Conecteaza-te cu noi

NATIONAL

Chinezii vin să investească în România. Când ne dăm cu alifia chinezească?

Publicat

in

Economia Republicii Populare Chineze, aflată într-o continuă creștere, fiind considerată de adevărații specialiști ca cea de-a doua economie națională la nivel mondial (după SUA și urmată de Japonia), a dat naștere unor uber-investitori. Iar acești puternici oameni de afaceri caută să se extindă și în partea central-estică a Europei. Tocmai de aceea, zeci de magnaţi chinezi ne-au vizitat în ultimii ani, însă infuzia de capital mult-promisă s-a tot lăsat aşteptată. Până când?

În ultimii ani am tot fost „amenințați” de un mare „descălecat” al investitorilor chinezi în țara noastră.

Nu e ca și cum am duce lipsă totală de investiții chinezești în România. Nu, să nu-l mâniem pe Dumnezeu. Avem firme care produc pungi de plastic, biciclete și chiar… autobuze electrice. Da, ați citit bine – la Băicoi, mai exact, în Prahova, acolo unde se investesc 100 de milioane de euro pentru ca autobuzele electrice produse în România să ajungă în țările din Europa.

Dar nu e de ajuns. Vrem mai multe astfel de investiții. Conform unei statistici găsite pe net, în anul 2015 investițiile chinezilor la noi au fost de doar 209 milioane de euro, o cifră foarte mică la nivel macroeconomic, iar în anul 2016 nu au trecut nici măcar de 100 de milioane de euro. Și avem nevoie de mai mulți investitori chinezi care să creeze locuri de muncă suplimentare în economia românească, așa cum se creează as we speak cele 400 de job-uri la Băicoi. Iar pentru localitatea Băicoi contează mult, dacă e să luăm în calcul că acolo mai sunt 10.000 de locuitori. Realistic vorbind!

Acum câțiva ani, pe vremea lui Ponta mai exact, se vorbea mai mult despre China în raport cu România. Mai țineți minte că Li Keqiang, prim-ministrul RP Chineze, a susținut un discurs în Parlamentul României? Recunoașteți că puțini dintre voi mai știți asta… a fost prima vizită într-o țară din Europa Centrală şi de Est de când a preluat funcția de prim-ministru al Chinei. Iată ce zicea Li Keqiang în noiembrie 2013: „Cooperarea româno-chineză poate să devină un fanion al colaborării dintre China şi Europa Centrală şi de Est. România este un pilon strategic pentru cooperarea China – Europa Centrală şi de Est, care, la rândul său, va servi drept motor pentru relaţiile China – Uniunea Europeană.

Dumneavoastră, cei prezenţi aici, sunteţi nu numai contributori la relaţiile româno-chineze, ci și la relaţiile China – Uniunea Europeană. Aceasta este sarcina noastră comună.

Ca să mergem mai departe, avem nevoie de un vapor mare și de vânt potrivit. Acum avem vapor, facem toate eforturile, avem şi vântul potrivit. Acest vapor, care reprezintă cooperarea româno-chineză, va tăia valurile şi va merge mai departe”.

Ce s-a întâmplat până la urmă cu acest vapor?

Am putea spune că e la apă dar merge cu prea puține noduri. Pe 7 iulie a.c., premierul Dăncilă a avut o întrevedere cu Li Keqiang, premierul RP Chineze, la Sofia, în marja Summit-ului șefilor de guvern ai formatului cooperării 16+1/Europa Centrală și de Est – R. P. Chineză. Vă redau câteva aspecte menționate de către agențiile de știri chineze, legate de acea întrevedere:

În cadrul întâlnirii, Li a lăudat profunda prietenie tradițională dintre China și România.

„Anul viitor se împlinesc 70 de ani de la înființarea relațiilor noastre diplomatice”, a spus Li, adăugând că China este gata să lucreze cu România pentru a crește vizitele la nivel înalt și pentru a extinde schimburile între oameni, pentru a injecta un nou impuls în dezvoltarea relațiilor China-România.

Doamne Ajută!

Acum câteva luni citisem în presa de specialitate că unul dintre cele mai mari grupuri din agricultură din România a anunțat încheierea unui parteneriat strategic cu un fond chinez de investiții, finanțat într-o oarecare măsură și de guvernul chinez.

Deal-ul constă într-o infuzie de 50 de milioane de euro din partea chinezilor pentru a moderniza şi dezvolta 15 silozuri de cereale pe care compania românească le deține. Bravo. Asta-i calea!

Unde sunt investițiile alea mari?

E de notorietate că Guvernul României ia în calcul, până la urmă, semnarea contractului de parteneriat public-privat (PPP) cu o asociere chinezo-turcă pentru construirea sectoarelor importante ale autostrăzii Ploiești-Brașov. Surse de încredere din cadrul Ministerului Transporturilor au declarat că asocierea China Communications Construction Company și Makyol Insaat Sanayi Turizm (Turcia) este cea mai… de luat în seamă = serioasă.

Oare ăsta să fie prețul pe care România îl plătește pentru ca noi să devenim parteneri de neschimbat în relația cu China? Putem vorbi, oare, după eventuala concretizare a PPP-ului pentru autostradă, că vom avea parte de mai multe investiții chineze la noi țară?

Mergând pe aceeași idee, dar făcând o mică paralelă, putem să ne așteptăm că turcii să fie aproape de noi cu tehnică medicală și alte echipamente de profil atunci când vom da drumu’ la mult-așteptatele spitale regionale? Stați, stați, nu săriți așa! Știți ce servicii și echipamente sunt la Anadolu? Exact, turcești…

România vrea să întărească relaţiile comerciale cu China, asta e clar. România are nevoie de investițiile magnaților chinezi și să-şi crească exporturile, iar nicio ţară nu ar fi o piaţă de desfacere mai mare decât China. Conform MAE, la 31 decembrie 2016, valoarea schimburilor comerciale bilaterale a fost de 4,5 miliarde USD (creștere cu 18,85% față de aceeași perioadă din 2015), din care exportul românesc a fost de 682,32 milioane USD (creștere cu 17,27%), iar importul 3,81 miliarde USD (+19,12%). Conform datelor provizorii pentru anul 2017 se poate constata o creștere a exporturilor cu 21,29% față de 2016.

Cum facem să dezvoltăm (mai mult) relațiile România-China?

Prima dată cu un zbor direct București-Beijing. Urgent!

Linia aeriană Tarom sista în 2003 relația Bucureşti-Beijing şi retur. Nimeni n-a înțeles concret atunci de ce operatorul național a făcut mișcarea aceea. S-au invocat, bineînțeles, rațiuni economice. Însă adepții teoriei conspirației spun alte lucruri…

„Tarom va relua zborurile spre China din august, urmând să opereze două curse pe săptămână, pe ruta Bucureşti-Beijing, au declarat surse din cadrul companiei aeriene”, scria într-un articol din 2014. De atunci și până acum, niciun avion Tarom nu a efectuat vreun zbor comercial în China…

Să realizăm că Portul Constanța e cel mai mare port de containere din Marea Neagră. Și să acționăm în consecință…

Portul Constanța are un rol major în cadrul reţelei europene de transport intermodal, fiind favorabil localizat la intersecția rutelor comerciale care leagă piețele țărilor fără ieșire la mare din Europa Centrală și de Est cu regiunea Trans-Caucaz, Asia Centrală și Extremul Orient. Distanțele dintre Constanţa şi Porturile dintre Oceanul Indian şi Golful Persic sau Extremul Orient sunt mai mici cu peste 4.000 km (via Canalul Suez) faţă de distanţele dintre aceleaşi porturi şi bazinul Mării Nordului (Rotterdam, Hamburg etc). Tocmai de aceea Constanţa poate fi considerată cea mai convenabilă poartă de intrare a importurilor asiatice din punctul de vedere al costurilor şi a duratei de transport.

Cu toate acestea, în afara costurilor mai mici datorită scurtării distanței de transport maritim, mai sunt importanți anumiți factori: durata totală de transport, respectiv asigurarea unei durate totale   de transport comparabile cu aceea dintre porturile Europei de Vest (inclusiv prin dezvoltarea transportului inter-modal) şi centrele comerciale din Europa centrală, expedierea ritmică din port către destinaţiile finale, garantarea respectării termenului de sosire la destinaţie a mărfurilor expediate. În acelaşi timp, ar trebui să fie luată în calcul implementarea măsurilor ce ar putea   stimula companiile din UE să direcţioneze prin Constanţa bunurile pe care le importă din (sau le exportă către) Asia, astfel încât România să devină o adevărată poartă de acces europeană pentru comerţul de bunuri dintre Asia şi UE.

Pe de altă parte, deşi devenit recent cel mai mare port de containere din Marea Neagră, potenţialul portului Constanţa nu este exploatat integral, deoarece câteva părţi ale portului necesită reabilitare, iar lipsa unei infrastructuri intermodale nu permite transferul uşor al containerelor de mărfuri între nave, camioane şi vagoane pe cale ferată.

O altă problemă care limitează dezvoltarea portului Constanţa este legată de timpii de parcurs relativ lenţi înregistraţi de transportul rutier, feroviar şi naval pentru destinaţiile naţionale şi, în special, pentru destinaţii dincolo de graniţele României. E știută problema asta de zeci de ani! Există o concurenţă acerbă cu porturile din alte ţări, printre care Ucraina (culmea), Italia, Turcia, Slovenia şi Grecia, plus o competiţie intensă cu alte porturi de la Marea Adriatică şi alte locaţii.

Cum e la alții?

Începând cu anul 2010, atunci când au demarat cursele directe din China către Marea Adriatică (Asociaţia Porturilor Nord Adriatice, în engleză NAPA), porturile precum Koper au atras cota de piaţă a portului Constanţa datorită distanţelor mai scurte şi a timpilor de parcurs mai mici către Europa Centrală.

Porturile NAPA şi-au mărit volumul de containere chiar şi în perioada de criză economică, spre deosebire de porturile de la Marea Neagră, grav afectate şi care şi-au recăpătat doar o mică parte din volumul de mărfuri pierdut.

România trebuie să reacţioneze la această presiune concurenţială!

Portul Constanţa este utilizat în prezent sub capacitate, iar în situaţia în care infrastructura ar permite, există premise pentru creşterea traficului de tranzit prin atragerea unei importante cote de piaţă din transportul maritim la nivel european.

Portul are unele dane şi terminale învechite, însă investiţiile recente au avut ca rezultat mai multe terminale noi operaţionale, existând suprafeţe disponibile pentru dezvoltări viitoare.

Dacă ne băgăm în asta și am sta bine cu portul, avem vămă?

Trebuie avută în vedere şi modernizarea activităţii vamale în cel mai mare port maritim de la Marea Neagră. În condiţiile economice actuale, modernizarea activităţii vamale trebuie să țină pasul cu dezvoltarea mediului de afaceri, astfel încât formalitățile vamale să nu constituie o frână pentru libera circulatie a marfurilor, dar în acelaşi timp să se asigure şi o supraveghere vamală eficientă. Principala preocupare a autorității vamale trebuie să fie asigurarea unui serviciu vamal de calitate, îmbunătăţirea sistemelor de control, pentru a reduce povara administrativă şi a asigura obiectivele de securitate şi siguranţă ale Uniunii Europene. Iar asta înseamnă, bineînțeles, s-o lăsam mai moale și cu “șpăguța”. Mai moale spre mai deloc…

România a fost unul dintre puținele state care au sprijinit China în timpul Revoluției Culturale. Relațiile dintre statele România și China datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Primul contact oficial a avut loc în 1880, la Paris, între Mihail Kogălniceanu și reprezentantul Chinei. Ar fi păcat să pierdem această mare oportunitate și să nu ne facem un țel comun din a aduce cât mai mulți investitori chinezi pentru a dezvolta România. Și pentru a ne fi nouă mai bine…

COMENTARIUL ESTE ASUMAT DE AUTOR

Comenteaza cu profilul de FB
Citeste mai mult
Publicitate
Click si comenteaza

You must be logged in to post a comment Login

Lasa un comentariu

NATIONAL

Curentul anti-Orban devine periculos / COMENTARIU

Publicat

in

De

La fel ca și în alte state, și în România oamenii și-au pierdut răbdarea. Sunt din ce în ce mai mulți contestatarii măsurilor restrictive. Inclusiv a celor care s-au dovedit necesare. Scenarii dintre cele mai fanteziste vehiculate pe glob capătă tot mai multă greutate. Și, propagate din om în om, devin din ce în ce mai credibile. În fiecare dintre aceste state, curentul se îndreaptă împotriva guvernanților. Și la noi se întâmplă la fel. Klaus Iohannis și Ludovic Orban riscă să o încaseze mai mult decât merită. Iar România tăcută, după ce i-a votat cu entuziasm la prezidențiale și europarlamentare, se îndreaptă vertiginos în direcția opusă. Acest curent e periculos!

Este în afara oricărei îndoieli. Atât Klaus Iohannis cât și Ludovc Orban au fost informați de către SRI și de către SIE din primul moment în care o epidemie declanșată în China a riscat să se transforme în pandemie. Și au știut și faptul că pandemia va exploda într-o criză economică la nivel mondial, de o amploare fără precedent. Aveau datoria să pregătească România încă din prima clipă pentru a face față celor două calamități. Iohannis a dat cu mare întârziere semne că s-a trezit. După ce, în prealabil, a luat peste picior presa, acuzând-o de fake-news. Și, mergând în siajul său, și premierul s-a trezit târziu. Astfel încât nimeni din arcul puterii nu a pregătit România din timp pentru a face față uriașelor provocări care urmau. În capul acestor oameni aflați la putere, nu a existat decât dorința de a acumula o putere și mai mare. Pe calea provocării prin diverse tertipuri a unor alegeri parlamentare înainte de termen. Cu această gogoriță în cap, România a ratat momente importante.

În acest moment, atât Klaus Iohannis cât și Ludovic Orban, ca să nu mai vorbim de un întreg cor de ziariști și analiști de curte, susțin teza conform căreia, printr-o politică înțeleaptă de partid și de stat, pandemia din România a avut efecte diminuate. Ba mai mult, începem să coborâm lin de pe faimosul „platou”. Nimic mai fals. Celelalte țări din Europa Centrală și de Est, raportat la numărul populației, au avut mai puține victime decât cele înregistrate în România. Ne putem bate cu cărămida în piept, doar dacă ne raportăm la câteva state vest-europene, care au excelat în ultimele decenii prin importul de forță de muncă din întreaga lume, prin turism și prin creșterea exponențială a legăturilor economice cu China. Cât privește criza economică, mai observăm o linie falsă de apărare. Promovată de tandemul Orban-Cîțu. În sensul că, în ciuda situației, România nu este încă prea mult îndatorată comparativ cu alte state ale Uniunii Europene. Și mai mult decât atât. Mințind de îngheață apele, Cîțu susține – de astă dată neacompaniat de Orban – că România  a luat credite cu dobândă negativă. Performanță, cum spune ministrul de Finanțe, unică în istorie. Adică ar fi luat o sută de lei și ar urma să înapoieze nouăzeci. Este o minciună gogonată. Dar pe care Cîțu o repetă la nesfârșit. Iar cea mai mare diversiune posibilă a momentului în planul politicilor financiare este că avem rezultate spectaculos de bune. Că România e în creștere. Cum Dumnezeu să fie România în creștere, când o bună parte din economie e pusă pe butuci? Și aici intervine Orban, cu toate tunurile grele din arsenalul Palatului Victoria. El susține că a luat nenumărate măsuri, nu numai în favoarea cetățenilor, ci și pentru a consolida bugetele societăților comerciale și pentru a le asigura relansarea. În fiecare domeniu în parte, afirmația se dovedește mincinoasă. Și nu o spun eu. O spune mediul de afaceri. Iar bomoboana pe colivă este pusă de Klaus Iohannis. Care nu mișcă un deget pentru a schimba în favoarea statelor mai slabe din UE politicile financiare ale Bruxelles-ului. Care sunt de fapt politici ale Berlinului. Și din această direcție ni se aruncă fumigene. În sensul că economia românească va fi relansată și va dudui beneficiind de susținerea statelor puternice din UE, care își vor demonstra dorința de a susține solidaritatea și coeziunea.

Ei bine, populația s-a săturat. O bună parte a ei. Acum mă refer la ceea ce în limbaj electoral se numește „România tăcută”. La cetățeni fără convingeri politice clare, fără opțiuni bine definite și care, atunci când se pronunță politic sau votează politic, o fac nu pentru a susține un partid sau altul, un lider sau altul, ci pentru a penaliza ceea ce nu le-a plăcut în politica practicată de lideri și de partide.

S-a format deci o masă critică din ce în ce mai consistentă, care crește exponențial, care nu mai are încredere în Guvern și în președinte și nici în PNL, care susține acest Guvern, și care începe să acționeze împotriva puterii. De obicei, când o masă de oameni basculează, mișcarea este periculoasă. Și nu doar pentru cei aflați la vârf și care sunt vizați și urmează să fie măturați de la putere. Această mișcare de basculare, care seamănă cu o ciocnire periculoasă a plăcilor tectonice, provoacă cutremure la nivelul societății. Evident nu merg atât de departe, cât să-mi imaginez că se poate transforma în revoltă sau în revoluție. Dar se poate transforma într-o opoziție civică, dacă nu zgomotoasă, cu certitudine fermă. Și care riscă să blocheze prin contestare și inadecvare chiar și măsuri bune care pot fi luate la nivelul administrației centrale. O mișcare a plăcilor tectonice care poate arunca în aer o serie de măsuri încă necesare legate de combaterea pandemiei, și care cu certitudine aruncă în aer orice viitoare soluții privind repornirea economiei, care și ele trebuie să se bazeze pe încredere și pe un resort de voință a populației. Pentru că relansarea economiei presupune sacrificii imense. Pe care oamenii, care și-au pierdut încrederea în guvernați, nu mai sunt dispuși să le facă.

Nebunia este că nimic nu se poate opune acestui val. Acest val nici măcar nu poate fi canalizat într-o direcție constructivă sau măcar pe o linie moartă. Pentru că o asemenea operație nu ar putea fi realizată decât de o opoziție cât de cât credibilă. Dar nu există așa ceva. USR a sesizat bine momentul. El se desprinde cu viteza luminii din orbita PNL și a lui Klaus Iohannis. Încearcă să devină acea forță politică către care să se poată îndrepta speranțele și energiile României tăcute. De aceea observăm cum, pe zi ce trece, USR atacă din ce în ce mai hotărât Guvernul Orban și se distanțează atât de PNL, cât și de Klaus Iohannis. Numai că USR, dincolo de scurta și tumultoasa istorie de #Rezist și de spectacolele – unele lamentabile – inițiate în Parlamentul României, nu a reușit să-și construiască o imagine credibilă de partid al viitorului. Dacă încearcă să se transforme într-un făraș în care să se adune o parte consistentă a României tăcute, fărașul e prea fragil și se va rupe.

Din toate motivele pe care le-am sintetizat mai sus, cred că România se îndreaptă în marșarier cu toată viteza către un zid istoric pe care-l va lovi în plin. Și, evident, vor fi destui pe margine pregătiți să profite de pe urma acestui eveniment de apocalipsă națională. Sau măcar de grav accident național. Prin care o criză socială și politică se vor suprapune peste pandemie și criza economică.

Un comentariu de Sorin Roșca Stănescu, jurnalist

Comenteaza cu profilul de FB
Citeste mai mult

NATIONAL

Al cui e V-ul lui Cîțu: o mică încurcătură la Finanțe

Publicat

in

De

Prognoza de revenire în V a apărut într-un document publicat de Ministerul Finanțelor. Este vorba despre Programul de convergență. În această dimineață, s-a constatat o eroare în acesta. În mod ciudat, acea revenire a economiei în V era atribuită Institutului Național de Statistică (INS).

Surse apropiate colectivului care au realizat raportul au remarcat că anumite grafice atribuite INS au în realitate o altă sursa: anume Comisia Națională de Strategie și Prognoză (CNSP).

Documentul a fost corectat, iar acum pe cele două grafice apare sursa CNSP.

Programul de convergență inițial (așa arăta dimineață).


Aceleași grafice de revenire în V au fost susținute de Vasile Florin Cîțu într-o conferință de presă în urmă cu câteva săptămâni. (minutul 17:28)

Citește și:

Comenteaza cu profilul de FB
Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Câmpulung

Mioveni

În Trend