Conecteaza-te cu noi

Dezvaluiri

Fost colaborator DIE, ultimul condamnat la moarte al României a murit în SUA! Interviul acordat site-ului Bugetul.ro

Publicat

in

Fost colaborator al Direcției de Informații Externe și ultimul condamnat român condamnat la moarte, Constantin Răuță a trecut la cele veșnice. Constantin Răuță, om de știință american de origine română, dar și fost colaborator al DIE a murit în Statele Unite ale Americii. Fusese recent operat și nu a rezistat recuperării, informează flux24.ro.

În anul 2019, Răuță i-a acordat un interviu jurnalistului Eugen Dinu, interviu care a fost publicat integral pe site-ul Bugetul.ro.

Vezi și INTERVIU (I) Ultimul român condamnat la moarte scoate la suprafață detalii halucinante! Cine a ordonat uciderea sa – Suma primită de Mafie

Iată ce ne-a declarat Constantin Răuță în primăvara anului 2019:

  1. R: Cum ați fost racolat de DIE? În ce an și în ce context?

C.R.: Folosiți termenul de „racolat”. Eu am fost „transferat” de la IPROCHIM, unde am fost repartizat, după ce am terminat Facultatea de Electronică și Telecomunicații (Politehnica București) și unde am făcut mai multe proiecte cu instalații electronice pentru industria chimică. Am fost apoi transferat la Ministerul Chimiei (nou-înființat la acea vreme, pe Splaiul Independenței, vizavi de Uzina Grozăvești, pentru un nou Centru de Calcul pe minister), probabil, datorită faptului că am proiectat și instalat un calculator pentru procesul chimic la Combinatul Pitești. Acolo, la Minister, am văzut la avizier un anunț legat de un concurs pentru burse UNESCO de specializare în calculatoare la reprezentanța IBM de la Athenee Palace. În acel timp (prin 1969), UNESCO nu mai acorda burse în România, decât dacă candidatul dădea un examen cu o firmă de specialitate din occident. Am mers să iau o bursă (tocmai strânsesem niște bani, după o muncă grea și multă la program suplimentar plătit, cu proiecte numeroase și am depus pentru un apartament proprietate personală, ce începuseră să se aprobe și doream să iau o bursă ca să pot lua cu și o mașină). Am mers și, cum întrebările erau foarte simple, am luat DOUĂ burse, una în Italia și alta în Franța. Probabil că asta a atras atenția DIE și cum aprobarea pentru pașaport și viză nu venea (era prin vară și bursa trebuia să înceapă în toamnă), în una diminețile când mergeam la personal să întreb dacă au venit pașaportul și viza, mă așteaptă acolo „tovarășul Romanov”, adjunctul directorului de personal din minister (mai târziu am aflat că era ofițerul de Securitate din minister), care mi-a spus că știe pe cineva care mă poate ajuta să obțin pașaportul și trebuie să fiu miercurea următoare acolo, la personal, la ora 8 dimineața. Am fost acolo cum a cerut și am mers împreună la ultimul etaj, unde avea biroul ministrul Chimiei, Florescu, un ilegalist brutal, care băga spaima în tot ministerul. Cum am intrat în sala de consiliul, cu spatele la ușă, stătea un individ mic, care s-a întors spre mine, cu mâna întinsă și a zis: Nicolae Ceaușescu. Dar nu era dictatorul, deși semăna cu el. Apoi a zis: Nicolae Andruță Ceaușescu, adică era fratele, că tatăl lor era bea când i-a înregistrat și a uitat că a mai numit pe unul Nicolae. S-a întors spres ministrul Chimiei și a zis: Vreau să vorbesc singur cu tovarășul Răuță. Și ministrul Florescu a ieșit din cameră, fără să spună un cuvânt, dar tovarășul Romanov a rămas. Andruță a început prin a spune că știe că vreau să merg la specializare, dar nefiind căsătorit și cum nu mai ieșisem din România, nu prezentam siguranță. Am înțeles ce voia să spună. A continuat spunând că este șeful serviciului de personal din Direcția de Informații Externe, că DIE are nevoie de ingineri electroniști etc., etc. Eu nu am fost informator sau colaborator, nu am avut nicio legătură cu serviciile și el și-a dat seama că nu știu ce este DIE.

S-a oprit din monolog și a spus „DIE este serviciul de spionaj”. Atunci am înțeles și eu că trebuia să lucrez ca inginer acolo, să pot pleca la bursa obținută prin concurs. Am întrebat dacă pot să mă gândesc o zi și a spus NU, trebuie să decid pe loc, deoarece eu dețin secrete de stat. Am întrebat ce secrete dețin și el a răspuns „tocmai ți-am spus că eu sunt șeful serviciului de personal din DIE și ăsta este un secret de stat”. A mai spus că eu o să fiu „șef subiect” pentru instalațiile electronice de alarmă și pentru aceasta o să fiu transferat la Consiliul de Minițtri de la Ministerul Chimiei. A mai spus că deoarece toți salariații DIE trebuie să aibă un grad militar, o să fiu trimis la școala militară a DIE, să devin ofițer de informații. N-au mai apucat să mă trimită la nicio școală de-a lor și nu am făcut niciuna, că am plecat în America. Singura școală militară, pe care am făcut-o, a fost cea de radar de la Ploiești, obligatorie, timp de șase luni, după terminarea facultății. 

  1. R: Când ați decis să părăsiți România și să nu vă mai întoarceți? A fost o acțiune de moment sau o plănuiați de mai multă vreme?

C.R.: Am primit un birou într-o clădire anexă la Consiliul de Miniștri, pe care scria „Arhivele Consiliului de Miniștri” și un țigan numit „Sandu”, cu numele de cod „Rădulescu” a început să-mi facă instructajul, ce trebuie să fac la specializare, după ce o să primesc pașaportul și viza de ieșire. Dar acel „instructor” și-a dat seama repede că nu mă interesa deloc instructajul lui, ce intra pe o ureche ieșea pe alta. În esență, ei voiau să observ la specializare, care din institutul unde o să merg are probleme financiare, cu băutura sau femeile, care sunt homosexuali sau lesbiene, și eu trebuia numai să le dau numele lor și ei o să meargă cu ei mai departe cu recrutarea. La scurt timp după începerea „instructajului”, a venit în biroul meu din nou Andruță Ceaușescu, să-mi spună că ei s-au gândit să trimită pe altcineva la specializare, pe bursa mea și cu numele meu, și eu trebuia numai să semnez o nouă scrisoare la UNESCO și să cer din nou amânarea începutului specializării. Mai semnasem o scrisoare de amânare în septembrie, ca să poată ei să facă instructajul. De data asta, am refuzat și am spus că înțelegerea noastră a fost ca eu să accept transferul la Consiliul de Miniștri, ca inginer, și ei mă trimit la specializare. Mulți ani mai târziu, când generalul Pacepa a venit și a cerut azil politic în America, mi-a spus că am riscat mult atunci.

Dacă ei aveau nevoie urgentă de acea specializare, puteau să mă facă să dispar și trimiteau pe cine doreau ei. Dar se pare că nu au avut o nevoie urgentă și „instructajul” a continuat. Am folosit cele 6 luni de instructaj să citesc toate cărțile și dosarele din biblioteca serviciului tehnic, din clădire. După ’90, când am citit dosarul CNSAS, la interogatoriile făcute după cererea mea de azil politic în America, bibliotecarul serviciului a spus că eu am fost singurul care a citit totate cărțile și dosarele aflate în bibliotecă. Din documentarea mea și din discuțiile întâmplătoare cu alți ingineri și tehnicieni din serviciu, am avut o imagine clară despre criminalitatea regimului și când fiul meu, Mihai, s-a născut, am luat hotărârea (ținută numai pentru mine) de a-mi scoate familia din acel regim, care, la acel moment, nu părea să aibă un sfârșit. Am început de atunci să strâng și să ascund dovezi ale acelei criminalități, cu mari riscuri și pe care am reușit să le scot în servieta mea de serviciu, folosindu-le atunci când am cerut azil politic. În decembrie, am primit pașaportul și viza pentru Italia, primul loc unde trebuia să încep specializarea. Înainte de plecare, același instructor a spus că trebuie să merg întâi la Ambasada din Roma, înainte de a merge la biroul UNESCO din Roma și ei să mă instruiască unde să cer specializarea, adică la ce instituție sau loc să o fac. Se pare că ei aveau un funcționar la biroul UNESCO din Elveția și știau ce mi se oferea. Așa am făcut, și cei de la Ambasadă au zis să aleg o companie din portul Neapole, ce făcea piese electronice pentru flota Americană din Marea Mediterană. Am fost la Neapole, am mâncat la restaurantul special ținut pentru membrii Comitetului Central, ce veneau în Italia și unde se putea plăti în lei, după care am vizitat Insula Capri și Grota Azura, m-am întors la Roma și am spus că acel loc, pe care nici măcar nu-i vizitasem, nu este bun pentru specializarea mea. Apoi, cei de la Ambasada din Roma au zis să merg la o companie din Brindisi, care lucra pentru o bază NATO, ce acoperea sud-estul Europei. Am vizitat portul și muzeele din Brindisi și m-am întors la Roma, spunând că nici acel loc nu era bun pentru mine. Nu aveam de gând să fac spionajul lor. În sfârșit, au acceptat să merg la firma IBM din Milano, unde voiam să merg de prima dată. Dar, la nici două luni, șeful misiunii economice din Milano, cu șoferul și un alt individ au venit și m-au adus sub escortă la București. După ’90, am aflat că, atunci când eram în avion spre București, ei au deschis un dosar împotriva mea, că la Combinatul Râmnicu Vâlcea o țeavă s-a spart și ei au găsit că o instalație electronică proiectată ce o proiectasem eu acolo era de vină. Nici pe departe, dar toate condamnările politice erau mascate sub condamnări penale. După un interogatoriu dur în București, la care nu au găsit nimic, au spus că motivul aducerii mele de la specializare era că o studentă română m-a vizitat la misiunea economică unde dormeam. Studenta era cea care de când am plecat din București s-a așezat lângă mine în avion și curând aveam să mă dumiresc că era pusă să mă urmărească, să vadă unde mergeam și ce făceam. 

  1. R: După 1973, ați fost o voce exponențială din exil. Este adevărat că au existat două tentative de asasinat ale regimului Ceaușescu asupra dumneavoastră? Dacă da, le puteți relata?

C.R.: Da, și după arhivele CNSAS și relatările generalului Pacepa, Ceaușescu personal a ordonat asasinarea, ca să nu mai pot vorbi la Vocea Americii și Europa Liberă sau să organizez numeroase manifestații publice în fața Casei Albe, Ambasadei din Washington sau Congresului American, pentru drepturi umane în România. Agentul mafiot Felix, arestat de FBI, după tentativa de pe strada 17 din Washington DC, unde locuiam în gazdă, a mărturisit că mafia din New York a primit 36.000 de dolari pentru asasinarea mea. Era o zi călduroasă și umedă în Washington DC și eu tăiam iarba, cu o pălărie mare, mexicană și cu haine rele de lucru, tăiam iarba în fața casei gazdei în vârstă, când o mașină cu numere de New York s-a oprit în fața casei. Strada 17 din Washington DC era foarte strâmtă și nu se putea parca decât pe o parte a străzii. Unde a parcat el, bloca circulația. Am văzut un individ coborând din mașină, îmbrăcat cu o jachetă groasă, deși era o căldură înnbușitoare și a mers pe aleea ce ducea la ușa principală și a sunat. M-am apropiat și l-am întrebat pe cine caută. El nu a răspuns decât cu întrebarea „Cine locuiește aici?”. L-am întrebat de ce îl interesează și în acel moment, probabil, după accentul meu, a realizat că nu eram mexicanul aparent care tăia iarba, a deschis jacheta și a dus mâna la centură. Eu l-am luat drept un drogat care căuta să fure, mai ales că era slab și palid, și cum aveam în mână o furcă cu coada de metal groasă, pentru strânsul ierbii tăiate, am ridicat coada să-l plesnesc, dacă scoate vreo armă de la centură. În acel moment, cele două mașini blocate în locul în care individul a parcat claxonau intens. Individul s-a întors, s-a urcat în mașină, dar am putut să văd numărul și l-am dat la FBI. După circa o săptămână, am aflat că a fost arestat și a mărturisit misiunea.

Al doilea atentat de care știu a fost tocmai din partea unui român, care scria disperat din lagărul de refugiați de lângă Viena, ca să fie ajutat să vină cu familia în America. Fiind atunci în Comitetul Parohial al Bisericii Sfânta Cruce, de lângă Washington, am contribuit cu bani și obiecte ca să închiriem un apartament lângă Biserică, unde am pus mobilă și tot necesarul, inclusiv tacâmuri, ca să poată veni în America. La o ocazie după venirea lui, am observat că acel individ a umblat la una dintre mașinile mele, sub capotă. După ce el a plecat, am văzut că un furtun de la pompa de benzină era desfăcut și dacă porneam mașina, un incendiu putea izbucni.

  1. R: Mi-ați spus că nu considerați că statul comunist a fost stat român, fiindca a fost ilegitim și criminal. Cum explicați faptul că ați rămas condamnat la moarte și după Decembrie 1989?

 C.R.: În opinia mea și a multor altora, regimul comunist al lui Dej a fost instaurat de URSS și susținut mult timp de aceeași putere străină. Numai cei cu simpatie față de comunism pot considera regimul comunist ca un stat al Românilor. Statul comunist instituit în anii ’40 și susținut mulți ani mai apoi, chiar și în timpul regimului ceaușist de URSS, asuprea, nu servea poporul Român. Nimeni nu știe câte bogății și bunuri materiale, câți Români au luat drumul sclaviei în URSS, chiar și atunci când în România era foamete și sărăcie. Acel stat nu îl numesc Român! Numai unii trădători de țară îl pot numi stat român, ca aceia care sunt acum la putere în România.

Vezi și INTERVIU (II) Ultimul român condamnat la moarte, dezvăluiri năucitoare! Ce s-a întâmplat cu dovezile cu care a fugit din țară – Racolare cu repetiție

  1. R: În anul 2011 a apărut un articol în care se vorbea despre o a doua racolare a dumneavoastră. Mai mult, fiindcă ați refuzat SIE, ați avut numai probleme, vi s-a anulat cetățenia română. Ce s-a întâmplat mai exact? Cine a încercat să vă racoleze pentru a doua oară?

C.R.-  Din nou folosiți cuvântul „racolare” și nu știu precis ce înțelegeți prin „racolare”. După ce am obținut azil politic în America, am intrat prin concurs la cel mai mare centru de cercetare al NASA (Goddard Space Flight Center), unde am lucrat ca om de știință peste 24 de ani. După căderea comunismului în România, am sugerat la NASA un program pentru aplicarea unor proiecte pentru economia din România, în beneficiul țării românești. După ce NASA a numit câțiva membri ai acestui colectiv, academicianul Dascălu, director al institutului de microelectronică ce fabrica aparatură de spionaj pentru SIE, a sosit la Washington, să numească partea română. Singura lui preocupare, probabil la instrucția SIE, era cum să obțină o colaborare neoficială în locul celei oficiale sugerate de mine. Am renunțat la acel proiect când am văzut că lupul își schimbă părul, dar năravul – ba. 

  1. R: Știu că mandatul de executare a sentinței de condamnare  la moarte a fost anulat în anul 2010, de către Tribunalul Militar București. Ați fost în vreun moment în pericol în perioada de după căderea regimului comunist și până la anularea acestei sentințe?

C.R.: Formularea D-stra indică o opinie că „acea condamnare la moarte” menționată în întrebare a fost meritată. O să vă surprindă că, dacă acei agenți de “intelligence comunistă” (mai bine zis stupiditatea comunistă) care mă urmăreau să mă prindă deschideau servieta mea de serviciu, probabil nu mai aveau nevoie de o „condamnare la moarte” și mă împușcau pe loc.

Să trec de cursele lor a fost usor, așa cum am spus procurorului de caz, Iulius Marius Felician, același pe care fetele de la bordelul chinezesc protejat de SRI și SIE l-au recunoscut ca și clientul lor.  Ce nu am stiut a fost cât de mult îl admirau Nixon și Kissinger pe Ceaușescu și la câte se dedau ei să-l ajute să stea la putere. Am făcut greșeala să spun agenților FBI, care au venit la stația de poliție din New York, unde am mers să cer azil politic, de dovezile de criminalitate ce le aveam în servieta mea de serviciu și intenția mea de a le publica în New York Times, ziar pe care l-am contactat chiar în seara sosirii mele la New York.

În aceeași zi, seara a sosit la hotel Jay Katzen cu patru agenți FBI – mai târziu am aflat că el era agent acoperit CIA. A spus că este reprezentant al SUA la reprezentanța ONU din New York și a spus că vorbește în numele guvernului American, că Nixon o să-mi dea azil politic, că Henry Kissinger a declarat servieta mea de serviciu o „valiză diplomatică” și pe mine curier diplomatic, ca să poată confisca dovezile de criminalitate a regimului Ceaușescu în aceeași seară. Dar și fără dovezi, am putut expune lipsa de drepturi în România, la depozițiile mele la Congresul American, la interviurile mele în presa americană, la posturile de radio și numeroasele demonstrații publice organizate sau la care am participat.

Am sosit în România la o lună după ce Ceaușescu a fost împușcat și după aceea am mai călătorit la numeroase congrese și întâlniri științifice, știind cât de fricoși erau cei care se arătau curajoși numai față de deținuții în lanțuri din închisori, pe care îi torturau.

  1. R: Până să vă fie anulată pedeapsa privitoare la condamnarea la moarte, ați dat statul român în judecată la CEDO. Ce s-a ales de acel proces?

C.R.: CEDO  are niște reguli  foarte favorabile statelor.  Dacă nu ai trecut prin toate formele de apel, nu consideră cererea. Condamnarea la moarte a fost ținută secret de parchetul militar până în 2008, deși am întrebat des dacă există. Avea, când am obținut-o, un articol care putea a fi apelat  în 10 zile de la comunicare. Cum lașii care au dat condamnarea spun că au afișat-o pe una din scările blocului din Bucuresti, când eu eram în America, dar nu știau exact  care scara (erau 6 scări la bloc), judecatoul spaniol de la  CEDO  a considerat că nu am folosit toate căile de apel. Cu idioțenia spaniolă nu poți să te lupți.

  1. R: Ce ați simțit când v-ați redobândit cetățenia română?

C.R.: Eu am fost tot timpul cetățean Român prin faptele mele pentru Români și drepturile poporului Român, chiar și fără o formă de hârtie ce trebuia să confirme cetățenia prin naștere, ce nu putea fi anulată de Iliescu. Ceaușescu nu mi-a anulat cetățenia.

  1. R: Cum vedeți ceea ce se întâmplă în România, în prezent? Mă refer la scandalul dintre președintele Klaus Iohannis și Guvernul PSD-ALDE, la instabilitatea politică.

C.R.: Nu  îmi place să mă amestec în lăturile porcilor, în special a celor de la PSD-ALDE.

10.  R: Nu vi se pare că se propagă prea multă ură în spațiul public?

C.R.:  Da, este foarte multă, chiar și judecând după tonul întrebărilor.

  1. R: De unde ar putea veni schimbarea? 

C.R.: Din momentul în care Cetățenii Români nu vor mai fi chemați să voteze pentru liste de partid, ci pentru persoane care să răspundă pentru ce fac în Parlament.

  1. R: Cum este țara noastră văzută, la ora actuală, în Statele Unite ale Americii?

C.R.: Ca o țară unde nu există  o „Justiție Natională”, ci există o „Rușine Națională”.

  1. R: Ce faceți în prezent? Cum arată o zi din viața lui Constantin Răuță acum?

C.R.: O zi plină de lucruri ce trebuie să le scriu pentru cartea pe care o să o scot, ca adevărurile să iasă la lumină.

Cine a fost Constantin Răuță

Constantin Răuță a absolvit Facultatea de Electronică și Construcții în anul 1966, apoi a lucrat în anii 1970 ca inginer la IPROCHIM București și la Ministerul Chimiei, domeniu coordonat de Elena Ceaușescu și de Securitate, deoarece, ca orice sector economic strategic, cel chimic se afla sub controlul DIE, din DSS (Departamentul Securității Statului). DIE, securitatea externă, i-a cerut lui Răuță să accepte să devină colaborator al acestui serviciu, dacă voia să i se permită să plece la studii în străinătate.

Constantin Răuță a lucrat timp de 24 de ani la centrul de cercetari al NASA – „Goddard Space Flight Center Greenbelt” din Maryland si pentru Marina SUA. El a organizat proteste impotriva incalcarii drepturilor omului in Romania, fiind prezent la audieri in Congresul SUA, a vorbit la posturile de radio Vocea Americii si Radio Europa Libera.

24 noiembrie 1973. Pentru pregătirea vizitei pe care Nicolae Ceaușescu urma să o facă în SUA este trimis la New York Constantin Răuță, ofițer al Direcției de Informații Externe (DIE). O dată ajuns Răuță cere azil politic în Statele Unite ale Americii. Răuță avea asupra sa o valiză diplomatică și documente strict secrete. Pe 2 septembrie 1974, justiţia comunistă îl condamnă la moarte.

În anul 2010, Tribunalul Militar i-a anulat mandatul de executare a pedepsei. Pe de altă parte, în 2013, decizia privind condamnarea sa la moarte din timpul regimului comunist a fost menținută definitiv de magistrați.

Vezi și

Scandal total între Raed Arafat și doctorul care solicitat să se infecteze cu coronavirus: ‘Să vă pregătiți’, ‘Iarăși mințiți?’

Medic, destăinuire șoc: ‘Omul acela nu murea în cazul în care nu erau atâtea restricții. În continuare avem pacienți pe care îi tot amânăm’

Nepotism la cel mai înalt nivel. Guvernul Orban, căpușat de absolvenți cu studii în securitate

Citeste mai mult

Dezvaluiri

Gafă a familiei regale britanice: poza cu printesa Kate a fost modificata

Publicat

in

Marile trusturi de presa internationale au decis sa retraga imediat fotografia cu printesa Kate alaturi de cei 3 copii, publicata de familia regala pe 10 martie, de ziua Mamei. Este prima fotografie a printesei dupa operatia abdominala suferita in luna ianuarie. De la operatie nu se mai stie nimic despre Kate: nici nu a aparut in public, nici nu a fost publicata vreo fotografie de-a ei. In aceste conditii presa si multi britanici se intrebau daca nu cumva Kate e mai bolnava decat afirma casa regala. Ca sa calmeze spiritele, a publicat o fotografie a printesei, dar aceasta tentativa nu a facut de decat sa alimenteze si mai mult ipotezele ca sanatatea printesei lasa de dorit. Fotografia publicata este modificata, este concluzia la care au ajuns expertii de la Reuters, France Presse si Associated Press – renumite trusturi de presa internationale, care au decis sa retraga fotografia imediat. Toate detaliile despre scandalul din regat aici https://newsin.ro/scandal-urias-in-marea-britanie-familia-regala-a-publicat-o-fotografie-modificata-cu-photo-shop/

Citeste mai mult

ACTUAL

Zelenski versus Zalujnîi: presedintele e la cuțite cu șeful armatei

Publicat

in

Valeri Zalujnîi, comandantul sef al armatei Ucrainei, este extrem de popular, nu doar in randul militarilor si in cercurile Occidentale, ci si in randul populatiei. Nivelul sau de simpatie l-a depasit pe cel al presedintelui. In aceste conditii, Zelenski incearca sa scape de Zalujnîi. I-a cerut demisia, dar Zalujnîi a refuzat. Situatia este foarte delicata intr-o tara aflata in razboi. Zalujnîi este considerat un erou in Ucraina, dupa ce trupele sale au apărat cu succes Kievul impotriva fortelor Moscovei la inceputul invaziei ruse, acum aproape doi ani. Dar Zalujnîi e considerat de multi ucraineni drept urmatorul lider politic, unul mai bun decat Zelenski, mai ales ca ies la iveala tot mai multe afaceri de coruptie. Or actualul presedinte nu e dispus sa renunte la putere prea curand. Cel putin asa reiese din declaratiile lui. Toate dedesubturile acestui scandal aici https://newsin.ro/zelenski-are-un-rival-redutabil-si-vrea-sa-scape-de-el-valeri-zalujnii/

Citeste mai mult
Publicitate

Curtea de Argeș

Publicitate

Câmpulung

În Trend