Conecteaza-te cu noi

NATIONAL

Germania va introduce o nouă taxă în facturile la gaze ale tuturor consumatorilor

Publicat

in

Guvernul german vrea să introducă o nouă taxă în facturile la gaze ale tuturor consumatorilor, în ideea de a-i ajuta furnizorii de gaze să facă faţă creşterii rapide a preţurilor la importuri, conform unei propuneri consultate de Reuters, citează Agerpres.

Facturile la gaz, mai mariFoto: Koen van Weel / AFP / Profimedia

Această propunere legislativă este aşteptată să fie adoptată de parlament la data de 8 iulie, potrivit unor surse din industria de gaze precum şi din interiorul guvernului de la Berlin.

Un purtător de cuvânt de la Ministerul german al Economiei a refuzat să comenteze aceste informaţii, dar a spus că Ministerul evaluează în mod constant instrumentele existente, precum şi dacă este nevoie de suplimentarea lor.

Germania se străduieşte să pună la punct un mecanism de urgenţă înaintea datei de 11 iulie, când este programată o perioadă de zece zile de lucrări de mentenanţă la gazoductul Nord Stream 1, ceea ce înseamnă că livrările de gaze ruseşti prin această conductă vor fi oprite complet. Experţii avertizează că perioada de întrerupere a livrărilor ar putea fi prelungită, ceea ce ar agrava problemele în aprovizionarea cu gaze şi ar împinge şi mai sus preţurile.

Noua taxă va face gazele mai scumpe pentru toată lumea, nu doar pentru anumite gospodării în funcţie de furnizorul de gaze

Costurile suplimentare care vor apărea pentru a înlocui gazele din Rusia vor fi împărţite între toţi consumatorii, în cadrul unei proceduri transparente şi non-discriminatorii via Trading Hub Europe, o organizaţie a operatorilor de reţele de gazoducte.

Noua taxă va face gazele mai scumpe pentru toată lumea, în loc ca povara să cadă doar pe anumite gospodării în funcţie de cine este furnizorul lor de gaze.

Dacă Parlamentul de la Berlin va aproba planul, executivul ar putea introduce taxa în locul unei clauze generale de ajustare a preţurilor care ar permite furnizorilor să transfere ei înşişi majorările de preţuri pe seama clienţilor.

Experţii susţin că o clauză de ajustare a preţurilor ar fi una incorectă şi contestabilă în justiţie. Această clauză spune că doar costurile rezonabile pot fi transferate pe seama clienţilor, ceea ce lasă deschisă calea pentru multe interpretări, susţine avocatul Peter Rosin. Potrivit acestuia, este discutabil dacă contractele care promit consumatorilor preţuri fixe ar putea fi revocate.

Grupul german de utilităţi Uniper poartă discuţii cu privire la o posibilă salvare de către guvernul de la Berlin

Noua taxă din factura la gaze va fi bazată pe modelul suprataxei EEG din factura de energie electrică, care timp de mai mulţi ani a fost utilizată pentru susţinerea producţiei de energie regenerabilă. În plus, guvernul de la Berlin va putea declanşa şi o clauză generală de ajustare a preţurilor, în situaţia în care există o „perturbare semnificativă” la importurile de gaze.

Diminuarea livrărilor de gaze ruseşti obligă companiile de utilităţi din întreaga Europă să cumpere gaze naturale la preţuri mai mari. Joi, grupul german de utilităţi Uniper a anunţat că poartă discuţii cu privire la o posibilă salvare de către guvernul de la Berlin şi de asemenea şi-a retras prognozele pentru 2022 din cauza restricţiilor la livrările de gaze adoptate de grupul rus Gazprom.

Experţii din industria energetică estimează că importatorii de gaze ar putea avea nevoie de aproximativ un miliard de euro pe săptămână pentru a acoperi costurile suplimentare create de majorarea preţurilor, o sumă pe care taxa propusă ar putea să o finanţeze.

Ai ceva de spus? Comentează aici cu profilul de FB

NATIONAL

Despre hărţi, cărţi şi alte doftorii pentru educaţie

Publicat

in

De

Multe dintre naivităţile zilei când vine vorba de învăţătură provin dintr-o reprezentare simplistă şi superficială a minţii. Mintea nu este o tolbă cu săgeţi sau o trusă cu scule[1], receptacul pasiv şi harnaşament de prim ajutor. Mintea este fundamental activă şi cartografică. Este reprezentaţională, producând, clipă de clipă, hărţi multidimensionale şi dinamice ale realităţii. Sunt hărţi pe verticală şi orizontală, hărţi semantice şi contextuale, hărţi structurale şi hărţi de detaliu, la rezoluţii mici şi mari. Câteva consecinţe urmează de aici.

Doru Valentin CăstăianFoto: Hotnews

Cum orice hartă, oricât de detaliată, rămâne un decupaj şi o simplificare a realităţii, mintea este fundamental selectivă. Într-adevăr, selectivitatea este o trăsătură fundamentală a minţii, la fiecare nivel şi în interiorul fiecărui proces psihic. Ceea ce înseamnă că simpla stimulare, oricât de creativă şi atrăgătoare, nu este de regulă suficientă pentru a produce învăţare şi transformare profundă.

Stimulii care trec prin mecanismele curiozităţii perceptive (stimuli dinamici, policromi, semnificativi pentru cel ce percepe, neobişnuiţi, neregulaţi etc) produc, de regulă, o orientare a atenţiei şi o excitaţie care ajută memorarea, dar ei vor rămâne semnificativi doar în măsura în care apelează reţelele semantice de profunzime, în măsura în care îşi găsesc locul în hărţile mentale ale subiectului.

O a doua consecinţă, ce derivă direct din prima, este că mai dispuşi şi predispuşi spre învăţare sunt cei care dispun de asemenea reţele consistente, care, simplu spus, ştiu lucruri cât mai multe şi mai diverse.

De asemenea, putem deduce de aici de ce o cultură a suprastimulării nu este şi o cultură a învăţării. Ba dimpotrivă. Tocmai pentru că excitarea perceptivă este un mecanism primar al învăţării, o supralicitare a lui duce la insensibilitate şi la toleranţă sporită la noutate, adică la închidere cognitivă.

O altă consecinţă critică priveşte atenţia. Mobilitatea este o trăsătură fundamentală a atenţiei, o adaptare pentru animalele care trăiesc în medii dinamice şi diverse, saturate îndeobşte de noutate semnificativă. Supralicitarea compulsivă a mobilităţii atenţiei nu produce decât epuizare şi insensibilitate, după cum spuneam mai sus.

La om, mecanismelor primare care răspund la stimuli le corespund mecanisme neimersive, reflexive, prin care este extrasă semnificaţie secundă din experienţele de viaţă. O cultură a suprastimulării este deopotrivă o cultură a imersivităţii corozive, o cultură a epuizării şi a învăţării superficiale. Să privim ceva mai îndeaproape natura cartografică a minţii. Simplu spus, mintea construieşte hărţi ale realităţii (luaţi termenul în sensul cel mai larg).

Natura cartografică (al cărei principiu de bază este similaritatea de formă, izomorfismul) este evidentă de la nivelul celor mai simple procese psihice, cum sunt senzaţiile şi percepţiile. O percepţie nu este altceva decât o hartă izomorfă şi dinamică a unor segmente de realitate. Dinamismul acestor hărţi, care nu este altceva decât reflexul dinamismului minţii, presupune integrarea hărţii perceptive în hărţi mai complexe, de nivel superior. De exemplu, perceperea unui volum de poezie, aflat pe o masă, nu este, la om, doar atât, ci simultan un segment ale unor hărţi structural mai complexe: o hartă conceptuală (nu doar „vedem” un volum pe o masă, ci înţelegem că este un volum pe o masă), o hartă afectivă (o întreagă reţea afectivă este activată de hărţile perceptive şi conceptuale), hărţi structurale (care privesc tiparele realităţii, de pildă o carte care stă pe masă ne atrage mai puţin atenţia decât o masă care stă pe o hartă etc). De asemenea, fiecare tip de hartă generează mai multe reprezentări din aceeaşi clasă.

Imaginea volumului nu este integrată conceptual doar la nivelul unei singure categorii. Astfel, o carte este, de asemenea un obiect solid sau o dovadă de afecţiune, ceea ce produce activări ale unor reţele semantice diferite care, însă, pot comunica (şi chiar o fac).

Pe de altă parte, cartografierea unor procese duce la reprezentări ale structurilor şi la sesizarea de tipare comune cu alte procese, ceea ce produce, prin integrare, noi şi noi hărţi. Consecinţa directă (şi, pentru cei mai mulţi, contraintuitivă), este că, în sensul cel mai propriu, nimic nu este cu adevărat inutil de învăţat. Nu există un conflict între cunoştinţele aşa-zis utile şi cele, horribile dictu, inutile. Cunoştinţele „utile”, procedurale, abilităţile cotidiene, informaţiile semnificative în practica imediată reprezintă, desigur, o categorie importantă de cunoştinţe şi nici un sistem de educaţie respectabil nu le ignoră. Dar este stupid (şi inconsistent ştiinţific) să le aşezăm în opoziţie cu „celelalte” cunoştinţe, cele „inutile”, pentru că acestea îmbogăţesc in(de)finit hărţile noastre mentale, dau profunzime înţelegerii, supleţe deciziilor şi inteligenţă raporturilor sociale.Citeste intregul articol si comenteaza pe contributors.ro

Ai ceva de spus? Comentează aici cu profilul de FB
Citeste mai mult

NATIONAL

Emmanuel Macron a scandalizat Ucraina, dar şi aliaţii nordici, după ce a sugerat că Rusiei ar trebui să i se ofere „garanţii de securitate”

Publicat

in

De

Sugestia preşedintelui francez Emmanuel Macron, potrivit căreia Occidentul ar trebui să ia în considerare nevoia Rusiei de garanţii de securitate, dacă Moscova este de acord cu negocieri pentru a pune capăt războiului din Ucraina, a declanşat o furtună de critici la Kiev şi la aliaţii baltici în cursul weekendului, relatează Reuters.

Emmanuel Macron discută cu Olaf ScholzFoto: Eliot Blondet / AP / Profimedia

Într-un interviu acordat postului francez de televiziune TF1, Emmanuel Macron a declarat că Europa trebuie să îşi pregătească viitoarea arhitectură de securitate şi, de asemenea, să se gândească „cum să ofere garanţii Rusiei în ziua în care aceasta se va întoarce la masa negocierilor”.

„Există un lucru care depinde de ucraineni şi anume chestiunea frontierelor. Există un lucru pe care trebuie să îl pregătim, şi asta am discutat şi cu preşedintele Biden, şi anume arhitectura de securitate în care vrem să trăim mâine”, a spus Macron. El a vorbit în acest contexzt despre temerile Rusiei faţă de NATO şi despre teama lui Vladimir Putin că Alianţa va veni până la graniţele sale. „Acest subiect va fi unul dintre factorii de pace şi, prin urmare, trebuie să ne pregătim şi pentru el: ce suntem dispuşi să facem, cum ne protejăm aliaţii şi statele membre, oferind în acelaşi timp Rusiei garanţii pentru propria securitate, atunci când se va întoarce la masa negocierilor?”, a arătat Emmanuel Macron.

Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski, menţionează Reuters, nu a comentat sugestia lui Macron de a oferi „garanţii de securitate” Moscovei, dar doi dintre colaboratorii săi apropiaţi au făcut-o.

Principalul consilier al preşedintelui ucrainean Volodimir Zelenski, Mihailo Podoliak, a declarat că lumea este cea care are nevoie de garanţii de securitate din partea Rusiei, şi nu invers. „Lumea civilizată are nevoie de garanţii de securitate faţă de intenţiile barbare ale Rusiei post-Putin”, a declarat duminică Podoliak, pe Twitter.

La rândul său, Oleksii Danilov, secretarul Consiliului de Securitate Naţională şi Apărare al Ucrainei, a declarat că o Rusie „denuclearizată şi demilitarizată” ar fi cea mai bună garanţie a păcii nu doar pentru Ucraina, ci şi pentru întreaga lume. „Cineva vrea să ofere garanţii de securitate unui stat terorist şi ucigaş?” a scris Danilov pe Twitter. „În loc de Nurenberg – să semnăm un acord cu Rusia şi să dăm mâna?” – a adăugat scandalizat Danilov.

David Arahamia, deputat şi membru al echipei de negociere a Ucrainei cu Rusia în perioada în care se desfăşurau astfel de discuţii, a declarat că Ucraina este pregătită să ofere Rusiei garanţii de securitate, dacă Moscova îndeplineşte patru condiţii: „Pentru aceasta este suficient: să părăsească teritoriul ţării noastre, să plătească daunele, să pedepsească toţi criminalii de război; să renunţe voluntar la armele nucleare”, a declarat Arahamia pe aplicaţia de mesagerie Telegram. „După aceea, suntem gata să ne aşezăm la masa negocierilor şi să discutăm despre garanţii de securitate”, a adăugat el.

După mai multe runde de discuţii la începutul războiului, Kievul şi Moscova nu s-au mai întâlnit de luni de zile pentru a negocia încheierea conflictului. Kievul spune că discuţiile de pace sunt posibile doar dacă Rusia îşi încetează atacurile şi se retrage din toate teritoriile ucrainene pe care le-a confiscat. În plus, preşedintele Zelenski a emis un decret prin care interzice negocierea cu Moscova atât timp cât la conducere se află Vladimir Putin.

Kremlinul, la rândul său, a declarat că Occidentul trebuie să recunoască noile anexări de teritorii ucrainene proclamate de Moscova în septembrie înainte de orice discuţii de pace.

Săptămâna trecută, Emmanuel Macron a avut convorbiri cu preşedintele american Joe Biden la Washington pe tema războiului din Ucraina. Biden a declarat ulterior că nu sunt întrunite condiţiile pentru o eventuală discuţie între SUA şi Rusia privind încetarea conflictului.

După ce în weekend s-a întâlnit cu preşedintele Volodimir Zelenski la Kiev, subsecretarul american de stat pentru afaceri politice, Victoria Nuland, a declarat că insistenţa lui Putin de a recunoaşte anexările autoproclamate arată că liderul rus nu este serios în ceea ce priveşte eventuale discuţii de pace.

Sugestia lui Macron de a oferi garanţii de securitate pentru Moscova a stârnit critici şi în unele ţări care se învecinează cu Rusia şi care o văd ca pe o ameninţare tot mai mare.

Fostul premier finlandez Alexander Stubb a declarat că nu este „în mod fundamental” de acord cu Macron. „Singurele garanţii de securitate asupra cărora ar trebui să ne concentrăm sunt, în esenţă, non-ruseşti”, a spus el pe contul său de Twitter. „Rusia trebuie mai întâi să garanteze că nu îi atacă pe alţii”, a arătat el.

Fostul ministru de externe lituanian Linas Linkevicus a declarat că Rusia va avea garanţii de securitate atât timp cât nu „atacă, anexează sau îşi ocupă” vecinii. „Dacă cineva vrea să creeze o nouă arhitectură de securitate care să permită unui stat terorist să îşi continue metodele de intimidare, ar trebui să se mai gândească o dată, asta nu ţine”, a declarat Linkevicus pe Twitter.

Macron şi Zelenski au vorbit de mai multe ori în timpul celor peste nouă luni de război, iar Zelenski i-a mulţumit preşedintelui francez pentru că a încercat să găsească soluţii diplomatice, dar a respins în acelaşi timp sugestiile lui Macron ca ţara sa să fie dispusă să facă un compromis.

În luna mai, Macron a fost, de asemenea, criticat pe scară largă pentru că a spus că Rusia nu ar trebui să fie umilită, astfel încât atunci când luptele din Ucraina se vor opri să se poată găsi o soluţie diplomatică.

În interviul de la TF1, preşedintele francez a declarat că va discuta din nou cu Vladimir Putin pe tema energiei nucleare civile, dar după ce îl va întâlni mai întâi pe Rafael Grossi, directorul general al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA). Ultima sa discuţie oficială cu liderul rus a avut loc la 11 septembrie.

(sursa:news.ro)

Ai ceva de spus? Comentează aici cu profilul de FB
Citeste mai mult
Publicitate

Curtea de Argeș

Publicitate

Câmpulung

În Trend