Conecteaza-te cu noi

NATIONAL

Unde se află România în marea criză energetică europeană? 6 întrebări și răspunsuri despre subiectul de coșmar al cetățenilor UE

Publicat

in

​Mai mulți experți în energie au explicat care sunt în acest moment „curentele de gândire” de la nivel european în privința crizei energetice, unde se află România în această dezbatere existențială și de ce unii dintre politicienii noștri par dintr-un alt film decât ceilalți lideri europeni.

Criza energetica. Bloc din Germania, Laatzen, septembrie 2022Foto: AFP / AFP / Profimedia

Deși în acest început de toamnă suntem încă sub influența temperaturilor ridicate, subiectul numărul 1 printre cetățenii UE, din Drumul Taberei până în Lisabona, îl reprezintă fără îndoială facturile pentru energie electrică și încălzire pe care le vor plăti la iarnă.

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a vorbit în această dimineață, în fața Parlamentului European, despre necesitatea reducerii consumului de energie de către fiecare țară din UE în parte, despre faptul că prețurile la gaz au crescut de zece ori față de anul trecut din cauza manipulării de către Rusia a pieței și despre luarea unor decizii concrete pentru contracararea acesteia.

„Vom dezvolta împreună cu statele membre un set de măsuri pentru a lua în considerare natura specifică a relației noastre cu furnizorii, de la cei de neîncredere precum Rusia, la prietenii de încredere precum Norvegia. Va trebui să decuplăm influența dominantă a gazului asupra prețului electricității. De aceea vom face o reformă profundă și comprehensivă a pieței energiei”, a declarat Ursula von der Leyen.

Unul dintre subiectele cele mai importate ce se vor discuta în zilele următoare se referă și la plafonarea prețului gazului importat de Uniunea Europeană.

Potrivit unei propuneri inițiale a Comisiei Europene, ar urma să fie plafonat doar prețul gazului rusesc, pe fondul șantajului Moscovei care-l folosește ca o armă împotriva Occidentului. Un grup de 15 state, printre care se află, poate surprinzător, și România, susține plafonarea prețului la toate gazele importate în Uniunea Europeană, nu doar la cele rusești.

Poziția României a fost explicată în urmă cu câteva zile de Ministerul Energiei printr-un comunicat care vorbește despre „o abordare echitabilă față de toate statele membre”.

De ce se poziționează totuși România alături de țări precum Ungaria, Austria sau Slovacia, în condițiile în care are unul dintre cele mai reduse grade de dependență de gazele rusești și nu este alături de țările baltice, care susțin plafonarea exclusivă a prețului la gazul rusesc?

Care sunt mizele și riscurile pe care trebuie să și le asume Uniunea Europeană în acest subiect? De ce unii politicieni români importanți par a fi căzut pradă populismului și au refuzat să îndemne cetățenii să fie preocupați de economisirea energiei, spre deosebire de alți lideri europeni?

Am încercat să răspundem la aceste întrebări cu ajutorul unor experți în energie. De asemenea, prezentăm și punctul de vedere al ministrului Energiei, care a răspuns astăzi la întrebarea HotNews.ro pe acest subiect.

De ce anume se tem statele UE care nu susțin plafonarea prețului la gazul rusesc?

În discursul despre starea Uniunii Europene, Ursula von der Leyen a făcut o diferențiere clară între „furnizorii de neîncredere” precum Rusia și „prietenii de încredere” cum ar Norvegia.

Nu știm cum va arăta exact planul de măsuri, dar întrebarea de bun simț ar fi de ce anume se tem statele care vor plafonarea prețului tuturor gazelor care intră în UE, inclusiv pentru cele din Norvegia? Se tem că furnizorii din țările considerate „prietene” vor profita de lovitura primită de Gazprom și vor încerca să-și crească veniturile pe seama cetățenilor UE?

„Ceilalți furnizori (Norvegia, SUA) nu ar avea nici un motiv să majoreze unilateral prețul, mai ales dacă Rusia (în disperarea de a nu pierde veniturile din piața europeană) ar accepta plafonul. Pentru că în acest scenariu, cererea de pe piața europeană va fi satisfăcută, deci prețurile se vor domoli.

Dacă însă Rusia nu acceptă noile condiții (plafonarea) și oprește gazul de tot în semn de protest, prețurile vor fi și mai mari, ca expresie a deficitului creat de absența gazelor rusești.

Deci, în scenariul „zero gaz din Rusia” la iarnă, prețurile cresc ca urmare a golului lăsat de gazul rusesc, nu ca urmare a deciziei celorlalți vânzători de a „profita” sau de a majora arbitrar prețul.

Strategia propusă de Comisia Europeană are un grad ridicat de risc: dacă funcționează și Rusia acceptă plafonarea, problema e rezolvată. Dacă Rusia refuză și oprește gazul de tot, situația din Europa se înrăutățește și mai mult”, susține Eugenia Gușilov, director al think tank-ului Romania Energy Center.

O poziție similară are și Otilia Nuțu, analist în energie la Expert Forum care spune că trebuie să fie sancționată Gazprom, care este compania care împinge acum prețul la gaze în sus:

„Nu poți plafona prețul unora cu care ai relații comerciale și de care ai nevoie acum, precum Norvegia sau SUA (în cazul gazului lichefiat)”.

Otilia Nuțu susține că „piața gazelor este una a cumpărătorilor”, Gazprom are excedent în acest moment și nu are unde să vândă, deci, crede experta, compania rusească se va alinia prețului impus de Comisia Europeană.

Ce urmăresc în realitate statele europene care nu susțin plafonarea doar a prețului gazelor rusești?

Fostul ministru al Energiei Răzvan Nicolescu susține că există diferite temeri în rândul statelor din UE. De exemplu, unele au o abordare foarte pragmatică și „contracte bine făcute cu Gazprom”:

„Au trecute clauze cu penalităti semnificative, cu executarea scrisorilor de garanție sau cu prevederi clare privind tribunalele de arbitraj, în situațiile în care rușii încalcă contractele. Aceste state nu vor să le dăm rușilor posibilitatea de a ieși din contracte fără a plăti aceste penalități. Sunt entități din state precum Germania sau din centrul Europei care invocă aceste contracte”.

De asemenea, mai susține Răzvan Nicolescu, alte state consideră că măsura va crește riscul pe partea siguranței în aprovizionare.

„Altele că vor crește prețurile și pe livrările mari de LNG (gaz natural lichefiat) si gaz prin conducte din alte surse. Alții spun ca nu ajută deloc masura piața de energie electrică și că va alimenta doar propaganda rusă deja foarte prezentă în țări ca Italia unde sunt mize politice”.

Pe de altă parte, Radu Dudău, președinte al Energy Policy Group și conferențiar la Universitatea București, spune că există state în UE care au un interes de a asigura atât cât se mai poate continuarea fluxului de gaze din Rusia:

„Au fost discuții și că Norvegia s-a raliat acestor cotații ridicate. De asemenea există o abordare că o plafonare a prețului ar echivala cu a le spune rușilor că ne descurcăm și fără gazele voastre, practic UE și-ar asuma că trece iarna și fără gazul rusesc”.

Ce caută România printre țările care se opun plafonării doar a gazului rusesc?

Fostul ministru al Energiei Răzvan Nicolescu spune că nu ar putea să răspundă la această întrebare, în timp ce Eugenia Gușilov (Romania Energy Center) și Otilia Nuțu (Expert Forum) sunt tranșante și cred că liderii noștri dau dovadă de „o neînțelegere crasă a contextului”.

„România are reflexe intervenționiste care vin din trecutul unei economii planificate motiv pentru care, de cele mai multe ori, preferă să rezolve problemele prin intervenție administrativă, în detrimentul mecanismelor de piață (…)

În plus, în România, în anumite zone guvernamentale/instituționale există un curent destul de puternic pro-Rusia și anti Ucraina (care e camuflat în naționalism și ținut în frâu în această perioadă de marea simpatie globală față de suferința ucrainienilor).

Așadar, Romania „susține o abordare echitabilă” pentru ca nu vrea să supere Rusia. Pe de alta parte, nu înțelege ce înseamnă să plafonezi prețul de achiziție pentru toți vânzătorii care vând gaze naturale Europei.

Nu numai ca distrugi piața europeană de gaz, dar lovești în principalii tăi parteneri, adică exact pe cei pe care contezi să te scoată din impas (Norvegia, SUA, Qatar, Azerbaijan, Algeria), o parte dintre aceste țări vor redirecționa cu siguranța volumele de gaze către alte destinații”, a declarat Eugenia Gușilov.

Radu Dudău (Energy Policy Group) spune că România este o țară care își asigură cam 90% din necesarul de gaze din producția internă dar „are o vulnerabilitate în sezonul rece când producția internă și extracția din stocurile subterane nu acoperă consumul total”.

Specialistul spune că sunt agenți economici care deja și-au închis porțile din cauza prețului ridicat la gaze precum Azomureș, și că România are politică de protejare doar a consumatorului casnic, nu și a celui industrial.

Care ar fi soluția cea mai potrivită pe care ar trebui să o adopte Uniunea Europeană?

Răzvan Nicolaescu vede două variante în acest context: ”Prima ar fi un embargo total, deci nu mai facem deloc business cu ei (nr.- Rusia) pentru că ne despart lucruri fundamentale precum civilizație, moralitate, crimele făcute în Ucraina etc.

Va fi o suferință reciprocă: pentru ruși va fi o suferință mare pe termen mediu și lung, pentru europeni va fi una pe termen scurt, în iarna asta, în funcție de cat de aspră va fi vremea. Un embargo al UE poate fi pus dacă Germania, Polonia, România si Bulgaria doresc pentru că acestea sunt primele țări tranzitate.

A doua abordare este cea din timpul războiului rece: contractele sunt contracte, merg în continuare, cum se întâmplă acum între Rusia și Ucraina. Dacă Rusia/ Gazprom va folosi gazele ca pe o armă de șantaj, și există dovezi în acest sens, într-un context, să zicem, de vreme nefavorabilă, atunci o declarăm organizație teroristă și nu mai facem niciodată afaceri cu ea”, spune fostul ministru al Energiei.

Eugenia Gușilov spune că problema este una complexă dar, pe scurt, măsurile care ar trebui luate ar fi următoarele:

  • Reducerea consumului, raționalizarea lui acolo unde va fi cazul, protejarea populatiei – acestea sunt măsuri pe care UE și țările membre le pot controla.
  • Plafonarea prețului de achiziție pentru gazul din Rusia ar putea functiona doar dacă Rusia acceptă plafonul, în caz contrar repercusiunile eșecului unui asemenea demers pot fi devastatoare.
  • Achiziția în comun de gaze naturale este direcția corectă, chiar dacă se începe cu volume mici.

Otilia Nuțu susține că soluția corectă ar fi plafonarea prețului la gazul rusesc. „Dacă Comisia Europeană spune un preț maxim pentru contractele existente atunci toată lumea se va alinia acestei poziții”.

De ce există lideri politici români care par a fi pe contrasens față de restul liderilor europeni?

Un observator extern ar putea remarca în aceste zile faptul că liderii politici români fac o oarecare notă discordantă față de alți lideri europeni în ceea ce privește apelurile la economisire.

Președintele PSD, Marcel Ciolacu a declarat că nu le poate cere românilor să facă economii și să stingă becul, în timp ce europarlamentarul PNL Rareș Bogdan a spus la școala de vară a TNL că inclusiv retorica de la Bruxelles (pe acest subiect) trebuie tratată cu circumspecție.

Nu toate mesajele politicienilor români sunt în aceeași cheie, remarcă Eugenia Gușilov, care face distincție între „mesajele iresponsabile” ale lui Rareș Bogdan și Marcel Ciolacu și „poziționarea premierului Nicolae Ciucă și a ministrului mediului Tanczos Barna care au vorbit public despre necesitatea de a reduce risipa.”

În același timp fostul ministru al Energiei Răzvan Nicolescu spune că unii lideri politici din România văd pe Facebook zeci de postări cu reacții publice care fac trimitere la perioada lui Ceaușescu și reacționează ca atare:

„Există un tip de propagandă care amestecă optimizarea consumului (care trebuia făcută oricum, indiferent dacă e criză sau nu) cu ceea ce am trăit noi pe timpul lui Ceaușescu. Nu există nicio legătură între cele două.

Ce legătură poate fi între schimbarea unor becuri care consumă mult cu leduri mai economice care dau o calitate mai buna cu perioada dinainte de 89? Optimizarea consumului înseamnă și programe ale statului prin care să fie subvenționată schimbarea unor televizoare/ electrocasnice vechi cu unele mai moderne sau anveloparea blocurilor” spune Răzvan Nicolescu.

La rândul său, Radu Dudău spune că abordări de genul acesta sunt politicianiste, inculte și nu respectă o minimă solidaritate europeană. „Poți face economie fără a sacrifica confortul în gospodărie și fără a închide companii”, a spus Radu Dudău care mai adaugă și faptul că tot din populism l-au luat decizii precum OUG 119/2022 care crează disfuncții în sistemul energetic și care vor trebui remediate cât mai repede.

Cum explică ministrul Energiei poziția României în criza gazelor?

Întrebat de HotNews.ro în conferința de presă de astăzi, Virgil Popescu a declarat că „România susține o plafonare mai largă, inclusiv a prețului gazului rusesc pe piața europeană”.

„Pentru a decupla prețului gazului de prețul energiei electrice trebuie să avem un preț mult mai mic al gazului. Dacă plafonăm doar o parte din piață și cealaltă parte este lăsată liberă există riscul ca cererea să fie mai mare decât oferta și să crească prețul celorlalte surse de gaze: cel olandez, cel românesc cel din Azerbaidjan, LNG-ul (gazul natural lichefiat).

Mai multe state au propus acest lucru, iar grecii au venit cu propunerea de scoate din indexul bursier al bursei olandeze partea de LNG. În momentul de față prețul LNG este artificial crezut în sus tot de prețul gazului natural.

Se va lucra la un sistem astfel încât să protejăm întreaga piață europeană a gazului natural”, a declarat Virgil Popescu.

Prețul gazului natural este în acest moment în jur de 200 de euro pentru un MegaWatt oră, față de aproximativ 20 de euro anul trecut.

Ai ceva de spus? Comentează aici cu profilul de FB

NATIONAL

Klaus Iohannis, mesaj la primele ore ale dimineții / VIDEO

Publicat

in

De

Preşedintele Klaus Iohannis a urat ”La mulţi ani!” României de Ziua Naţională, într-un mesaj postat pe Twitter la ora 7:00.

”La mulţi ani, România!”, a scris preşedintele pe Twitter, postând şi un filmuleţ care are ca fundal sonor imnul naţional.

De Ziua Naţională, preşedintele Klaus Iohannis va participa la parada militară organizată la Arcul de Triumv, va decora personalităţi civile şi va participa la recepţia organizată la Palatul Cotroceni.

Ai ceva de spus? Comentează aici cu profilul de FB
Citeste mai mult

NATIONAL

Istoricul și semnificația zilei de 1 Decembrie: cum a devenit Ziua Națională a României

Publicat

in

De

Ziua Națională a României este sărbătorită pe 1 decembrie, iar această dată, stabilită printr-o lege promulgată în 1990, marchează un moment important din istoria românilor, cel în care Marea Adunare de la Alba Iulia a votat unirea Transilvaniei cu România, în 1918.

Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, data de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România.

Pe 1 decembrie 1918 a fost convocată, la Alba Iulia, Adunarea Naţională a Românilor, lucrările finalizându-se cu Hotărârea de unire necondiţionată a Transilvaniei cu România, votată în unanimitate. Acest act a avut loc după ce, la data de 27 martie 1918, respectiv 28 noiembrie 1918, organele reprezentative ale Basarabiei şi Bucovinei au votat unirea.

Pe 1 decembrie 1918, se decide astfel în unanimitate unirea Transilvaniei, Crişanei şi Maramureşului cu România, dar cu păstrarea unei autonomii locale, pe baze democratice, cu egalitate între naţionalităţi şi religii.

„Adunarea Naţională a poporului român din Transilvania, Banat şi părţile ungurene a primit rezoluţiunea prezentată prin Vasile Goldiş în întregimea ei şi astfel unirea acestei provincii româneşti cu ţara mamă este pentru toate veacurile decisă”, anunţa Gheorghe Pop de Băseşti, preşedintele Marii Adunări.

La Alba Iulia, aşa cum a fost şi la Cernăuţi, la 28 noiembrie, a fost o adunare a tuturor românilor din Austro-Ungaria. Tot aici, la Alba Iulia, se constituie Marele Consiliu Naţional Român, care este format din 200 de membri aleşi şi încă 50 cooptaţi. În următoarea zi, Consiliul numeşte un guvern provizoriu, numit Consiliul Dirigent al Transilvaniei, care îl are în frunte pe Iuliu Maniu. La 11 decembrie se ratifică Marea Unire de către Guvernul României, iar declaraţia de la Alba Iulia este înmânată regelui Ferdinand. Regele promulgă în aceeaşi zi decretul de sancţionare a unirii (inclusiv a Basarabiei şi Bucovinei). Un an mai târziu, pe 29 decembrie 1919, Parlamentul României votează legile de ratificare a unirii Transilvaniei, Crişanei, Maramureşului, Banatului, Bucovinei şi Basarabiei cu România.

Recunoaşterea internaţională a unirii Bucovinei cu România s-a făcut la 10 septembrie 1919, prin semnarea Tratatului de la Saint Germain dintre Puterile Aliate şi Austria. Recunoaşterea unirii Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România s-a făcut prin Tratatul de pace de la Trianon, încheiat la 4 iunie 1920, de Puterile Aliate şi Asociate şi Ungaria.

Pe 28 octombrie 1920, s-a semnat Tratatul de la Paris, pe de-o parte de România şi pe de cealaltă parte de Puterile Aliate (Franţa, Marea Britanie, Italia şi Japonia), care a avut ca scop recunoaşterea unirii României cu Basarabia. Dar acesta nu a intrat în vigoare pentru că Japonia nu l-a ratificat. De asemenea, Uniunea Sovietică nu a recunoscut această unire, iar acţiunile Japoniei au venit ca rezultat al unui protocol secret care a făcut parte dintr-un tratat între cele două din 1925.

10 mai şi 23 august, datele care au marcat anterior Ziua Naţională a României

Anterior, în perioada 1866 – 1947, Ziua Națională a României a fost sărbătorită pe 10 mai, apoi, între anii 1948 și 1989, pe 23 august.

Deoarece prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus în data de 10 mai 1866 jurământul în fața adunării reprezentative a Principatelor Române Unite, aceasta a fost desemnată Ziua Naţională, fiind sărbătorită până în 1947.

În 2015, Camera Deputaţilor a decis ca 10 mai să fie sărbătoare naţională, fiind ziua care marchează trei momente istorice – începutul domniei lui Carol I, Independenţa de stat şi încoronarea primului rege al ţării.

După abdicarea forțată a regelui Mihai I, pe 30 decembrie 1947, Camera Deputaților a adoptat legea prin care a proclamat Republica Populară Română. Data de 23 august a fost decisă drept sărbătoare de stat, fiind cunoscută ca ziua insurecției armate antifasciste, începutul revoluției populare în România. Data făcea referire la întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste și arestarea Guvernului condus de Ion Antonescu în anul 1944.

Ai ceva de spus? Comentează aici cu profilul de FB
Citeste mai mult
Publicitate

Curtea de Argeș

Publicitate

Câmpulung

În Trend