Licențiat în psihologie, Cosmin Crăciun lucrează din 2013 în domeniul securității cibernetice. Conduce echipa SCOP, în cadrul Centrului de Excelență în Inginerie dezvoltat de Thales în București. Misiunea sa: detectarea erorilor de codare care lasă deschisă calea atacurilor cibernetice.

Cât de importantă este munca pe care o faci?

Spun categoric că este esențială pentru orice organizație care utilizează sau dezvoltă un produs software. Iar acum toată lumea lucrează cu software, indiferent de domeniul de activitate, de la telecom și retail, la sectoare cu un ADN preponderent tehnologic. În doare câteva cuvinte, munca noastră presupune identificarea de bug-uri de securitate pentru diverse produse software. Echipa mea din București ofera consultanță clienților pe partea de Application Security și astfel aceștia știu în permanență care este nivelul de securitate al produsului pe care îl folosesc sau îl dezvoltă și care sunt riscurile la care sunt expuși. Știind aceste lucruri, pot evita să fie victimele unor atacuri cibernetice, pentru că majoritatea atacurilor de acest fel sunt posibile din cauza unei erori de codare care nu a fost descoperită. Dar, pe lânga Application Security, Thales este lider european în securitate cibernetică și lider mondial în protejarea datelor. Noi adresăm întregul ciclu de viață al siguranței informațiilor. Thales asigură transformarea digitală a celor mai solicitați clienți guvernamentali, companii private și furnizori de infrastructură critică.

Esti absolvent de Psihologie. Cum ai ajuns la securitate cibernetică?

Înainte de facultatea de Psihologie am absolvit un liceu cu profil mate-info, pentru că întotdeauna am fost atras de tehnologie. Faptul că am ajuns să termin o facultate de psihologie a fost, cumva, și un concurs de împrejurări. Nu m-a tentat și nici nu am profesat vreodată în domeniu, iar atunci când a venit momentul primului job am mers direct către tehnologie. Cariera mea de până acum este dovada că nu trebuie neapărat să termini o facultate cu profil tehnologic, ci trebuie să fii pasionat de tehnologie și să continui să te perfecționezi pe tot parcursul profesional. De opt ani lucrez în domeniul securității cibernetice. Totuși, nu-mi pare rău de anii în care am studiat psihologie, pentru că m-au ajutat mult pe partea de socializare, de interacțiune cu oamenii. Și toate acestea îmi folosesc acum în poziția pe care o am, de coordonare a unei echipe de ingineri software. Suntem patru tineri, aș spune. Eu am 30 de ani și sunt cel mai în vârstă din echipă. Doi dintre colegii mei sunt proaspăt absolvenți de facultate. Au fost în programul de internship al Thales și apoi au fost angajați cu normă întreagă. Sunt foarte mândru de ei pentru că, din pasiune, au reușit să facă foarte rapid și foarte ușor trecerea de la studiul teoretic la implementarea practică a cunoștințelor lor, iar acum asigură protecția datelor pentru clienții noștri.

Expertiza ta și a echipei tale acoperă doar tehnologiile dezvoltate de Thales la nivel global și aici, în România?

Cum spuneam, noi nu suntem o echipă de produs, nu livrăm software, precum majoritatea echipelor din cadrul Centrului de Excelență în Inginerie al Thales. Evident, oferim servicii clienților interni și externi ai companiei, dar și altor organizații care nu folosesc produse software dezvoltate de Thales. Domeniul nostru de expertiză este mult mai larg și acoperă diverse tehnologii, iar ceea ce facem noi e un nivel mai profund decât asigurarea securității unei infrastructuri, cu care lumea este poate mai obișnuită atunci când se vorbește de securitate cibernetică.

Spuneai că, după ce ai absolvit Psihologia, nu te-a tentat să profesezi în domeniu. Ai mai cochetat cu alte tipuri de activități, peste ani te vezi făcând altceva decât securitate software?

Am încercat să predau programare la un moment dat, dar nu cred că am chemare pentru activitatea didactică, așa că nu am insistat și am renunțat. Am o vorbă: dacă nu mă apuc de lăutărie, rămân la cybersecurity. Nu cred că aș putea face altceva. Iar lăutaria e doar o figură de stil, pentru că îmi place să cânt la chitară. Am învățat singur în liceu, ca un hobby și mă pot lăuda că sunt puțin peste nivelul de chitarist de tabără. Adică s-ar putea să te oprești pe plajă câteva minute ca să asculți o melodie cântată de mine.

Articol susținut de Thales