Conecteaza-te cu noi

NATIONAL

STUDIU Salariile românilor sunt mai SCĂZUTE decât productivitatea acestora

Publicat

in

Un studiu arată ceea ce mulți din români bănuiau. Cetățenii acestei țări nu sunt plătiți în acord cu cât produc. Salariile în România sunt mult mai scăzute decât productivitatea şi, contrar a ceea ce se spune în spaţiul public, creşterile salariale din ultimul deceniu au fost însoţite de creşteri echivalente ale productivităţii muncii, astfel că dezbaterea publică trebuie să se reorienteze spre creşterea productivităţii, nu către limitarea creşterilor salariale, arată un studiu elaborat de FES România şi Syndex, conform Agerpres.

Citește și: Informație EXPLOZIVĂ: un bărbat prezentat ca MORT după ce a REFUZAT să se interneze de COVID-19D a decedat de infarct

Documentul prezintă o analiză detaliată a chestiunii productivităţii, plecând de la aspecte teoretice şi până la relaţia dintre productivitate şi salarii aşa cum arată ea în România astăzi.

“Un nivel scăzut al productivităţii într-adevăr nu poate asigura salarii mari. Aceasta nu este însă problema României, unde salariile sunt comparativ mult mai scăzute decât productivitatea. Mai mult, contrar a ceea ce se spune în spaţiul public, creşterile salariale din ultimul deceniu au fost însoţite de creşteri echivalente ale productivităţii muncii. Discursul dominant din spaţiul public este totuşi înşelător de la bun început, din moment ce vorbim de un raţionament strict în termeni de rate de creştere, a cărui asumpţie principală este existenţa unui punct de echilibru originar între nivelul productivităţii şi nivelul remunerării muncii. Neluarea în calcul a distribuţiei valorii adăugate între muncă şi capital face ca discursul public despre productivitate să fie unul extrem de partizan, scopul fiind de fapt limitarea creşterilor salariale şi menţinerea unui raport cât mai mare între productivitate şi costuri, fără ca angajatorii să facă eforturi investiţionale şi organizaţionale pentru creşterea productivităţii. Nu e deci deloc întâmplător că tema productivităţii apare în spaţiul public doar atunci când situaţia de pe piaţa muncii tinde să împingă salariile în sus. Vorbim de o critică moralizatoare a creşterilor salariale dublată de denunţarea presupusei iraţionalităţi economice a acestora”, se menţionează în studiul ‘Chestiunea productivităţii – controverse şi clarificări’, prezentat de Ştefan Guga, consultant în cadrul Syndex România.

Potrivit studiului, dacă ne uităm la raportul dintre productivitatea muncii şi costurile cu forţa de muncă, costurile cu forţa de muncă sunt atât de reduse în România, încât nici nu se pune problema ca majorările salariale să “ameninţe cu adevărat activitatea economică la nivel macro”. Atfel, pe termen mediu şi mai ales pe termen lung, situaţia se poate schimba, drept pentru care dezbaterea publică trebuie să se reorienteze spre “problema cu adevărat importantă: creşterea productivităţii, şi nu limitarea creşterilor salariale”.

“În ultimii ani, tema productivităţii a căpătat o prezenţă constantă în spaţiul public din România, în special în asociere cu subiectul creşterilor salariale. De la politicieni şi funcţionari de rang înalt la presă şi reţele de socializare, s-a conturat un consens general şi foarte vizibil cum că productivitatea (mai exact, productivitatea muncii) reprezintă o limită obiectivă pentru creşterile salariale sau, mai precis, că salariile din România cresc prea rapid în raport cu productivitatea. Ideea este foarte simplă: din moment ce salariile sunt plătite din valoarea adăugată rezultată din activitatea economică, o creştere prea mare a acestora limitează investiţiile, reduce profiturile şi ameninţă astfel sustenabilitatea activităţii economice pe termen mediu şi lung. În spaţiul public din România, acesta a fost în ultima perioadă probabil cel mai puternic argument împotriva creşterilor salariale de orice fel”, precizează documentul.

Studiul mai arată că în cazul României, ponderea redusă a salariaţilor în totalul populaţiei ocupate duce la o subestimare a productivităţii muncii în comparaţie cu alte ţări. De asemenea, preţurile joacă un rol extrem de important, existând o legătură puternică între preţurile reduse şi productivitatea redusă din România. “Nu e vorba doar de preţurile de piaţă, ci şi de preţurile practicate pentru transferurile de bunuri şi servicii între filialele companiilor multinaţionale. Fără a avea la dispoziţie cifre exacte, este destul de plauzibil că în cazul României aceste preţuri duc la subestimarea productivităţii, corolarul direct fiind supraestimarea ei în alte ţări. Anumite distorsiuni pot fi evitate printr-o analiză mai atentă; altele (cum este cazul preţurilor de transfer) ar necesita o reevaluare din temelii a modului în care se contabilizează activitatea economică”, susţin autorii studiului.

Potrivit sursei citate, chiar dacă productivitatea muncii în România a crescut semnificativ şi relativ constant în ultimele două decenii, ea a rămas la un nivel scăzut în comparaţie cu ţările occidentale şi chiar şi cu alte ţări din Europa Centrală şi de Est. Distorsiunile metodologice şi dificultăţile de măsurare datorate preţurilor nu explică decât parţial acest decalaj, problema ţinând în atât de structura economiei, cât şi modul ei de funcţionare. Documentul arată că nu este însă deloc vorba despre calităţile morale şi educaţionale ale forţei de muncă din România, ci de probleme ce ţin de tipul de activităţi dezvoltate în România şi de gestiunea foarte multor firme.

“Poziţia periferică a României în economia europeană presupune dezvoltarea unor activităţi de complexitate scăzută, care se bazează pe costuri şi capitalizare reduse. Într-un asemenea context, un nivel redus al valorii adăugate este o limită obiectivă, iar faptul că forţa de muncă este principalul factor de producţie trage şi mai mult în jos productivitatea muncii.”, mai arată studiul.

Syndex România, membră a grupului Syndex, realizează expertize economice şi sociale pentru sindicatele româneşti şi pentru reprezentanţii salariaţilor români în structurile de dialog social de dimensiune europeană.

Friedrich-Ebert-Stiftung (FES) este o fundaţie politică germană non-profit care promovează valorile social-democraţiei şi are oficii în peste 90 de ţări.

Comenteaza cu profilul de FB
Reclame
Citeste mai mult
Click si comenteaza

You must be logged in to post a comment Login

Lasa un comentariu

NATIONAL

2 ani de la primul caz de coronavirus în lume. Cele 10 mari necunoscute după 2 ani de pandemie

Publicat

in

De

O vânzătoare din piața de animale din Wuhan, care s-a infectat pe 11 decembrie 2019, este considerată, oficial, primul caz cunoscut de îmbolnăvire de COVID-19 din lume. Săptămâna aceasta se împlinesc 2 ani de când virusul care a dat peste cap viața întregii planete a provocat prima îmbolnăvire. Chiar dacă 2 ani mai târziu avem la dispoziție o mulțime de informații și studii despre virusul despre care inițial nu știam nimic și, probabil cel mai important, avem vaccinuri care previn infectarea, avem în continuare și enorm de multe necunoscute rămase încă fără răspuns, care ne dau bătăi de cap, unele dintre ele în fiecare zi.

1. Cum a apărut coronavirusul? În continuare un mister

O vânzătoare din piața de animale din Wuhan, care s-a îmbolnăvit pe 11 decembrie 2019, este considerată primul caz cunoscut de infectare cu SARS-CoV2, în întreaga lume, potrivit unui studiu apărut în luna noiembrie în revista Science. Anterior, primul caz de îmbolnăvire fusese considerat un contabil care nu părea să aibă vreo legătură cu piața din Wuhan, iar primele sale simptome au apărut pe 16 decembrie 2019. Teoria conform căreia contabilul ar fi fost primul caz de îmbolnăvire a alimentat și speculațiile că virusul s-ar fi putut scurge dintr-un laborator.

De altfel, originea virusului SARS-CoV-2 care provoacă boala COVID-19 a rămas un mister și o sursă majoră de tensiune între China și Statele Unite pe parcursul ultimilor 2 ani, de când pandemia ne-a dat viața peste cap.

Un studiu comun realizat anul acesta de China și Organizația Mondială a Sănătății a exclus aproape complet teoria conform căreia COVID-19 ar fi provenit dintr-un laborator, arătând că cea mai probabilă ipoteză este că virusul a infectat oamenii în mod natural, probabil prin intermediul comerțului cu animale sălbatice.

O echipă de experți condusă de Organizația Mondială a Sănătății a petrecut 4 săptămâni în Wuhan și în împrejurimile acestuia, împreună cu oamenii de știință chinezi, și a arătat într-un raport din martie 2021 că virusul SARS-CoV-2 a fost probabil transmis de la lilieci la oameni prin intermediul unui alt animal, dar că sunt necesare în continuare cercetări suplimentare.

2. Vom reuși sau nu să punem punct pandemiei prin vaccinare? Vaccinul funcționează împotriva oricărei tulpini noi? Cât de des va trebui să ne vaccinăm?

Vom reuși să punem punct pandemiei prin vaccinare? O întrebare delicată, al cărei răspuns ține foarte puțin de eficiența vaccinurilor și mai degrabă de acceptarea și distribuția lor.

Peste 8 miliarde de doze de vaccin împotriva COVID-19 au fost administrate în ultimul an pe întreaga planetă, în 184 de țări, arată datele agregate de Bloomberg. Teoretic, pentru asigurarea așa-numitei “imunități de turmă”, ar fi necesar ca 75-85% din populația planetei să fie vaccinată.

Datele agreate de Bloomberg arată că atingerea pragului de 75% ar putea fi posibilă peste 3 luni. În zonele foarte aglomerate însă – un exemplu este și Bucureștiul – imunitatea de turmă se poate asigura însă abia la un procent de 85% din populație vaccinată, explica recent pentru HotNews.ro Răzvan Cherecheș, profesor de Sănătate publică.

O altă problemă este distribuția inegală a vaccinurilor în lume – vaccinurile împotriva COVID-19 au ajuns în special în Europa, Statele Unite, unele țări din Asia și Australia, în timp ce pe alte continente au ajuns în cantitate limitată.

Spre exemplu, noua tulpină Omicron a apărut în Africa tocmai din cauză că vaccinurile împotriva COVID-19 au fost monopolizate de către țările bogate, în special din Europa, Statele Unite ale Americii și parțial din Asia, arată Răzvan Cherecheș. Rata de vaccinare pe continentul african este de doar 7%.

“Distribuția vaccinurilor va trebui să fie una echitabilă la nivel global, dacă vrem să eliminăm riscurile de evadare imunologică”, este avertismentul lui Răzvan Cherecheș.

Un alt semnal de alarmă tras de Răzvan Cherecheș – tulpinile suferă mutații tocmai în populația de persoane nevaccinate.

În acest moment, întreaga planetă așteaptă cu sufletul la gură rezultatele primelor teste privind efectul vaccinurilor asupra noii variante Omicron. Primele rezultate ar urma să fie disponibile în aproximativ o săptămână – două. De subliniat că întrebările privind eficiența vaccinurilor au existat la apariția fiecărei noi tulpini importante de coronavirus.

Pfizer-BioNTech, Moderna și Johnson&Johnson au anunțat deja că încep să lucreze la vaccinuri împotriva COVID-19 care țintesc în mod specific varianta Omicron a noului coronavirus și care vor fi produse dacă se va dovedi că serurile lor actuale nu sunt eficiente împotriva acestei noi variante.

Este însă un lucru nou sau neobișnuit ca un vaccin deja existent să fie adaptat pentru o nouă variantă de virus? Răspunsul este NU. Acest lucru se întâmplă de când lumea cu vaccinurile existente, iar cel mai elocvent exemplu este, probabil, vaccinul gripal, a cărui “rețetă” se schimbă în fiecare an, la recomandarea Organizației Mondiale a Sănătății, care transmite către producătorii de vaccinuri datele privind tulpinile cele mai periculoase și cele mai răspândite. În funcție de acest lucru, vaccinul gripal este, practic, actualizat în fiecare an.

În aceste condiții, este greu de crezut că varianta inițială a vaccinului COVID-19 va funcționa împotriva tuturor noilor variante și mutații ale virusului care vor apărea, însă necesitatea adaptării vaccinurilor la noi variante de virus nu trebuie să ne sperie și nu este nici pe departe un lucru neobișnuit.

În ceea ce privește cât de des va trebui să ne vaccinăm împotriva COVID-19, în acest moment sunt aprobate doar imunizarea inițială – cu două doze de Pfizer, Moderna sau AstraZeneca și cu doză unică Johnson&Johnson – și doza booster – o singură doză din oricare dintre aceste vaccinuri, administrată la cel puțin 6 luni de la vaccinarea inițială.

Nimeni se știe în acest moment dacă după doza 3 (booster) va mai fi necesară administrarea de doze suplimentare, însă există vaccinuri care se administrează anual, precum cel împotriva gripei, virus care apare în fiecare an în sezonul rece.

3. Avem vaccin, dar când vom avea și tratament pentru COVID-19?

Dacă după un an de pandemie am avut la dispoziție vaccin împotriva COVID-19, nu la fel de norocoși am fost în privința tratamentului.

Timp de doi ani au fost folosite pentru tratarea pacienților COVID-19 doar medicamente care aveau, inițial, o altă indicație terapeutică, iar pe parcurs, în lipsa unui tratament specific pentru COVID-19, s-a constatat eficiența lor și în tratarea acestor pacienți, însă această eficiență este limitată și diferă de la caz la caz.

În acest moment, giganții farma Merck și Pfizer lucrează la ceea ce ar putea fi primele medicamente create 100% pentru tratarea COVID-19: este vorba despre antiviralele Molnupiravir (Merck) și Paxlovid (Pfizer).

Molnupiravir, primul antiviral din lume creat special pentru tratarea formelor ușoare și moderate de COVID-19 la adulții testați pozitiv cu SARS-CoV-2, a fost deja autorizat în Marea Britanie și se află în procedură de autorizare de urgență la Agenţia pentru Alimente şi Medicamente din Statele Unite (FDA) și Agenția Europeană a Medicamentului (EMA).

Antiviralul Paxlovid, dezvoltat de Pfizer, se află și el în procedură de aprobare de urgență la Agenţia pentru Alimente şi Medicamente din Statele Unite (FDA) și Agenția Europeană a Medicamentului (EMA).

4. Cum se transmite coronavirusul? Te poți infecta chiar și în spații deschise sau purtând mască?

Virusul care provoacă boala COVID-19 se transmite, potrivit medicilor consultați de HotNews.ro pe parcursul celor 2 ani de pandemie, în primul rând pe calea aerului, prin picături nazofaringiene pe care le eliminăm în timpul vorbitului, tusei și strănutului.

Principalul risc de transmitere este, așadar, în spațiu închis și, mai ales, fără mască.

Totuși, nu suntem complet feriți de risc nici în spații deschise, în special în aglomerații, unde specialiștii recomandă – iar în perioadele cu incidență foarte mare de cazuri, autoritățile chiar au impus – obligativitatea purtării măștii, inclusiv în țara noastră.

Purtarea măștii împiedică infectarea, dar nici ea nu o face 100%. Depinde de distanța dintre oameni și de tipul maștii – aceasta poate proteja persoana care o poarta (măștile medicale de tip FFP2 și FFP3) sau doar persoanele din jurul acesteia (măștile cele mai simple, cunoscute ca măști chirurgicale, care sunt și cele mai răspândite și se găsesc în special pe culoarea albastru deschis). Practic, acestea din urmă, cele mai simple măști, nu îi protejează pe purtătorii lor decât dacă toate persoanele aflate în jurul lor poartă mască.

Nu în ultimul rând, în special la începutul pandemiei și mai puțin în ultima perioadă, s-a vorbit și despre transmiterea prin mâini murdare, după contactul cu suprafețe contaminate – în cazul în care virusul ajunge în gură, în nas sau în ochi.

Cu toate că transmiterea prin suprafețe contaminate pare mult mai redusă decât prin aer, specialiștii nu au ajuns nici acum la un consens în ceea ce privește cât timp rezistă virusul pe suprafețe.

Principala modalitate de a preveni infectarea în acest mod rămâne dezinfectarea mâinilor după contactul cu suprafețe atinse de un număr mare de oameni.

5. Cine scapă cu o formă ușoară și cine riscă o formă gravă a bolii sau chiar deces?

După 2 ani de pandemie și 4-5 valuri ale acesteia, cine va face o formă asimptomatică sau ușoară a bolii și cine va face o formă gravă sau va ajunge chiar la deces reprezintă în continuare o loterie.

Statistic, aproximativ 5% dintre persoanele diagnosticate cu COVID-19 fac o formă gravă a bolii, iar în jur de jumătate dintre formele grave duc la deces.

Chiar dacă majoritatea persoanelor care fac forme grave ale bolii sunt în vârstă sau suferă și de alte afecțiuni, medicii avertizează că nu este o regulă. Oricine poate face o formă gravă, la orice vârstă și fără să aibă alte afecțiuni.

Atât în România, cât și în lume, s-au înregistrat îmbolnăviri grave și chiar decese la persoane tinere (20-30 de ani) care nu sufereau de alte afecțiuni.

6. Formă ușoară – fără simptome sau doar lipsa gustului și a mirosului – înseamnă într-adevăr formă ușoară?

Pierderea gustului și a mirosului, interpretate inițial ca simptome foarte ușoare și banale, nu sunt ceea ce par. Pierderea gustului și a mirosului reprezintă, în realitate, un simptom neurologic: “Gândiți-vă numai că unul dintre cele mai comune simptome a fost pierderea gustului și a mirosului. Acesta este un simptom neurologic. Este doar icebergul a ceea ce se întâmplă în sistemul nervos central”, subliniază prof. dr. Simona Rednic, medic primar Medicină Internă la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă din Cluj-Napoca și președintele Socității Române de Reumatologie.

Medicii consultați de HotNews.ro în cei 2 ani de pandemie care au trecut vorbesc despre pacienți complet asimptomatici care rămân cu sechele importante, despre probleme vasculare frecvente și despre pacienți COVID care au suferit accidente vasculare cerebrale fără să aibă anterior niciun fel de simptome respiratorii.

7. Cât de periculoasă este varianta Omicron, candidată pentru a deveni dominantă în lunile următoare?

Noi date publicate în ultimele zile au confirmat și alte date preliminare care sugerează că varianta Omicron a coronavirusului este mai infecțioasă decât precedentele, inclusiv decât Delta, dar mai puțin periculoasă – provoacă, la prima vedere, mai puține cazuri grave.

Infectarea cu tulpina Omicron provoacă simptome neobişnuite față de alte variante ale coronavirusului, una dintre ele fiind oboseala severă.

Întrebarea aflată pe buzele tuturor este însă dacă această nouă tulpină provoacă sau nu forme de boală mai gravă decât precedentele. Până în acest moment, pacienții care s-au infectat cu noua tulpină sud-africană Omicron nu au dezvoltat forme severe ale bolii COVID-19, a declarat pentru BBC medicul Angelique Coetzee, care conduce Asociaţia Medicală din Africa de Sud. Niciunul dintre cazurile diagnosticate până acum în Africa de Sud nu este grav.

8. Cât de precise sunt testele pentru depistarea coronavirusului?

În acest moment, cele mai sigure teste pentru depistarea infecției cu virusul SARS-CoV2 sunt testele RT-PCR prelucrate în laborator. Testele rapide sunt mult mai puțin precise, având o sensibilitate de doar 50%-60%.

Chiar și testele PCR, considerate cele mai sigure și prelucrate în laborator, pot da însă rateuri – rezultate fals pozitive sau fals negative. Aceste cazuri sunt în general excepții și țin mai mult de modul în care au fost recoltate și transportate probele până la laborator, au explicat recent specialiști în medicină de laborator, pentru HotNews.ro.

9. Ce sechelele pe termen lung rămân după vindecarea de infecția propriu-zisă și cine rămâne cu ele?

Unul dintre cele mai ciudate simptome sau sechele post-COVID despre care vorbesc medicii consultați de HotNews.ro, pe lângă simptomele respiratorii deja arhi-cunoscute, este căderea părului. “Am avut foarte mulți pacienți COVID cărora le-a căzut părul”, afirmă prof. dr. Roxana Maria Nemeș, medic primar pneumolog la Institutul de Pneumoftiziologie Marius Nasta din București, șeful Laboratorului de Explorări Funcționale respiratorii speciale din acest spital și președintele Societății Române de Pneumologie.

“Sunt și pacienți care fac accidente vasculare cerebrale și atât, fără să aibă afectare pulmonară. Secțiile de neurologie au fost pline de accidente vasculare cerebrale”, subliniază medicul Roxana Maria Nemeș.

Nici pierderea gustului și a mirosului, interpretate inițial ca simptome banale, nu sunt ceea ce par. Pierderea gustului și a mirosului reprezintă, în realitate, un simptom neurologic: “Gândiți-vă numai că unul dintre cele mai comune simptome a fost pierderea gustului și a mirosului. Acesta este un simptom neurologic. Este doar icebergul a ceea ce se întâmplă în sistemul nervos central”, subliniază prof. dr. Simona Rednic, medic primar Medicină Internă la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă din Cluj-Napoca și președintele Socității Române de Reumatologie.

De asemenea, sunt pacienți total asimptomatici care rămân cu sechele importante după vindecare, mai spune medicul Roxana Nemeș.

“Avem șanse să dezvoltăm o formă ușoară de boală sau moderată cel mult, dar întrebarea care se pune este ce se întâmplă în viitor cu persoanele care trec prin boală. Pentru că 10% până la 20% dintre pacienții care fac COVID rămân cu acest sindrom long COVID, care în cazul pacienților cu forme ușoare și moderate se duce mai mult către simptomatologie neurologică pe termen lung – dureri de cap, astenie, dureri musculare, o stare de disconfort fizic. Este o patologie despre care nu știm aproape nimic în acest moment,” avertizează Beatrice Mahler, medic pneumolog și managerul Institutului de Pneumoftiziologie Marius Nasta din București, spital COVID-19.

La fel ca în cazul celor predispuși la forme grave sau deces, și în cazul sechelelor este o loterie în acest moment – nimeni nu poate spune cine va rămâne cu ele și cine nu.

10. Când se va sfârși pandemia și când ne vom relua viața normală?

Potrivit specialiștilor, despre începutul sfârșitului pandemiei vom putea vorbi în momentul în care un procent cuprins între 75% și 85% din populația planetei va avea imunitate în fața virusului. Imunitatea se poate obține fie prin anticorpii care apar după ce ai trecut prin boală, fie prin vaccinare.

Întreaga lume s-a mobilizat pentru dezvoltarea în timp record a unui vaccin sigur și eficient împotriva virusului, iar acesta a fost disponibil în timp record- la un an de la debutul pandemiei.

Imunizarea după trecerea prin boală ține însă doar câteva luni, iar cea după vaccinare scade și ea după primele 6 luni, când este recomandată administrarea dozei booster.

Datele agreate de Bloomberg arată că atingerea pragului de 75% de persoane vaccinate împotriva COVID-19 ar putea fi posibilă peste 3 luni. În zonele foarte aglomerate însă – un exemplu este și Bucureștiul – imunitatea de turmă se poate asigura însă abia la un procent de 85% din populație vaccinată, explica recent pentru HotNews.ro Răzvan Cherecheș, profesor de Sănătate publică.

O altă problemă este distribuția inegală a vaccinurilor în lume – vaccinurile împotriva COVID-19 au ajuns în special în Europa, Statele Unite, unele țări din Asia și Australia, în timp ce pe alte continente au ajuns în cantitate limitată.

Spre exemplu, noua tulpină Omicron a apărut în Africa tocmai din cauză că vaccinurile împotriva COVID-19 au fost monopolizate de către țările bogate, în special din Europa, Statele Unite ale Americii și parțial din Asia, arată Răzvan Cherecheș. Rata de vaccinare pe continentul african este de doar 7%.

Un alt semnal de alarmă tras de Răzvan Cherecheș – tulpinile suferă mutații tocmai în populația de persoane nevaccinate.

În aceste condiții, când vom atinge așa-numita imunizare de turmă, câte valuri ale pandemiei vom mai avea și când ne vom relua viața normală în proporție de 100% rămân, deocamdată, întrebări fără răspuns.

Comenteaza cu profilul de FB
Reclame
Citeste mai mult

NATIONAL

Relansare, putere, apartenenţă, cele trei axe ale preşedinţiei franceze a Consiliului Uniunii Europene

Publicat

in

De

Preşedintele Emmanuel Macron a menţionat luni seară cele trei axe ale preşedinţiei franceze a Consiliului Uniunii Europene – Relansare, putere, apartenenţă – în cadrul unei dezbateri organizate cu prilejul aniversării a 25 de ani a Institutului Jacques Delors, înaintea conferinţei de presă consacrate acestei teme, care va avea loc joi, transmite AFP.

După ce a invocat nevoia de redresare ca răspuns la criză, şeful statului francez a apărat pe larg “nevoia de a ne asuma responsabilitatea pentru această Europă şi de a o afirma ca fiind în continuare a noastră”, subliniind că “acest sentiment de apartenenţă s-a stins” în Franţa şi în alte ţări ale UE.
“Nimeni nu ignoră dezbaterea publică din ţara noastră în acest moment”, a continuat Macron în faţa membrilor institutului reuniţi la Odeon – Teatrul Europei;”Când lucrurile devin dificile, spunem că este vina Europei”.

Cât despre nevoia de putere, preşedintele Franţei a făcut apel la consolidarea “unei Europe care să poată face propriile alegeri, militare, tehnologice, culturale, de valori”.”Avem dezbateri provinciale când adevăratele subiecte sunt să aflăm ce vrem să devenim în raport cu modelul chinez, modelul american”.

Vaccinarea europenilor este cel mai bun exemplu de eficacitate a Europei, a insistat Emmanuel Macron.

“Fiţi naţionalişti, voi unguri, fiţi naţionalişti polonezi sau francezi, nu veţi fi vaccinaţi, sau veţi fi imperfect. Poate că i-aţi fi avut pe prietenii ruşi să vă dea Sputnik (vaccinul) care încă nu este aprobat de OMS? Mult noroc!”, a ironizat preşedintele francez.

“Sunteţi vaccinaţi numai cu cele mai bune vaccinuri din lume deoarece sunteţi europeni”, a accentuat Macron.

Pe de altă parte,”Europa care vine să explice oamenilor ceea ce trebui spus sau nu, nu este o Europă la care eu ader pe deplin, este un pic o prostie”, a adăugat el, iar aceasta “alimentează un sentiment al dezintegrării” culturilor europene. Aceasta a fost o aluzie la un proiect de directivă pentru oficialii europeni care recomanda interzicerea unor expresii precum “perioada Crăciunului” sau “Doamnelor şi domnilor” în favoarea unor termenilor neutri, la care Comisia Europeană a renunţat după declanşarea unei controverse.

Comenteaza cu profilul de FB
Reclame
Citeste mai mult
Publicitate

Curtea de Argeș

Publicitate

Câmpulung

Publicitate decathlon.ro

În Trend