​În România, în acest moment, doar 11 % din deșeurile municipale se reciclează, în condițiile în care media europeană este de 45%. România este mult în urma altor state în ceea ce privește aplicarea directivelor europene referitoare la managementul deșeurilor.

Sărbătorită în fiecare an pe 5 iunie, Ziua Mondială a Mediului este menită să conștientizeze necesitatea adoptării unor acțiuni concrete pentru protejarea mediului înconjurător.

Ce-i drept, la nivel mondial, din 1974, când ziua a fost sărbătorită pentru prima dată, și până în prezent, multe lucruri s-au schimbat. Fie și numai dacă amintim programele generoase ale Uniunii Europene pentru conservarea mediului, managementul gunoaielor și așa mai departe.

În ceea ce privește România nu putem vorbi despre protecția mediului fără să amintim un capitol la care stăm dezastruos, în comparație cu alte țări din UE: managementul deșeurilor.

În Planul Național de Redresare și Reziliență, publicat zilele trecute de Guvern și care ar trebui să aducă României 29,2 miliarde de euro (granturi și împrumuturi), un subcapitol important este cel referitor la „Managementul deșeurilor”.

Numai pentru acest domeniu bugetul prevăzut este de 1,2 miliarde de euro.

Câteva date din documentul Guvernului arată cât de puține lucruri a făcut România în ultimii ani în ceea ce privește gunoaiele. De altfel, ce poți vedea cu ochiul liber pe străzi, în orașe și comune, în păduri și pe malurile apelor poate fi înțeles suficient de bine și cu ajutorul cifrelor.

Astfel, principala provocare pentru România în viitorul apropiat în ceea ce privește gunoaiele o reprezintă atingerea țintei de 55% pentru reciclarea deșeurilor municipale, care în 2019 era de doar 11%, în condițiile în care media europeană este de 45% (în București gradul de reciclare este de sub 10%). Ținta de 55% ar trebui atinsă până în 2025.

O altă provocare ar fi reducerea până la 10% a cantității de deșeuri municipale eliminate prin depozitare, până în 2035. În prezent, românii depozitează 70% din gunoiul pe care-l produc, în timp ce media europeană este de 24%. Restul, evident, se reciclează.

Mai trebuie spus că România se află în urmă și cu transpunerea în legislația națională a trei dintre cele patru directive ale pachetului de economie circulară: deșeuri (Waste Fremework Directive – Directive (EU) 2018/851), ambalaje (Packaging and Packaging Waste Directive – Directive (EU) 2018/852) și depozitele de deșeuri (Landfill Directive – Directive (EU) 2018/850), care aveau ca termen de adoptare iulie 2020.

Adoptarea prevederilor de completare a transpunerii celor trei directive, precum și transpunerea Directivei 2019/904 privind anumite produse din plastic este în curs, mai scrie în Planul Național de Redresare și Reziliență.

De exemplu, în ceea ce privește ambalajele și deșeurile provenite din ambalaje ar trebui să existe un sistem de garanție-returnare a ambalajelor, un instrument folosit cu succes de alte state pentru creșterea reciclării, dar amânat nejustificat în România. Despre cum funcționează acest sistem într-o țară precum Norvegia, puteți citi în acest articol.

„În lipsa unor fluxuri stabile de deșeuri reciclabile de calitate, România nu are în momentul de față o piață sustenabilă a materiilor prime secundare recuperate din deșeurile de la populație deși pachetul economiei circulare prevede clar o ierarhie privind gestionarea deșeurilor plecând de la prevenire, urmată de reutilizare și reparare înaintea reciclării.

Pentru a face trecerea la economia circulară, România trebuie să introducă în circuitul economic materialele secundare obținute prin reciclare”, se mai arată în PNRR.

Exemple din România în ceea ce privește managementul deșeurilor

Chiar dacă datele la nivel național arată descurajant, există totuși și exemple de succes în ceea ce privește managementul deșeurilor. Unul dintre acestea este cel al comunei Sălacea din județul Bihor care, potrivit organizației „Zero Waste Romania”, a ajuns în numai trei luni de la un grad de colectare separată a deșeurilor de 1% până la 61%.

„În acest proces, pubelele stradale și containerele au fost îndepărtate și înlocuite de un sistem de colectare separată la sursă, pe cinci fracții, inclusiv deșeuri biodegradabile. Acest sistem a reprezentat o premieră la nivelul întregii țări.

Suportul tehnic pentru proiectarea acestui sistem de colectare la sursă a fost oferit de către ECO BIHOR, sub supervizarea partenerilor de la Scuola Agraria del Parco di Monza. De asemenea, o echipă de 12 voluntari, studenți ai Universității din Oradea, a contribuit la distribuirea noilor recipienți și pubele către cetățeni.

După numai trei luni, comunitatea din Sălacea a reușit să reducă deșeurile totale generate cu 55% și să obțină un grad remarcabil de colectare separată de 61%” (toată povestea din Sălacea poate fi citită aici).

Exemplul din Sălacea nu este singular în România, pe de altă parte cifrele la nivel național arată cât de defazați suntem în acest moment de restul Europei în ceea ce privește deșeurile.

Și poate ar mai trebuie amintit că această zi a Mediului îi prinde pe bucureșteni în mijlocul unui nou conflict al gunoaielor în Sectorul 1.

Un conflict care arată, o dată în plus, că până la atingerea țintelor ambițioase din PNRR mai e cale lungă.