Instanța supremă întâmpină o grea încercare în cadrul dezbaterilor din calea extraordinară de atac, a doua, a Elenei Udrea și al fostului șef al FRB Rudel Obreja, ambii condamnați definitiv și încarcerați în dosarul de mare corupție Gala Bute.

După un val de cereri al apărării fostului ministru, proaspăt adus în țară cu duba în cadrul unei cereri de extrădare din Bulgaria, instanța supremă este pusă, la nicio săptămână de la încarcerarea Elenei Udrea la Târgșorul Nou, să stabilească dacă o lasă, din nou, în libertate.

Această situație s-a petrecut în istoria recentă a dosarului, în cazul primei căi extraordinare de atac judecată de un alt complet al aceleiași instanțe, contestația în anulare, când, cei cinci magistrați au stabilit suspendarea temporară a efectelor deciziei definitive din dosarul Gala Bute.

Elena Udrea nu se afla în țară la momentul dictării deciziei definitive de condamnare, în dosar ea fiind fugită în Costa Rica împreună cu fosta șefă a DIICOT Alina Bica, de asemenea vizată de dosare penale.

Fostul ministru plecase în Costa Rica de la începutul anului 2018 dar a revenit singură în România după eliberarea ei din detenție în statul exotic.

Elena Udrea a fost arestată, în octombrie 2018, odată cu Alina Bica în Costa Rica, în baza unor mandate Interpol emise la cererea României după condamnarea în dosarul Gala Bute, însă cele două au fost eliberate în preajma Crăciunului, după decizia Curții Constituționale privind completurile de 5 judecători.

Elena Udrea a participat astfel în libertate la o bună parte din termenele de judecată din celelalte două dosare penale de mare corupție în care este judecată, respectiv Hidroelectrica și Referendumul, precum și la dezbaterile contestației în anulare privind decizia definitivă din Gala Bute.

În ziua în care instanța supremă urma să dea verdictul ce avea să fie executoriu în cazul contestației în anulare, Elena Udrea a plecat din țară. Plecarea ei a avut loc cu câteva ore înainte ca instanța să dicteze decizia prin care se stabilea încă o dată că decizia din Gala Bute rămâne neschimbată, astfel că toți cei condamnați trebuie încarcerați.

Udrea a fost depistată imediat de autoritățile bulgare după o cooperare rapidă și strânsă între autoritățile românești și cele bulgare. Ea a fost „oprită„ exact în momentul în care voia să treacă în Grecia.

Despre acest episod avocatul ei, Veronel Rădulescu, afirma la unul din termenele de judecată din dosarul Hidroelectrica faptul că Elena Udrea ar fi urmat să ajungă la o clinică specializată pentru discuții privind o posibilă viitoare sarcină.

Au urmat câteva luni de proceduri între statul bulgar și cel român pentru aducerea cu celeritate a ex-ministrului „călător„ pentru a executa pedeapsa definitivă de șase ani de închisoare cu executare în țară.

Am observat astfel cum, în două rânduri până în prezent Elena Udrea a fost de negăsit în momente cheie în dosarul Gala Bute, indiferent de argumentația ulterioară transmisă de apărarea sa în sălile de judecată.

La acest moment, cinci judecători ICCJ, colegi ai celorlalți cinci care au stabilit definitiv în cazul primei căi extraordinare de atac a ex-ministrului, trebuie să decidă dacă ascultă apărarea Elenei Udrea care strigă sus și tare că aceasta trebuie imediat eliberată temporar din detenție sau vor continua dezbaterile în cazul recursului în casație cu aceasta în stare de deținere.

Primul complet a ascultat apărarea fostului ministru, și a stabilit strțns fiind și de decizia CCR că se impune legal o suspendare temporară a efectelor deciziei definitive din dosarul Gala Bute pe parcursul judecării contestației în anulare, iar dacă sunt persoane condamnate definitiv și încarcerate, acestea să fi lăsate imediat în libertate.

Acum, în cazul celei de-a doua căi extraordinare de atac apărarea Elenei Udrea supune instanța supremă acelorași premise, spațiul de manevră al judecătorilor fiind unul limitat.

Context

Doi dintre avocații Elenei Udrea au cerut, luni, la instanța supremă fie suspendarea efectelor deciziei definitive din mega-dosarul Gala Bute, cu consecința eliberării temporare a clientei lor, fie transmiterea unor întrebări preliminare Curții de Justiției a Uniunii Europene sau sesizarea CCR cu excepții de neconstituționalitate.

Mai precis, un complet de cinci judecători de la instanța supremă a reluat, luni, dezbaterile în cazul celei de-a doua căi extraordinare de atac depusă împotriva deciziei definitive din mega-dosarul Gala Bute, recursul în casație, iar Elena Udrea a fost adusă cu duba de la penitenciarul Târgșor.

Subterfugii

Avocatul Elenei Udrea, Veronel Rădulescu, a cerut luni ca acest complet de judecată să constate preliminar că decizia dată de alt complet de cinci judecători în cazul primei căi extraordinare de atac, contestația în anulare, nu ar fi definitivă și executorie, astfel că ar subzista inclusiv la acest moment decizia de suspendare temporară a efectelor deciziei definitive din mega-dosarul de corupție Gala Bute.

La momentul judecării acelei căi extraordinare de atac, contestația în anulare, respectivul complet a stabilit prin decizie că pe durata dezbaterilor acțiunii respective se suspendă temporar efectele obligatorii ale deciziei definitive din dosar, respectiv cei condamnați trebuie eliberați, ceea ce s-a și întâmplat.

Acum, în cadrul celei de-a doua căi extraordinare de atac avocatul Rădulescu invocă faptul că deși a existat o decizie definitivă a acelui complet la finalizarea judecății în calea de atac a contestației în anulare, acea decizie nu ar avea titlu de decizie definitivă conform rigorilor CPP și a legilor aflate în prezent în vigoare, astfel că, practic, suspendarea temporară a efectelor decizie definitive din Gala Bute ar fi în continuare în vigoare.

Bat calea către CJUE…

O altă cerere de luni, a apărării Elenei Udrea este aceea de a fi sesizată Curtea de Justiție a Uniunii Europene, cu cinci întrebări preliminare.

Este cunoscut faptul că pe durata unei astfel de proceduri îndelungate procesul în care se admite o astfel de cerere se suspendă și se amână succesiv până la răspunsurile Curții Europene.

Avocata Elenei Udrea, Silvia Uscov, a invocat în întrebările sale faptele de abuz în serviciu a clientei sale și modalitatea de reglementare națională a lor, precum și chestiuni tehnice de divergență între legile naționale și Dreptul Uniunii Europene.

„a) Articolul 2 și articolul 6 TUE prin raportare la articolul 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în interpretarea articolului 7 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care reglementează principiul legalității și proporționalității infracțiunilor și pedepselor, precum și articolul 325 alineatele (1) și (2) TFUE și Decizia 2006/928/CE, trebuie interpretate în sensul că se opun existenței în dreptul material național a unor dispoziții de incriminare care nu sunt clare și previzibile sau care nu conțin criterii pentru a departaja și stabili ori incidența răspunderii penale în aplicarea principiului ultima ratio, ori incidența unei forme de răspundere extrapenală, cum ar fi răspunderea contravențională, atunci când nu prezintă gradul de intensitate necesar aplicării unei pedepse penale?

b) Articolul 2 și articolul 6 TUE prin raportare la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în interpretarea articolului 6 paragraf 1 și articolului 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care reglementează dreptul la un proces echitabil și dreptul la un remediu efectiv, precum și articolul 325 alineatele (1) și (2) TFUE și Decizia 2006/928/CE, trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări sau practici naționale prin care nu se poate mai poate analiza încălcarea dreptului la un „tribunal constituit prin lege” în cadrul unei căi efective de atac în dreptul intern îndreptată împotriva unei hotărâri definitive în materie de corupție și de fraudă atunci când nu există un risc sistemic de impunitate?

c) Hotărârea din 21.12.2021 pronunțată de Marea Cameră a Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauzele conexate C-357/19 Euro Box Promotion și alții, C-379/19 DNA- Serviciul Teritorial Oradea, C-547/19 Asociația «Forumul Judecătorilor din România», C-811/19FQ și alții și C-840/19NC trebuie interpretată în sensul că impune instanței naționale să aplice un standard național de protecție a drepturilor fundamentale care să nu implice un risc sistemic de impunitate, inclusiv atunci când o astfel de aplicare este incompatibilă cu principiile supreme ale ordinii constituționale a statului membru, cum ar fi principiul separației puterilor în stat, cu drepturile inalienabile ale persoanei recunoscute de Constituția statului membru, precum și cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în interpretarea articolului 6 paragraf 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care reglementează dreptul la un proces echitabil?

d) Decizia 2006/928/CE a Comisiei din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare și de verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referință specifice în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției și-a încetat aplicabilitatea odată cu expirarea termenului în care putea fi activată clauza de salvgardare prevăzută de art. 38 din Actul de aderare al României, ca sancțiune accesorie a clauzei de salvgardare, respectiv nu au fost luate măsuri împotriva României în termen de 3 ani post-aderare

e) Care sunt criteriile de determinare a „riscului sistemic de impunitate”, ce reprezintă acesta și cine și în ce modalitate ar trebui să analizeze acest tip de risc, în interpretarea Hotărârii din 21.12.2021 pronunțată de Marea Cameră a Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauzele conexate C-357/19 Euro Box Promotion și alții, C-379/19 DNA-Serviciul Teritorial Oradea, C-547/19 Asociația «Forumul Judecătorilor din România», C-811/19FQ și alții și C-840/19NC?”, sunt cele cinci întrebări tehnico-juridice pe care avocata Uscov le-a transmis instanței supreme.

Același avocat a cerut celor cinci judecători de la instanța supremă și sesizarea CCR cu o excepție de neconstituționalitate.

Aceasta a explicat că ar trebui ca CCR să constate integral neconstituțional articolele din Codurile Penale, cel vechi și cel nou, a faptei de abuz în serviciu.

Aceasta a explicat că legiuitorul nu ar fi reglementat până în prezent, în ciuda unei decizii a CCR în acest sens faptele de abuz în serviciu și gradul de sancționare în funcție de prejudiciul constatat.

„Vrem să vedem dacă nu a intervenit dezincriminarea pentru fapte de abuz ce se sancționează ca și contravenții.

Ea a comis fapta dar prin încălcarea unei legislații pentru care legea prevede sancționarea cu amendă”, a explicat în sala de judecată avocata Uscov.