Conecteaza-te cu noi

ACTUAL

ENIGMELE ARGESULUI – Basarab a fost cuman ? Muntenia se numea Cumania in secolul XIII

Publicat

in

Istoricii români din secolul al XIX-lea şi începutul secolului XX l-au considerat pe Basarab ca fiind român, aşa cum menţionează documentele ungureşti. Nicolae Iorga a luat însă în considerare şi o altă teorie: „numele e cuman… numai numele?” însă nu a mers mai departe. Ulterior, mai mulţi istorici, între care şi Neagu Djuvara, s-au aplecat tot mai mult asupra acestei presupuneri, considerând-o nu fără temei. Cel din urmă istoric a sintetizat argumentele sale astfel:

  • Atât numele lui Basarab cât şi cel al tatălui său, Thocomerius, sunt de origine cumană.
  • Basarab şi fiul său Nicolae Alexandru au fost catolici, în condiţiile în care slavo-românii ţinuseră de veacuri de biserica răsăriteană, iar cumanii erau singurul popor catolic din Ţara Românească. (Documentul regal din 26 noiembrie 1332 despre onorarea comitelui Laurenţiu de Zarand pare însă a contrazice radical afirmaţia despre romano-catolicismul lui Basarab, deoarece este voievodul este calificat drept „schismatic”, ceea ce în limbajul epocii însemna „creştin de rit ortodox”.)
  • Cele mai mari şi puternice ctitorii ale urmaşilor lui Basarab, Mănăstirea Cozia şi Mănăstirea Horezu (Hurez), poartă nume cumane (însemnând „nucet” şi respectiv „huhurez”; a se compara cu cuvîntul turcesc horoz „cocoş”).
  • Contrar credinţei fără suport documentar potrivit căreia Basarab s-ar fi impus peste ceilalţi cnezi români drept căpetenie împotriva tătarilor, cronicile ungureşti şi sârbeşti menţionează faptul că în bătăliile „de la Posada” şi Velbužd tătarii s-au aflat alături de români. Deoarece tătarii occidentali (din Hoarda de Aur) erau în majoritate foşti cumani, o posibilă origine cumană a lui Basarab ar fi putut crea legături între cele două popoare. A existat si problema colaborării dintre români şi tătari sub Basarab I.
  • În 1325, un cleric ungur depunea mărturie că un fiu de comite cuman a îndrăznit de faţă cu un tânăr nobil maghiar, să îl defăimeze pe rege, spunând că acesta nu-i ajunge nici măcar la gleznă lui Basarab. Istoricul Nicolae Djuvara socoteşte că această întâmplare dovedeşte mândria tânărului cuman faţă de voievodul din acelaşi neam ca al său.
  • Porecla „Negru-Vodă” dată descălecătorului sau întemeietorului, cum a mai fost numit, se referă la culoarea feţei sale, aşa cum este consemnat separat de Paul de Alep şi Miron Costin. Pentru români, neamul cumanilor ar fi apărut mai închis la culoare.

În final, istoricul consimte că fiecare aspect independent nu constituie o dovadă, dar că împreună sunt argument puternic, originea turanică a familiei Basarabilor fiind astăzi ipoteza de lucru a marii majorităţi a medieviştilor.

Potrivit istoricilor Constantin C. Giurescu şi Dinu C. Giurescu faptul că numele „Basarabă” (sau Bassaraba) ar însemna în limba turcă veche „părinte cuceritor” sau „stăpânitor”, că este de origine cumană şi că a fost purtat de întemeitorul Ţării Româneşti, nu este ceva extraordinar. (Prezumţia se mai bazează pe împrejurarea că numele cumane aveau foarte frecvent sufixarea -aba, -oba, -apa, -opa („tatăl”) şi mult mai rar sufixarea -oğlu („fiul”), care este mult mai răspândită la popoarele turcice.) Ei arată că în privinţa numelor de persoane, „constatăm în toate timpurile şi în toate ţările infuenţe străine foarte puternice” şi chiar o modă şi că astfel se explică alegerea acestui tip de nume, Basarab fiind un nume de botez la fel ca Ştefan, Mihai sau Petru. Faptul că el a purtat un nume străin, „nu scade întru nimic românitatea lui Basarabă”.

După alţi istorici, numele „Basarab” ar însemna în cumană „prea sfânt, prea puternic, izbăvitorul”. Georgeta Penelea remarcă faptul că „Originea cumană a numelui Basarab este incontestabilă, dar de aici nu se poate susţine că şi dinastia munteană ar fi fost de origine cumană. […] S-ar putea ca mama lui Basarab să fi fost o nobilă cumană, simbioza româno-cumană fiind astăzi un fapt dovedit; mai multe familii boiereşti, în special din jumătatea răsăriteană a Munteniei, au o origine cumană”[6].

Aşadar, Basarab era fiul unui Thocomerius, binecunoscut la curtea maghiară. Potrivit pomelnicelor de la bisericile din Câmpulung şi Râmnicu Vâlcea, el a fost căsătorit cu doamna Margareta (sau Marghita), cu care a avut doi copii: viitorul domn Nicolae Alexandru (1352 – 1364) şi Teodora, căsătorită cu ţarul Ivan Alexandru al Bulgariei (1330 – 1371). Din legătura ultimilor doi se va naşte ţarul Straţimir al Bulgariei. Fiind repudiată de ţar, Teodora se va călugări sub numele de Theofana.

Voievodatul lui Basarab I s-a aflat de la începutul domniei sale în stare de vasalitate faţă de regele Ungariei, Carol Robert de Anjou. În 1324 domnul muntean apare în documentele ungureşti ca „Bazarab, woyvodam nostrum Transalpinum” (adică „voievodul nostru transalpin”). Această sintagmă reflectă relaţia de senior-vasal existentă între regele Ungariei şi domnitorul român. În acelaşi document este menţionată reuşita misiunii primite de către omul de încredere al regelui, comitele Martin Bogar, ce fusese trimis în repetate rânduri pe lângă Basarab fără succes. Regele accepta existenţa politică a noului voievodat în schimbul recunoaşterii suzeranităţii sale. Cu toate acestea, un an mai târziu, Basarab se pare că rupe relaţiile sale cu Ungaria, refuzând plata tributului de vasal. Acest lucru a dus la înăsprirea bruscă a relaţiilor dintre cele două state. Un document al regelui din 18 iunie 1325 îl numeşte pe voievodul muntean „Basarab transalpinul, necredincios coroanei maghiare” şi relatează cum Ştefan, fiul comitelui cuman Parabuh l-a înjosit pe regele ungar, proslăvindu-l în schimb pe Basarab.

Relaţiile cu papalitatea au rămas în termeni buni, astfel că în 1327 Basarab era lăudat de către papa Ioan al XXII-lea pentru susţinerea catolicismului şi zelul său de a nimici popoarele „necredincioase” (ortodoxe). După această dată, voievodul muntean a luat de la unguri Banatul Severinului şi cetatea cu acelaşi nume.

Luând în calcul şi înfrângerea acestuia, din urmă cu câteva luni de la Velbužd, Carol Robert socotea ca potrivit momentul de a-l ataca pe Basarab. Astfel, în septembrie 1330 regele ungar porneşte campania bazându-se pe o armată puternică. Ocupă Severinul şi înaintează prin Oltenia. Basarab I a cerut pacea regelui ungar oferind ca despăgubire 7.000 de mărci de argint (adică 1.447 kg de argint sau 1.680.000 de dinari), Banatul de Severin, un tribut anual şi un fiu al voievodului la curtea ungară drept garanţie: „numai vă întoarceţi în pace şi vă feriţi de primejdii, că de veţi veni mai încoace, nu veţi scăpa de dânsele”. Armata ungară a fost prinsă de oamenii lui Basarab I într-o vale îngustă şi prăpăstioasă, suferind ca urmare o înfrângere umilitoare. Locul bătăliei nu a fost stabilit până astăzi cu certitudine, istoricii plasându-l în diverse puncte din zona submontană precum: Ţara Loviştei, Valea Oltului, comuna Titeşti, culoarul Rucăr-Bran sau lângă Mehadia. În urma luptei de 4 zile, 9 – 12 noiembrie 1330, regele Carol Robert a scăpat cu greu schimbând hainele cu cele ale unui fidel al său.

Cine erau cumanii ?

Cumanii  au fost un popor originar din Asia, din grupul turcilor-kîpceak (kιpçak). Prin tradiţie ei şi-au avut la origine tribul primordial Kîmek (Kιmek). Numele tribal kιpçak a fost interpretat ca fiind, în antichitate, identic cu cel al „sciţilor roşii”.

Tribul „mamă” al cumanilor medievali erau turcii oghuzi Bozok sau Bozokler, a cărui ramură Günhan (de la „Gün Han”) îi includea specific pe cumani (alături de clanurile sau triburile adiacente Kayı, Bayat, Alka Evli sau Alaüukaevli şi Kara Evli), în care unii antropologi îi includ ca subdiviziuni şi pe Kayıatüeatueatu respectiv Çajcyakçca. Celelalte două ramuri ale Bozokler-ilor erau Ay Han şi Yıldız Han. Bozokler-ii erau una din cele două mari familii tribale ale oguzilor, cealaltă fiind Üçok sau Üçokler. Una din ramurile Üçokleri-lor era tribul Gökhan sau Gök Han, care îi includea pe pecenegi. Toate aceste triburi îşi aveau ca totem diferite păsări răpitoare din familiile Falconidae, Acvilidae sau Accipiteridae, ca vulturi, ulii, şoimi respectiv pajura sau acvila de munte, ultima, coincidenţă sau nu, fiind simbol heraldic al Ţării Româneşti medievale, eventual în legătură Imperiul Romano-Bizantin sau cu cumanii sau pecenegii care au dominat acest teritoriu în evul mediu timpuriu.

Cronicarii bizantini şi mai târziu ruşi distingeau între aşa-numiţii cumani „sălbatici” şi cei „paşnici”, ultimii din ei fiind aceia cu care bizantinii şi statul Kievean Rus aveau legături de cooperare. Cumanii „paşnici” par să-i fi inclus pe Burci sau Burciu, un trib kîpceak ale cărui elemente tribale apar mai târziu în organizarea statală a mamelucilor sirieni şi egipteni (Dinastia Mamelucă)sub numele de Burçoğlu respectiv în Ungaria (clanul lui Borcsol) şi legat posibil de căpetenia cumană din sec. al XIII-lea de la Milcov, Bortz (Borş), convertită la creştinism. Alt trib cuman a fost Ulaş, menţionat în izvoare şi cu numele Olaas (colonizat tot în Ungaria), clanul „Itliareva chad” numit în izvoarele ruseşti şi „poporul” lui Itoglîi (Itoğlu) sau Itoba, încorporat mai apoi în statul mameluc, cum a fost şi tribul Ursobici (pe cumană Urusoba). Alte nume tribale cumane menţionate în sursele Rusiei Kievene: Toksobici (Toksoba), Citievici, Kolobici, Etebici, Terterobici. Din grupul Terterobici a provenit dinastia bulgară Terter (sau Tertereş). Alte triburi cumane: Olperliueve (Olperlu), Elobici, Emiakovie (Yemek).

 

Muntenia s-a numit in secolul XIII  Cumania

„Cumanii negri”, menţionaţi în secolul al XIII-lea, erau probabil amestecaţi cu români din Muntenia, cunoscută în acea vreme sub numele de Cumania. În toponimia Moldovei şi Munteniei, dar şi a Transilvaniei de Sud, au rămas multe locuri care păstrează denumiri cum ar fi : Comani, Comana, Comanca, Comăneşti, Teleorman, Caracal, Horez, Dărmăneşti, Cozia, Ozun etc., dar şi numele personal ori de familie Coman, Comaniciu, Comăneci.

Trebuie precizat că aceste cuvinte „Coman” şi derivatele sale în România modernă nu par a avea nici o legătură cu numele cumanilor medievali, fiindcă nu numai că nu au fost înregistrate decât în vremurile recente, dar nici nu a fost confirmată arheologic existenţa unor aşezări cumane în locurile în care aceste nume „Coman” au frecvenţă ridicată. Totuşi, alţi autori inclină să creadă că numele unor localităţi precum Comăneşti, Comana, etc. derivă de la cumani

Cuvântul „coman” (atestat în Moldova) înseamnă drac /diavol şi, deşi Dicţionarul de regionalisme îl conectează la cumani, ipoteza este puţin probabilă din punct de vedere lingvistic. Este posibil să fie vorba de un derivat cu sufix „– man”, de tipul *drăcoman, cf. gogoman, pronunţat pe jumătate din scrupule de tip tabu. Pentru alte definiţii care explică toponime de tip „Coman / Comana” vezi şi Dicţionar Explicativ al Limbii Române.

Iata mai jos harta tarilor cumane in secolul XII asa cum apare ea pe Wikipedia, la pagina dedicata Cumaniei…

Cumania

…si explicatiile aferente:

…Hungarian and Papal documents use the name Cumania to refer to the land between the eastern border of the lands of Seneslau and the land of the Brodnici (Buzău, southern Vrancea and southern Galaţi): that is Cumania meant, more or less, Muntenia. At that time, the use of the name Cumania should not to be understood as asserting the existence of a Cuman state, nor even a land inhabited by Cuman tribes (as the bulk of them had either fled, or were destroyed by the Mongols, and the rest had been absorbed) but rather to the Diocese of Cumania. From the military point of view, the land comprising the Diocese of Cumania was held either by the Teutonic Order (as early as 1222), or by the Vlachs (Brodnics or the Vlachs of Seneslau). The term Cumania had come to mean any Catholic subordinated to the Milcov Diocese, so much so that in some cases, the terms Cuman and Wallach (more precisely, Roman Catholic Wallach, as the Orthodox Christians were considered schismatic, and the Pope did not officially recognise them) were interchangeable…

Comenteaza cu profilul de FB

ACTUAL

A fost făcut anunțul! Cum va fi administrat Vaccinul împotriva SARS-CoV-2, dezvoltat în România

Publicat

in

De

Vaccinul dezvoltat de OncoGen Timișoara de o echipă coordonată de prof. univ. dr. Virgil Păunescu împotriva virusului SARS-nCoV-2 va fi administrat intranazal, fie sub formă de picături, fie prin pulverizare.

”Administrarea unui vaccin se poate face: fie prin injecție, fie intranazal, fie prin piele (skin patch). Noi am ales această metodă, intranazală, luând în considerare felul în care virusul SARS-nCoV-2 pătrunde în corpul uman”, spune prof. Păunescu.

Centrul OncoGen a semnat un acord de colaborare cu Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Cantacuzino.

”Împreună facem tot posibilul pentru a dezvolta producția de vaccinuri în România, inclusiv a vaccinului împotriva Covid-19 dezvoltat de Centrul OncoGen Timișoara.

Avem convingerea că Institutul Cantacuzino poate contribui substanțial la materializarea acestor obiective prin reînceperea producției de vaccinuri”, a mai spus prof. Păunescu .

De asemenea, OncoGenCentrul, în parteneriat cu Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Cantacuzino, a câștigat competiția organizată de Ministerul Educației și Cercetării pentru dezvoltarea unui vaccin împotriva virusului SARS-Cov-2.

”Suma se ridica la 3,5 milioane de lei și ne permite continuarea cercetărilor pentru vaccinul împotriva Covid-19 dezvoltat de Centrul OncoGen și recunoscut atât de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) cât și de Guvernul Britanic.

Susținem dezvoltarea cercetării medicale și creșterea competitivității României. Avem încredere în cercetătorii români și în capacitatea lor de a schimba România în bine”, a conchis prof. Virgil Păunescu.

Comenteaza cu profilul de FB
Citeste mai mult

ACTUAL

VIDEO – 8 zimbri au fost puși în libertate în Munții Făgăraș, în Argeș

Publicat

in

De

În luna mai, Fundația Conservation Carpathia a pus în libertate primii 8 zimbri din programul de reintroducere a zimbrilor în Munții Făgăraș, în zona lacului Pecineagu.

În cadrul proiectului LIFECarpathia, finanțat de Comisia Europeană prin programul LIFE și de Endangered Landscapes Programme, în toamna anului trecut au poposit în Munții Făgăraș primii zimbri după mai bine de 200 de ani de la dispariția lor din pădurile României. Zimbri au venit dintr-o rezervația din Germania și din Munții Carpați din Polonia.

În primele luni aceștia au fost găzduiți într-o zonă de carantină, fiind supravegheați în permanență; au fost realizate analizele și tratamentele relevante acolo unde a fost cazul, conform cerințelor legislației în vigoare. Ulterior, în iarna trecută zimbri au fost eliberați într-o zonă mai mare de aclimatizare, astfel având ocazia să se adapteze mai ușor mediului înconjurător (temperatură, relief, vegetație, prădători etc.).

Odată cu eliberarea zimbrilor din această lună, este completată o verigă lipsă în lanțul trofic al zonei. Fundația Conservation Carpathia va realiza acțiuni de monitorizare a zimbrilor pentru a putea verifica gradul de adaptabilitate, dar și pentru a preveni eventuale întâlniri neașteptate cu oamenii din comunitățile învecinate, ca urmare a procesului de reintroducere. Astfel, orice informație legată de activitatea și acțiunile noilor locuitori a Munților Făgăraș în natură este folositoare și oamenii sunt încurajați să contacteze fundația prin reprezentantul Adrian Aldea (a.aldea@carpathia.org).

Conform unui studiu sociologic realizat în cursul anului 2019 de către niste cercetatori canadieni la nivel local în zonele vizate, majoritatea respondenților și-au manifestat opinia pozitivă legat de reintroducerea zimbrului în zona Munților Făgăraș. Aceștia au subliniat în mod repetat importanța speciei pentru natură și pentru dezvoltarea turismului în zonă, însă și importanța generațiilor viitoare de a fi contemporane cu o specie atât de importantă a pădurilor României.

Două zone în plus de reintroducere a zimbrilor în Munții Făgăraș

Succesul unui proces de reintroducere a unei specii vulnerabile cum este zimbrul, este dat de momentul în care zimbri pot supravietui și se pot înmulți în condiții naturale; conform studiului de fezabilitate realizat, este nevoie de 100 de exemplare. Astfel, pentru a asigura toate condițiile necesare, procesul de reintroducere se realizează în trei zone (minim 30 de indivizi în fiecare zonă) între care zimbri se pot deplasa și migra, facilitând în timp întâlnirea indivizilor din cele trei grupuri.

În fiecare zonă se introduce un grup inițial de minim 10 exemplare și ulterior, anual să se suplimenteze cu mici grupuri de 5 exemplare, până când se va ajunge ca în fiecare locație să avem grupuri de minim 30 exemplare.

În ultimele luni au început demersurile pentru a pregăti aducerea primilor zimbri și în a doua zonă, la Leresti, județul Argeș. Urmează ca în perioada următoare să fie stabilită și o a treia zonă din Munții Făgăraș, conform strategiei de reintroducere. În toamna acestui an, fundația plănuiește să aducă zimbri și în aceste două noi zone.

Acest proces complex nu ar fi posibil fără sprijinul și susținearea autorităților locale din Rucăr și Lerești, autorităților regionale relevante Agenția pentru Protecția Mediului Argeș și Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Argeș și, nu în ultimul rând, gestionarilor fondurilor cinegetice învecinate.

Zimbrul, simbol și valoare națională

Zimbrul a fost și rămâne un simbol al României. Puternic și maiestuos, acest animal prezent în istoria și folclorul național a fost prețuit de români de-a lungul a sute de ani. Motivele sunt în parte pragmatice: zimbrul are un mare potențial economic, prin rolul pe care îl joacă în dezvoltarea turismului local bazat pe observarea naturii. Reintroducerea zimbrului nu este doar o chestiune de reparare a greșelilor trecutului, de conservare modernă a biodiversității, ci și un exemplu excelent cum conservarea naturii poate ajuta comunitățile locale să prospere și să se dezvolte.

Astfel, pentru a sprijini dezvoltarea turismului în zonă, Fundația Conservation Carpathia va dezvolta în următorii ani o serie de centre de vizitare destinate turiștilor care vor să cunoască povestea zimbrilor, cu precădere a celor din Munții Făgăraș.

De asemenea, din punct de vedere natural, pe măsură ce numărul de zimbri va deveni stabil, biodiversitatea va beneficia direct: poienile vor fi menținute prin pășunatul zimbrilor și pădurile vor dobândi o mai bună structură naturală, totodată spre beneficiul cerbilor și a căprioarelor, iar fauna sălbatică se va reîntregi.

Despre proiectul LIFE Carpathia

Această acțiune a fost realizată în cadrul proiectului LIFE Carpathia („Crearea unei zone de natură sălbatică în sudul munților Carpați, România”, LIFE18 NAT/RO/00108). Principalul scop al proiectului este reconstrucția habitatelor degradate și aplicarea unor măsuri de conservare care să permită refacerea proceselor naturale și care deopotrivă să creeze beneficii comunităților locale din zona Munților Făgăraș.

Proiectul este implementat de Fundația Conservation Carpathia, în parteneriat cu Asociația Ocolul Silvic Carpathia, Asociația de Vânătoare Piatra Craiului Făgăraș Conservation, SC Carpathia Agro & Finance SRL, Conservation Capital Consulting Ltd., Inspectoratul de Jandarmi Județean Argeș – Basarab I și ProPark – Fundația pentru Arii Protejate, între anii 2019-2024, cu sprijin financiar din partea Comisiei Europene prin programul LIFE Nature (www.ec.europa.eu) și a Fundației Arcadia prin programul ELP (Endangered Landscapes Programme, www.endangeredlandscapes.org). Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene.

8 zimbri au fost puși în libertate în Munții Făgăraș, in Argeș, zona Pecineagu

Publicată de Profit 24 TV pe Miercuri, 27 mai 2020

Comenteaza cu profilul de FB
Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Câmpulung

Mioveni

În Trend