Conecteaza-te cu noi

NATIONAL

UE: Macron detaliază cele trei axe ale președinției franceze

Publicat

in

​„Relansare, putere, apartenență”: Emmanuel Macron a descris astfel luni seară cele trei axe ale președinției franceze a UE, potrivit AFP.

După ce a invocat „nevoia de a renaște ca răspuns la criză”, șeful statului a apărat pe larg „nevoia de a ne asuma această Europă și de a spune mereu că este a noastră”, subliniind că „acest sentiment de apartenență” este atacat în Franța ca si in alte tari UE.

„Nimeni nu știe de dezbaterea publică din țara noastră în acest moment”, a continuat el, „când lucrurile se îngreunează, se spune că este vina Europei” .

Cât despre nevoia de „putere”, el a cerut consolidarea „unei Europe care să-și poată face propriile alegeri, militare, tehnologice, culturale, de valori”. „Avem dezbateri regionale, unde adevăratele subiecte sunt să știm ce vrem să devenim în raport cu modelul chinez, cu modelul american”.

Vaccinarea europenilor este cel mai bun exemplu de eficacitate a Europei, a insistat el.

„Fiți naționaliști, voi ungurii, fiți naționaliști, voi polonezi sau francezi, vaccinați sau nevaccinați. Poate că ați fi avut prieteni ruși să vă dea Sputnikul (vaccinul) care încă nu este aprobat de OMS? Succes!”a glumit Macron. „Ești vaccinat doar cu cele mai bune vaccinuri din lume pentru că ești european”.

Pe de altă parte, „Europa care vine să explice oamenilor care ar trebui să fie cuvintele pentru a spune sau a nu spune, nu este o Europă la care eu ader pe deplin, iar aceasta alimentează un sentiment de dezintegrare” a culturilor europene, a completat liderul francez.

Comenteaza cu profilul de FB
Reclame

NATIONAL

Occidentul a făcut tot ce se putea face pentru Ucraina

Publicat

in

De

Asta luând în considerare limitarea autoimpusă de către SUA și NATO, de a nu trimite trupe în cazul unei invazii. Încă de la începutul acestei crize, președintele Biden a declarat destul de clar că sancțiunile de care va fi vizată Rusia vor fi economice și că nu se pune problema de intervenție militară. Foarte posibil ca această poziție să fi dat aripi agresivității Rusiei, dar era destul de greu ca SUA să adopte o poziție mai fermă – nu prea ai cum să justifici implicarea directă într-un conflict atât de fierbinte și la această scară.

Așa că, atât SUA cât și țările occidentale au încercat să pregătească Ucraina pentru conflictul inevitabil. Și se pare că pregătirile au avut în vedere un scenariu realist, în care țara nu va rezista direct invaziei, ci va duce un război de uzură.

De aceea, încă din 2015, SUA antrenează pe teritoriul ei (!!!) combatanți ucraineni. Aceștia sunt pregătiți pentru tactici de gherilă, să ducă lupte în spatele liniilor, după ce armata rusă cucerește o parte din Ucraina. Idee care a tot fost vehiculată în spațiul public, de a face invazia mult prea scumpă pentru Rusia. Gândirea predominantă în momentul de față e că deși Rusia ar putea cuceri rapid bucăți mari din Ucraina, i-ar fi foarte greu să le mențină sub ocupație, și aici ar trebui să intervină aceste trupe antrenate de CIA.

Un scenariu similar l-am mai văzut în Siria, unde CIA a antrenat și echipat un corp de elită care să lupte cu trupele lui Bashar al-Assad și cu ISIS. Rezultatul a fost dezastruos, trupele respective fiind nimicite destul de repede și echipamentul pierdut.

Experții americani au învățat cu siguranță din lecțiile trecutului, rămâne acum de văzut cât de eficiente au fost aceste programe. Soldații ucraineni vor avea de înfruntat trupe experimentate, care au participat în multiple teatre de război, deci a căror experiență nu e dobândită doar în urma antrenamentelor, ci în conflicte reale.

Măcar ucrainenii au fost ajutați cu echipamente de război serioase. Cele care ies în evidență sunt rachetele anti-tanc. În ultimele zile, din UK au ajuns peste 1000 de lansatoare NLAW. Acestea sunt lansatoare ușoare de “unică folosință”, care vin preîncărcate cu o rachetă ghidată și care au o rază de acțiune de până la 1 km. Perfecte pentru lupta de gherilă. Dar mai impresionante sunt sistemele Javelin, lansatoare cu o raza de 3-4 km și care sunt probabil cele mai bune arme anti-tanc din lume. Acestea au venit direct de la americani, iar pe ultima sută de metri, chiar și estonienii au trimis câteva din stocul propriu.

În Siria, sistemele anti-tanc folosite de rebeli s-au dovedit a fi foarte eficiente împotriva tancurilor rusești. Chiar și cele cu sisteme avansate de protecție ca armuri reactive sau sisteme de bruiaj în infraroșu cum sunt T-90A. Deși armele folosite acolo erau mai puțin avansate decât Javelin sau NLAW, pierderile armatei siriene au fost impresionante. Desigur, mulți experți pun aceste pierderi pe seama folosirii necorespunzătoare a tancurilor în teatrele de luptă: de multe ori, vehiculele nu erau apărate de infanterie și în ipostaze tactice pe care orice comandant decent le-ar evita. E destul de greu de anticipat care ar fi rezultatul în Ucraina, unde comandanții ruși nu pot fi acuzați de amatorism.

Nu în ultimul rând, ucrainenii au achiziționat drone Bayraktar TB2 turcești. Aceste drone și-au dovedit deja eficiența în Libia, Siria sau Nagorno Karabakh. Au fost cumpărate câteva zeci, nu se știe exact câte, și ar putea reprezenta un atuu important. Deși, având în vedere superioritatea aeriană clară a Rusiei, e de asemenea posibil să devină irelevante foarte rapid. Totul depinde de desfășurarea acțiunilor în teren.

În vârtejul acestei curse a înarmării, e de salutat poziția inițial comună și coerentă a membrilor NATO. După plecarea lui Merkel, inclusiv Germania a aderat la poziția SUA de contracarare a Rusiei. Proiectul Nord Stream 2 a fost blocat înainte să devină funcțional, transporturi de gaz lichefiat au fost redirecționate dinspre Asia spre Europa pentru a compensa scăderea volumului trimis de Gazprom și aliații au arătat o mobilizare exemplară pentru pregătirea Ucrainei. Zic poziția inițială pentru că deja Olaf Scholz, noul cancelar german, a început să dea înapoi, cerând ca Nord Stream 2 să nu fie inclus în negocierile politice legate de Ucraina. Oricum, e o poziție mult mai fermă decât cele cu care ne-a obișnuit Angela Merkel în trecut.

Vladimir Putin în schimb, se află într-o poziție foarte dificilă. S-a băgat singur într-un colț, iar acum opțiunile lui sunt foarte limitate. Cea mai simplă, și unii ar spune că unica, este invazia. După o mobilizare de atâtea luni, să nu ataci acum ar fi perceput ca un gest de slăbiciune.

Însă mai grav pentru el e faptul că se află într-o cursă contra cronometru, pe două planuri. Unul îl reprezintă Ucraina – cu cât așteaptă mai mult, cu atât capacitățile defensive ale țării vor crește. Al doilea e economia Rusiei. Această mobilizare masivă de forțe îl costă enorm. La un moment dat e foarte posibil ca ceva să cedeze. 100 de mii de soldați care nu își primesc soldele sunt o bombă cu ceas, iar eventuale revolte acasă, în orașe, pe fondul sărăciei, ar fi un dezastru.

În momentul de față, pentru Putin există un singur scenariu din care iese câștigător – o victorie absolută, într-un timp foarte scurt. O repetare a războiului din 2014. Or, această posibilitate se îndepărtează cu fiecare zi ce trece. E ori acum, ori niciodată.

Orice ar alege și oricare va fi rezultatul invaziei, pe termen lung Putin pierde. Dacă nu invadează Ucraina, pierde acasă, deschizând calea detronării lui. Dacă invadează Ucraina, sancțiunile împotriva Rusiei ar putea fi devastatoare.

Mai există opțiunea să anuleze complet invazia și să se bazeze pe propagandă pentru a contracara efectele acestei ”înfrângeri”. Fabricile de troli ale Kremlinului ar fi puse la muncă grea în acest caz, pentru a răspândi o narativă prin care Rusia să apară ca fiind învingătoare. citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro

Comenteaza cu profilul de FB
Reclame
Citeste mai mult

NATIONAL

“Coșmarul a luat sfârșit”. Pentru numirea lui Andrei Ursu în funcția de președinte executiv al IICCMER

Publicat

in

De

Expresia ditre ghilimele aparține unui cercetător bine informat asupra a ceea ce se petrece de mulți ani la Institutul de Investigare a Crimelor Comuniste și Memoria Exilului Românesc. Formula saluta eliberarea din funcție a Alexandrei Toader la 21 ianuarie 2022, președinta executivă a Institutului din ianuarie 2020.

Alexandra Toader

Alexandra Toader a terminat Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza”, din Iași, în 2008. A obținut titlul de doctor în Istorie în anul 2013. Între 2014-2017 a ocupat o poziție în cercetare. Autoare a unei singure cărți, care rezuma teza ei de doctorat privind cultul personalității lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, ea se bucură de performanța de a avea cele mai mici valori posibile ale indicatorilor academici. Din 2018, doamnei Toader a început să i se ofere funcții de demnitar: până la ultima, membră în Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Consilieră la Departamentul Relații cu Autoritățile Publice și Societatea Civilă al Administrației Prezidențiale. Dacă prestația ei se pierdea în funcționarea colectivă, odată cu numirea în fruntea unei instituții atât de complexe precum IICCMER, protecția mediului nu a mai funcționat. În perioada celor doi ani de președintă executivă, Institutul a avut o activitate haotică, frustrantă și pentru angajații săi, și pentru colaboratorii din afara lui. La 23 decembrie 2021, presa făcea publică solicitarea a 12 cercetători din cadrul IICCMER ca premierul Nicolae Ciucă să o demită pe președinta executivă, acuzând-o de comportament abuziv, de umilirea angajaților și a urmașilor foștilor deținuți politici (aici). Plângerile au sosit și din afara Institutului. Paradoxal, cea mai bună recunoaștere a legitimității lor a venit de la limbajul plin de invective și de calomnii folosit de Alexandra Toader în replicile ei.

Propunerea adresată Primului Ministru

În urma diferitelor contestații și a verificărilor, dnei Toader i s-a cerut să-și depună demisia, ceea ce s-a întâmplat pe 17 ianuarie a.c. După ce primul ministru Nicolae Ciucă a semnat eliberarea ei din funcție, un număr de personalități s-au mobilizat pentru a susține numirea în fruntea IICCMER a lui Andrei Ursu. Lista semnatarilor acestei propuneri cuprinde numele unor foști disidenți (Mircea Dinescu, Radu Filipescu), ale unor personalități ale Exilului (Emil Hurezeanu, Dinu Zamfirescu), academicieni (Florica Dimitrescu, Răzvan Theodorescu, Adrian Miroiu), personalități universitare (Mihaela Miroiu, Stefano Bottoni, Carol Iancu), vice-președintele IICCMER (Adrian Niculescu). Aș numi lista „remarcabilă”, căci rar am văzut solidaritatea unor personalități aparținând unor categorii atât de diferite.[i] În explicația lor, semnatarii s-au referit la statutul lui Andrei Ursu de militant al drepturilor omului, la contribuția sa esențială în stabilirea adevărului despre Revoluția din Decembrie 1989 și în dezvăluirea crimelor regimului comunist din România.

De ce Andrei Ursu

Andrei Ursu a început să devină o persoană publică ca fiu al lui Gheorghe Ursu, inginerul-poet torturat şi ucis de autoritățile comuniste. Din 1990 până astăzi el face naveta între Statele Unite și România pentru a face dreptate tatălui său. Andrei Ursu a inițiat acțiunile de recuperare a dosarului de Securitate al lui Gheorghe Ursu, a deschis procese împotriva foștilor agenți ai regimului pe care investigațiile îi arătau vinovați, a făcut 17 zile de grevă pentru redeschiderea proceselor pe care procuratura le oprise. Eforturile lui Andrei Ursu care păreau să aibă o dimensiune strict personală au ajuns să hrănească cu timpul interesul public. El a reușit să readucă în fața instanțelor infracţiuni contra păcii şi omenirii de pe vremea regimului comunist clasate anterior cu motivul prescripţiei și al neretroactivităţii. Cercetările sale în Arhiva CNSAS au documentat cu minuție aspecte insuficient explorate, precum utilizarea acuzațiilor de drept comun pentru acoperirea de către Securitate a represiunii politice. El a fost locomotiva care a dus la elaborarea și la apariția volumului Trăgători și mistificatori. Contrarevoluția Securității în decembrie 1989 (i s-au alăturat Roland O. Thomasson și Mădălin Hodor), cea mai importantă scriere pe tema Revoluției din decembrie care a redat, în sfârșit, după trei decenii. demnitatea actului eroic din iarna acelui an sângeros.Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro

Comenteaza cu profilul de FB
Reclame
Citeste mai mult
Publicitate

Curtea de Argeș

Publicitate

Câmpulung

Publicitate decathlon.ro

În Trend