Directorul medical al Institutului Naţional de Boli Infecţioase „Matei Balş” din Bucureşti, Adrian Marinescu, a declarat că se aşteaptă ca din toamnă să crească numărul de infectări cu SARS-CoV-2.

„E foarte probabil ca la toamnă să avem creşteri. Creşterea numărului de infecţii nu va schimba acest concept de convieţuire. Din punctul meu de vedere, ce a început în 2022 va continua, iar pandemia se va încheia cu această convieţuire, nu cred că vor mai fi schimbări importante. Şi când mă refer la impact la nivelul populaţiei, mă refer la spitalizări în număr mare, la presiune pe spitale, la ocuparea de paturi de terapie intensivă. Dacă vom fi suficient de echilibraţi, încât să luăm în calcul că vom mai avea infecţii şi că trebuie să le rezolvăm, cred că vom trece cu bine toamna„, a spus Adrian Marinescu.

El a mai spus că se aşteaptă şi apariţia unor vaccinuri noi, în funcţie de mutaţiile care urmează să apară la SARS-CoV-2, precizând că închiderea pandemiei de COVID-19 nu va însemna şi disparţia virusului care provoacă boala.

„Încheierea pandemiei nu are nicio legătură cu dispariţia completă a virusului SARS-CoV-2. În momentul în care la nivelul mapamondului nu va mai fi o arie întinsă geografică şi în momentul în care vom avea cazuri izolate (…), atunci vom vom vorbi de focare izolate şi pandemia va fi închisă„, a menţionat Adrian Marinescu, potrivit agerpres.ro.

Vezi și:

Alexandru Rafila: ‘Infecția cu noul coronavirus se transformă într-o viroză sezonieră și dacă va exista un nou val, el nu va pune probleme’

Despre probleme din spitalele Argeș s-a tot scris și, din păcate, se va mai scrie atâta timp cât actul medical este transformat în mofturi sau lipsa de profesionalism a personalului și a celor care gestioneaza unitățile medicale din județul Argeș.

Ieri, am primit pe adresa redacției o scrisoare de la familia unei paciente care a ajuns la Spitalul Județean Argeș și care demonstreaza pe deplin acest lucru.

Iată, mai jos, textul integral al scrisorii semnate de argeșeanca Dinu Cătălina.

„Intrucat presa are curajul de a spune lucrurilor pe nume pe cand noi, platitorii de taxe si contributii, inca stam in pozitia ghiocelului, cu caciula in mana in fata unor persoane de care, se zice, depindem, doresc sa aduc in atentia dvs un subiect cu care, din pacate, cred ca sunteti familiarizati: situatia din spitalul judetean arges.

Mama mea, pensionara in varsta de 71 ani, diabetica, este in situatia critica de a pierde sange. Hemoglobina scazuta, stare letargica, incapacitate de a vorbi. Chemam ambulanta si anuntam si medicul de familie. Doamna doctor, tot respectul si admiratia, dorind sa ajute cat mai mult, vorbeste cu echipajul de pe ambulanta. Dupa mai bine de jumatate de ora de asteptat, soseste echipajul. Prima intrebare a tanarului asistent , dupa ce o vede pe mama si spune ca nu ii place ce vede -( se astepta cumva la veselie,glume,topaieli? )- este ce ruda suntem cu doamna doctor. Adica de ce l-o fi sunat? Ghinionul nostru, ii raspundem ca nu suntem rude, deci nu suntem „pile”.

 Urmeaza un comentariu cel putin deplasat, sa nu ma exprim mai plastic, cum ca el este cam enervat, ca pacienta este in starea asta si nu a mers pana acum la spital si acum, cand vede ca se simte rau, vrea repede la spital. Ne uitam unul la altul ( eu,tatal meu si cei doi frati ai mei), fierbem in suc propriu, dar nu spunem nimic, ca ,deh, pozitia ghiocelului, daca o iau pe ambulanta si se poarta urat cu ea?

Pleaca ambulanta, ajunge mama la urgenta, unde este bagata ultima, ca inainte intra „pilele”. Urmeaza cea mai urata parte din toata experienta, jigniri si umiliri la care nu ma asteptam vreodata in viata aceasta! 

Mama mea este pacient supraponderal, dar nu aceasta este problema Mai exista, spre surprinderea infirmierelor de la spitalul judeteanarges, sectia primiri urgente, si pacienti grasi! Da,exact! Sau trebuie sa fim toti niste silfide? I se reproseaza ca este „grasa”. 
 De data aceasta, ghinionul lor, trebuie sa schimbe de haine o pacienta supraponderala. Cu diabet avansat, mama avea probleme mari in a-si misca picioarele, era de ceva timp imobilizata la pat, poarta pampers, este schimbata si toaletata de mine si de tatal meu.

Tot infirmierele incep sirul de jigniri si umilirea mamei mele si a familiei mele,implicit, spunand mamei ca este (GREU DE REPRODUS, DAR O VOI FACE) BABA NESIMTITA, ca a venit cu nevoile in pampers (ca sa nu spun „cacata”- uite ca am spus-o), ca nu are copii acasa sa o schimbe si o trimit la spital murdara, ca „pute”.SERIOS? Nu stiam ca inainte de a ajunge la spital, lesinat, in incapacitatea de a vorbi sau a te misca, trebuie sa treci inainte pe la coafor, salon de infrumusetare si casa de moda, sa iei niste rochii frumoase, ceva, un parfum scump, ca, deh, chemi ambulanta sa mergi la spital ca la nunta. Si mentionez ca mama era schimbata si spalata, ca oameni suntem si noi! 
Dupa ce, cu chiu cu vai, iese din urgenta, mama refuza internarea. Stiti de ce? De umilita si jignita ce s-a simtit!  Si de frica! Are experienta bunicii ei, care a fost batuta de infirmiere in salon pentru ca facea pe ea. 

Ajunge acasa in aceeasi stare in care a plecat…
Si chiar nu vreau sa aud ca „asa sunt astia din spitale, trebuie sa strangi din dinti si sa suporti”. NU!!! Nu suntem animale, nu mergem la abator, platim contributii la sanatate, nu trebuie sa suportam de la nimeni jigniri, mai ales de la cei care trebuie sa ne ajute. Asta le este meseria! Nu sunt in stare sa si-o faca, sa plece acasa!  Mai ales ca vorbim despre infirmiere. Eu voi avea bun simt si ma voi abtine din a le adresa cuvintele care mi se rostogolesc pe limba, cu toate ca le merita din plin! 
Va multumesc, va doresc sa nu incapeti pe mana unor asemenea ne-oameni!”
Cu respect,Catalina Dinu