• (1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.
• (2) În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.
• (3) Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziţia politică a Guvernului, Preşedintele României va putea exercita atribuţia prevăzută la alineatul (2) numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru.

Precedentul Tăriceanu

Până acum, în cazul în care un partid a ieșit sau a fost dat afară de la guvernare, premierii au venit în Parlament și au cerut un vot de încredere pentru noul guvern. Este cazul lui Călin Popescu Tăriceanu, după ce în 2007 a dat afară PDL din Guvern sau al lui Victor Ponta, în 2014, după ieșirea PNL de la guvernare.

A existat însă și o excepție. În 2006, după ce miniștrii PUR și-au dat demisia din guvern, Călin Popescu Tăriceanu a venit în Parlament și a cerut votul pentru numirea lui Varujan Vosganian în funcția de ministru al Economiei, în locul lui Codruț Șereș.

Varujan Vosganian a fost audiat de comisiile parlamentare și a fost votat de plenul Parlamentului, fiind ulterior numit în funcție de președintele de la acea vreme Traian Băsescu.

Ce a decis CCR

Procedura de urmat în cazul remanierii guvernamentale care are ca efect schimbarea compoziției politice a Guvernului, reglementată la articolul 85, alineatul 3 din Constituție, este descrisă în mai multe decizii ale Curții Constituționale.

Decizia 356 din 5 aprile 2007, preluată în deciziile 98 din 7 februarie 2008 și 1.559 din 18 noiembrie 2009:

• “În situaţia învestirii Guvernului şi aprobării Programului de guvernare, Parlamentul îi verifică, prin comisiile permanente, pe candidaţii pentru funcţia de ministru şi apoi dezbate şi aprobă prin hotărâre, în şedinţa comună a Camerelor Parlamentului, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, Programul de guvernare şi lista completă a Guvernului. Hotărârea Parlamentului, semnată de preşedinţii Camerelor, se înaintează de către aceştia de îndată Preşedintelui României, spre a proceda la numirea Guvernului; acestea sunt prevederile art. 76 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.
• Numirea Guvernului de către Preşedintele României nu se face la sesizarea primului-ministru, ci la sesizarea preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi în baza hotărârii Parlamentului de aprobare a Programului de guvernare şi a listei complete a membrilor Guvernului. Obligaţia constituţională a Preşedintelui României se fundamentează pe hotărârea Parlamentului şi, în executarea acesteia, Preşedintele emite decretele de numire în funcţie a membrilor Guvernului, urmată de depunerea jurământului de credinţă cerut de lege.
• Candidaţii la funcţia de ministru înscrişi pe lista Guvernului, propusă de candidatul pentru funcţia de prim-ministru, sunt audiaţi de comisiile permanente ale Camerelor Parlamentului, competente potrivit obiectului de activitate al funcţiei candidatului de ministru şi, pe baza constatărilor făcute, acestea emit avize favorabile sau avize de respingere […].
• Aceasta este procedura prevăzută de art. 72 alin. 2 şi 3 şi art. 76 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. Şi în situaţia remanierii guvernamentale, prevăzută de art. 85 alin. (3) din Constituţie, se aplică întocmai procedura prevăzută de art. 72 alin. 2 şi 3 şi art. 76 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. […].
• Hotărârile Parlamentului au la bază constatările făcute de comisiile permanente parlamentare privind corespunderea pe funcţie a candidaţilor propuşi şi, în temeiul acestor garanţii, urmează învestirea în funcţie de către Preşedintele României, depunerea jurământului şi intrarea în exerciţiul funcţiunii. Acesta este cadrul juridic obligatoriu pentru situaţiile prevăzute de art. 85 alin. (1) şi (3) şi art. 103 din Constituţie, dispoziţii dezvoltate în prevederile Regulamentului şedinţelor comune ale Camerelor Parlamentului“.

Decizia 1.559 din 18 noiembrie 2008, preluată în decizia 504 din 18 septembrie 2019