Conecteaza-te cu noi

NATIONAL

Ultimatumul lui Putin

Publicat

in

În ziua de 4 februarie, Vladimir Putin urmează să aibă o întrevedere cu omologul său chinez Xi Jinping. Nu este greu de presupus cam ce vor discuta și cam ce vor decide cei doi în materie de strategie geopolitică. Până atunci, noul țar de la Kremlin așteaptă un răspuns scris la solicitările sale din partea Statelor Unite și a Alianței Nord-Atlantice. Și se știe ce așteaptă. La fel cum, în linii mari, se știe și ce așteaptă China.

Vladimir Putin, în timp ce crește presiunea la granița Uniunii Europene, transformând Ucraina într-un spectaculos teren de luptă psihologică, pentru moment, mută și în alte două direcții, care buimăcesc literalmente Washingtonul. Pe de-o parte cere garanții scrise într-un termen ultimativ democrațiilor occidentale, cum că această parte a lumii, din care România face parte, va fi redesenată după modelul anterior anului 1997, iar pe de altă parte execută două mișcări de încercuire a Washingtonului. Prima este întărirea parteneriatului strategic cu China, inclusiv în domeniul militar, iar cea de-a doua este amenințarea care pare a se concretiza pe zi ce trece a dizlocării unor trupe, cu tehnică militară cu tot, în coasta Statelor Unite. În Cuba și în Venezuela. Chiar și numai anunțarea fermă a acestor intenții este de natură să schimbe aproape peste noapte harta geopolitică a lumii.

Este un ultimatum, pentru că Putin așteaptă ca Statele Unite și aliații săi europeni să se conformeze. Poate nu 100%. Poate că a supralicitat lăsând să se înțeleagă că așteaptă ca trupele NATO și tehnica militară NATO, ca trupele americane și tehnica de luptă americană să fie retrase pur și simplu din România și Bulgaria. Poate că pretențiile lui Putin nu merg atât de departe încât să solicite eliminarea României și Bulgarei din Alianța Nord-Atlatică. Pentru că, în definitiv, asta ar însemna revenirea la situația anterioară anului 1997. Poate că Putin solicită mai mult, pentru a obține în final mai puțin.

Care sunt totuși garanțiile minime pe care Moscova le așteaptă pentru a detensiona situația internațională? Probabil abandonarea, printr-un angajament scris, a intenției lărgirii alianței NATO prin cooptarea Ucrainei, Georgiei și Republicii Moldova. Și poate Kremlinul mai așteaptă și o reducere semnificativă a efectivelor militare americane din România și Polonia și, respectiv, a tehnicii de luptă dizlocate în aceste state. Poate că speranțele lui Putin merg chiar puțin mai departe, el așteptându-se ca, în final, dacă negocierile vor fi dezghețate, să obțină demontarea celor două componente, din România și din Polonia, ale scutului antirachetă pe care, în ciuda asigurărilor repetate pe care le-a primit, îl percepe ca pe o armă nu defensivă, ci ofensivă, îndreptată împotriva Federației Ruse.

Cele de mai sus s-ar putea întâmpla doar dacă purtăm ochelari de cal și ne încăpățânăm să privim într-o singură direcție. Dacă lărgim orizontul analizei, am putea eventual descoperi că, de fapt, intențiile lui Vladimir Putin, pe cale de a fi materializate, se concentrează într-o cu totul altă direcție. Care ar fi această direcție? Un parteneriat consolidat militar cu China, care să transforme Statele Unite, din cel mai puternic jucător global, într-un jucător secund, ar putea fi un asemenea obiectiv. Iar parteneriatul cu China, mai ales cel de natură militară, presupune indiscutabil ca o condiție prealabilă o demonstrație nemaivăzută până acum de forță și de autoritate a Kremlinului în raport cu Washingtonul. Iar demonstrația tocmai are loc. Și ar putea fi întregită prin încercuirea Statelor Unite fix după modelul aplicat Federației Ruse de Statele Unite și Alianța Nord-Atlantică. La fel cum acestea s-au plasat în coasta Federației Ruse, prin consolidarea flancului estic NATO și pomparea de ajutoare, inclusiv militare, într-o Ucraină ostilă Moscovei în prezent, și noua Rusie a lui Putin, utilizând fix aceleași argumente, se poate plasa în coasta Statelor Unite, acordând o masivă asistență militară Cubei și Venezuelei.

Nu este deloc exclus ca, la capătul acestui proces, cu sau fără negocieri, să asistăm la o resetare de facto a raporturilor de forțe din lumea în care trăim. Și, în încheiere, vreau să subliniez faptul că nu-mi iese din cap o întrebare: oare de ce, în urmă cu câteva ore, când Joe Biden a organizat o videoconferință cu liderii europeni, a omis România? Adică chiar statul cu care Washingtonul pretinde că are un parteneriat strategic consolidat? Consolidat exact în măsura în care este consolidat și cu Polonia, al cărui reprezentant a fost totuși prezent și consultat pe parcursul videoconferinței. Să nu se fi sculat din somn la timp președintele Klaus Iohannis?

un comentariu de Sorin Roșca Stănescu

NATIONAL

Ce poate face România în cazul Roșia Montană, ca să nu piardă și când câștigă? „România are un grad mai redus de folosire a resurselor, în comparație cu Franța, Germania sau Suedia”

Publicat

in

​Uniunea Europeană folosește între 25 și 30% din metalele și mineralele extrase din lume, însă doar 3-4% provin din producția europeană internă, ceea ce ne face vulnerabili, scrie avocatul Lucian Bondoc în Contributors. România stă și mai rău ca riscuri.

Roșia MontanăFoto: Inquam Photos / Ovidiu Dumitru Matiu

Chiar dacă a câștigat procesul intentat de Gabriel Resources, România poate să piardă pe termen lung „dacă nu se va poziționa pragmatic și echilibrat” în chestiunea folosirii resurselor publice. Asta consideră o analiză publicată de platforma Contributors și semnată de avocatul Lucian Bondoc.

Abordarea rațională, chiar în țările dezvoltate, este de a-și exploata resursele

Un prim argument al avocatului Bondoc este acela că toate țările dezvoltate au ales ca pe termen lung să își exploateze propriile resurse, din motive complementare. De pildă, țările au exploatat pentru a atinge un anumit tip de autonomie și pentru mai multe venituri în infrastructură.

„Din punct de vedere logic, situațiile în care să se prefere să nu se exploateze resursele ar trebui văzute însă ca excepții (ce necesită un standard ridicat de justificare)”, susține Lucian Bondoc.

Din 1989 încoace, statul român nu a avut o politică clară cu privire la exploatarea resurselor, arată analiza din Contributors. În lipsa unei direcții clare venite de la Guvern, „mai toate încercările de a dezvolta activități miniere noi în România au eșuat în cele din urmă în diverse instanțe judecătorești sau rămân la stadii incipiente”.

„Nu ne vindem țara”

Statul nu a mai avut bani să investească în exploatări miniere. Iar în societate sloganul „Nu ne vindem țara”, cu rădăcini în anii 90, a fost folosit și ca instrument de manipulare, explică avocatul.

„Acesta a fost promovat inițial de unele segmente de elite de facto pentru a manipula populația în direcția sprijinirii abordării de închidere a țării față de capitalul exterior din primii 6 ani de după Revoluție pentru a facilita acapararea pe tăcute, și fără concurență (mult subevaluat), a unor active și resurse diverse de către o parte din noii capitaliști români”, scrie Lucian Bondoc.

La toate acestea se adaugă și mineriadele, care au creat o frică de a crește industria minieră din România, adaugă avocatul.

În plus, după aderarea la Uniunea Europeană, sectorul de minerit s-a trezit prins între norme europene ridicate și birocrația din România.

„Numeroasele reguli noi au necesitat autorităților publice ani de zile pentru „digerare”, ceea ce, cuplat cu reticența tradițională de asumare în lipsa unui ordin de la decidentul politic, a îngreunat în sine aprobarea mai oricărui proiect complex”, explică Lucian Bondoc.

Puteți citi analiza completă pe Contributors.

Citeste mai mult

NATIONAL

Scorsese pregătește o un serial documentar despre opt sfinți ai Bisericii Catolice

Publicat

in

Filmul pe care Martin Scorsese îl va realiza în viitorul apropiat nu va fi doar o nouă peliculă despre Isus, ci o serie întreagă despre sfinți, o docudramă în opt episoade intitulată „Martin Scorsese Presents: The Saints”, potrivit La Stampa, citat de Rador Radio România.

Martin Scorsese, primit de papa Francisc la VaticanFoto: ABACA / Abaca Press / Profimedia

Cineastul în vârstă de 81 de ani, câștigător al Oscarului, va fi gazda, naratorul și producătorul serialului care va fi difuzat pe Fox Nation.

Docudrama va relata viețile a opt personaje care au fost beatificate de Biserica Catolică, pentru a explora modul în care au obținut sfințenia: printre ei, Ioana d’Arc, Francisc de Assisi, Thomas Becket, Maria Magdalena, Moise Etiopianul, Sebastian și Maximilian Kolbe, călugărul franciscan care a murit de bunăvoie la Auschwitz pentru a salva viața unui bărbat care avea familie.

Primele patru episoade vor fi difuzate începând cu 16 noiembrie, celelalte patru vor fi difuzate în mai 2025.

«Am trăit aproape toată viața cu poveștile sfinților, gândindu-mă la cuvintele și acțiunile lor, imaginându-mi lumile pe care le-au trăit, alegerile cu care s-au confruntat, exemplele pe care le-au dat – a spus Martin Scorsese într-o declarație publicată de Fox Nation.

Sunt povești cu opt bărbați și femei foarte diferiți, fiecare dintre ei trăind în perioade istorice foarte diferite și care s-au luptat să urmeze calea iubirii revelate lor şi nouă prin cuvintele lui Isus din Evanghelii. Sunt foarte încântat că acest proiect este în derulare și că lucreaz cu atât de mulți colaboratori talentaţi şi de încredere”.

Realizată de Scorsese pentru Lionsgate Alternative Television, docuseria a fost creată de Matti Leshem. „Martin Scorsese Presents: The Saints” este scris de Kent Jones și regizat de Elizabeth Chomko.

Potrivit Variety, pe lângă Scorsese și Leshem, proiectul mai are ca producători executivi pe+ Julie Yorn, Rick Yorn, Christopher Donnelly, Yoshi Stone și Craig Piligian. Matt Loze și David Ellender.

Pe lângă Lionsgate, serialul este produs de Sikelia Productions, Weimaraner Republic Pictures, LBI Entertainment și Halcyon Studios.

Citeste mai mult
Publicitate

Curtea de Argeș

Publicitate

Câmpulung

În Trend