Conecteaza-te cu noi

NATIONAL

Turcia impune obligativitatea celei de-a treia doze de vaccin pentru accesul spectatorilor pe stadioane

Publicat

in

Federaţia turcă de fotbal (TFF) a anunţat, miercuri, că pe stadioanele de fotbal din Turcia vor putea intra doar spectatorii care au şi a treia doză de vaccin împotriva Covid-19, dar numai în cazul în care au trecut cele 180 de zile de la schema iniţială de vaccinare, informează agenţia EFE, informează Agerpres.

Astfel, pe stadioane nu sunt recunoscute ca imunizate persoanele care au primit ultima doză din schema completă cu mai mult de jumătate de an în urmă.

În acest caz, este necesară doza „booster”, a subliniat Federaţia.

Conform datelor, majoritatea populaţiei din Turcia a efectuat schema completă de vaccinare, cu cele două doze de la Sinovac şi Pfizer, în vara trecută.

TFF reaminteşte că noua cerinţă este legată de motive de precauţie în faţa extinderii valului cu tulpina Omicron a virusului Covid-19.

Ai ceva de spus? Comentează aici cu profilul de FB

NATIONAL

Cronica de film: 1986 – un an pierdut. A fost doar unul?

Publicat

in

De

Încep însemnările mele consacrate filmului Anului pierdut 1986, scris și regizat de Ligia Ciornei, cu câteva detalii de ordin istoric a căror rememorare mi se pare absolut obligatorie.

Mircea MorariuFoto: Arhiva personala

În anul 1957, autoritățile române (suntem în epoca Dej) au dat o lege ce legaliza întreruperile de sarcină. Se permitea astfel avortul la cerere care fusese interzis în 1948, adică la scurtă vreme după ce Partidul Comunist sau, mă rog, PMR, se înstăpânise complet peste România și cetățenii acesteia.

9 ani mai târziu la o plenară a Comitetului Central al Partidului, plenară desfășurată undeva pe malul mării, Nicolae Ceaușescu, de un an secretar general al PCR, a ținut o cuvântare în care își exprima îngrijorarea față de situația demografică a țării. Câteva zile mai târziu, sub semnătura lui Chivu Stoica, pe atunci președinte al Consiliului de Stat, apărea Decretul –Lege nr. 770. În motivația respectivului Decret se putea citi: Având în vedere că întreruperea cursului sarcinii reprezintă un act cu consecințe grave asupra sănătății femeii și aduce mari prejudicii natalității și sporului natural al populației, Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează… La alineatul 1 era scris: Întreruperea cursului sarcinii este interzisă, iar în articolul 7 se spunea: Efectuarea întreruperii cursului sarcinii în alte condiții decât cele prevăzute în acest Decret constituie infracțiune și se pedepsește potrivit dispozițiilor Codului Penal.

Răspunzând intențiilor megalomanice ale celui ce se pregătea să reinstaureze dictatura personală, Decretul avea să înregistreze consecințe imediate. Nu era vorba însă doar de un nemaintâlnit spor natural al populației, observat încă din anii 1967 sau 1968, ci și de un număr infinit de drame sau tragedii. Care însă nu au interesat defel partidul. La scurtă vreme a fost sărbătorită cu fast nașterea copilului ce ridica populația țării la 20 de milioane. S-a pus atunci în mișcare o întreagă mașinărie de propagandă, s-au produs filme fals documentare, emisiuni festive de radio și de televiziune. Ceaușescu nutrea dorința ca fiecare femeie să nască cel puțin 4 copii, astfel încât populația României să ajungă în scurtă vreme la 30 de milioane de locuitori. Cei născuți în primii ani de după publicarea Decretului cu pricina erau numiți decreței.

Dincolo însă de ceea ce spuneau propagandiștii partidului, era vorba despre un experiment social criminal, de mare anvergură, comparat după Revoluția din decembrie 1989 cu acel Lebensborn, lansat în 1935 de Heinrich Himmler.

20 de ani mai târziu după decretul 70/1966, în ultimele zile ale lunii aprilie anului 1986, agențiile de presă occidentale transmiteau știri îngrijorătoare referitoare la un posibil accident nuclear de mari proporții ce s-ar fi produs la Centrala de la Cernobîl. Autoritățile sovietice au încercat la început să îl ascundă (suntem în primul an al regimului Gorbaciov), iar mai apoi să îi minimalizeze și proporțiile, și consecințele. La fel au procedat și autoritățile de la București, secretomania comunistă fiind peste tot aceeași. Doar în ziua de 1 mai, mediile de informare românești au furnizat primele știri despre ceea ce se întâmplase. Cu toată prudența, parcimonia și limitările din specificul vremurilor. Numai că populația României știa deja destule de la posturile oocidentale de radio cu emisiuni în limba română.

În prima secvență a filmului Anul pierdut 1986, film scris și regizat de Ligia Ciornei și a cărui acțiune se petrece majoritar într-un sat românesc, mizer, cvasi-anonim, uitat de lume, vedem o femeie binișor trecută de prima tinerețe, cărând cu mare greutate o valiză imensă. Vom afla ceva mai încolo că femeia ( o interpretează fără cusur Isabela Neamțu) are undeva spre 40 de ani, că e învățătoare, că e măritată cu un marinar de cursă lungă. Întâmplător îi iese în cale un bătrânel pe nume Vasile ( acesta e savuros jucat de Valer Dellakeza) care are în mână un mic aparat de radio cu tranzistori. Căruia spre a-i amplifica recepția i-a pus în chip de antenă o furculiță. Vasile e cel care îi furnizează Irinei primele informații despre accidentul de la Cernobîl. Despre care aflase și el de la Radio Europa Liberă. Vasile e, pesemne, specializat în vești rele căci tot el va fi acela ce îi va aduce femeii știrea că un vapor de mare tonaj, aflat sub pavilionul Republicii Socialiste Române (nu pot să nu observ cu cât spirit comic spune și repetă Valer Dellakeza numele țării) s-ar fi scufundat. Soțul femeii, pe nume Yannis, e ofițer de marină și s-ar putea număra printre victime. E jucat firesc de Gavril Pătru.

Știrea vine într-un moment de epicriză. Irina e însărcinată, iar soacra ei, medic de profesie, dar și activist de partid, real sau numai de formă complet devotată comunismului, oricum o femeie dură, sensibilă mai curând la gura lumii decât la suferințele umane, întruchipare a omului nou pentru care minciuna și neomenia înseamnă lege (desenată în linii ferme de Victoria Cociaș), încearcă să își convingă nora să avorteze. A convocat în acest scop și o specialistă (Oana Pușcatu) care ar trebui să își facă meseria ilegală. Și aceasta în orice condiții (puțin contează că la dispensar nu există anestezic) și indiferent de consecințe.

Scena e atroce, e una- cheie a filmului. Regizoarea insistând asupra pregătirilor pentru buna desfășurare a operațiunii. Se iau tot felul de măsuri de precauție. Se acoperă geamuri. Irina refuză avortul, își asumă astfel chiar și primejdia de a da viață unui copil cu handicap, tarat de norul nuclear. Pe moașă o apucă frica. Filmul fiind astfel unul nu doar despre alegeri capitale, despre ezitări și lașitate (Yannis), dar și despre curaj și demnitate (Irina), despre conformism și minciună (soacra Marcela), despre lucruri teoretic firești, normale însă interzise în comunism. Un regim ce refuza normalitatea. Anul pierdut 1986 e însă îndeosebi un film despre frică și dezumanizare, despre alterarea ideii de familie. Despre urâtul de toate zilele din comunism. Despre viața ca de închisoarea zilnică, una fără gratii vizibile. Închisoare făurită și garantată de umanismul, etica, echitatea și legalitatea socialiste. Dar și despre felul în care s-au perpetuat toate acestea până azi. Fiindcă povestea nu se oprește nici în 1986, nici în secvența prelungă de la malul mării.Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro

Ai ceva de spus? Comentează aici cu profilul de FB
Citeste mai mult

NATIONAL

Piața financiară s-a cam săturat de deficite și surprize. Povestea unui „mic” șoc financiar

Publicat

in

De

Poate puțină lume știe, dar pe 27 septembrie pe piața financiară londoneză a avut loc un incident din care rezultă câteva învățăminte importante. Povestea pe scurt, vineri 23 septembrie noul prim ministru al Marii Britanii dezvăluie un plan de reduceri de impozite, concomitent cu un plan de a susține gospodăriile în fața șocului prețurilor energiei.

Brăduț BoloșFoto: Arhiva personala

Scutirile de impozite au fost estimate la aproximativ 47 de miliarde de lire sterline, iar costul programelor de protecție ar fi fost de aproximativ 110 miliarde de lire sterline. Adică mai simplu, politicile ar fi însemnat 47 de miliarde de lire minus la venituri și 110 miliarde plus la cheltuieli, deci un deficit suplimentar de 157 miliarde de lire sterline.

După acest anunț piața financiară a luat-o razna, speriată de deficitul bugetar suplimentar și de inflația potențială pe care ar fi generat-o, lira sterlină și obligațiunile britanice suferind o scădere bruscă de valoare

Din grafic se observa căderea brusca a lirei sterline și ulterior revenirea după intervenția BoE (Banca Centrală a Angliei)

Se observă creșterea bruscă a randamentului așteptat (Yield) la obligațiuni în aceeași dată cu scăderea cursului GPB/USD. Este normal, pentru că obligațiunile au o valoare fixă denominată în lire sterline. Posesorii obligațiunilor vor urmări să compenseze pierderea din inflație. Întrucât dobânda și valoarea sunt fixe, asta se traduce prin cumpărarea obligațiunilor pe piață la o valoare sub valoarea nominală plus dobânda. Pe de altă parte, ca urmare a creșterii semnificative a deficitului există un risc suplimentar de incapacitate de plată a emitentului (default) care se acoperă tot prin majorarea randamentului așteptat.

Se observă scăderea bruscă a valorii obligațiunilor, care este o consecință a insecurității investitorilor, a riscurilor suplimentare generate de majorarea bruscă a deficitului bugetar al UK.

Cei mai mari deținători de obligațiuni sunt fondurile de pensii britanice. Practic pentru fiecare liră depusă pentru pensie, fondurile de pensii s-au creditat cu două lire și au cumpărat obligațiuni în valoare de trei lire. Dacă valoarea obligațiunilor scade sub o anumită valoare, fondurile de pensii sunt obligate să vândă obligațiunile pentru a rambursa sumele primite împrumut (Margin call) altfel riscă să ramburseze împrumutul din pensiile depuse. Dar, în condițiile de piață respective, o creștere subită și foarte semnificativă a ofertei de obligațiuni nu ar fi avut cel mai probabil cumpărători determinând prăbușirea completă a pieței, și cu ea, dispariția fondurilor de pensii. În astfel de condiții, cu obligațiunile prăbușite ca valoare finanțarea deficitului UK ar fi fost imposibilă ceea ce ar fi produs haos total.

Situația a fost salvată de BoE (Banca centrală a Angliei) care a anunțat că cumpără cantități nelimitate de obligațiuni (Quantitative Easing). Se vehiculează o cifră d 67 miliarde lire sterline pentru valoarea obligațiunilor absorbite de pe piață. Piața obligațiunilor s-a stabilizat, și pe moment și lira sterlină. Problema este că această operațiune are loc tocmai când BoE urma să înceapă să vândă obligațiunile din portofoliu și să crească dobânzile pentru a stabiliza inflația. Cu alte cuvinte, pe termen mediu și lung, măsura deși a stabilizat piața și a absorbit șocul, a pus Anglia pe calea spre o inflație accelerată și a amânat pe termen lung revenirea la o inflație normală.

Care este tâlcul poveștii? Ce trebuie să învețe guvernanții din România?

Prima lecție evidentă este că trebuie avută deosebit de multă grijă în ceea ce privește comunicarea, și în mod special în privința politicilor financiare. Piețele sunt nervoase, și declarațiile șocante sau dezvăluirea unor măsuri șocante, un minunat instrument de propagandă pentru cei aflați la putere, poate avea consecințe dramatice complet nedorite. Piața este destul de volatilă, șocurile energetice și războiul au șubrezit încrederea, deci orice declarație de intenție, chiar dacă nu are încă valoare de lege, sau nu este o politică adoptată deja, poate activa un răspuns disproporționat și foarte negativ.

A doua lecție este mai complicată, și sensibilă din punct de vedere ideologic. Fondurile de pensii private sunt foarte vulnerabile la inflație. Modelul britanic, relativ bun, și-a demonstrat clar vulnerabilitatea față de șocurile inflaționiste. A fost un model bun, câtă vreme dobânzile tindeau către 0 și inflația era în parametri optimi. Unul dintre motive este că fondurile de pensii britanice puteau folosi pârghia financiară (împrumuturile) pentru a multiplica profiturile necesare acoperirii creșterii pensiilor. Noua realitate este diferită, și vor trebui găsite soluții noi. La inflație ridicată sunt dobânzi ridicate, ceea ce reduce dramatic oportunitățile de investiții pentru fondurile de pensii.

A treia lecție este că MMT a murit. Statul nu poate funcționa la nesfârșit cu deficite mari finanțate din emisiuni de monedă. Emisiunea de monedă pentru deficitul public se va transforma inevitabil în inflație care va face titlurile de stat automat ne-atractive pentru investitori dacă nu se acoperă prin dobânzi majorate. Economia se auto-reglează prin intermediul unei crize. Ceea ce mă sperie este că o criză a deficitelor guvernamentale nu are mecanism de intervenție. Cine salvează statele? Nu mă refer la state mai mici din punct de vedere economic decât o corporație multinațională mediocră.

A patra lecție, vine din reacția pieței financiare conținutul planului noului prim ministru britanic. Plafonarea prețului energiei din pixul guvernului nu este în măsură să rezolve criza energetică. Fie el guvernul Britanic fie el alt guvern, și, zic eu, Uniunea Europeană nu sunt mai puternice decât legile economiei. Plafonarea prețurilor fără acoperire are ca rezultat penuria, și, realitatea este că nici un guvern nu-și permite să finanțeze diferența de preț a energiei. Singura soluție, zic eu, este creșterea și diversificarea ofertei de energie. În România, probabil o renegociere a PNRR și repornirea centralelor pe cărbuni ar fi soluția realistă de combatere a puseului inflaționist. De altfel, dacă am în vedere efectul inflaționist, s-ar putea ca PNRR să facă mai mult rău decât bine, efectiv nu-mi imaginez cum se va absorbi o sumă de dimensiunea PNRR in România fără ca prețurile să sară în aer.

Un avertisment

Putem crede că Marea Britanie este un caz special, putem spune că de fapt situația lor este agravată de Brexit, că, dacă ne luăm după unii critici guvernarea britanică a fost de o competență discutabilă în cel mai bun caz, dar ce s-a întâmplat în Marea Britanie este doar un simptom al unei boli internaționale. Și soluția re-pornirii QE, în condiții de inflație, este doar o soluție de moment, care generează în pasul doi probleme foarte complicate pentru Banca Angliei și pentru Marea Britanie.

Există voci care spun că ceea ce s-a întâmplat în UE urmează să se întâmple în toate țările dezvoltate, probabil și în SUA. Se pare că stoparea inflației la nivel internațional va fi un fenomen dureros, complex și probabil criza economică nu va putea fi evitată la nivel mondial.

Spectrul unei crize serioase la nivel european și mondial este din ce în ce mai puternic. România ar putea fi oarecum protejată pentru că deține o diversitate de resurse naturale și energetice dar până la un punct. Volatilitatea bondurilor si a monedelor este ridicată la nivele de alertă.Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro

Ai ceva de spus? Comentează aici cu profilul de FB
Citeste mai mult
Publicitate

Curtea de Argeș

Publicitate

Câmpulung

În Trend