1.Un telefon pe cale să schimbe totul

Mircea MorariuFoto: Arhiva personala

Reținută în selecția finală a ediției aferente anului 2018 a concursului Piesa anului organizat de UNITER, piesa Întoarcerea, scrisă de Laurențiu Blaga, a văzut luminile rampei la finele stagiunii 2020-2021 la Sala Mică a Teatrului Național din Târgu Mureș.

Adrian sau, mă rog, Adi Iclenzan (a devenit o modă în toată regula folosirea diminutivelor pe afișele din Teatre, așa că Adrian e Adi, iar cel cunoscut odinioară drept Cristian s-a metamorfozat în Cristi, probabil cu gândul secret de a-i pune în încurcătură pe viitorii istorici ai teatrului) a pus-o în scenă și tot el a realizat scenografia spectacolului. Una comună, evident făcută din existent.

Laurențiu Blaga a absolvit, dacă știu eu bine, cursurile Masteratului de scriere dramatică din cadrul Facultății de Teatru în limba română a Universității de Arte din Târgu Mureș. Dacă lucrurile stau astfel, se poate spune că Laurențiu Blaga a avut extraordinara șansă de a o avea ca profesoară pe Alina Nelega, un autentic dramaturg care s-a manifestat con brio ca atare. Și care, lucru rarissim în vremurile din urmă în instituțiile de învățământ superior de artă, chiar știe despre ce vorbește. Adică are la activ, în cv, o operă.

La rândul său, Laurențiu Blaga și-a făcut așa cum se cuvine lecțiile. Dispune, indiscutabil, de simțul replicii, știe să aleagă bine vorbele, construcției pe orizontală a piesei sale i s-ar putea formula foarte puține obiecții. Tânărul dramaturg mai are nevoie de un plus de experiență în concentrarea, dezvoltarea și managerizarea conflictului dramatic. Asta se obține cu timpul.

Întoarcerea e ceva de genul S-a întâmplat într-o noapte, fără a avea neapărat vreo legătură cu celebrul film al lui Frank Capra. Amintește până la un punct de Serata neprevăzută a lui Harold Pinter. Însă, cel mai evident, genul său proxim este reprezentat de două piese ale lui Edward Albee. Cui îi e frică de Virginia Woolf (și nu doar fiindcă unul dintre personaje, avocatul Mihai, bea o cantitate apreciabilă de whiskey) și Echilibru fragil. Piesă care s-a jucat la noi și sub titlu Echilibru instabil.

Întoarcerea spune povestea a două cupluri (Mihai și Cristina, respectiv George și Alexandra) care află pe neașteptate că vechiul lor prieten, Vlad, de multă vreme stabilit în SUA, ar urma să se reîntoarcă. Vlad și-a anunțat sosirea prin intermediul unui telefon dat lui George care e de profesiune chirurg. De ce lui George și nu lui? se întreabă intrigat Mihai. Care oricum are niscaiva anxietăți și niște complexe de inferioritate. Și de aici începe deranjul. Trecutul își revendică dreptul de a năvăli pe neașteptate în viața celor patru personaje. Vlad a fost prieten și cu Mihai, și cu George, a fost iubitul Cristinei acum iubita lui Mihai, și, cu același Vlad, Alexandra și-a înșelat soțul. Adică pe Mihai. Măștile cad, adevărurile curg, tensiunile ajung la apogeu, cuplurile și prieteniile, atâta cât sunt ele, tind să explodeze iremediabil. Când aproape că nu mai există nici soluție, nici salvare, Vlad revine cu un telefon prin intermediul căruia își anunță contramandarea sosirii. Lucrurile redevin ok, cei patru se reconciliază și așteaptă nerăbdători desertul.

Adi iclenzan a înviorat cum s-a priceput mai bine această piesă, deocamdată preponderent discuționistă. A recurs la serviciul camerelor video ce surprind detalii din reacțiile personajelor, facilitează interacțiunile lor cu spectatorii. Indiciu clar că personajele, intelectuali de provincie, sunt interesate de ceea ce se cheamă îndeobște gura lumii. Găselnița cea mai de efect e recursul la microfoane. Care amplifică ori fac unele replici să reverbereze și care țin locul unor telefoane.

Partea forte a spectacolului e reprezentată de distribuție. Alcătuită în totalitate din actori tineri. Dominată de Andi Gherghe care surprinde remarcabil versatilitățile și complexitatea personajului. Ale Țifra are nerv, dinamism în felul în care o joacă pe Alexandra, Georgiana Ghergu e soția care numai aparent rabdă multe pentru a da în clocot pe neașteptate, Ștefan Mura îl joacă pe chirurgul laș aflat mereu în căutarea de explicații pentru lașitățile sale. Și pentru conștientizata lui mediocritate.

Teatrul Național din Târgu Mureș- Compania Liviu Rebreanu

ÎNTOARCEREA: de Laurențiu Blaga

Regia și scenografia: Adi Inclenzan

Asistent scenografie: Adrian Matei

Cu: Andi Gherghe (Mihai), Ștefan Mura (George), Georgiana Ghergu (Cristina) Ale Țifra (Alexandra)

2. Pe repede, înainte

Există în teatrul românesc un noian de adaptări pentru scenă ale basmului Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, cules de Petre Ispirescu.

Cea datorată regretatului om de teatru Eduard Covali, multă vreme secretar al Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, are însă o importanță majoră. Mai întâi pentru valoarea ei dramaturgică în sine, pe urmă pentru faptul că în septembrie 1975 respectiva adaptare, în fapt, un poem dramatic vedea luminile scenei. Și nu oricum, ci într-un spectacol regizat de viitoarea mare regizoare Cătălina Buzoianu, cu Horațiu Mălăele în rolul principal. Și unul, și celălalt aflați la început de carieră. Și ce cariere!

Spectacolul Dor de neunde, o coproducție a Secției de Marionete a Teatrului Ioan Slavici din Arad și a Teatrului Merlin din Timișoara, pornește de la poemul dramatic scris acum aproape 50 de ani de Eduard Covali pe care din câte am izbutit să îmi dau seama l-a concentrat la maximum. L-a și metamorfozat într-un scenariu colectiv, în vreme ce transpunerea scenică a suportului literaro-dramaturgic astfel obținut este modernizată la maximum de regizorul Ștefan Iordănescu.

Iată, de pildă, Gheonoaia se slujește de un computer pentru a genera primejdiile cărora trebuie să le facă față fiul de împărat, adecvat interpretat de Raul Lăzărescu (atunci când nu se grăbește și nu anticipează imprudent), în încercarea lui de a ajunge pe tărâmul unde ar putea să se găsească ceea ce i s-a promis la naștere. Tinerețea și viața veșnică. Scenografia imaginată de Dorothea Iordănescu se supune și ea acelorași intenții fiind ajutată în acest sens de lighting design-ul creat de Lucian Moga și de video design-ul și mappingul datorate lui Lucian Matei. Citeste intregul artiol pe Contributors.ro