Conecteaza-te cu noi

NATIONAL

Interviu cu regizorul „Trei kilometri până la capătul lumii”, filmul românesc premiat la Cannes: „Problema mea cu lumea este că există oameni care preferă să aibă doar certitudini, știu ei mai bine cum stă treaba”

Publicat

in

​Inspirat din povestea tragică a unui viol, filmul românesc „Trei kilometri până la capătul lumii” a fost premiat în 2024 la Cannes. Regizorul Emanuel Pârvu a vorbit într-un interviu pentru HotNews.ro despre lumea pe care o descrie în acest film despre care The Guardian a scris că este „O dramă dură despre o comunitate întreagă care vrea să ignore diferențele celorlalți, dar și propria ei vinovăție”.

Filmul „Trei kilometri până la capătul lumii”Foto: Image Capital Pictures / Film Stills / Profimedia

Filmul „Trei kilometri până la capătul lumii”, regizat de Emanuel Pârvu, este singurul film românesc care a fost prezent anul acesta în competiția oficială de la Cannes. Producția a fost recompensată cu premiul Queer Palm (dintr-o selecție de 18 lungmetraje), pentru tematica LGBTQIA+ abordată, în cadrul unui juriu din exteriorul competiției, prezidat în 2024 de regizorul belgian Lukas Dhont.

„Trei kilometri până la capătul lumii”, filmat în Delta Dunării, se axează pe relația dintre părinți și copii și spune o poveste dură, într-o comunitate mică de la sat, care ne invită la dialog și acceptare.

Regizorul Emanuel Pârvu a fost cunoscut inițial ca actor, dar în 2005 a intrat în regie, după ce a lucrat la teatrul Bulandra din București, urmat de teatrul independent Green Hours. Piesa pe care a scris-o în 2006, „Sectorul S”, a fost nominalizată la „Premiul pentru Debut”, în cadrul galei UNITER.

În 2018, „Totul e foarte departe” a intrat pe lista celor 94 filme aflate în cursa pentru Premiul Oscar pentru scurtmetraj. Primul său proiect de lungmetraj a fost în 2017, când a lansat „Meda sau Partea nu prea fericită a lucrurilor”, film care a câştigat premiul pentru regie şi cel pentru cel mai bun actor în rol principal (Şerban Pavlu), la Festivalul de Film de la Sarajevo, urmat de „Marocco”, care a avut premiera internaţională la Festivalul de Film de la San Sebastian în 2021.

Ideea pentru „Trei kilometri până la capătul lumii” i-a apărut încă din 2015, dar concret, lucrurile s-au pus în mișcare, în urmă cu patru ani, așa cum precizează regizorul pentru HotNews.ro.

„Este o poveste care încheie într-un fel trilogia mea de familie – Meda, Marocco și Trei kilometri. Aici e o familie completă. La Meda era formată din tată și copil adoptat, la Marocco din tată și fiică și mamă care venea adiacent familiei, iar acum e o familie completă. E o poveste de dragoste. Sunt întrebări care pe mine mă macină constant, formele de dragoste pe care le trăim”, a spus el într-un interviu acordat pentru Cultura la Dubă.

Primire pozitivă la nivel internațional

În cadrul festivalului, filmul a avut premiera în celebra sală Grand Théâtre Lumière, iar pe covorul roșu de la eveniment, Emanuel Pârvu, producătoarea și co-scenarista Miruna Berescu, și actorii Bogdan Dumitrache, Valeriu Andriuță, Ciprian Chiujdea și Ingrid Micu-Berescu și-au făcut apariția pe ritmuri de manele, luate de pe coloana sonoră a producției.

Potrivit sinopsis-ului oficial, pelicula îl urmărește pe Adi, un adolescent de 17 ani dintr-un sat din Delta Dunării, care, prin eforturile părinţilor săi, învaţă la Tulcea. Atunci când părinţii sunt confruntaţi cu un adevăr pe care nu sunt în stare să îl înţeleagă, dragostea necondiţionată pe care acesta ar trebui să o primească de la ei dispare brusc, iar lui Adi îi rămâne o singură soluţie.

„Am vrut să întruchipez societatea românească, aşa că avem biserica cu preotul, legea cu poliţistul şi mica societate cu familia. Mi-am dorit ca mama să întruchipeze societatea în sens larg, iar tatăl sfera familiei”, a declarat regizorul celor de la AFP.

Filmul este inspirat dintr-o poveste reală

Povestea este inspirată de o întâmplarea reală din România, mai exact cea din localitatea vasluiană Văleni, unde, în urmă cu aproape zece ani, șapte tineri cu vârste cuprinse între 18 şi 27 de ani, au violat o elevă de 18 ani, după ce au acostat-o în staţia de autobuz.

Ulterior, până să fie condamnați, atât ei, cât și comunitatea, au dat vina pe victimă. „Doar prin dragoste și înțelegere putem transforma societatea noastră într-un loc mai bun pentru generațiile viitoare”, a spus Pârvu într-un interviu acordat celor de la Cannes, atunci când a fost întrebat despre modul în care i-ar plăcea ca filmul să fie primit de public.

Filmările au avut loc la Sfântu Gheorghe și Dunavăț, iar la finalul proiecției din cadrul festivalului, regizorul și echipa au fost aplaudați minute în șir de cei aflați în public. Presa internațională a avut critici pozitive, iar Delta Dunării a fost apreciată pentru peisajele sale extraordinare.

„Un dezastru care se desfășoară în slow motion”, au notat cei de la Screen Daily, „Regiunea unde este filmată pelicula este un personaj în sine, nu doar un element de decor”, a scris Variety, în timp ce The Guardian punctează:

„O dramă dură despre o comunitate întreagă care vrea să ignore diferențele celorlalți, dar și propria ei vinovăție.”

Nu de puține ori filmele românești au fost apreciate și premiate la Cannes, iar Pârvu continuă un drum deschis de regizori precum Cătălin Mitulescu (câștigător Palme d’Or pentru scurtmetraj în 2004 pentru „Trafic”), Cristi Puiu (premiul Un certain Regard în 2006 pentru „Moartea domnului Lăzărescu”), Cristian Mungiu (premiat cu Palme d’Or în 2007 pentru „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”) sau Cristian Nemescu (premiul Un certain regard în 2007 pentru „California Dreamin’”).

„Îmi place să nu am certitudini”

Regizorul Emanuel Pârvu. FOTO: JULIE SEBADELHA / AFP / Profimedia

„Trei kilometri până la capătul lumii”, încheie într-un fel o „trilogie” care are ca element central familia. Spune-mi despre cum s-a extins această idee – familia – de-a lungul filmelor tale?

Emanuel Pârvu: Cred în subiectele universale, iar dragostea dintre părinte și copil e un univers în sine, indiferent că vorbim de regnul animal sau de oameni. Inițial am pornit de la o familie cu un membru și un copil adoptat, iar acum, cu al treilea film, am ajuns la familia de trei membri – mama, tatăl și copilul.

Poveștile pe care le-ai făcut până acum au pornit și de la experiențe personale. Ce include „Trei kilometri până la capătul lumii” de la viața lui Emanuel?

Un cumul. Un cumul de povești de la prieteni apropiați, o știre din mass-media care ne-a marcat (pe Miruna Berescu – co-scenaristul filmului și pe mine) și o dorință foarte pronunțată de dialog.

Îmi place să nu am certitudini, îmi place să nu văd viața în alb-negru sau să dau cu pietre. Îmi place să ascult și alte puncte de vedere.

Ai spus la un moment dat, într-un interviu, „E o poveste de dragoste. Sunt întrebări care pe mine mă macină constant, formele de dragoste pe care le trăim.” Poți să-mi dai exemplu de astfel de întrebări?

Sigur. „Cum aș reacționa ca părinte dacă aș fi pus în fața unei situații de gen?/ Cum aș putea să fac să-mi înțeleg copilul?/ Mă interesează atât de mult ce spune lumea sau mă interesează ce simte aproapele meu?/ Am eu oare drept de decizie în fața deciziei copilului meu?/ Mă interesează fericirea lui sau fericirea mea?” și exemplele pot continua.

„Problema mea cu lumea de azi e că există oameni care au răspuns la toate”

Care sunt așteptările tale de la acest film, cum ți-ar plăcea să fie privit și interiorizat de public?

Un dialog, dintr-un punct de vedere pe care îl cunosc foarte bine. Din păcate, cunosc poziția agresorului, o poziție privilegiată pe care mi-o oferă societatea, doar din această perspectivă pot spune o poveste. Și cred că e și normal să poți spune o poveste și din altă perspectivă, nu neapărat din postura de victimă sau de persoană care a pățit lucruri.

Atunci ar însemna că Mircea Mureșan nu ar fi putut face filmul „Răscoala”, acel subiect aparține doar țăranilor asupriți.

Ce urmărești cu această poveste, ce ți-ai dorit să arăți lumii prin viața familiei prezente?

Cred că problema mea cu lumea de azi e că există oameni care au răspuns la toate și în general preferă să judece în loc să înțeleagă. Preferă să aibă certitudini în loc de dubii, știu ei mai bine „cum stă treaba”. Și atunci orice mesaj pe care îl poate avea o pictură, o sculptură, o carte, un spectacol de teatru sau un film devine apriori acoperit de „pleacă domne’ d-aici cu prostiile tale”.

„Pentru mine Sfântu Gheorghe este cel mai frumos loc de pe Pământ ”

De ce satele din Deltă? Știu că ai spus că ai o relația specială cu aceste locuri.

Pentru paradisul vizual pe care delta îl are. Pentru că dacă nu e un paradis, dacă oamenii nu trăiesc într-un rai, nu poți contrasta cu iadul pe care îl produc.

Sf. Gheorghe și satele din jur par cu adevărat aproape de capătul lumii – apropo de asta, cum vezi comunitatea de acolo, cum ți se pare că s-a transformat de-a lungul anilor și odată cu filmele care se fac aici sau cu Festivalul Anonimul?

Comunitatea din Sfântu Gheorghe este una specială și nu am fi putut face filmul fără ajutorul lor. „La capătul lumii” este și un titlu propriu, de acolo, în 3 kilometri se termină pământul și începe marea. Festivalul a fost primit și integrat de comunitatea de acolo cu brațele deschise, se identifică cu locul acela.

Lumea din Deltă, din satele de acolo, pare încă nealterată de turismul de masă – crezi că promovarea unor astfel de zone are un rol benefic sau nu asupra dezvoltării lor?

Promovarea frumuseților țării este un lucru care ar trebui făcut de la sine, dacă subiectul se pretează la așa ceva. În rest, au fost făcute multe documentare despre frumusețe și atât. Noi am făcut un film de ficțiune, care, întâmplător, are loc în deltă. Dar această frumusețe, acel paradis, n-a trecut neobservat de oamenii care au văzut filmul, toată lumea a privit ecranul cu gândul și la locurile de acolo.

Ai petrecut mult timp în Deltă. Cum vezi, de fapt, acest loc și ce ți-ar plăcea ca oamenii să știe despre el?

Pentru mine, Sfântu Gheorghe este cel mai frumos loc de pe Pământ. Lumina, Dunărea, marea, pustiul, satul, ulițele, Anonimul, totul este la superlativ. Cred că nu ar trebui să existe om (cel puțin din România) care să nu treacă măcar o dată pe-acolo.

„Nu cred că face cineva filme să le țină în sertar”

Ești singurul regizor român prezent în competiția oficială Cannes 2024 – ce înseamnă asta pentru tine? Dar pentru film?

Cred că înseamnă ce ar însemna pentru oricine care face film. O onoare uriașă, o presiune puternică și o anxietate perpetuă. Pentru film este minunat, Festivalul de la Cannes oferă o expunere pe care niciun alt festival nu o poate oferi. Și asta e de bine, nu cred că face cineva filme să le țină în sertar, cred că îți dorești ca filmul tău să fie văzut de cât mai multă lume.

Simți că un astfel de succes (alături de altele, care au mai fost) pune și România pe harta cinematografică internațională?

Din fericire, aici vorbim doar de continuitate. România a fost prezentă intens în ultimii 20 de ani pe harta cinematografică intenațională. Începând cu „Marfa și banii”, de la nașterea NCR, România a avut niște reprezentanți de seamă – Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Corneliu Porumboiu, Radu Muntean, Cristian Nemescu, Radu Jude, Călin Netzer, oameni care au deschis drumurile pentru noi, cei de-acum. Și cărora nu putem decât să le mulțumim că au făcut filmele pe care le-au făcut și pe care sper să le facă în continuare.

„Ar fi nevoie de mai multe săli de cinema în România”

Și dacă tot vorbim de filme românești, crezi că ne dezvoltăm și perfecționăm?

Așa cum spuneam, cred că România a avut, cel puțin în ultimele două decenii, ceva de spus în cinema-ul mondial – și din punct de vedere stilistic și din punct de vedere estetic, curentul NCR este deja un curent recunoscut. Sigur, ca orice curent, se schimbă, capătă alte forme, nu știu dacă mai bune sau mai puțin bune. Dar sigur, cred că startul dat de înaintași a fost unul foarte important.

Dacă ar fi să aduci câteva soluții la industria cinematografică românească, ce crezi că ar fi bine să se întâmple, astfel încât dezvoltarea ei să fie cât mai bună?

Săli de cinema. Clădirile există, cred că ar trebui să existe din nou o rețea de distribuție de stat.

Loading

NATIONAL

Cât de aproape suntem de o criză alimentară? Europarlamentar, extrem de îngrijorat: ‘Suntem într-o situație extrem de fragilă’

Publicat

in

Securitatea alimentară a UE este foarte fragilă în acest moment, este avertismentul europarlamentarului Daniel Buda. Pe lângă războiul din Ucraina, în unele zone sunt probleme din cauza secetei, iar in altele din cauza inundațiilor. Sectorul nostru agricol este un importator net de anumite produse, ceea ce înseamnă că există vulnerabilităţi. Aceastea, împreună cu costurile ridicate ale factorilor de producție, precum îngrășămintele și energia din surse fosile, generează provocări pentru fermieri în ceea ce privește producția. Totodata, riscă să ducă şi mai mult la creșterea prețurilor alimentelor. Subiectul a fost dezbătut în emisiunea BeEU, cu Sabina Iosub.

„Această funcție oferă posibilitatea să spun așa, să fiu mai aproape de ceea ce înseamnă factorul decizional la nivel de Bruxelles, de Strasbourg. Cred că este foarte important pentru noi toți să înțelegem că urmează să ne ocupăm de ceea ce înseamnă politica agricolă comună post-2027. În acest context, aș face un apel către toate structurile asociative din România să urmărească îndeaproape acest proces, deoarece este extrem de important să putem cuprinde în acest document toate aspectele care sunt importante pentru România, plecând de la ceea ce înseamnă aceste condiționalități care, iată, au scos oamenii și fermierii în stradă, plecând de la ceea ce înseamnă accesibilitatea plăților directe, plecând de la ceea ce înseamnă sarcinile birocratice pe care le au fermierii.

Și în acest context, după cum se știe, am avut o dezbatere în Parlamentul European cu privire la un document intitulat de dialogul structurat pentru agricultură, un document elaborat împreună cu 29 de organizații din dacă bine, țin minte de către un profesor din Germania, unde a încercat să să se surprindă foarte multe aspecte din agricultură, aș putea spune nor de multe probleme, dar în același timp să se vină și cu niște propuneri în această zonă.

Evident că de regulă ne uităm cu ochi critici la tot ceea ce se pune pe masa Parlamentului, e un defect defect profesional și chiar le spuneam colegilor să fim foarte atenți, pentru că diavolul se ascunde în detalii, în sensul în care există undeva, prin acest material stufos, de 110 pagini, aprecieri cum ar fi nevoia să se lege plățile directe de atingere a unor obiective de mediu, ceea ce, desigur, pentru mine nu este o soluție, deoarece este extrem de important să avem în primul rând plăți directe care să fie accesibile pentru fermier și am și spus în intervenția mea că aceste plăți directe se constituie într-o centură de siguranță pentru viabilitatea fermierilor și în același timp, dacă dorim ca fermierii – și este nevoie ca fermierii să fie implicați în ceea ce înseamnă problemele de mediu -, ei trebuie să fie plătiți.

Am spus foarte clar că nimeni nu poate să fie obligat să facă mai mult cu bani mai puțini și orice efort pe care îl face fermierul, el trebuie să fie plătit în așa fel încât să li se poată compensa pierderile de venit, dacă cumva o să aibă pierderi de veni și de reguli. De regulă, există pierderi de venit. Mai mult, am pus accent în intervențiile mele legat de sau vizavi de aspectele care țin de alimentele ce sunt importante în Uniunea Europeană din țările terțe, alimente care conțin substanțe interzise a fi folosite la nivelul Uniunii Europene. Mi se pare total lipsit de etică și de moralitate să folosești sau să imporți alimente din afara Uniunii Europene care conțin substanțe pe care tu le-ai interzis în Uniunea Europeană să fie folosite pentru de către fermieri pe considerente de sănătate. Și foarte bine că ai făcut acest lucru. Nu este niciun fel de problemă, dar atunci trebuie să te duci pe acele clauze în oglindă și am spus răspicat că acest lucru trebuie să se întâmple astfel încât să nu avem de-a face cu importuri, a unor produse care conțin substanțe chimice interzise la nivelul Uniunii Europene. În același timp, se încearcă în acest document, oarecum în mod subliminal, să se ducă discuția către cea ce înseamnă promovarea unor diete pe bază de plante. Din capul lucrului am spus că doar pe blază”, a declarat Daniel Buda.

Sabina Iosub: De plante sau diete sănătoase, că e o dorință de a fi cu toții mai sănătoși și să nu mai mâncăm toate prostiile.

Daniel Buda, europarlamentar: Echilibru. Nu tocmai acest lucru mă deranjează, pentru că să încercă să se ducă discuția către o dietă doar pe bază de plante, ori am și cerut ca Comisia Europeană să-și recalibreze discursul pentru că ar trebui să fie o promovare a unei alimentații echilibrate. Nu poți să spui și să stigmatizezi consumul de carne pentru că tu nu vrei să mai ai animale în Uniunea Europeană. Chiar spunea o colegă de-ale mele din Franța că în scurt timp ne vom trezi că la nivelul Uniunii Europene o să avem doar păduri și pajiști care nu o să fie folosite. Evident. Sigur că este doar un document de lucru. Să ne înțelegem. Și am cerut ca Comisia Europene să înțeleagă că fermierii nu au nevoie de bani să meargă nici în vacanțe luxoase, deși ar merita să meargă toți dintre ei, nici să își cumpere mașini scumpe. Ei au nevoie de resurse financiare cu care să-și poată achita ratele la bancă, leasing-urile la mașini și, evident, prețurile de cost pentru produsele pe care noi le le consumăm în fiecare zi.

Este o problemă majoră la nivelul și al României, și al Uniunii Europene. Deja nivelul de degradare din perspectiva accesibilități la alimente este unul foarte, foarte mare. Unul din trei (cetățeni . n..)la nivel european, nu-și permite să mănânce o masă caldă o dată la 3 zile. Atenția este foarte gravă, de aceea spunem că este extrem de important să putem păstra mai departe durabilitatea fermierilor, de maniera în care ei să poată să producă mâncare. În același timp, din nou se încearcă și prin acest document oarecum o antagonizare a fermierilor mici și mijlocii.

Să ne înțelegem asupra unei chestiuni. Fermierii mici și mijlocii trebuie să fie sprijiniți, pentru că ei acționează de foarte multe ori în zone cu constrângeri naturale, în zone care, din păcate, sigur nu sunt atât de productive și atunci evident că au nevoie de o formă de sprijin pentru a se comp compensa pierderile de venit. Mai mult, trebuie să înțelegem că activitatea fermierilor mici, mijlocii nu trebuie să fie subsumată doar în logica produselor alimentare pe care ei le produc. De ce? Pentru că de multe ori, așa cum am spus, activitățile lor sunt mai puțin profitabile, pentru că își desfășoară activitatea în zone de munte, de deal, unde, repet, nu, nu ai acces la ceea ce înseamnă o tehnologie de de vârf sau să poți o implemete tehnologie de vârf. Și atunci evident că trebuie să înțelegi rolul lor în ceea ce înseamnă prevenirea depopulării spațiilor rurale.

Când am fost în Italia, una dintre marile probleme în sudul Italiei erau legate de incendiile care au loc acolo, deoarece nemaifiind animale care să consume vegetația era foarte multă vegetație uscată și de la o simplă sticlă de plastic aruncată lua foc vegetația. Deci, fermierii, mici și mijlocii, au un rol dincolo de ceea ce înseamnă producerea hranei alimentare. Dar în același timp, nu trebuie să uităm de fermierii mari, pentru că aceștia produc eminamente ceea ce înseamnă cantitățile necesare de alimente pentru consumul la nivelul Uniunii Europene. Și atunci, în opinia mea, trebuie să fie un sprijin echilibrat, un sprijin, dar tuturor, astfel încât să-și poată păstra mai departe capacitatea, repet, de a pune pe masă alimente, nu doar în cantități suficient. Atenție ce aceste alimente trebuie să fie și la niște prețuri accesibile și pentru noi.

Acesta este un obiectiv în acest mandat de a creiona această politică agricolă comună în această logică de a fi flexibilă și de a fi accesibilă pentru fermieri, să ne putem păstra durabilitatea la nivelul Uniunii Europene. Sigur, și altele.

Sabina Iosub: Există o întrebare pe care și-o adresează mulți dintre europeni: ne apropiem de o criză alimentară, date fiind toate problemele care au apărut în ultima perioadă?

‘Suntem într-o situație extrem de fragilă’

Daniel Buda, europarlamentar: Colegul meu din Germania a venit și a spus așa: la nivelul Uniunii Europene avem nevoie de 254 de milioane tone de alimente. În momentul de față avem 264 de milioane tone, adică suntem la 7 milioane tone diferență de a avea pusă în pericol securitatea alimentară. Ce s-a dat? 7 milioane de tone. Uitați-vă ce s-a întâmplat la Galați și la Vaslui, prin Constanța, cu inundațiile, într-o clipită, aceste alimente pot să dispară. De aceea trebuie să tratăm cu maximă responsabilitate această chestiune a securității alimentare, pentru că fermierii foarte ușor își pierd din ceea ce înseamnă durabilitatea sau viabilitate a fermei. Uitați-vă ce a semnat pesta micilor rumegătoare, ce a însemnat pesta porcină, pesta porcină, care ne-a dus într-un import de 85% de carne de porc pentru consumul intern.

Adică foarte ușor suntem într-o situație, din punctul meu de vedere, suntem într-o situație extrem de fragilă. Astăzi suntem pe linia de plutire, dar valurile acestea care țin de căldură, care țin de inundații, care țin de schimbările climatice, care țin de războaie, care țin de creșterea inflației sunt atât de puternice încât este posibil ca la un moment dat să ne măture și să intrăm în ceea ce înseamnă această criză privind securitate alimentară. Sunt extrem de îngrijorat prin faptul prin prima faptului că avem această rată mare a populație, 21% din populația Uniunii Europene, repet, nu își permite să mănânce odată la 3 zile și 31% este într-un risc. Iată deci cât de cât de mari sunt aceste rate și de aceea noi nu trebuie să privim faptul că astăzi ne ducem în magazin, într-adevăr, avem alimente, dar aceste alimente se produc cu foarte multă trudă și trebuie să păstrăm capacitate a fermierilor.

Sabina Iosub: Cum facem asta, cum ne păzim de tot ceea ce înseamnă o posibilă criză alimentară? Pentru că multe dintre motivele care ar putea duce la o astfel de situație pe care le-ați enumerat nu pot fi prevenite ploile, inundațiile, războaiele, lucrurile care au apărut, iată, mai ales în în ultimii ani, au fost imposibil de prevenit. Așadar, ce altceva putem face?

Daniel Buda, europarlamentar: Tocmai am spus acest lucru legat de ceea ce înseamnă inundații și secetă, că fermierii nu au instrumente cu care să lupte de îndată asupra acestor chestiuni. De altfel, am și provocat o dezbatere în Parlamentul European și le mulțumesc colegilor că au înțeles necesitatea unei dezbateri în Parlamentul European în cursul zilei de joi vizavi de ceea ce înseamnă seceta și fenomenele extreme în agricultură. Și aici sunt mai multe căi de acțiune. În primul rând, trebuie să se înțeleagă un lucru de către toți decidenții la nivelul Uniunii Europene că banii investiți în agricultură sunt bani investiți pentru mâncare.

Asta avem, într-adevăr, o treime a bugetului Uniunii Europene alocat către către agricultură și de multe ori birocrații de la Bruxelles spun că n-avem rezultate tangibile în ceea ce înseamnă banii cheltuiți în cadrul pilonul unui de dezvoltare și le spuneam cu ocazia discuțiilor, că fiecare produs alimentar pe care noi îl luăm din magazine are acolo componentă din plățile directă din banii băgați în agricultură. Cum putem preveni această chestiune? Cu o finanțare adecvată a sectorului agricol, chiar dacă de la nivelul Uniunii Europene, de exemplu, doar să construiesc, nu știu mii de kilometri de autostradă. Prefer să am garantată securitatea alimentară. Agricultura nu se poate face fără bani. Nu se poate face fără niște mecanisme care să fie pusă la îndemâna fermierilor în ceea ce înseamnă reducerea birocrației.

N-aveți idee în această vară, cât de mulți fermieri mi-a spus că se lovesc de o birocrație incomensurabilă, din păcate, de foarte multe ori și la nivel național. Sigur, vine și de la nivel european, dar depinde cum interpretez legislația. Însă pentru cei care au accesat o schemă de bunăstare a animalelor pe pășune, de exemplu, să fie nevoiți în fiecare zi să completeze un tabel cu 300-400 de rubrici. Mi se pare absolut o muncă de Sisif. Stau la îndemâna noastră aceste instrumente de reducere, creșterea simplificării în accesarea fondurilor europene, pentru o finanțare adecvată în sectorul agricol. Avem nevoie de bani. Dacă ai un fermier care are 50 de hectare de pământ, hai să vedem ce prețuri de cost are acel fermier corect.

Și atunci foarte ușor pot să intervin. Dar ai nevoie până la urmă de o viziune aplicată. Și eu cred că aceasta este rolul Parlamentului în această perioadă de a lucra pe aceste documente, de maniera în care această politică agricolă să fie una care să ne garanteze nouă securitate alimentară. Sigur, este foarte important orice tip, orice tip important, orice tip de de securitate și energetică și socială, social alimentară. Dacă nu ai securitate alimentară, nu ai absolut nimic, atunci poți să ai tu orice securitate, dacă vrei militară sau de orice natură. Mai e o chestiune pe care noi trebuie să să nu uităm: prevenirea risipei alimentare.  Aceasta sunt date care mă mă preocupă și mă întristează în același timp cât de ușor aruncăm alimentele, când ar trebui să fie consumate în mod conștient și rezonabil.

Loading

Citeste mai mult

NATIONAL

De ce vedem atât de des aurora boreală în ultima vreme? Răspunsul experților

Publicat

in

Ceea ce în mod obişnuit ar fi un eveniment unic în viaţă – sau o excursie la cercul polar arctic – a devenit o privelişte tot mai frecventă în ultimii doi ani. În noaptea de joi spre vineri, culorile uimitoare ale aurorei boreale au fost din nou vizibile chiar şi cu ochiul liber în mare parte din SUA, dar şi în Europa, până în România, adică la latitudini unde un astfel de fenomen nu poate fi observat în mod obişnuit, scrie news.ro.

Experţii spun că Luminile Nordului – sau Aurora Boreală – sunt mai vizibile în acest moment datorită faptului că Soarele se află la ceea ce astronomii numesc „maximul” ciclului său solar de 11 ani, scrie BBC.

La fiecare 11 ani, la vârful acestui ciclu, polii magnetici ai soarelui se inversează, iar Soarele trece de la o stare de activitate lentă la una activă şi furtunoasă. Pe Pământ, ar fi ca şi cum Polul Nord şi Polul Sud şi-ar schimba locurile la fiecare zece ani.

„Când este cel mai liniştit, Soarele se află la minimul solar. În timpul maximului solar, Soarele străluceşte cu explozii şi erupţii solare”, potrivit NASA, agenţia spaţială americană.

Ciclul actual de 11 ani, al 25-lea de când au început înregistrările, în 1755, a început în 2019 şi se aşteaptă să atingă punctul maxim anul viitor. Prin urmare, condiţiile care au dus la recenta activitate se vor menţine pentru mai multe luni de acum înainte.

Erupţiile solare care au provocat cea mai recentă serie de lumini strălucitoare pe cerul nopţii au început la 8 octombrie, când o pată solară uriaşă a erupt pe suprafaţa Soarelui, la o distanţă de 150 de milioane de kilometri. Erupţia a trimis spre Pământ un flux de particule încărcate electric, numite ioni. Acest curent este cunoscut sub numele de vânt solar.

Aurorele boreale apar atunci când particulele încărcate se ciocnesc cu gazele din atmosfera Pământului în jurul polilor magnetici. Pe măsură ce acestea se ciocnesc, lumina este emisă la diferite lungimi de undă, creând pe cer imagini colorate care clipesc şi se rotesc.

În timpul acestui moment maxim al ciclului solar, numărul de pete solare creşte, ceea ce duce la mai multe ejecţii de masă coronală, care trimit particule încărcate spre Pământ, creând aurora.

În emisfera nordică, cea mai mare parte a acestei activităţi are loc în apropierea Cercului Arctic. Dar când activitatea solară este puternică, aria se poate extinde acoperind o zonă mai mare.

Experţii spun că, având în vedere activitatea generală ridicată a soarelui, cu o mulţime de pete solare, există şanse mari să avem parte de mai multe astfel de ejecţii de masă coronală îndreptate spre Pământ în lunile următoare.

Totuşi, specialiştii spun că pentru a obţine o vedere bună a aurorei borale, trebuie stat într-un loc întunecos – departe de sursele artificiale de lumină – şi într-o regiune în care cerul este lipsit de orice nor.

Loading

Citeste mai mult

NATIONAL

Criza secetei în Africa de Sud: Guvernele aleg între supraviețuire și protecția faunei – Uciderea animalelor sălbatice pentru a hrăni foamea extremă

Publicat

in

Seceta este atât de severă în anumite părți ale Africii de Sud, încât guvernele spun că trebuie să ucidă sute dintre cele mai captivante și mai impunătoare animale sălbatice pentru a hrăni oamenii care suferă de foame extremă. În august, Namibia a anunțat că a început un masacru de 723 de animale, inclusiv 83 de elefanți, 30 de hipopotami și 300 de zebre. Luna următoare, Zimbabwe a autorizat sacrificarea a 200 de elefanți.

Ambele guverne au afirmat că aceste măsuri vor contribui la ameliorarea efectelor celei mai severe secete din ultimii 100 de ani în regiune, reducând presiunea asupra terenurilor și resurselor de apă și prevenind conflictele dintre oameni și animale, în timp ce acestea din urmă se apropie din ce în ce mai mult de așezările umane în căutare de hrană.

Totuși, această decizie a declanșat o dezbatere aprinsă.

Conservatoriștii au criticat aceste măsuri ca fiind crude și pe termen scurt, argumentând că ele creează un precedent periculos.

Decizia Namibiei de a oferi unii dintre elefanții săi vânătorilor de trofee – turiști care, adesea din SUA și Europa, plătesc mii de dolari pentru a împușca animale și a păstra părți din trupurile acestora drept trofee – a alimentat și mai mult opoziția, ridicând întrebări cu privire la motivațiile guvernelor.

Cu toate acestea, unii susținători ai acestor măsuri spun că criticii nu înțeleg conservarea, cel mai bine, sau, în cel mai rău caz, sunt „rasiști” – spunând țărilor africane ce să facă și valorizând fauna sălbatică mai mult decât viețile oamenilor.

Situația din Africa de Sud este extrem de gravă. Recoltele au eșuat, animalele domestice au murit și aproape 70 de milioane de oameni au nevoie disperată de hrană. Zimbabwe a declarat dezastru național în aprilie, urmat de Namibia în mai, când seceta a lăsat jumătate din populație în fața insecurității alimentare severe.

Seceta este cauzată de El Niño, un fenomen climatic natural care a redus drastic precipitațiile în regiune, și agravată de criza climatică provocată de om.

„Realitatea este că asistăm la o creștere fără precedent a secetelor”, a declarat Elizabeth Mrema, director adjunct al Programului Națiunilor Unite pentru Mediu. „Există o suferință imensă.”

Recoltarea și consumul legal al vânatului sălbatic pentru hrană este o practică obișnuită în multe culturi din întreaga lume, a spus Mrema. „Atâta timp cât recoltarea acestor animale se face prin metode științific dovedite și sustenabile… nu ar trebui să existe motive de îngrijorare.”

Atât Namibia, cât și Zimbabwe afirmă că aceste măsuri nu vor amenința supraviețuirea pe termen lung a populațiilor de animale sălbatice. Dimpotrivă, susțin că reducerea numărului acestora va ajuta la protejarea celor care rămân, în condițiile în care seceta diminuează resursele de hrană și apă.

Loading

Citeste mai mult

NATIONAL

Claudiu Târziu (AUR): Am preluat coordonarea campaniei electorale pentru alegerile parlamentare

Publicat

in

Claudiu Târziu, co-fondator al Alianței pentru Unirea Românilor (AUR), a anunțat astăzi, la Craiova, în cadrul unui eveniment de partid, că a preluat coordonarea campaniei electorale pentru alegerile parlamentare, subliniind importanța momentului actual pentru viitorul partidului și al țării.

Astăzi, România se află într-un moment de o importanță capitală, iar Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) este chemată să răspundă acestei provocări, se precizează într-un comunicat de presă. “A venit momentul să livrăm ceva real și substanțial oamenilor care așteaptă de la noi marea schimbare”, a declarat Claudiu Târziu, co-fondator AUR și noul coordonator al campaniei electorale pentru alegerile parlamentare.

“Marile reforme nu se fac din opoziție sau dintr-o poziție de partid nesemnificativ. Trebuie să câștigăm un procent important în alegeri și să ne impunem voința și viziunea în programul viitorului guvern.

Resursele naturale, energia, sistemul bancar, industria, agricultura, cercetarea și politica externă trebuie readuse în patrimoniul național și puse să lucreze în beneficiul Națiunii Române”, a subliniat Târziu.

În viziunea sa, AUR nu va tolera controlul media de către partide. “Este inadmisibil ca partidele să fie sponsorii principali ai mijloacelor mass-media. Banii românilor nu trebuie să se mai scurgă înspre partide, pentru a ajunge, în cele din urmă, la ziare, siteuri și televiziuni, sub formă de publicitate electorală nemarcată. Trebuie să eliberăm societatea de acest sistem monstruos de propagandă.”

Claudiu Târziu a subliniat importanța informării corecte a românilor despre situația actuală a țării: “Românii trebuie să știe că un guvern ostil, de la Viena, ne ține la ușa acordului Schengen doar pentru a ne umili. Să afle că Budapesta va controla în curând distribuția gazelor din nordul României, din cauza incapacității guvernului de a recupera una dintre perlele economiei naționale. Plătim curent la prețuri exagerate, în timp ce exportăm cărbune și ne-am închis termocentralele. Și asta este doar o parte din adevărul pe care românii trebuie să îl cunoască.”

Întărirea structurilor teritoriale este o prioritate pentru AUR. “Organizațiile locale au devenit coloana vertebrală a partidului. AUR s-a transformat într-un partid național odată ce a reușit să intre în administrația locală. Partidul se află acum în faza de consolidare teritorială, iar campania electorală va fi un test important pentru organizarea noastră.”

Despre viitorul campaniei și al partidului, Târziu a concluzionat: “Este o luptă dură și inegală cu un sistem antinațional. Dar tocmai de aceea vom învinge. Poate au fost visători care au crezut că nu o să ne mobilizăm suficient. Îi asigur că s-au înșelat! Vom merge până la capăt!”Claudiu Târziu și-a încheiat mesajul cu un apel direct către susținători: “Sunt Claudiu Târziu și vă întreb:

Aveți încredere în viitorul României? Mergem până la capăt? Vă asigur că mișcarea civică de ieri a început să devină cel mai bine organizat partid politic al României de mâine!”

Loading

Citeste mai mult

NATIONAL

Atac la adresa lui Lasconi: ‘Spune toate bazaconiile care îi trec prin cap’

Publicat

in

,,Experimente de tip „Lasconi spune toate bazaconiile care îi trec prin cap” sunt foarte periculoase pentru securitatea României.

Este absolut halucinant gradul în care Elena Lasconi bate câmpii pe subiecte de securitate, apărare şi politică externă. A ajuns până într-acolo încât declaraţiile sale, din postura de candidată la prima funcţie în stat, generează chiar vulnerabilităţi.

Nu susţin că doamna Lasconi este vreo putinistă care repetă papagaliceşte propaganda Kremlinului, dar, din comoditate intelectuală şi refuzând să se informeze puţin, reia narativul rusesc. Exemplu în acest sens este afirmaţia că războiul se va încheia când va vrea Ucraina de parcă vecinii noştri de la nord ar fi decis să perpetueze conflictul, nu Federaţia Rusă ar fi un stat agresor care a ocupat teritorii aparţinând Ucrainei. În viziunea şefei USR, săracii ruşi ar vrea pace, dar nu vor ucrainenii cei însetaţi de sânge şi război.

De asemenea, doamna Lasconi susţine că Armata nu are nevoie de un Buget mai mare, dar ar vrea mai multe trupe NATO în România. Ce nu înţelege dumneaei este că noi avem un angajament în raport cu NATO de a aloca 2,5% din PIB pentru Apărare (la iniţiativa Preşedintelui României şi în urma votului CSAT) şi că există un deficit semnificativ de înzestrare. Nu poţi să fii la graniţa NATO şi să spui că pe tine nu te interesează nimic, că celelalte state ale Alianței trebuie să facă tot. În prezent, Forțe Aeriene ale NATO execută misiuni de Poliție Aeriană în țara noastră. Trebuie spus și că există peste 5.000 de militari ai unor state aliate în România: brigada americană de la Kogălniceanu, grupul de luptă de la Cincu, baza aeriană de la Câmpia Turzii şi centrul de instrucţie pentru piloţii de F16 de la Feteşti.

Eu regret faptul că nu avem o dezbatere consistentă pe teme care ţin efectiv de atributele Preşedintelui României, îndeosebi pe această zonă de securitate şi apărare. Pentru că atunci s-ar vedea că Nicolae Ciucă este singurul candidat care stăpâneşte cu adevărat domeniul. Şi cred că, mai ales în condiţiile războiului de la graniţe, experimente de tip „Lasconi spune toate bazaconiile care îi trec prin cap” sunt foarte periculoase pentru România.

Eu nu spun că Elena Lasconi nu poate să înveţe aceste lucruri, dar este evident că nu vrea. Aş invita-o inclusiv la Comisia de Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională din Senatul României pentru a se iniția în domeniu dacă şi-ar dori cu adevărat să iasă din zona propagandei politice şi să înţeleagă cât de cât situaţia în care ne aflăm, ca să nu mai spună toate prostiile când este întrebată de ce trebuie să facă România.’’, a scris Nicoleta Pauliuc, pe Facebook.

Loading

Citeste mai mult

NATIONAL

Accident rutier pe A2, cu două maşini implicate: Femeie însărcinată, transportată la spital

Publicat

in

Un accident rutier în care au fost implicate două maşini s-a produs, sâmbătă seara, pe A2, în judeţul Constanţa. O femeie însărcinată a fost transportată la spital după ce a suferit un atac de panică, conform news.ro.

Reprezentanţii Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Dobrogea au anunţat că accidentul rutier s-a produs pe A2, la kilometrul 2023, pe sensul de mers către Constanţa, fiind implicate două autoturisme. Acolo s-au deplasat o autospecială cu apă şi spumă, un echipaj SMURD B2 şi o ambulanţă a Serviciului Judeţean.

În accident au fost implicate patru persoane – un bărbat şi trei femei. O femeie însărcinată a fost transportată la UPU Constanţa de ambulanţa SAJ, iar celelalte trei persoane au refuzat transportul la spital.

Reprezentanţii SAJ Constanţa au menţionat că femeia însărcinată a suferit un atac de panică.

Loading

Citeste mai mult
Publicitate

Curtea de Argeș

Publicitate

Câmpulung

În Trend