Conecteaza-te cu noi

ACTUAL

Consilierii din Curtea de Arges mai dornici decat Cosbuc – Ei vor pamant… chiar daca nu le apartine

Publicat

in

Munca de Sisif sa explici unora dintre alesii locali din urbea basarabilor care sunt legile in Romania, de ce trebuie sa se retrocedeze pamantul fostilor proprietari sau de ce trebuie pusi in posesie pe vechile amplasamente. Oricat de mult s-au chinuit, ieri dupa amiaza, primarul Nicolae Diaconu, precum si functionarul Gherghina Negrilescu, sa le prezinte situatia alesilor locali, acestia o tineau una si buna – « Da de ce ? »

De ce sa fie improprietariti oamenii pe terenul feremei liceului Agricol, din zona Noaptes. De ce nu mai sunt amplasamentele ca acum sute de ani si, pana, la urma, de ce s-au facut constructii si straz ? Cum de s-a ajuns ca nume rezonante prin urbe sa fie proprietari pe terenuri din Noaptes si, ce s-a intamplat cu donatia Reginei Maria ?

Acestea sunt numai cateva dintre intrebarile pe care unii alesi le-au pus dar, multi dintre ei au parasit sala de sedinte inainte de a primi vreun raspuns. Iar cei care au ramas, « mai grei de cap » daca le putem spune asa, desi au cautat raspunsuri, au ramas tot dumeriti.

Asadar, alesii locali din Curtea de Arges o tin una si buna ca terenul fermei de la Agricol nu trebuie instrainat.

In spatele unui proprietar cu notorietate, un mosenitor cu dosar stufos

Ceea ce nu inteleg insa multi dintre cei care nu vor sa renunte la pamant este faptul ca orice mostenitor, dupa ce este pus in posesie, poate face orice cu pamantul lui, chiar sa il vanda unui consilier, fost primar sau om de afaceri. In spatele unui astfel de proprietar cu notorietate, s-a aflat intotdeauna un mostenitor care, ani de zile a batut la usile primariei cerandu-si drepturile.

Primaria risca amenzi drastice daca nu pune in aplicare hotararile judecatoresti

Cum multi dintre fostii proprietari pe terenurile fermei au obtinut deja hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, nu este exclus ca, in scurt timp, primaria Curtea de Arges sa primeasca amenzi serioase pentru ca refuza sa le acorde drepturile pe care justitia a considerat ca le merita.

Acesta nu pot fi acordate insa fara o hotarare de consiliu local, iar cum alesii o tin una si buna – ei vor pamant – cu siguranta intreaga poveste, care si ieri dupa amiaza a degenerat intr-o veritabila cearta cu voci ridicate, acuzatii si explicatii, sa mai dureze cateva luni de zile.

Comenteaza cu profilul de FB
Reclame

Redactor sef editie print, redactor coordonator editie online. Jurnalist cu peste 10 ani experienta in presa scrisa, autor a nenumarate reportaje si anchete jurnalistice. Colaborari cu publicatii nationale si agentii de presa. Contact e-mail: malina.petrescu@ziarulprofit.ro

ACTUAL

Ion Cristoiu: ‘Revenirea economică și militară a Rusiei a intrat în conflict cu statutul de servitoare, impus de Occident’

Publicat

in

De

Jurnalistul și publicistul Ion Cristoiu afirmă că ”Contrar așteptărilor, cele două tabere – Rusia și America – nu fac nici un gest în direcția descaladării. O simplă privire aruncată asupra situației internaționale arată că Războiul e considerat de ambele tabere ca unica soluție”.

”28 iunie 1914. Zona Podului Latin din Saraievo. Cetățeanul Gavrilo Princip, pînă atunci anonim, condamnat să rămînă anonim dacă nu i-ar fi fost pus în seamă izbucnirea Primului Război Mondial, se desprinde din mulțime și trage două focuri de pistol spre mașina în care călătorea arhiducele Franz Ferdinand și soția sa, ducesa Sophie. Cei doi mor în cîteva minute. Deoarece nu era major, Gavril Princip n-a fost condamnat la moarte, ci la 20 de ani închisoare. A murit în 1918 de turbeculoză.
Peste aproximativ o lună, mai precis pe 28 iulie 1914, a izbucnit Primul Război Mondial.

Deși au fost două focuri, doar unul a rămas crucial în istorie:
Cel care l-a ucis pe arhiducele Ferdinand.
Cele două focuri n-au ucis doar două persoane.
Declanșînd Primul Război Mondial, ele au ucis 30 de milioane de oameni. De atunci, de peste o sută de ani, omenirea se întreabă:

Cum s-a putut ajunge de la un foc de pistol la un Război Mondial care a durat patru ani, un măcel îngrozitor la care nimeni nu se gîndise că s-ar putea întîmpla?
E o întrebare pe care trebuie să ne-o punem azi, cînd Criza ucraineană ia amploare de la o zi la alta.

Contrar așteptărilor, cele două tabere – Rusia și America – nu fac nici un gest în direcția descaladării.
Dimpotrivă, de la o zi la alta sporesc acțiunile provocatoare de o parte și de alta, acumulările de trupe și armament, strigătele de Război.
O simplă privire aruncată asupra situației internaționale arată că Războiul e considerat de ambele tabere ca unica soluție.

Cine-și imaginează însă că Războiul va rămîne la stadiul de Război clasic se înșeală.
Dacă Războiul începe – și poate să înceapă în orice clipă, cîtă vreme taberele în confruntare așteaptă să pocnească în atmosfera încordată, atmosfera în care miroase a praf de pușcă, un pistol, chiar dacă întîmplător, el își urmează logica proprie.
Și Logica unui Război între două puteri nucleare duce inevitabil la folosirea armelor atomice.
Dacă una din părți își va da seama că pierde în Războiul clasic nimic n-o împiedică să apeleze la Războiul nuclear.

Cum se declanșează un Război mondial de la un foc de revolver?
Scriitorii şi artiştii, romantici prin definiţie, sînt dispuşi să pună mare preţ pe focul de pistol de la Saraievo.
Specialiştii sînt însă de acord cu toţii că, pînă la urmă, Primul Război tot s-ar fi declanşat.
Cele două tabere erau în căutarea unui pretext.
A fost un foc de pistol.
La fel de bine putea fi fusta unei doamne ridicate de vînt.

Simplificînd, Primul Război Mondial s-a declanşat din cauza unei discrepanţe dintre realitatea geopolitică şi realitatea din adîncuri.
Germania, venită mai tîrziu la împărţirea Europei, crede că are dreptul, dat de forţă, de a obţine un loc mai bun.
Celelalte Mari Puteri nu vor cu nici un chip să cedeze din drepturile lor, deja cîştigate, noului venit.
Disputa nu putea fi soluţionată decît printr-un Război.
Un Război pierdut de Germania.

A venit perioada de după Război.
Puterile învingătoare au crezut că Germania a fost pusă cu botul pe labe pentru totdeauna.
Drept urmare, au umilit-o pe cît au putut.
Şi aşa a luat naştere cel de-al doilea Război Mondial.

Situaţia se repetă cu Federaţia rusă.
Rusia fost înfrîntă în cel de-al treilea Război Mondial zis şi Războiul Rece.
A pierdut influenţa asupra fostului lagăr socialist.
A rămas doar Federaţia rusă prin ruperea fostelor republici sovietice.
Pe plan intern, perioada beţivului Elţîn a adîncit dezastrul.
În timp ce Rusia se întrecea în temenele faţă de Occident, oligarhii o împărţeau.
Brusc instaurată de sus în jos, democraţia s-a manifestat ca anarhie.
Cîtă vreme o ţară nu-i pregătită pentru democraţie, ar fi în interesul ei naţional să rămînă sub dictatură decît să se prăbuşească în haos.
Acestei Rusii slăbite, Occidentul i-a întins o mînă zisă de partener.
Zisă, de partener, desigur, pentru că Rusia, ca şi Germania de după Primul Război Mondial, n-a fost considerată un partener egal de către Marile Puteri. Concomitent cu vorbăria despre parteneriat, Occidentul, America îndeosebi, au continuat Războiul secret cu Rusia.

Fostele țări socialiste au intrat în sfera de influenţă a Occidentului.
NATO – Alianță militară creată pentru a face față Tratatului de la Varșovia – nu numai că nu s-a desființat, cum ar fi fost normal după încheierea Războiului Rece, dar mai mult s-a apropiat pas cu pas de granițele Rusiei.

Ca și în cazul Germaniei dintre Războaie, Occidentul a continuat să considere Rusia drept o putere căzută la pămînt.
O țară care, asemenea Uniunii Sovietice de pe vremea starletei Mihail Gorbaciov, era în stare să cedeze orice în competiția cu America numai să primească un sac de grîu.
Între timp însă, sub Vladimir Putin, reprezentantul forțelor din adîncuri, Rusia şi-a revenit.
Era normal să se întîmple asta, pentru că așa s-a întîmplat și cu Germania. Pusă la pămînt după două războaie mondiale, Germania a redevenit o mare putere.

Revenirea economică şi militară a Rusiei a intrat în conflict cu statutul de servitoare, impus de Occident.
Criza Ucraina ivită ca urmare a unei Lovituri de stat ticluite de Occident, a fost picătura care a umplut paharul.
Rusia a reacţionat prin răpirea Crimeii şi folosirea diversiunilor de tip occidental – presă, infiltrare, presiune economico-militară.

Ipostaza militară a occidentului NATO a reacţionat printr-o întreagă desfăşurare de forţe în plan simbolic.
Au venit sancţiunile îndreptate împotriva Rusiei şi asmuţirea căţelandrilor gen România.
Semn că Occidentul nu e dispus să accepte pretenţia Rusiei de a i se da un loc la masa numită sferele de influenţă.

Criza Ucraina, începută după tărășenia cu Maidanul, nu numai că nu s-a stins, dar mai mult s-a amplificat de la o zi la alta ajungînd la tensiunea isteriei din prezent.
Nici Federaţia Rusă nu pare convinsă să dea înapoi.
Mai e nevoie de pistolul de la Saraievo?

N.B.Acest comentariu nu se vrea o judecată gen Cine are dreptate dintre cele două tabere.
Se vrea expresia neliniștii față de escaladarea tensiunii.
Cu cît crește tensiunea, cu atît e mai de așteptat focul de la Saraievo”, a scris Ion Cristoiu pe blogul său.

Comenteaza cu profilul de FB
Reclame
Citeste mai mult

ACTUAL

Premierul Nicolae Ciucă a agreat renegocierea procentului din PIB alocat bugetului de pensii! Marius Budăi: ‘Am dus decizia în coaliție, suntem tot mai hotărâți’

Publicat

in

De

Ministrul Muncii, social-democratul Marius Budăi, afirmă că menţinerea unui procent de 9,4 din Produsul Intern Brut pentru bugetul de pensii, aşa cum România a negociat în PNRR, i-ar menţine „săraci” pe pensionarii români. În acest context, Budăi anunţă că PSD susţine renegocierea de către Guvern a procentului din PIB pe care România să îl aloce bugetului de pensii.

„Noi, când ne gândim la ce se întâmplă pe viitor, ne gândim să ridicăm nivelul de trai al cetăţenilor români, sau cel puţin aşa trebuie să facă un guvern responsabil. Cum, dacă tu îţi asumi pentru 70 de ani de acum încolo – scrie în PNRR, şi nu am scris eu – acest procent de 9,4? Cu siguranţă trebuie să creştem PIB-ul, dar, atenţie, noi avem de rezolvat inechităţi”, a afirmat Marius Budăi, marţi seară, la Digi 24.

Întrebat care este soluţia pentru ca pensiile în România să crească, ministrul Muncii a răspuns:

„În primul şi în primul rând o renegociere cu Comisia Europeană” pe care Guvernul României ar trebui să o realizeze. În acest context, Budăi a spus că autorităţile române se vor „duce cu argumente” la oficialii Comisiei Europene pentru creşterea procentului din PIB pentru bugetul de pensii.

„Alianţa politică, coaliţia politică care susţine Guvernul României (ar trebui să facă renegocierea cu Comisia Europeană – n.r.). Noi, PSD, am luat decizia în interiorul partidului să susţinem renegociere, am dus decizia în coaliţie, suntem tot mai hotărâţi – şi în coaliţie nu avem decizie finală – dar suntem tot mai hotărâţi să discutăm. Am discutat în Guvern cu premierul şi premierul a agreat renegocierea”, a adăugat Budăi.

Întrebat care ar fi procentul din PIB care ar trebui alocat bugetului de pensii, în condiţiile în care media europeană este de 13% din PIB, ministrul a explicat că în urma unor simulări anterioare făcute de guvernul PSD se ajunsese la procentul din PIB de 11,7 pentru sistemul public de pensii, fără pensiile de serviciu. 

„Acum facem simulări şi sigur că rediscutăm. Nu cred că va fi peste 11,7 (la sută din PIB). (…) De ce cineva să ne plafoneze pe noi la un procent pe care nu l-a justificat niciodată? Nu este Budăi sau PSD cel care şi-a pus în cap să se ia de procentul 9,4. Nu înţelegem de unde s-a ajuns la acest procent. Dumneavoastră ştiţi că Ministerul Muncii n-a înaintat către Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene o adresă, o singur adresă măcar în care să fie trecut vreun procent? Nu 9,4”, a adăugat ministrul Muncii.

El s-a întrebat „de ce se vrea ca cetăţenii români să fie săraci?”, arătând că procentul de 9,4 „este o asumare pe 70 de ani”, conform news.ro

Comenteaza cu profilul de FB
Reclame
Citeste mai mult
Publicitate

Curtea de Argeș

Publicitate

Câmpulung

Publicitate decathlon.ro

În Trend