-au adus in prim planul vietii sociale din peninsula devenind un personaj cu mare notorietate, un om urît de politicieni dar iubit de cei din patura de jos a societatii. 

Zilele trecute, dupa indelungi cautari, l-am gasit pe Lagarder. Pe strada, desigur, la un protest spontan langa Sevilla,  acolo unde ne-a si acordat urmatorul interviu, primul dat de el presei din Romania.

Va recomand ca inainte de a citi interviul sa urmariti cu atentie cele doua clipuri video de mai jos. Veti intelege cu mult mai bine marturisirile lui Lagarder Danciu.

 
Iulian Uţă: La 20 de ani, prin 2002, ai provocat un cutremur în Slatina, la Centrul de Plasament „Zorile”. La scurt timp după asta, ai plecat din ţară. Ce te-a împins să faci acest lucru sau mai exact ce sau cine te-a izgonit din ţara în care puteai face ceea ce faci acum în Spania? Sa spunem ca atunci, i-ai trimis un e-mail baronesei Nicholson, i-ai scris, pe computerul personal, primului ministru, Adrian Năstase, ai făcut-o hoaţă pe ex-directoarea Centrului de Plasament „Zorile“ din Slatina…. Apoi, brusc ai dispărut din peisaj. De ce ?

Lagarder Danciu: Am părăsit ţara cu mare durere însă nu puteam să mai suport atitudinea ţării mele cu privire la rromi şi homosexuali, comunitatile cele mai prigonite ale Romaniei. Am luat decizia imediat, scârbit de corupţia din ţară însă nu mi-am imaginat că în Spania sau în Portugalia o să mă lovesc de atitudini negative faţă de români, în special contra rromilor din România. Înainte de a părăsi ţara m-am implicat mult şi am denunţat corupţia din centrele de plasament din Olt, am luptat cinci ani contra Consiliului Judeţean, Protecţia Copilului şi, în luna august din anul 2004, am intrat într-un sediu partidului socialist unde era premierul Adrian Năstase şi le-am strigat ca sunt corupţi şi că ne dau alimente expirate în centrele de plasament. Am dispărut obosit să mă lupt cu birocraţia din Olt unde partidul socialist controla toate contractele şi făcea afaceri cu banii publici. Directoarea de la centrul de plasament “Zorile” din Slatina, era fiica unui senator din guvernul României şi a fost destul de greu să lupt cu ea şi să o dăm afară din sistemul de protecţie al copilului. Cu ajutorul ziarelor locale am reuşit să o dăm afară pe ea şi pe Cristina Pătru, fosta directoare generală a protecţiei copilului care folosea muncitorii de la orfelinat pentru a-şi construi o vilă. Muncitorii care ridicau casa mâncau mîncarea copiilor de la centrele de plasament din Slatina iar copiii mâncau conserve expirate.

I.U. De regulă, românii pleacă în Spania la cules de căpşuni sau pentru a munci pentru un salariu mai bun, pentru a-şi face cât de cât o situaţie materială mai bună. Eşti de peste 12 ani plecat din România şi, teoretic, ar trebui să ai o situaţie materială de invidiat. Aşa este? Ai putea să ne detaliezi condiţia ta actuală de stranier? Ai vilă, piscină, maşină de lux sau alte bogăţii spirituale?

L.D. În România s-a vândut ideea că în străinătate oamenii se imbogăţesc şi nu este adevărat. Când am ieşit din ţară în vara anului 2005 am văzut cu ochii mei cum poliţia de frontieră cerea mită oamenilor care călătoreau cu mine şi i-am denunţat şi au început să mă lovească cu pumnii pentru acest lucru. Le cereau oamenilor 50€ pentru a putea trece vama, fapt ce l-am denunţat ministerului de interne din ţară. În Portugalia am căzut într-o reţea care folosea românii la muncă în agricultură fără contracte şi am denunţat de asemenea la poliţia din Portugalia acea firmă care exploata românii. În Spania, la început, am muncit în agricultură fără contract de muncă însă în cele din urmă, cu ajutorul unei profesoare, am putut să ies din cercul acesta. Am începtut să lucrez într-un hotel şi în acelaşi timp studiam un master în Mediere Socială. În doi ani, guvernul spaniol mi-a recunoscut studiile universitare şi m-am deplasat în oraşul Sevilla pentru a căuta de muncă în profesia mea, ca asistent social. Nu a fost uşor pentru că în Spania am descoperit imediat reacţia negativă împotriva românilor şi rromilor. Nimeni vroia să-ţi închirieze o cameră sau să-ţi dea de muncă pentru că erai român şi aşa am început să zic că sunt francez datorită numelui de Lagarder. Am lucrat la poliţie ca traducător unde am văzut cu ochii mei abuzurile împotriva rromilor din România, ca profesor în 24 licee unde se segregau copiii rromi din România şi am denunţat organizaţiile ţigăneşti din Spania pentru că foloseau fondurile publice în afaceri familiare şi aşa am ajuns in stradă. Cu aceste organizaţii am luptat 5 ani şi în cele din urmă am reuşit să demonstrez tribunalului din Sevilla corupţia acestor organizaţii familiare. Niciodată nu m-au interesat banii, mă interesează lupta pentru justiţia socială pentru colectivele marginale şi acum, după 12 ani în Spania, sunt în stradă şi lupt pentru oamenii fără adăpost din această ţară. Este necesară această luptă pentru că în Spania românii mereu au avut o imagine negativă creată şi cu acest activism multă lume de aici a început să-şi dea seama că suntem un popor de oamenii curajoşi.
I.U.Eşti un activist pentru apărarea persoanelor fără adăpost cunoscut în Spania. De ce a trebuit să vină un român să lupte pentru drepturile acestora?
L.D. Mă consider un cetăţean al lumii, m-am născut în România şi acum locuiesc pe străzile din Spania unde încerc în fiecare zi să fac dreptate. Nu este uşor, mulţi lipsiţi de empatie şi nu înţeleg situaţia oamenilor din stradă. Mereu ne relaţionează cu drogurile şi alcoolul însă sunt oameni care au muncit şi au fost expulzaţi de către sistem pentru că nu au capacitate de consum. Sistemul capitalist este pervers, ajută acei oameni care consumă şi pedepseşte acei oameni care au rămas fără forţă de muncă. Este trist, însă realitatea demostrează adevarata faţă a capitalismului care devorează tot în jurul lui. În Spania nu este agreată ideea că un activist român luptă pentru drepturile spaniolilor din stradă şi mă acuză în fiecare zi că sunt rebel social, nimeni din această ţară nu i-a zis în faţă premierului spaniol că este un mafiot şi cred că toţi trebuie să reflectăm pentru a ne da seama că suntem oameni şi că lucrul mai important sunt ideile şi nu frontierele care ne separă.
I.U. De ce nu ai făcut lucrul ăsta în România, sau consideri cumva că România stă mult mai bine la capitolul oameni ai străzii?

L.D. În România am luptat pentru drepturile copiilor din orfelinate, am denunţat pe arhiepiscopul Irinel care fura fondurile europene destinate pentru rromii din satele marginale ale judeţului Olt. Am denunţat politicienii corupţi din judeţul Olt care făceau afaceri cu copiii din orfelinate…România este într-o situaţie de sărăcie absolută datorită corupţiei, în străinătate mă întâlnesc cu mulţi români care au părăsit ţara cu speranţa de a putea lucra în condiţii optime. Oameni fără case, în stradă, există în toate oraşele din lume şi în România ai mai mulţi oameni fără adăpost. Însă în Spania mulţi ocupă locuinţele băncilor care le-au furat casele. Este inadmisibil faptul că în secolul XXI milioane de oameni se văd nevoiţi să doarmă în stradă iar instituţiile publice nu sunt în stare de a da soluţii acestor oameni ai străzii.

I.U Pe reţele de socializare te prezinţi ca a fi activist, gay, ţigan, ateu. Cu care din etichetele astea te mândreşti cel mai mult şi de ce? În timpul şi după protestele tale arhicunoscute ai fost înjurat că eşti român, ţigan sau activist?

L.D. Mă mândresc cu toate aceste etichete, este necesară vizibilitarea acestor etichete pentru ca societatea să poata lua cunoştinţă ca noi existam. Atât homosexualii cât şi ţiganii sunt colective marginalizate care suferă şi este important pentru mine a da vizibilitare acestor etichete. În ceea ce priveşte eticheta de “ATEU” o folosesc deoarece cred cu toată fiinţa mea că Dumnezeu nu există, instituţiile religioase sunt împotriva libertăţii totale a omului şi cred într-o societate în care cetăţenii pot fi liberi şi nu prostiţi de religii.

I.U. Esti mulţumit de rezultatele activiăţii tale ? După proteste apar şi satisfacţii ?

L.D. Sunt mulţumit, într-un an am reuşit să arătăm situaţia oamenilor care trăiesc pe străzile din Spania. 50.000 persoane dorm în stradă în fiecare noapte şi până nu am ajuns în stradă nu mi-am dat seama de ce se întâmplă acolo. Serviciile sociale publice din Spania în ultimii 10 ani s-au privatizat şi organizaţiile non guvernamentale fac afaceri cu sărăcia oamenilor din stradă. Rezultatele încep să apară însă nu ne mulţumim până nu se dau soluţii pentru toţi oamenii din stradă. 40% din oamenii care dorm în stradă în Spania sunt cetăţeni români şi ambasada şi consulatele care au fost informate nu fac nimic. Au bani pentru a cumpăra maşini de lux şi nu ajută românii care au lucrat în Spania pentru a ajunge în România.
I.U. Dincolo de toate, eşti român. De ce nu aderi la una din organizaţiile politice româneşti care are organizate filiale şi în Spania, ţara unde trăiesc foarte mulţi români?

L.D. Nu cred în partidele politice, cred în voluntatea cetăţenilor care vor să schimbe lucrurile. Aici organizaţiile politice îşi aduc aminte de români în campania electorală. Suntem 2 milioane de români în Spania şi nu ne simţim sprijiniţi de către politicieni. Cred că este important să ne organizăm şi să cerem drepturile noastre, în Spania suntem văzuţi rău şi este important sa existe o mişcare socială care să apere identitatea şi cultura poporului român.
I.U. În România, avem un preşedinte de etnie germană, un premier pe catalogat ca fiind jumătate francez…. Cum vezi tu în contextul ăsta România? Eşti tentat, există motive care să te facă să te întorci în ţară şi să îţi continui activitatea aici?

L.D. Mă simt mândru de România in privinta acestui aspect, suntem un exemplu pentru multe ţări. Spania pentru a avea un ministru sau preşedinte român necesită mult timp. În contextul actual cred că este important dialogul pentru a nu cădea în jocul populismului împotriva migraţiei. Multe ţări din Uniunea Europeană au tratat ţara noastră nedrept şi politicienii noştri nu au fost în stare să se mobilizeze şi să apere interesele românilor din străinătate.

I.U. În decembrie în România au loc alegeri parlamentare. Crezi că rezultatul acestora va schimba în bine ţara? Ai primit cumva vreo oferta de a candida pe listele din diaspora ale vreunui partid?
L.D. Nu cred în sistemul politic actual, nu reprezintă interesele cetăţenilor. Rezutatul nu va schimba nimic, politicienii nu decid nimic, sunt băncile şi mari afacerişti care decid cursul politic, este aşa de trist!
I.U. Premierului spaniol i-ai spus în faţă că are legătură cu mafia la fel şi multor politicieni din Spania. Dacă te-ai întâlni cu premierul României sau cu politicienii României, ce le-ai spune ?

L.D. În aprilie 2014 am participat la o întâlnire unde s-a discutat situaţia Rromilor din Europa şi am vorbit cu preşedintele Băsescu şi l-am responsabilizat pentru faptul că milioane de români au trebuit să iasă din ţară… Ce credeti ca a facut ? Nu i-a pasat si a plecat repede fără să-mi răspundă. Politicienilor din România le-aş spune că sunt nişte corupţi şi Ponta care a plagiat doctoratul un iresponsabil şi corupt ca şi Năstase şi Băsescu, un mare mafiot.

I.U. Dacă mâine ţi s-ar oferi postul de director la Centrul de Plasament „Zorile” din Slatina ai fi dispus să te reîntorci în România?

L.D. Nu ştiu sigur dacă l-as accepta, au trecut mulţi ani şi în Spania mă simt ca acasă. Însă, cu siguranţă, ştiu că la bătrâneţe mi-aş dori să mă întorc la Corabia, oraşul unde am copilărit ca să pot ajuta şcolile.

I.U. Când îl vom vedea pe Lagarder Danciu protestând şi în Parlamentul României sau pe străzile din Bucureşti aşa cum o face în Spania?

L.D. Activismul pentru drepturile umane este internaţional, m-au invitat în Franţa şi mi-ar plăcea să lupt pentru drepturile oamenilor străzii din România. La fel, mi-ar placea si as fiu tentat sa fac in Romania ceea ce fac acum in Spania dar e greu in tara mea, unde se protesteaza in exces pe facebook si mai putin in strada….