Conecteaza-te cu noi

ACTUAL

HOPA ! Preşedintele Iohannis sesizează CCR in privinţa achiziţiei Vilei Florica

Avatar

Publicat

in

Președintele României, Klaus Iohannis, a trimis Curții Constituționale, joi, 9 noiembrie, o sesizare de neconstituționalitate asupra Legii privind achiziționarea imobilului Ansamblul conacului Brătianu – Florica („Vila Florica”), situat în  Ștefănești – Argeș, de către Ministerul Culturii și Identității Naționale.

Iata sesizarea tramsmisa oficial de Klaus Iohannis

București, 9 noiembrie 2017

Domnului Valer DORNEANU

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

În temeiul dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție și ale art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, formulez următoarea

SESIZARE DE NECONSTITUŢIONALITATE

asupra

Legii privind achiziționarea imobilului Ansamblul conacului Brătianu – Florica („Vila Florica”), situat în localitatea Ștefănești, județul Argeș, de către Ministerul Culturii și Identității Naționale

Legea supusă controlului de constituționalitate are ca obiect de reglementare  achiziționarea de către Ministerul Culturii și Identității Naționale a Ansamblului conacului Brătianu – Florica („Vila Florica”), situat în localitatea Ștefănești, județul Argeș, în care funcționează Centrul de Cultură „Brătianu”, cu fonduri de la bugetul de stat. Ministerul este autorizat să realizeze procedura de achiziție, conform legislației în vigoare. Totodată, se prevede că Centrul de Cultură „Brătianu” își va continua activitatea în acest imobil, sub autoritatea Consiliului Județean Argeș.

Având în vedere obiectul de reglementare, precum și conținutul normativ,  considerăm că Legea privind achiziționarea imobilului Ansamblul conacului Brătianu – Florica („Vila Florica”), situat în localitatea Ștefănești, județul Argeș, de către Ministerul Culturii și Identității Naționale contravine prevederilor art. 1 alin. (4) și (5), art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44 și art. 61 alin. (1) din Constituție și, în consecință, este neconstituțională în ansamblul său pentru motivele prezentate mai jos.

Legea, ca act juridic al Parlamentului, reglementează relații sociale generale, fiind, prin esența și finalitatea ei constituțională, un act cu aplicabilitate generală. Or, în măsura în care domeniul de incidență al reglementării este determinat concret, dată fiind rațiunea in personam/ut singuli a reglementării, legea dobândește un caracter individual, fiind concepută nu pentru a fi aplicată unui număr nedeterminat de cazuri concrete, în funcție de încadrarea lor în ipoteza normei ci, de plano, într-un singur caz, prestabilit fără echivoc. În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 600/2005 cu privire la constituționalitatea Legii pentru reglementarea situației juridice a unor bunuri care au aparținut fostului suveran al României, Mihai I, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.060 din 26 noiembrie 2005; Decizia nr. 970/2007 referitoare la sesizarea asupra neconstituționalității Legii privind atribuirea unei locuințe generalului în retragere Marin Lungu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 22 noiembrie 2007; Decizia nr. 574/2014 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 216/2008 privind transmiterea cu titlu gratuit a unui pachet de 1.369.125 de acțiuni deținute de stat la Compania Națională „Administrația Porturilor Maritime” – S.A. Constanța, reprezentând 20% din capitalul social, către Consiliul Local al Municipiului Constanța, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 8 decembrie 2014).

Obligativitatea respectării caracterului normativ al legii a fost ridicată la nivel de principiu de către instanța constituțională prin Decizia nr. 600/2005. Astfel, chiar în absența unei prevederi prohibitive exprese, este de principiu că legea are, de regulă, caracter normativ, natura primară a reglementărilor pe care le conține fiind dificil de conciliat cu aplicarea acestora la un caz sau la cazuri individuale. De asemenea, Curtea Constituțională a evidențiat dreptul incontestabil al legiuitorului de a reglementa anumite domenii particulare într-un mod diferit de cel utilizat în cadrul reglementării cu caracter general sau, altfel spus, de a deroga de la dreptul comun, însă, în ipoteza în care reglementarea specială, diferită de cea constitutivă de drept comun, are caracter individual, fiind adoptată intuitu personae sau vizând un bun privit ut singuli, „ea încetează de a mai avea legitimitate, dobândind caracter discriminatoriu și, prin aceasta, neconstituțional. […]” (Decizia Curții Constituționale nr. 600/2005).

Totodată, în ceea ce privește sfera interesului, ca element definitoriu al tipului de act de putere publică, în opinia Curții Constituționale „dacă scopul încheierii unui/unei contract/acord/convenții vizează interesul părților, scopul legiferării, în orice cadru constituțional, vizează un interes general al societății. Din această perspectivă, aprobarea unui/unei contract/convenții prin lege nu corespunde finalității constituționale a activității de legiferare ca activitate prin care se exercită puterea de stat, dat fiind că scopul contractului – act individual – vizează doar părțile și interesele determinate ale acestora, în timp ce legea – act cu aplicabilitate eminamente generală – vizează societatea în general, reglementarea unei sfere cât mai largi de raporturi juridice în cadrul și în interesul societății.” (Decizia Curții Constituționale nr. 494/2013 cu privire la admiterea obiecției de neconstituționalitate a Legii privind aprobarea Memorandumului de înțelegere încheiat între statul român și The Rompetrol Group N.V., semnat la București la 15 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013).

Nu în ultimul rând, analizând dispozițiile unei legi prin care se atribuia o locuință unei persoane determinate, Curtea a precizat faptul că prin lege nu se poate dispune într-un domeniu ce intră în competența de reglementare a organelor administrației publice, iar nu a Parlamentului, care nu legiferează cu privire la drepturi cu caracter individual (Decizia Curții Constituționale nr. 970/2007).

Or, scopul legii deduse controlului de constituționalitate nu vizează un interes general al societății, ci crearea premiselor încheierii unui contract cu titlu oneros între o entitate publică individualizată și o entitate nedeterminată în vederea achiziționării unui bun imobil individual determinat (ale cărui date de identificare sunt prevăzute la art. 1 alin. (2) din lege). De vreme ce domeniul de incidență este determinat concret, dată fiind reglementarea intuitu personae/bun privit ut singuli, Legea privind achiziționarea imobilului Ansamblul conacului Brătianu – Florica („Vila Florica”), situat în localitatea Ștefănești, județul Argeș, de către Ministerul Culturii și Identității Naționale are caracter individual și încalcă astfel dispozițiile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) și ( 2) și art. 61 alin. (1) din Constituție.

Singura posibilitate de legiferare cu privire la un bun privit ut singuli este situația particulară a terenurilor ce fac obiectul exclusiv al proprietății publice a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, ce pot fi transferate din domeniul public al statului în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale prin legea organică de modificare a legii organice prin care terenul a fost declarat obiect exclusiv al proprietății publice. Astfel, instanța de contencios constituțional a stabilit că în această ipoteză nu își găsesc aplicabilitate considerentele reținute în jurisprudența Curții, potrivit cărora legile astfel adoptate ar fi neconstituționale întrucât ar avea caracter individual. Prin urmare, „în situația de principiu enunțată Curtea reține că dispozițiile art. 1 alin. (4), art. 4 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție nu sunt incidente.” (Decizia Curții Constituționale nr. 406/2016 referitoare la admiterea obiecției de neconstituționalitate a Legii privind transmiterea unui teren din domeniul public al statului și din administrarea Ministerului Transporturilor, aflat în concesiunea Companiei Naționale de Căi Ferate “C.F.R.” – S.A., în domeniul public al orașului Teiuș și în administrarea Consiliului Local al Orașului Teiuș, județul Alba, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 15 iulie 2016).

Or, legea supusă controlului de constituționalitate prevede faptul că un imobil ut singuli se achiziționează de către Ministerul Culturii și Identității Naționale, din fonduri de la bugetul de stat, de la un vânzător neprecizat în cuprinsul actului normativ. Întrucât din această lege nu rezultă faptul că bunul se află în proprietatea publică a statului sau a unei unități administrativ teritoriale sau ar fi obiect exclusiv al proprietății publice urmărindu-se transferul acestui drept de proprietate publică între titulari diferiți, legii supuse controlului de constituționalitate nu i se pot aplica argumentele Deciziei Curții Constituționale nr. 406/2016, mai sus citată. Așadar, legea supusă controlului de constituționalitate nu se înscrie în ipoteza permisă prin această decizie, deoarece dreptul de proprietate asupra bunului este un drept de proprietate privată, iar operațiunea juridică nu este un transfer al proprietății publice, ci o autorizare în vederea achiziționării.

În raport cu obiectul de reglementare, respectiv instituirea în sarcina Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale a obligației de a achiziționa un bun imobil monument istoric, legea contravine și principiului separației și echilibrului puterilor în stat, prevăzut la art. 1 alin. (4) din Constituție. În opinia noastră, această soluţie legislativă – ce poate echivala cu o imixtiune în  competențele puterii executive, abilitată să acționeze în cadrul procedurii stabilite de Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, reprezentată în acest caz de Ministerul Culturii și Identității Naționale – nu îndeplineşte nici exigențele privitoare la stabilitatea, previzibilitatea și claritatea normelor juridice, izvorâte din dispozițiile art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală.

Dincolo de faptul că prin legea supusă controlului de constituționalitate se reglementează cu privire la achiziționarea unui bun imobil privit ut singuli, aceasta vizează și un bun încadrat în lista monumentelor istorice. Ansamblul conacului Brătianu – Florica („Vila Florica”), situat în localitatea Ștefănești, județul Argeș, este încadrat în lista monumentelor istorice din județul Argeș, ca monument istoric clasa A, având codul AG-II-m-A-13805.01.

În ceea ce priveşte transmiterea dreptului de proprietate, monumentelor istorice li se aplică regimul juridic special prevăzut de Legea nr. 422/2001. Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 422/2001, monumentele istorice fie aparțin domeniului public sau privat al statului, al județelor, orașelor sau comunelor, fie sunt proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice. Printr-o formulă imperativă, alin. (3) al aceluiași articol prevede că monumentele istorice aparținând domeniului privat pot face obiectul circuitului civil în condițiile stabilite de această lege. Tot printr-o normă imperativă, la alin. (4) al art. 4 din legea sus-citată se prevede că monumentele istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat pot fi vândute numai în condițiile exercitării dreptului de preempțiune ale statului român, prin Ministerul Culturii, pentru monumentele istorice clasate în grupa A, sau prin serviciile publice deconcentrate ale acestuia, pentru monumentele istorice clasate în grupa B, ori al unităților administrativ-teritoriale, după caz, sub sancțiunea nulității absolute a vânzării. Așadar, atunci când proprietarii, persoane fizice sau juridice de drept privat, intenționează să vândă monumente istorice, aceștia transmit serviciilor publice deconcentrate ale Ministerul Culturii înștiințarea privind intenția de vânzare, însoțită de documentația stabilită prin ordin al ministrului culturii. Serviciile publice deconcentrate ale Ministerul Culturii transmit ministerului înștiințarea, documentația și propunerea de răspuns, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea acestora. Termenul de exercitare a dreptului de preempțiune al statului este de maximum 25 de zile de la data înregistrării înștiințării, documentației și a propunerii de răspuns la Ministerul Culturii sau, după caz, la serviciile publice deconcentrate ale Ministerul Culturii. Titularii dreptului de preempțiune vor prevedea în bugetul propriu sumele necesare destinate exercitării dreptului de preempțiune, iar valoarea de achiziționare se negociază cu vânzătorul. În cazul în care ministerul sau serviciile publice deconcentrate ale acestuia nu își exercită dreptul de preempțiune în termenul legal, acest drept se transferă autorităților publice locale, care îl pot exercita în maximum 15 zile. Comunicările privind neexercitarea dreptului de preempțiune au termen de valabilitate pentru întregul an calendaristic în care au fost emise, inclusiv pentru situațiile în care monumentul istoric este vândut de mai multe ori.

Din analiza regimului juridic al transferului dreptului de proprietate asupra monumentelor istorice aflate în proprietatea privată a unei persoane juridice sau fizice rezultă că, în considerarea importanței bunului pentru societate, statul/unitatea administrativ-teritorială are un drept de preempțiune la achiziționarea respectivului bun. Or, dreptul de preempțiune, ca drept potestativ patrimonial, este incompatibil cu instituirea unei exclusivități prin stabilirea unei obligații sau unui drept la achiziționarea bunului, întrucât în manifestarea de voință cu privire la exercitarea acestui drept titularii beneficiază de putere discreționară. Așadar, în calitate de autoritate publică centrală cu rol de punere în executare a legii, Ministerul Culturii și Identității Naționale nu numai că are pârghiile necesare în vederea achiziționării bunului prevăzut la art. 1 din legea criticată dar, în temeiul art. 4 din Legea nr. 422/2001, acesta este și obligat să se pronunțe în cadrul procedurii stabilite de această lege dacă înțelege sau nu să se prevaleze de exercitarea dreptului de preempțiune. În acest context, referitor la legea dedusă controlului de constituționalitate, învederăm că la prima Cameră competentă (Senatul), Comisia pentru cultură și media a avizat negativ legea, motivat de faptul că procedura de exercitare a dreptului de preempțiune de către Ministerul Culturii și Identității Naționale este reglementată prin lege, iar la Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, reprezentantul Ministerului Culturii și Identității Naționale, prezent la lucrările Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, în legătură cu oportunitatea reglementării a precizat faptul că ministerul nu susține adoptarea inițiativei legislative.

Mai mult, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 422/2001 rezultă și necesitatea stabilirii formei de proprietate în care ar urma să intre bunul după achiziționare. Or, legea criticată nu precizează în mod explicit care va fi regimul juridic aplicabil imobilului întrucât, nemaifiind în proprietatea privată a unei persoane fizice, monumentul istoric în cauză poate aparține fie domeniului public, fie celui privat al statului. O asemenea clarificare era imperios necesară, mai ales din perspectiva instituirii dreptului de administrare. Imprecizia legii afectează și din această perspectivă principiul stabilit de art. 1 alin. (5) al Constituției.

Pentru toate aceste argumente, legea dedusă controlului de constituționalitate contravine principiului separației și echilibrului puterilor în stat prevăzut în art. 1 alin. (4) din Constituție, intrând în sfera de competență a autorității executive – unica autoritate publică cu atribuții în organizarea executării legilor, prin adoptarea actelor cu caracter administrativ. Totodată, legea criticată încalcă și principiul legalității, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție, ignorând normele speciale aplicabile în mod imperativ monumentelor istorice, în lipsa unei derogări exprese de la aplicarea dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 422/2001.

Instituirea exclusivității pentru Ministerul Culturii și Identității Naționale la achiziționarea bunului prevăzut la art. 1 din legea criticată este echivocă. Aceasta poate fi privită fie ca un drept, fie ca o obligație pentru minister, după cum manifestarea de voință a acestuia în ceea ce privește intenția de cumpărare a bunului coincide sau nu cu manifestarea de voință ce ar fi exprimată în exercitarea dreptului de preempțiune.

Astfel, în ipoteza în care Ministerul Culturii și Identității Naționale ar dori să cumpere monumentul istoric, norma de la art. 1 din legea dedusă controlului de constituționalitate poate fi interpretată ca un drept exclusiv instituit în favoarea acestuia. Or, un asemenea drept exclusiv stabilit prin lege presupune în mod corelativ obligația vânzătorului de a vinde exclusiv ministerului, dreptul de dispoziție al titularului dreptului de proprietate fiind restrâns în mod nejustificat. Așadar, acesta nu va putea înstrăina bunul către un alt subiect de drept dacă nu se ajunge la încheierea unui contract translativ de proprietate între titularul dreptului de proprietate și Ministerul Culturii. În plus, în lipsa unui termen legal în cadrul căruia ministerul ar trebui să își exercite această exclusivitate, obligația vânzătorului apare ca perpetuă.

Pe de altă parte, în ipoteza în care Ministerul Culturii și Identității Naționale nu ar dori să cumpere monumentul istoric, norma de la art. 1 din lege poate fi interpretată ca instituind o obligație în sarcina ministerului. Această obligație creează un avantaj pentru vânzător, care va avea certitudinea unui cumpărător și obținerea unui preț, pentru care nu mai este prevăzută expres obligativitatea expertizării în vederea stabilirii valorii bunului și negocierea (simpla trimitere din art. 4 al legii criticate la „procedura de achiziție, conform legislației în vigoare”, apare cu atât mai echivocă). Din această perspectivă, în raport cu alți proprietari, persoane fizice sau juridice de drept privat, ce intenționează să înstrăineze monumentele istorice pe care le dețin, acest avantaj al proprietarului imobilului ce face obiectul legii criticate, este discriminatoriu, întrucât primii vor rămâne în continuare obligați la parcurgerea procedurii preempțiunii, prevăzute de Legea nr. 422/2001.

În esență, ignorând normele de tehnică legislativă, reglementarea este confuză, fiind susceptibilă de abordări diametral opuse, aspect de neconceput ca rezultat al activității legislative. Dintr-o primă perspectivă, aceasta poate conduce la o limitare a dreptului de proprietate, astfel cum este reglementat la art. 44 din Constituție. Din perspectiva diametral opusă, legea apare ca având un vădit caracter discriminatoriu cu afectarea art. 4 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție.

În considerarea argumentelor expuse, vă solicit să admiteți sesizarea de neconstituționalitate și să constatați că Legea privind achiziționarea imobilului Ansamblul conacului Brătianu – Florica („Vila Florica”), situat în localitatea Ștefănești, județul Argeș, de către Ministerul Culturii și Identității Naționale este neconstituțională în ansamblul său.

Comenteaza cu profilul de FB

ACTUAL

Asistenta lui Marcel Vela, reacție după ce a fost decorată de președinte: O facultate pe care nu am reușit să o termin pentru că a trebuit să muncesc

Avatar

Publicat

in

De

Gabriela Cenușă Sîia, asistenta ministrului de Interne Marcel Vela, susține că nu a reușit să termine facultatea deoarece a fost obligată să muncească.

Aceasta a  menționat  că nu a știut despre această medalie oferită de Klaus Iohannis până vineri, când ministrul Vela a anunțat-o

„Acum, după ce s-a uscat cerneala textelor pline de venin și de ură ale unora, îmi voi așterne și eu în liniște și decență opinia cu privire la modul în care unii sau alții înțeleg să facă portretul unui om.

Că trăim într-o țară în care ești blamat orice ai face, am înțeles de foarte mult timp. Fac parte din generația născută în 1992, o generație care poate crede mai mult ca oricare alta în schimbare și în vremuri noi.

România te învață că niciodată nu ești suficient de deștept, de frumos, de priceput, de decent, de NIMIC, pentru că…întotdeauna apare entitatea luminată și îți explică cum tu ești mic și prost.

Asta o luăm cu noi din școală, iar apoi ne urmărește toată viața.

Sunt curioasă câte cariere au fost ratate pentru că unii au încercat să îi mulțumească pe alții sau pentru că le-a fost rușine să ridice mâna, devenind pur și simplu o voce, indiferent de categoria socială, indiferent de job, indiferent de ORICE.

Ce ne-a divizat oare atât de mult ca nație? Când am ajuns să privim cu atâta ură unii către alții? Când ne-am pierdut speranța de mai bine? Când ne-am pierdut speranța că putem reuși orice, indiferent de categoria socială din care facem parte?

Oare atunci când scena politică ne-a arătat că în lumină nu pot reuși decât cei cu calități îndoielnice?

ESTE POSIBIL!

Acum voi scrie povestea mea. Pentru că atât mi-a rămas în apărarea mea.

M-am născut în orașul Vaslui. Da, acel oraș de care multă lume râde. Niciodată nu am ascuns asta, pentru că eu chiar iubesc România, indiferent de locul unde se agață harta.

Scriu acest text cu gândul la bunicii mei care m-au crescut și la părinții mei care au făcut sacrificii enorme pentru a fi un adult mai mult decât decent și care nu merită să citească și să vadă atât de mult rău.

Am trăit drama copilului cu părinții plecați în diaspora, și nu un an doi… mulți ani.

Ani grei, copleșiți de dor, cu o bunică care a încercat să le țină locul, și lor si bunicului, pentru că și el muncea peste graniță.

Anii copilăriei mele au fost cu ei departe și cu gândul că vom fi împreună curând. Am fost…dar nu atât de curând, ci atunci când copilăria era deja pierdută.

Am urmat școala și liceul în Vaslui.

Cu un sistem de învățământ ponosit, dar cu o profesoară minunată în liceu care mi-a luminat mintea și calea. Un om care a crezut în mine și care m-a ghidat, pentru că da, în viață, NIMIC nu poate exista fără mentori.

Am venit în București pentru a urma Facultatea de Filosofie din cadrul Universității București.

O facultate pe care nu am reușit să o termin pentru că a trebuit să muncesc – trei joburi pe zi, pentru a-mi permite viața din București.

Și da, unul dintre ele era acela de a promova un brand de detergent într-un hypermarket.

Am înțeles că s-a ridicat sprânceana când am spus că am vândut cu pasiune detergent la vârsta de 19 ani.

Da! Am vândut cu pasiune. Dar știți de ce?

Pentru că stăteam multe ore în picioare printre rafturi, atât de multe ore încât seara când mă lua soțul meu de la serviciu, abia îmi mai simțeam tălpile.

Și de ce cu pasiune?

Pentru că speram ca cineva să aprecieze efortul meu și să pot primi un job unde măcar pauzele de masă să nu fie pe holuri, în frig și pe grabă.

Așa a fost…

Mi-a propus cineva un internship într-o bancă, iar mai apoi am lucrat doar în mediul privat mulți ani.

Și doar în multinaționale

Am muncit mult, foarte mult, cu sacrificii și mereu cu dedicare și credință, cu susținerea unui om care a stat lângă umărul meu și care mi-a fost mentor, soțul meu.

Împreună am construit și împreună suntem o echipă, într-un apartament închiriat pentru că am pornit de la 0 și mai avem multe de făcut.

Ce mă recomandă pentru medalia de merit clasa a III-a?

Pot doar să spun că nu am știut despre această medalie până vineri când domnul ministru mi-a spus felicitări.

Poate nu o merit sau poate o merit…poate așa a considerat domnia sa. Această medalie a fost una dintre cele 79 de distincții acordate astăzi la Palatul Cotroceni pentru personalul Ministerului Afacerilor Interne. Alți 31 de colegi din MAI au fost, de asemenea, avansați în grad, la propunerea ministrului afacerilor interne.

Am lucrat 6 luni într-un mediu care a reprezentat și reprezintă mai mult decât o provocare, un mediu unde m-am izbit de mult praf și mai ales de multă rezistență.

Dar în același timp am cunoscut și oameni minunați alături de care am făcut acțiuni pe care nu mi le-aș fi imaginat niciodată și pentru care nu au existat program sau ore prea târzii.

Am fost alături de Direcția Informare și Relații Publice.

O direcție altfel!

Împreună cu echipa de aici și cu colega mea am încercat să conturăm acțiuni care să aducă speranța în aceste vremuri mai mult decât triste.

Campania pentru donare de plasmă, campanii de conștientizare și de promovare a colegilor din teritoriu și multe altele făcute doar intern și doar cu ideile noastre.

Pe lângă campaniile enumerate, proiectul în care am pus alături de colega mea și de întreaga direcție foarte mult suflet este Poliția Animalelor! Un proiect care ne bucură tuturor sufletul și care ne face să sperăm într-o lume mai bună!

Mi-am făcut datoria, cu pasiune și dragoste pentru țara mea, din funcția de consilier al unui ministru care a condus instituția într-una dintre cele mai dificile perioade din istoria sa postdecembristă!

Și da! Aș împărți în orice moment meritele și această distincție cu toți acei oameni curajoși care mi-au fost alături, dar și cu profesioniștii pe care i-am cunoscut aici la MAI!

Iar ministrul Ion Marcel Vela este mai mult decât un mentor, este omul care crede cel mai mult în viitor și care mi-a oferit șansa de a-i fi alături.

Și dacă România s-a oprit astăzi în loc de această medalie, o fac elementul de legătură cu toți tinerii care simt că nu au nicio șansă!

Și eu am simțit de atâtea ori printre lacrimi că nu am.

Ce păcat că orice realizare a unei femei duce cu gândul la faptul că a fost o femeie ușoară.

Păcat.

Să credem în noi și în România de mâine! Este vremea schimbării mai mult ca oricând.

Îmi doresc ca într-o bună zi, oamenii buni de aici să prindă voce și încredere în forțele proprii! Să ne iubim mai mult și să ne urâm mai puțin!

Domnule ministru,

Așa cum vă place dumneavoastră să spuneți:

Nu există succes fără succesor!

La mulți ani, România! Te iubesc din toată inima!

Așa să ne ajute Dumnezeu!

P.S. Pe cei din sistem, îi asigur că această distincție nu putea fi primită de către un cadru din MAI sau MAPN, deoarece este doar o simplă decorație de merit pentru civili, pentru munca depusă pe timp de pandemie”, a spus Gabriela Cenușă Sîia pe pagina ei de Facebook

Vezi și

Cine a fost comandantul ceremoniei organizate azi, la Arcul de Triumf – El este omul care l-a întâmpinat pe Klaus Iohannis

Veste bună! Din 2021 se dau noi sume de bani pentru cei care fac parte din acest program

Mutarea făcută de Klaus Iohannis: Înainte de alegeri, șeful STS a fost avansat în grad!

Comenteaza cu profilul de FB
Citeste mai mult

ACTUAL

Ludovic Orban: ‘Am luat decizia de a suspenda cursurile, pentru că a existat o tendință de creștere a numărului de cazuri’

Avatar

Publicat

in

De

Întrebat de ce Guvernul a decis închiderea școlilor și trecerea în învățământ online, în condițiile în care alte state europene au păstrat, totuși, unitățile de învățământ deschise, Ludovic Orban a răspuns: „Multe state au spus, initial, ca nu inchid scolile si, pana la urma, le-au inchis. Am luat decizia de a suspenda cursurile, pentru ca a existat o tendinta de crestere a numarului de cazuri, care era ingrijoratoare. Au fost estimari ca vom ajunge la 30.000 de cazuri pe zi, altele la 50.000 de cazuri pe zi. A fost o perioada de aproximativ zece zile in care am observat aceste lucruri. Atunci, am luat aceste decizii, nepopulare, ce-i drept”.

Liderul PNL a remarcat apoi faptul că politicienii care i-au criticat pentru decizia de a deschide școlile i-au atacat apoi pentru că le-au închis.

Orban a mai spus că șansele ca un copil să se infecteze la școală erau destul de mici, căci era mereu sub supravegherea cadrelor didactice și trebuia să respecte regulile. Problema era că, după ore, copiii erau luați de părinți și bunici „și se duceau nesupravegheați în alte locuri”.

„Apoi, parintii si bunicii produceau aglomeratie la portile scolilor. Va amintiti imaginile cu parinti care nu purtau masca sau o purtau necorespunzator. Mai era si aglomerarea mijloacelor de transport public, care puteau deveni un factor de infectare”, a explicat Ludovic Orban, pentru ziare.com.

Orban a precizat că ei își doresc să redeschidă școlile cât mai repede, dar asta depinde și de evoluția epidemiei de coronavirus.

Ludovic Orban: Restricțiile se impun acolo unde riscul de răspândire a coronavirusului e mai mare

Duminică, într-o intervenție pentru RTV, șeful Guvernului a explicat condițiile în care se impun restricții.

„Deciziile de restricționare se iau unde e riscul mai mare de îmbolnăvire, cum am luat, de exemplu, decizia privind suspendarea evenimentelor private. Noi am constatat, în septembrie, că cea mai mare rată de răspândire a virusului era în aceste evenimente private. Acolo se adunau mulți oameni care nu se protejau și răspândeau virusul. Măsruile trebuie luate și în funcție de situația specifică din fiecare țară, care sunt activitățile cu cel mai mare risc de transmitere a virusului”, a afirmat Ludovic Orban.

Anterior, el susținuse că PNL a luat măsuri de protejare a sănătății oamenilor chiar dacă asta a însemnat să piardă voturi: „Măsurile pe care le luăm nu au legătură cu alegerile. Am luat măsuri severe, chiar cu riscul de a pierde voturi. Am luat măsuri în primă fază care era aplicabile la nivel local în funcţie de rata de infectare, după care am mai luat un set de măsuri naţionale, care au generat nemulţumire din partea multor români”, conform b1.ro.

Comenteaza cu profilul de FB
Citeste mai mult
Publicitate

Curtea de Argeș

Publicitate

Mioveni

În Trend