Conecteaza-te cu noi

NATIONAL

Ucraina denunţă concluzia Iranului privind avionul ucrainean doborât lângă Teheran în ianuarie

Avatar

Publicat

in

Ministrul de externe ucrainean Dmytro Kuleba a criticat, marţi, concluzia exprimată de Iran conform căreia doborârea unui avion ucrainean lângă Teheran, la începutul acestui an, a fost cauzată de o eroare umană, Kievul considerând că o asemenea concluzie este prematură, transmite dpa potrivit Agerpres.

”Avem multe întrebări şi avem nevoie de multe răspunsuri obiective, imparţiale şi documentate”, a spus Kuleba, citat de agenţia de presă ucraineană Ukrinform.

Publicitate

La 8 ianuarie, un avion Boeing 737-800 al companiei Ukraine International Airlines, care efectua un zbor între Teheran şi Kiev, a fost doborât la scurt timp după decolare de apărarea antiaeriană iraniană. Aceasta era în stare de alertă maximă în aşteptarea unui posibil atac american în urma lansării de către Iran a unor rachete asupra bazelor americane din Irak ca represalii după uciderea generalului iranian Qassem Soleimani de aviaţia militară americană la Bagdad.

Toate cele 176 persoane aflate la bordul avionului ucrainean au decedat. Incidentul a fost iniţial negat de autorităţile centrale de la Teheran, ceea ce a dus la proteste de amploare în Iran.

Ulterior, preşedintele iranian Hassan Rouhani a promis o anchetă detaliată şi completă realizată de un tribunal special şi de diverse echipe de experţi. Autoritatea aviaţiei iraniene a scris în raportul său final că incidentul a fost cauzat de o ”eroare umană”.

Într-o conferinţă de presă, şeful diplomaţiei ucrainene a accentuat însă că ”este prea devreme să se afirme că avionul a fost doborât drept rezultat al unei erori umane, aşa cum susţine partea iraniană”.

”La momentul actual, Ucraina nu poate fi de acord că avionul a fost doborât ca urmare a unei greşeli umane. Suntem siguri că această chestiune trebuie să fie decisă în cadrul unei anchete penale, cu toate faptele elucidate”, a adăugat Dmytro Kuleba.

Teheranul a refuzat să predea Statelor Unite cutiile negre ale avionului, care, după o lungă dispută pe acest subiect, sunt decriptate în Franţa.

Comenteaza cu profilul de FB
Citeste mai mult
Publicitate
Click si comenteaza

You must be logged in to post a comment Login

Lasa un comentariu

NATIONAL

Al Doilea Război Mondial: Uniunea Sovietică declară război Japoniei

Avatar

Publicat

in

De

Debarcarea forţelor de infanterie marină americane în insula Okinawa, începând cu 1 aprilie 1945, adâncise criza politică din Japonia. La 5 aprilie a avut loc demisia guvernului Koiso şi instalarea cabinetului Suzuki Kentaro, potrivit Agerpres.

Schimbarea de guvern intervenea în momentul în care se lua cunoştinţă de decizia guvernului Uniunii Sovietice de a denunţa pactul de neutralitate cu Japonia, fapt ce a însemnat o grea lovitură pentru statul japonez, în general, pentru diplomaţia sa, în special, se arată în lucrarea ”Japonia. Un secol de istorie (1853-1945)”, autori Constantin Buşe, Zorin Zamfir (Editura Humanitas, Bucureşti, 1990).

Publicitate

Declaraţia de denunţare a pactului de neutralitate era urmarea firească a acordului intervenit la Ialta, în februarie 1945, prin care Uniunea Sovietică urma să intre în război împotriva Japoniei, la două-trei luni după înfrângerea Germaniei. După ce se arăta că pactul de neutralitate fusese încheiat înainte de agresiunea Germaniei împotriva URSS şi până la izbucnirea războiului între Japonia, de o parte, şi SUA şi Marea Britanie, de altă parte, Declaraţia motiva: ”De atunci situaţia s-a schimbat radical. Germania a atacat URSS, iar Japonia, aliata Germaniei, ajută pe aceasta din urmă în războiul ei împotriva URSS. În afară de aceasta, Japonia luptă împotriva SUA şi Marii Britanii, care sunt aliaţii Uniunii Sovietice”. În asemenea situaţie, preciza Declaraţia, ”Pactul de neutralitate între Japonia şi URSS şi-a pierdut sensul şi prelungirea acestui Pact a devenit imposibilă”. (”Japonia. Un secol de istorie (1853-1945)”, autori Constantin Buşe, Zorin Zamfir)

Citește și: Adrian Năstase, intervenție, în direct, la Antena 3: Se readuce în circuitul public un partid important

În vederea pregătirii întâlnirii ce urma să aibă loc la Potsdam între liderii SUA, Marii Britanii şi URSS, preşedintele american Harry Truman l-a trimis la Moscova, la 23 mai 1945, pe Harry Hopkins, care fusese consilier al preşedintelui Franklin Delano Roosevelt (n. 30 ian.1882 – m. 12 apr. 1945). În finalul discuţiilor, Stalin a asigurat guvernul american că va declara război Japoniei, nu mai târziu de 8 august 1945, se menţionează în lucrarea ”Mari conferinţe internaţionale. 1939-1945”, autor Leonida Loghin (Editura Politică, Bucureşti, 1989).

În perioada aprilie-iulie 1945, diplomaţi niponi au continuat contactele şi sondajele în Elveţia, Suedia şi Portugalia, în vederea încheierii unei păci de compromis cu Marea Britanie şi SUA. Deşi membrii guvernului erau convinşi de incapacitatea economică a Japoniei de a mai rezista în condiţiile continuării războiului, şefii militari au obligat pe împărat, în urma reuniunii Consiliului suprem de război din 6 iunie 1945, să continue rezistenţa. La 22 iunie 1945, însă, împăratul a cerut guvernului să înceapă negocieri de pace cu anglo-americanii prin intermediul Uniunii Sovietice. La 13 iulie, ambasadorul Sato Naotake a comunicat această decizie Comisarului adjunct pentru afaceri externe al URSS, Lozovski, iar la 17 şi 18 iulie, la Potsdam, I.V. Stalin i-a încunoştiinţat pe Churchill şi Truman. Angajarea Uniunii Sovietice ca mediator al păcii urmărea să o împiedice să intre în război împotriva Japoniei. (”Japonia. Un secol de istorie (1853-1945)”, autori Constantin Buşe, Zorin Zamfir (Editura Humanitas, Bucureşti, 1990)

Conferinţa interaliată la nivel înalt de la Potsdam, în Germania, care s-a desfăşurat între 17 iulie-2 august 1945, a fost ultima întâlnire între şefii celor trei mari puteri, respectiv Harry Truman (SUA), I.V. Stalin (URSS) şi Winston Churchill (Marea Britanie). La conferinţă au participat, de asemenea, miniştrii de externe, experţi militari şi civili, funcţionari. Un punct important al conferinţei de la Potsdam l-a constituit “problema Japoniei”, a încheierii războiului cu această ţară.

Deşi în delegaţiile de la Potsdam se aflau un număr mai mare sau mai mic de mareşali, generali şi alte categorii de specialişti militari, problematica militară a fost puţin abordată. S-a ţinut o singură întrunire a şefilor de state majore, la 26 iulie, în palatul Cecilienhof, prilej cu care au fost analizate măsurile care se impuneau pentru înfrângerea cât mai repede a Japoniei şi intrarea URSS în război. Cu acest prilej, generalul Antonov a informat că forţele militare sovietice destinate să atace Japonia se concentraseră, putând declanşa ofensiva spre mijlocul lunii august, data depinzând de rezultatele negocierilor sovieto-chineze. Generalul Marshall a prezentat apoi o scurtă informare în legătură cu situaţia din Pacific şi din China, unde existau aproximativ un milion de japonezi. Până la 15 august, dată la care se conta pe intervenţia armatei sovietice, diviziile chineze, echipate şi instruite de americani, puteau declanşa o operaţie ofensivă de amploare împotriva japonezilor. (…) Apoi, printr-o discuţie în doi, Marshall-Antonov, s-a pus la punct o serie de măsuri de cooperare bazate de delimitarea zonelor strategice de acţiune. Această unică întrunire a şefilor militari a urmărit de fapt să se informeze, pe de o parte, despre capacitatea operaţională a forţelor occidentale în ultimele zile ale războiului, iar, pe de altă parte, pentru generalul Antonov să precizeze că intrarea Uniunii Sovietice în război era fermă. (”Mari conferinţe internaţionale. 1939-1945”, autor Leonida Loghin)

Tot în cursul Conferinţei de la Potsdam, I.V. Stalin l-a informat în detaliu pe preşedintele Truman despre intervenţiile guvernului nipon pentru ca sovieticii să medieze încetarea războiului, precum şi refuzul lui ferm de a efectua o asemenea mediere. Guvernul nipon a continuat să preseze Moscova pentru mediere, asigurând capitularea totală a armatei, marinei şi aviaţiei, dar cerând menţinerea dinastiei imperiale. Toate întrevederile între ambasadorul Sato şi Lozovski nu au dus la niciun rezultat, deşi, la 25 iulie 1945, guvernul nipon asigura guvernul sovietic că îi va satisface toate cererile în Extremul Orient. (”Mari conferinţe internaţionale. 1939-1945”, autor Leonida Loghin)

La 26 iulie 1945, la Potsdam, conducătorii Marii Britanii, SUA şi Chinei au dat o Declaraţie, sau Proclamaţie, prin care somau Japonia să capituleze necondiţionat. Documentul avertiza Japonia că ”forţele aliate erau gata să dea lovitura decisivă”. Faptul că Proclamaţia nu era semnată şi de URSS a nutrit încă speranţa la Tokyo într-o posibilă mediere din partea acesteia. Guvernul japonez nu a răspuns aliaţilor, premierul Suzuki recomandând să se ignore Proclamaţia, se aminteşte în lucrarea ”Japonia. Un secol de istorie (1853-1945)”, autori Constantin Buşe, Zorin Zamfir (Editura Humanitas, Bucureşti, 1990). Guvernul nipon a tergiversat răspunsul cerut de guvernele semnatare, facilitând lansarea celor două bombe atomice şi intrarea URSS în război. (”Mari conferinţe internaţionale. 1939-1945”, autor Leonida Loghin).

”Evenimentele s-au precipitat şi cu ele şi prăbuşirea Japoniei. La 6 august 1945 a fost lansată prima bombă atomică asupra oraşului Hiroshima, motivată de către americani prin faptul că guvernul japonez, nerăspunzând ultimatumului din 26 iulie, nu voia să capituleze”. (”Japonia. Un secol de istorie (1853-1945)”, autori Constantin Buşe, Zorin Zamfir).

La 8 august 1945, V.M. Molotov a înmânat lui Sato Naotake declaraţia de război a guvernului sovietic adresată Japoniei. Această hotărâre era argumentată de refuzul Japoniei de a se conforma Proclamaţiei de la Potsdam. ”În acest fel – se spunea în document – cererea guvernului japonez adresată Uniunii Sovietice pentru ca aceasta să medieze în conflictul armat din Extremul Orient îşi pierde orice sens”. Uniunea Sovietică s-a alăturat Proclamaţiei de la Potsdam. Starea de război intervenea din ziua de 9 august 1945. (”Japonia. Un secol de istorie (1853-1945)”, autori Constantin Buşe, Zorin Zamfir).

Comenteaza cu profilul de FB
Citeste mai mult

NATIONAL

Catalonia a fost declarată ‘republicană’ de parlamentul regional și spune că ‘nu recunoaşte niciun rege’

Avatar

Publicat

in

De

Parlamentul catalan a votat, vineri seară, o rezoluţie prin care declară Catalonia republicană şi, astfel, nu recunoaşte şi nici nu vrea să aibă un rege, relatează TVE. Quim Torra, liderul separatist de la Barcelona, a cerut organizarea unui referendum naţional cu privire la Monarhie.

Grupările politice separatiste JxCat, ERC şi CUP au votat „pentru” adoptarea rezoluţiei, în timp ce Ciudadanos, PSC, coaliţia En Comù Podem şi PPC, „împotrivă”, scrie news.ro.

Publicitate

Citește și: Ultimă oră! Ucigașul lui Emi Pian, arestat preventiv!

Textul rezoluţiei prevede că „saga familiei Burbon a fost o calamitate istorică pentru Catalonia” şi denunţă că regele Juan Carlos I „a acceptat succesiunea generalului Franco, jurând fidelitate principiilor regimului său”, astfel încât „monarhia spaniolă este continuarea regimului anterior”.

În plus, este criticată şi „fuga consimţită a regelui Juan Carlos pentru a evita acţiunea justiţiei” şi în text este făcut referire la „monarhia delicventă”, care a eşuat ca sistem.

Citește și: EXCLUSIV Cum a răbufnit Marcel Vela: ‘Îmi pare rău că trebuie s-o spun’. După scandalul iscat de priveghiul lui Emi Pian, Iulian Surugiu rupe tăcerea!

Preşedintele parlamentului catalan, Quim Torra, i-a provocat în sesiunea extraordinară pe miniştrii care aparţin partidului Unidas Podemos să „demisioneze imediat” dacă sunt, într-adevăr, de acord că Juan Carlos I „a fugit” din Spania şi nu vor să fie complici la „muşamalizarea” presupusei corupţii.

În plus, el a cerut organizarea unui referendum în întreaga Spanie cu privire la monarhie şi republică.

Citește și: Adrian Năstase, intervenție, în direct, la Antena 3: Se readuce în circuitul public un partid important

După plecarea la începutul săptămânii a regelui Juan Carlos I din ţară, guvernul condus de Pedro Sánchez (PSOE) a apărat decizia Casei Regale. Totuşi, Pablo Iglesias, vice-preşedinte al Executivului, a comentat alegerea ca „fugă” a fostului suveran vizat acum de o anchetă privind afaceri personale.

„Singurul protest responsabil şi care va fi înţeles de cetăţeni este acela ca toţi membrii Guvernului care nu sunt de acord cu ce s-a întâmplat să demisioneze acum”, a spus Torra, care a convocat întâlnirea extraordinară pentru a discuta situaţia monarhiei spaniole.

Opoziţia a criticat organizarea acestei întâlniri, cu această temă, având în vedere creşterea alarmantă a numărului de cazuri de infectare cu SARS-CoV-2 în Catalonia şi în ţară şi că guvernul nu a dat explicaţii privind gestionarea crizei sanitare.

Caracterizată ca „diversiune”, în şedinţa plenară, opoziţia a subliniat ruptura cauzată în guvernul de coaliţie, format din PSOE şi Unidas Podemos, de plecarea regelui emerit din Spania.

Pentru Torra, plecarea lui Juan Carlos I „nu este o chestiune privată de familie”, ci „o problemă de natură constituţională”. El vede o singură ieşire din această problemă: abdicarea regelui Felipe VI şi un referendum privind Monarhia în întreg statul spaniol.

Torra a reiterat că separatiştii catalani au un obiectiv clar, „să trăiască liberi într-o republică independentă catalană”, pe care îl consideră „mai urgent ca oricând”.

El a asigurat că locuitorii Cataloniei nu au rege şi nici nu vor să aibă.

Opoziţia a susţinut că altele sunt priorităţile, principala fiind criza sanitară. „Nici măcar tsunamiul economic cauzat de pandemie cu mii de vieţi şi locuri de muncă în joc nu opreşte obsesia ta separatistă”, a declarat purtătorul de cuvânt al grupului Ciudadanos, Carlos Carrizosa. El i-a cerut lui Torra să demisioneze, între altele, pentru că „atacă naţiunea şi statul de drept”.

Miquel Iceta, secretar general al PSC, i-a reproşat, de asemenea, lui Torra că prioritizează dezbaterea asupra crizei monarhiei spaniole şi îl interesează mai puţin să răspundă de ce timp de 46 de zile nu a existat un şef al Salud Pública în regiune.

De la începutul pandemiei, în Spania au fost înregistrate, prin teste PCR, 314.362 de cazuri de contaminare cu noul coronavirus şi 28.503 oameni au murit. Cele mai afectate regiuni sunt Catalonia, Madrid şi Aragon.

Regele emerit Juan Carlos I a transmis luni o scrisoare regelui Felipe VI, fiul său, prin care l-a anunţat că a hotărât să părăsească Spania, dar că va rămâne la dispoziţia Procuraturii. Mai multe surse au spus că el s-ar afla în Republica Dominicană.

Comenteaza cu profilul de FB
Citeste mai mult
Publicitate

Curtea de Argeș

Publicitate

Mioveni

În Trend