Conecteaza-te cu noi

NATIONAL

De ce ne fug condamnații?

Publicat

in

Ultimul caz spectaculos de acest fel este cel al doctorului Sorin Oprescu. Sunt destul de mulți dintre condamnații, să le spunem de lux, ai României, care aleg să fugă din țară. Sustrăgându-se executării pedepsei pe teritoriul național și asumându-și riscul de a face închisoare în alte țări. De ce se întâmplă asta? Și de ce nu asistăm și la un fenomen în oglindă?

Am utilizat expresia „condamnați de lux” cu ghilimelele pe care le presupune ea, pornind de la o realitate. Și anume că cei mai mulți dintre condamnații care decid și reușesc să părăsească teritoriul României, la aflarea sentinței sau înainte de a se da vreo sentință de condamnare cu închisoare, au reușit să acumuleze cum-necum o avere. Nu intenționez să generalizez. Probabil sunt și alți condamnați care refuză să se predea și fug, persoane relativ anonime, însă ele nu reprezintă cazuri atât de spectaculoase și atât de intens mediatizate. Întrebarea cheie este de ce toți aceștia riscă să fie capturați în alte țări, să fie arestați preventiv acolo, să fie hăituiți prin anchete și procese, să-și execute integral sau parțial pedeapsa în afara țării și, în cel mai rău caz, să fie extrădați, predați autorităților române? De ce nu se întâmplă și invers? De ce nu există cazuri – sau, dacă ele există, sunt atât de insignifiante, încât nu le consemnează nimeni – în care cetățeni bulgari, greci, italieni, etc. refuză să-și execute anii de închisoare în țările lor, vin în România, se predau autorităților noastre și invocă faptul că, în statele de origine, li s-au încălcat drepturi fundamentale procesuale și nu li se asigură condiții decente de executare a pedepsei? Încerc să răspund acestor întrebări pe cât de dificile, pe atât de umilitoare pentru România.

Voi trata într-un mod expeditiv tema anchetelor și proceselor penale. E clar – și acestea sunt fapte dovedite în foarte multe cazuri – că anchetele penale respectă rareori prevederile Codului de procedură penală. Iar cei anchetați nu au întotdeauna mijloacele legale de a se apăra. Abuzurile unor procurori au fost demonstrate în multe situații, dar în alte situații, și mai multe, ele au rămas nedovedite, nesancționate și nereparate. Unele au fost făcute la comandă politică, altele sunt pur și simplu consecința lipsei de profesionalism și superficialității. La fel și în ceea ce privește desfășurarea proceselor penale. În final, multe sentințe sunt cel puțin discutabile. În general, cetățenii României au o încredere extrem de scăzută în procurori și judecători și, în consecință, în modul în care se desfășoară actul de Justiție. Pe acest fond, se produce fenomenul asupra căruia mă opresc în continuare. Odată sentința dată, mă refer exclusiv la sentințele penale cu executare, cei care au această posibilitate se sustrag. Pleacă pur și simpu din România. Sau, dacă anticipează o sentință de acest fel, pleacă anterior. Unii sunt prinși, alții se predau pur și simplu autorităților altor state. Toți reclamă nedreptatea care le-a fost comisă, prin modul în care s-au desfășurat ancheta și, apoi, procesul. Și, cel mai mult, apărătorii acestora, membri ai barourilor din țările respective, pledează împotriva extrădării, insistând asupra condițiilor extrem de precare de detenție din România. Condiții care pun în pericol viața deținuților. Să ne oprim puțin asupra acestui aspect. Fără a intra în amănunte, voi enumera pur și simplu zece încălcări ale normelor care guvernează custodia acestor persoane acordate de statul român prin regimul penitenciar. Toate aceste încălcări fac ca România, în final, să fie țara cea mai intens sancționată de către CEDO: 1). Densitatea deținuților pe metru pătrat și pe metru cub. 2). Hrana de proastă calitate și insuficientă. 3). Inexistența locurilor de muncă și sistemul formal în care deținuții pot primi o calificare. 4). Asistența medicală inadecvată și formală. 5). Excesul de căldură vara și de frig iarna. 6). Transportul deținuților, care le pune în pericol sănătatea. 7). Modul în care se acordă sau nu se acordă permisiile. 8). Mecanismul extrem de greoi, lăsat la liberul arbitru, al liberărilor condiționate. 9). Condițiile sanitare din celule, incluzând aici existența ploșnițelor sau altor gândaci. 10). Condițiile inadecvate în care își desfășoară activitatea gardienii, precum și nivelul acestora de salarizare. Din toate aceste 10 motive, s-a ajuns în situația, pe care am enunțat-o mai sus, în care România, de ani de zile, este campioana europeană a sancțiunilor și atenționărilor CEDO. Și tot bazându-se pe aceste motive, cei care se sustrag executării pedepsei în România atacă hotărârile definitive ale instanțelor noastre, solicită respingerea cererilor de extrădare și preferă la nevoie să-și execute pedepsele în penitenciare din alte state. Iar asta explică și de ce nu asistăm și la fenomenul invers.

Cine se face responsabil de această situație? Cine altcineva decât cei care au guvernat timp de 32 de ani această țară? Cine altcineva decât cei care au deținut portofoliul Justiției? Este momentul să atrag atenția că, în ultimii 32 de ani, am avut 30 de miniștri ai Justiției. Dintre care unii au fost interimari. Cele mai multe mandate le-a deținut Cătălin Predoiu, PNL, apoi PD și din nou PNL: cinci asemenea mandate, două de interimar. Și de trei ori ministrul al Justiției a fost Ana Birchall, PSD – de două ori interimar. Cu o singură excepție, de dată mai recentă – Stelian Ion, membru USR – absolut toți ceilalți miniștri pe care i-am avut au fost reprezentanți ai coaliției care ne guvernează astăzi țara cu o largă majoritate. Fiecare dintre acești demnitari a avut perioade de oportunitate, în care putea produce în sistemul de Justiție – și mă refer acum în primul rând la sistemul de penitenciare – schimbările necesare. Uneori, ei au reprezentat, cum se întâmplă de pildă și acum, guverne care au beneficiat de o puternică majoritate. În mod logic, nimic nu-i putea împiedica să schimbe nu numai mecanismele administrative de funcționare a sistemului penitenciar, ci și legislația. Faptul că nimeni nu a făcut aproape nimic adecvat, este demonstrat cu vârf și îndesat de condamnările pe care statul român le primește de la CEDO. Dar o dovadă concludentă este și această situație extrem de umilitoare în care ne aflăm, când presa din statele vecine sau nevecine, dar partenere UE, explodează publicând articole spectaculoase referitoare la fugarii români. În Marea Britanie. În Franța. În Ungaria. În Bulgaria. În Grecia. În Italia.

un comentariu de Sorin Roșca Stănescu, jurnalist

Ai ceva de spus? Comentează aici cu profilul de FB

NATIONAL

Serena Williams, eliminată în primul tur de la Wimbledon 2022 / Luptă de trei ore și 11 minute cu Harmony Tan

Publicat

in

De

​Indiferent de vârstă (aproape 41 de ani) și de locul ocupat în clasamentul mondial (1204 WTA), Serena Williams rămâne o legendă a tenisului. Campioană de șapte ori la Wimbledon, americanca a fost eliminată în primul tur competiției de la All England Club, după ce a luptat timp de trei ore și 11 minute cu Harmony Tan (115 WTA).

Serena WilliamsFoto: Profimedia

Aflată la primul meci de simplu după o pauză de un an, Serena a părut capabilă să se impună în fața franțuzoaicei, a servit pentru câștigarea partidei la scorul de 5-4 în setul decisiv, a salvat o minge de meci în al 12-lea game și a condus cu 4-0 în super-tiebreak, dar a pierdut cinci puncte la rând și Tan a fost mai concentrată în ultimele momente ale confruntării de pe Terenul Central: 7-5, 1-6, 7-6(10-7).

În runda următoare de la Wimbledon, Harmony Tan o va întâlni pe iberica Sara Sorribes Tormo (45 WTA, favorită 32).

Ai ceva de spus? Comentează aici cu profilul de FB
Citeste mai mult

NATIONAL

Rumania y otros cuatro países quieren retrasar 5 años el fin del motor de combustión en la UE

Publicat

in

De

Un grupo de cinco países, impulsado por Italia, propone aplazar cinco años, hasta 2040, el fin de la venta de automóviles con motor de combustión interna en la Unión Europea (UE), de acuerdo con un documento al que AFP tuvo acceso.

Como parte de su ambicioso plan climático, la Comisión Europea había propuesto en 2021 reducir a cero las emisiones de CO2 de los automóviles nuevos en la UE a partir de 2035, lo que representaría de hecho el fin de las ventas de vehículos a gasolina o diésel en favor de motores 100% eléctricos. El Parlamento Europeo respaldó este objetivo para 2035 a principios de junio, y los estados miembros buscarán negociar una posición común en una reunión de ministros europeos de medio ambiente prevista para el martes en Luxemburgo.

Sin embargo una propuesta firmada por Italia, Bulgaria, Portugal, Rumanía y Eslovaquia aboga por un aplazamiento del calendario para evitar „costes desproporcionados e innecesarios tanto para el sector del automóvil como para los consumidores”. El texto, que será presentado este viernes a los embajadores de los países miembros del bloque, propone imponer una reducción del 90% de las emisiones para las ventas de nuevos coches individuales en 2035, antes de alcanzar emisión cero en 2040.

„Conseguir una movilidad con cero emisiones requerirá superar obstáculos: aumentar la infraestructura de carga, desarrollar la producción de baterías, mejorar las tecnologías actuales de forma rentable, introducir incentivos para los consumidores”, enumera el documento. Señala también que llevará tiempo para que el ecosistema industrial, con su densa red de subcontratistas y pymes, se adapte a los nuevos componentes y tecnologías. La oenegé Transport & Environment dijo a la AFP que teme una disminución de las ambiciones y pidió a Francia, que ocupa la presidencia rotativa de la UE hasta finales de junio, que mantenga la fecha de 2035.

Ai ceva de spus? Comentează aici cu profilul de FB
Citeste mai mult
Publicitate

Curtea de Argeș

Publicitate

Câmpulung

În Trend