Conecteaza-te cu noi

ACTUAL

Introducerea plăţii defalcate la TVA…. Nu-i ierta, Doamne, ca stiu ce fac !

Publicat

in

Fără doar si poate, stirea saptamanii trecute in materie de masuri economice a fost cea legata de introducerea cu titlu obligatoriu a plăţii defalcate la TVA de la 1 ianuarie 2018. Sincer, ma asteptam la mai multa intelepciune din partea premierului si a sfatuitorilor lui Dragnea dar, ce sa-i faci, goana dupa venituri este mare, deci scopul scuza mijloacele fara a mai gandi si la efectele ulterioare. Din capul locului o spun ca incapatanarea Guvernului de a introduce plata defalcata la TVA va avea un impact deosebit de grav asupra mediului de afaceri – fie ca vorbim de zona micilor intreprinzatori, fie ca vorbim cercul larg al marilor contribuanili, fie ca vorbim de aparatul tehnico-uman de colectare al Fiscului – şi va provoca blocaje majore în activitatea tuturor părţilor implicate.
Fara explicatii prea multe – nici nu se impun in actualul context – împovărarea administrativă şi birocratică a contribuabililor oneşti cu măsuri gen plata defalcată a TVA nu poate fi, cel putin pe termen lung, strategia ideala de combatere a evaziunii fiscale intr-o Romanie ramasa in urma la multe capitole si macinata de bataliile politice. De aceea, avand la baza o serie de cifre dar si experienta din alte tari, o spun cu tarie ca că introducerea cu titlu obligatoriu a plăţii defalcate la TVA de la 1 ianuarie 2018 va cauza blocaje operaţionale majore în activitatea tuturor părţilor implicate – companii, care în faza iniţială vor trebui să efectueze toate demersurile necesare implementării noului sistem, unităţi ale trezoreriei statului, care vor fi asaltate de un număr foarte mare de cereri privind conturile de TVA, precum şi ANAF, care va trebui să aprobe un număr semnificativ de solicitări de transfer din contul de TVA în contul curent într-un interval de timp cât mai scurt posibil. Vom avea parte, parerea mea, de un uragan fiscal incepand de la 1 ianuarie 2018 care, punctez ca sa nu mai existe dubii, va afecta rapid toate partile implicate. Angajatii statului si sistemul fiscal in care acestia vor lucra sub un stres neluat in calcul acum, vor fi primii care vor da semne ca cedeaza pentru simplul motiv ca nimeni nu stie cu ce vor avea de-a face, nu s-au facut simulari realiste iar efectele ar putea fi unele de bumerang.
Dupa ce ai facut harcea-parcea bugetul, dupa ce ai aruncat cu banii in stanga si-n dreapta mai mult din ratiuni electorale decat economice, nu poti veni brusc sa scoti castana fierbinte introducand o masura ce necesita o pregatire atenta si de durata. Nu prea au existat consultari cu mediul de afaceri, nu s-au luat in calcul variantele propuse de specialistii in fiscalitate, ca sa nu mai spun ca ar fi fost chiar necesara, lasand de-o parte orgoliile de fata mare a unui Guvern incepator, o consultare în prealabil a Comisiei Europene, precum şi întocmirea unui studiu de impact care să evidenţieze efectul asupra evaziunii fiscale şi costurile pentru mediul de afaceri.
Am studiat zilele acestea ce a fost si prin alte tari de calibrul Romaniei si am aflat ca in Polonia, de exemplu, proiectul de plată defalcată a TVA a fost în dezbatere publică timp de doi ani – retineti, 2ANI- iar sistemul pe care Guvernul PSD s-a grabit sa-l introduca rapid si obligatoriu la noi, este opţional la polonezi iar implementarea a fost amânată până în anul 2018 ca urmare a solicitarii venite din zona mediului de afaceri.
Acum, sa nu se inteleaga ca sunt impotriva introducerii platii defalcate la TVA. Nu, este o solutie ce poate scoate dim impas incapacitatea statului de a elimina sau macar controla evaziunea fiscala, de a contrabalansa favorabil un buget cu probleme, dar nu poti veni asa, hai sa o implementam rapid si fara sa gandim coerent. Putea Guvernul Tudose sa implemetze acest sistem de plata a TVA prudent si intelept, in prima faza ca un proiect pilot şi numai în anumite sectoare de activitate care implică un grad ridicat de evaziune fiscală sau neconformare în ceea ce priveşte plata la timp a TVA la bugetul de stat, cu posibilitatea extinderii în cazul în care se dovedeşte eficienţa sistemului. Dar ce sa faci atunci cand presiunea politica este mare, cand bugetul l-ai ciuruit in urma acelorasi presiuni iar previziunile bugetare, in consecinta, sunt sumbre. Au stiut ce fac, au facut-o cu buna stiinta in precipitarea inerenta ce apare pe fondul tensiunilor politice, a instabilitatii unui Guvern ce poate pica oricand, dar mai ales in goana de a incerca sa respecti un program de guvernare fantasmagoric din punct de vedere fiscal. Rezultatele le vom simti abia peste 5, 6 luni si nu vor fi cele asteptate de cei ce au decis aplicarea “de-a-mboulea” a acestui sitem de plata defalcata a TVA. Doamne, ar fi bine sa gresesc cu previziunile mele, dar de regula nu prea fac asta….

Comenteaza cu profilul de FB
Reclame

Editorialist, realizator TV, directorul si fondatorul publicatiilor PROFIT si a unei televiziuni. Cu o experienta de 20 ani in presa scrisa a colaborat de-a lungul timpului cu ziare nationale si agentii de presa pentru care a publicat nenumarate reportaje si anchete jurnalistice, multe dintre acestea devenind subiecte pe plan national. Este implicat in televiziune si realizeaza cunoscuta emisiune CHESTIUNI ARZATOARE. Contact e-mail iulian.uta@ziarulprofit.ro

ACTUAL

Ion Cristoiu: ‘Revenirea economică și militară a Rusiei a intrat în conflict cu statutul de servitoare, impus de Occident’

Publicat

in

De

Jurnalistul și publicistul Ion Cristoiu afirmă că ”Contrar așteptărilor, cele două tabere – Rusia și America – nu fac nici un gest în direcția descaladării. O simplă privire aruncată asupra situației internaționale arată că Războiul e considerat de ambele tabere ca unica soluție”.

”28 iunie 1914. Zona Podului Latin din Saraievo. Cetățeanul Gavrilo Princip, pînă atunci anonim, condamnat să rămînă anonim dacă nu i-ar fi fost pus în seamă izbucnirea Primului Război Mondial, se desprinde din mulțime și trage două focuri de pistol spre mașina în care călătorea arhiducele Franz Ferdinand și soția sa, ducesa Sophie. Cei doi mor în cîteva minute. Deoarece nu era major, Gavril Princip n-a fost condamnat la moarte, ci la 20 de ani închisoare. A murit în 1918 de turbeculoză.
Peste aproximativ o lună, mai precis pe 28 iulie 1914, a izbucnit Primul Război Mondial.

Deși au fost două focuri, doar unul a rămas crucial în istorie:
Cel care l-a ucis pe arhiducele Ferdinand.
Cele două focuri n-au ucis doar două persoane.
Declanșînd Primul Război Mondial, ele au ucis 30 de milioane de oameni. De atunci, de peste o sută de ani, omenirea se întreabă:

Cum s-a putut ajunge de la un foc de pistol la un Război Mondial care a durat patru ani, un măcel îngrozitor la care nimeni nu se gîndise că s-ar putea întîmpla?
E o întrebare pe care trebuie să ne-o punem azi, cînd Criza ucraineană ia amploare de la o zi la alta.

Contrar așteptărilor, cele două tabere – Rusia și America – nu fac nici un gest în direcția descaladării.
Dimpotrivă, de la o zi la alta sporesc acțiunile provocatoare de o parte și de alta, acumulările de trupe și armament, strigătele de Război.
O simplă privire aruncată asupra situației internaționale arată că Războiul e considerat de ambele tabere ca unica soluție.

Cine-și imaginează însă că Războiul va rămîne la stadiul de Război clasic se înșeală.
Dacă Războiul începe – și poate să înceapă în orice clipă, cîtă vreme taberele în confruntare așteaptă să pocnească în atmosfera încordată, atmosfera în care miroase a praf de pușcă, un pistol, chiar dacă întîmplător, el își urmează logica proprie.
Și Logica unui Război între două puteri nucleare duce inevitabil la folosirea armelor atomice.
Dacă una din părți își va da seama că pierde în Războiul clasic nimic n-o împiedică să apeleze la Războiul nuclear.

Cum se declanșează un Război mondial de la un foc de revolver?
Scriitorii şi artiştii, romantici prin definiţie, sînt dispuşi să pună mare preţ pe focul de pistol de la Saraievo.
Specialiştii sînt însă de acord cu toţii că, pînă la urmă, Primul Război tot s-ar fi declanşat.
Cele două tabere erau în căutarea unui pretext.
A fost un foc de pistol.
La fel de bine putea fi fusta unei doamne ridicate de vînt.

Simplificînd, Primul Război Mondial s-a declanşat din cauza unei discrepanţe dintre realitatea geopolitică şi realitatea din adîncuri.
Germania, venită mai tîrziu la împărţirea Europei, crede că are dreptul, dat de forţă, de a obţine un loc mai bun.
Celelalte Mari Puteri nu vor cu nici un chip să cedeze din drepturile lor, deja cîştigate, noului venit.
Disputa nu putea fi soluţionată decît printr-un Război.
Un Război pierdut de Germania.

A venit perioada de după Război.
Puterile învingătoare au crezut că Germania a fost pusă cu botul pe labe pentru totdeauna.
Drept urmare, au umilit-o pe cît au putut.
Şi aşa a luat naştere cel de-al doilea Război Mondial.

Situaţia se repetă cu Federaţia rusă.
Rusia fost înfrîntă în cel de-al treilea Război Mondial zis şi Războiul Rece.
A pierdut influenţa asupra fostului lagăr socialist.
A rămas doar Federaţia rusă prin ruperea fostelor republici sovietice.
Pe plan intern, perioada beţivului Elţîn a adîncit dezastrul.
În timp ce Rusia se întrecea în temenele faţă de Occident, oligarhii o împărţeau.
Brusc instaurată de sus în jos, democraţia s-a manifestat ca anarhie.
Cîtă vreme o ţară nu-i pregătită pentru democraţie, ar fi în interesul ei naţional să rămînă sub dictatură decît să se prăbuşească în haos.
Acestei Rusii slăbite, Occidentul i-a întins o mînă zisă de partener.
Zisă, de partener, desigur, pentru că Rusia, ca şi Germania de după Primul Război Mondial, n-a fost considerată un partener egal de către Marile Puteri. Concomitent cu vorbăria despre parteneriat, Occidentul, America îndeosebi, au continuat Războiul secret cu Rusia.

Fostele țări socialiste au intrat în sfera de influenţă a Occidentului.
NATO – Alianță militară creată pentru a face față Tratatului de la Varșovia – nu numai că nu s-a desființat, cum ar fi fost normal după încheierea Războiului Rece, dar mai mult s-a apropiat pas cu pas de granițele Rusiei.

Ca și în cazul Germaniei dintre Războaie, Occidentul a continuat să considere Rusia drept o putere căzută la pămînt.
O țară care, asemenea Uniunii Sovietice de pe vremea starletei Mihail Gorbaciov, era în stare să cedeze orice în competiția cu America numai să primească un sac de grîu.
Între timp însă, sub Vladimir Putin, reprezentantul forțelor din adîncuri, Rusia şi-a revenit.
Era normal să se întîmple asta, pentru că așa s-a întîmplat și cu Germania. Pusă la pămînt după două războaie mondiale, Germania a redevenit o mare putere.

Revenirea economică şi militară a Rusiei a intrat în conflict cu statutul de servitoare, impus de Occident.
Criza Ucraina ivită ca urmare a unei Lovituri de stat ticluite de Occident, a fost picătura care a umplut paharul.
Rusia a reacţionat prin răpirea Crimeii şi folosirea diversiunilor de tip occidental – presă, infiltrare, presiune economico-militară.

Ipostaza militară a occidentului NATO a reacţionat printr-o întreagă desfăşurare de forţe în plan simbolic.
Au venit sancţiunile îndreptate împotriva Rusiei şi asmuţirea căţelandrilor gen România.
Semn că Occidentul nu e dispus să accepte pretenţia Rusiei de a i se da un loc la masa numită sferele de influenţă.

Criza Ucraina, începută după tărășenia cu Maidanul, nu numai că nu s-a stins, dar mai mult s-a amplificat de la o zi la alta ajungînd la tensiunea isteriei din prezent.
Nici Federaţia Rusă nu pare convinsă să dea înapoi.
Mai e nevoie de pistolul de la Saraievo?

N.B.Acest comentariu nu se vrea o judecată gen Cine are dreptate dintre cele două tabere.
Se vrea expresia neliniștii față de escaladarea tensiunii.
Cu cît crește tensiunea, cu atît e mai de așteptat focul de la Saraievo”, a scris Ion Cristoiu pe blogul său.

Comenteaza cu profilul de FB
Reclame
Citeste mai mult

ACTUAL

Premierul Nicolae Ciucă a agreat renegocierea procentului din PIB alocat bugetului de pensii! Marius Budăi: ‘Am dus decizia în coaliție, suntem tot mai hotărâți’

Publicat

in

De

Ministrul Muncii, social-democratul Marius Budăi, afirmă că menţinerea unui procent de 9,4 din Produsul Intern Brut pentru bugetul de pensii, aşa cum România a negociat în PNRR, i-ar menţine „săraci” pe pensionarii români. În acest context, Budăi anunţă că PSD susţine renegocierea de către Guvern a procentului din PIB pe care România să îl aloce bugetului de pensii.

„Noi, când ne gândim la ce se întâmplă pe viitor, ne gândim să ridicăm nivelul de trai al cetăţenilor români, sau cel puţin aşa trebuie să facă un guvern responsabil. Cum, dacă tu îţi asumi pentru 70 de ani de acum încolo – scrie în PNRR, şi nu am scris eu – acest procent de 9,4? Cu siguranţă trebuie să creştem PIB-ul, dar, atenţie, noi avem de rezolvat inechităţi”, a afirmat Marius Budăi, marţi seară, la Digi 24.

Întrebat care este soluţia pentru ca pensiile în România să crească, ministrul Muncii a răspuns:

„În primul şi în primul rând o renegociere cu Comisia Europeană” pe care Guvernul României ar trebui să o realizeze. În acest context, Budăi a spus că autorităţile române se vor „duce cu argumente” la oficialii Comisiei Europene pentru creşterea procentului din PIB pentru bugetul de pensii.

„Alianţa politică, coaliţia politică care susţine Guvernul României (ar trebui să facă renegocierea cu Comisia Europeană – n.r.). Noi, PSD, am luat decizia în interiorul partidului să susţinem renegociere, am dus decizia în coaliţie, suntem tot mai hotărâţi – şi în coaliţie nu avem decizie finală – dar suntem tot mai hotărâţi să discutăm. Am discutat în Guvern cu premierul şi premierul a agreat renegocierea”, a adăugat Budăi.

Întrebat care ar fi procentul din PIB care ar trebui alocat bugetului de pensii, în condiţiile în care media europeană este de 13% din PIB, ministrul a explicat că în urma unor simulări anterioare făcute de guvernul PSD se ajunsese la procentul din PIB de 11,7 pentru sistemul public de pensii, fără pensiile de serviciu. 

„Acum facem simulări şi sigur că rediscutăm. Nu cred că va fi peste 11,7 (la sută din PIB). (…) De ce cineva să ne plafoneze pe noi la un procent pe care nu l-a justificat niciodată? Nu este Budăi sau PSD cel care şi-a pus în cap să se ia de procentul 9,4. Nu înţelegem de unde s-a ajuns la acest procent. Dumneavoastră ştiţi că Ministerul Muncii n-a înaintat către Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene o adresă, o singur adresă măcar în care să fie trecut vreun procent? Nu 9,4”, a adăugat ministrul Muncii.

El s-a întrebat „de ce se vrea ca cetăţenii români să fie săraci?”, arătând că procentul de 9,4 „este o asumare pe 70 de ani”, conform news.ro

Comenteaza cu profilul de FB
Reclame
Citeste mai mult
Publicitate

Curtea de Argeș

Publicitate

Câmpulung

Publicitate decathlon.ro

În Trend