Conecteaza-te cu noi

NATIONAL

Cel mai titrat istoric ucrainean: „Amenințarea la adresa lui Putin nu a venit niciodată din exterior, ci din interior, de la propria populație”

Publicat

in

Invazia rusă a Ucrainei nu s-a datorat extinderii NATO, ci ambiției liderului rus, Vladimir Putin, de a controla întreg spațiul post-sovietic. Un conflict cu elemente de „război colonial” în care Rusia nu admite autonomia unei Ucraine independente, explică Serhii Plokhii, cel mai recunoscut istoric ucrainean la nivel internațional, pentru La Razon.

Serhii PlokhyFoto: Wikipedia

  • Ucraina a jucat un rol fundamental atât în funcționarea Uniunii Sovietice, cât și în dizolvarea acesteia în 1991, așa că ambițiile lui Putin sunt de a subjuga această țară.
  • „Putin se gândește la moștenirea sa și vrea să reînvie Imperiul Rus. Ucraina, ca spațiu geopolitic, cultural și istoric, face parte din această idee”, explică Plokhii (Nijni Novgorod, 1957), profesor la Universitatea Harvard (SUA),citează Rador.
  • „Putin repetă că ucrainenii și rușii sunt același popor, ceea ce înseamnă că Ucraina nu există ca o națiune diferită”, adaugă autorul cărții „Ultimul imperiu: ultimele zile ale Uniunii Sovietice”, care se află la Viena ca un cercetător invitat de Institutul de Științe Umane (IWM).
  • „Putin este obsedat de istorie, de extinderea granițelor ruse ca parte a moștenirii sale, de visul unei ‘Mari Rusii’ „, spune el.
  • Războiul, spune el, a unit ca niciodată înainte populația ucraineană, care s-a opus ferm invaziei, inclusiv regiunile rusofone din est și sud.
  • „Securitatea lui Putin depinde de nivelul de toleranță al poporului rus. Dacă războiul este prea costisitor pentru poporul rus, va fi prea costisitor şi pentru Putin”, conchide istoricul Serhii Plokhii.

Pentru Plokhii, identitatea ucraineană se bazează pe loialitatea față de instituțiile comune mai presus de limbă – rusă sau ucraineană – și pe alte afilieri precum religia.

Existența unei amenințări externe a unificat țara și, de asemenea, a spulberat – după 2014 – speranța oricărei îmbunătățiri economice sau de altă natură sub tutela Rusiei.

„Nimeni nu își face iluzii cu privire la ceea ce poate aduce Rusia, nimeni nu vrea să devină un alt Donbas”, rezumă el despre situația economică și socială îngrozitoare din cele două republici autoproclamate suverane recunoscute doar de Rusia.

Distrugerea orașelor ucrainene cu populație mare de rusofoni, precum Mariupol și Harkov, a sporit respingerea Rusiei, nu numai politic, ci și cultural, unii chiar renunțând la folosirea rusei în ciuda faptului că este limba lor maternă. „Războiul nu a fost decât un fiasco pentru interesele Rusiei”, spune istoricul.

Plokhii amintește că actualul război a început în 2014, când Rusia a pus mâna pe Crimeea, „prima anexare de pe teritoriul european comisă de un alt stat după al Doilea Război Mondial”. Pentru istoric, reacția slabă a țărilor europene, convinse că această anexare îl va mulţumi pe Putin, a încurajat Moscova.

Președintele rus a justificat anexarea drept corectarea unei erori istorice: transferul peninsulei în Ucraina de către liderul sovietic Nikita Hrușciov când ambele țări erau republici ale URSS.

Anexarea a avut loc la o lună după ce președintele de atunci pro-rus al Ucrainei, Viktor Ianukovici, a fost demis după luni de proteste din cauza refuzului său de a semna un acord de asociere promis cu Uniunea Europeană, despre care Plokhii spune că a fost originea conflictului.

„În 2014, totul a început ca parte a competiției dintre două proiecte integraționiste. Iar pentru Rusia a fost esențial ca Ucraina, ca a doua republică sovietică ca mărime, să facă parte din proiectul său privind Uniunea Eurasiatică”, explică el.

Pentru Plokhi, NATO nu a fost niciodată o amenințare la adresa regimului Putin, ci mai degrabă o scuză necesară pentru Moscova. „Amenințarea la adresa regimului nu a venit niciodată din exterior, ci din interior, de la propria populație”, susține el.

Kremlinul a caracterizat autoritățile care l-au înlocuit pe Ianukovici drept „fasciști” și ‘naziști”, legând în mod explicit anexarea și sprijinirea milițiilor pro-ruse din Donbas de victoria URSS asupra celui de-al Treilea Reich, sacralizată în Rusia modernă.

„Este pură propagandă și se bazează pe propaganda sovietică din cel de-al Doilea Război Mondial, care a asociat ucrainenii cu Germania nazistă. Această propagandă este folosită iar și iar pentru că cel mai puternic mit al regimului rus este cel al marii victorii împotriva naziștilor”, rezumă el.

Folosirea istoriei pentru a justifica agresivitatea Rusiei față de Ucraina continuă din 2014. „Istoria a fost un câmp de luptă de la început”, spune el.

Plokhii este optimist cu privire la viitorul pe termen lung al Ucrainei, dar foarte îngrijorat de prezent, de moartea și distrugerea lăsate de un război căruia nu i se întrevede sfârșitul.

În opinia sa, faptul că Ucraina a oprit „războiul fulger” prin care Rusia intenționa să preia capitala țării și să obțină controlul este deja „o victorie”.

Dar istoricul amintește că Rusia are resurse enorme și că UE și Occidentul nu trebuie să cadă în diviziuni și să mențină presiunea asupra Kremlinului.

„Securitatea lui Putin depinde de nivelul de toleranță al poporului rus. Dacă războiul este prea costisitor pentru poporul rus, va fi prea costisitor şi pentru Putin”, conchide istoricul Serhii Plokhii, citează Rador.

Ai ceva de spus? Comentează aici cu profilul de FB

NATIONAL

Scenarii în care Putin ar muri în timpul mandatului

Publicat

in

De

Speculaţiile privind o boală mortală de care ar suferi Vladimir Putin s-au amplificat în ultima vreme dar indiferent de cât adevăr se regăseşte în ele, toată lumea a început să se gândească serios la ce s-ar întâmpla dacă preşedintele rus chiar ar deceda în timpul mandatului, scrie analistul politic Tatiana Stanovaia în Moscow Times.

Dacă opoziţia tinde să creadă că regimul lui Putin va dispărea odată cu el, creând şansa unei noi „perestroika”, conversatorii cred că, dimpotrivă, ar fi şansa lor să strângă şuruburile, transmite Știri.md cu referire la adevarul.ro.

Cine sau ce grupuri vor urma la putere este însă profund incert.

În constituţia rusă nu există prevederi clare privind eventualitatea morţii preşedintelui în funcţie, specificându-se doar circumstanţa „motivelor de sănătate” care l-ar împiedica pe şeful de stat să-şi exercite autoritatea.

Totuşi, în practică, procedura este aceeaşi precum în cazul unei demisii.

În contextul actual, întrebarea-cheie are legătură cu modul în care va pleca Putin din funcţie – brusc şi neaşteptat sau având timpul necesar să numească un succesor.

În acest ultim caz, în care succesorul ar fi cunoscut, elitele ar avea mai puţin spaţiu de manevră.

Cu cât Putin are mai mult timp să pregătească succesiunea cu atât  transferul de putere va fi mai uşor de gestionat.

În măsura în care sprijinul politic pentru Putin rămâne relativ stabil în Rusia, el şi succesorul său vor avea la dispoziţie un capital politic considerabil – corespunzător cu ceea s-ar putea numi „ideologia putinismului”, adică ideologia care, până în prezent, a asigurat stabilitatea regimului.

Pe de altă parte, dacă Putin părăseşte postul brusc, fără a avea timp să pregătească transferul de putere, toate aspectele devin imprevizibile depinzând într-o măsură mai importantă de factori aflaţi în afara controlului lui Putin, în timp ce rolul elitei va spori considerabil.

Potrivit Constituţiei ruse, în cazul în care preşedintele devine incapabil să-şi exercite atribuţiile, o parte din prerogative sunt preluate de premier.

Însă, în calitate de preşedinte în exerciţiu, puterile sale sunt limitate – nu poate dizolva Duma de Stat (camera inferioară a Parlamentului), organiza un referendum sau să propună revizuiri constituţionale.

Statusul de „preşedinte în exerciţiu” pare un punct de plecare ideal  pentru un potenţial succesor, fiind şi motivul pentru care mulţi observatori sunt de părere că un eventual transfer de putere va începe cu numirea unui nou premier.

În ciuda meritelor sale, este destul de puţin probabil ca Putin să vadă un succesor în actualul premier Mihail Mişustin – acesta nu este apropiat de Putin şi a rămas un tehnocrat.

Chiar dacă, în cazul unei bruşte incapacităţi a lui Putin, devine automat preşedinte în exerciţiu, asta nu-l face un candidat favorit în alegerile prezidenţiale, întrucât nu a fost ales în prealabil de Putin.

De fapt, Mişustin s-ar putea afla într-o situaţie dificilă, deoarece ar fi dependent de administraţia prezidenţială – or, într-o atare situaţie, orice fel de decizii politice independente sau schimbări de personal în guvern ar genera cu siguranţă conflicte.

Procedura constituţională, în eventualitatea decesului preşedintelui, este următoarea: Consiliul Federaţiei are 14 zile să convoace alegeri prezidenţiale (votul trebuie să aibă loc în termen de trei luni de la încetarea prerogativelor prezidenţiale) iar dacă nu o face, sarcina revine Comisiei Electorale Centrale.

Dacă nu a fost numit un succesor, va creşte rolul instituţiilor împreună cu oportunităţile ca elitele să aibă un rol în preluarea puterii.

În prezent, instituţiile esenţiale ale puterii funcţionează în calitate de componente ale regimului informal al lui Putin.

Dar dacă Putin nu apucă să lase un succesor, acestea vor deveni vehicule ale intereselor marilor corporaţii, serviciilor secrete, conducerii partidului „Rusia Unită”, precum şi asociaţilor influenţi şi prietenilor lui Putin.

Dispute pentru pârghii de influenţă se vor isca imediat, moment în care problema esenţială va fi probabilitatea ca elitele să ajungă la consens privind un succesor.

Obţinerea unui consens va depinde de mulţi factori, dar, mai presus de toate, de starea putinismului însuşi.

În prezent, când guvernul are rate anormal de mari de aprobare, populaţia e mobilizată, iar opoziţia redusă la tăcere, şansele ca elitele să ajungă la un acord sunt destul de mari.

Cel mai probabil forţele conservatoare, în principal aşa-numiţii „siloviki”, vor prelua iniţiativa, rezultatul fiind că următorul regim va fi chiar mai violent, războinic, represiv şi intransigent decât precedentul.

Deşi e neplăcut, realitatea e că în acest moment această viziune se aliniază mai strâns opiniei publice ruse decât o agendă de modernizare sau reformistă.

Dacă momentul plecării lui Putin coincide cu cel al slăbirii blocului pro-război şi al scăderii susţinerii politice a regimului, pe fondul nemulţumirii populaţiei şi înmulţirii problemelor economice, atunci „siloviki” vor avea prea puţin spaţiu de manevră, în timp ce vocile moderniştilor şi ale marilor afaceri se vor auzi mai puternic.

În aceste circumstanţe, alegerea unui succesor va fi un proces disputat.

În oricare dintre situaţii, multe vor depinde de starea mediului politic mainstream din momentul răposării lui Putin  – de gradul de „sănătate” al ideologiei anti-occidentale, antiliberale, conservatoare, crescând probabilitatea ca elitele să se străduiască să menţină lucrurile neschimbate sau să strângă şi mai mult şuruburile; respectiv de degradarea situaţiei economice şi politice, nemulţumirea generală crescândă, revitalizarea opoziţiei sistemice şi decăderea putinismului, care vor mări şansele ca Rusia să se aleagă cu un preşedinte mai slab, dar mai înclinat spre reformă.

În mediul politic actual, cu cât Putin iese mai rapid din scenă cu atât creşte probabilitatea unei revanşe conservatoare, conchide Tatiana Stanovaia, fondatoarea proiectului de analiză politică „R.Politik”.

Ai ceva de spus? Comentează aici cu profilul de FB
Citeste mai mult

NATIONAL

Profeția gigantului petrolier Exxon Mobil: ‘Fiecare maşină nouă vândută în lume va fi electrică până în 2040’

Publicat

in

De

Gigantul petrolier preconizează că, până în 2040, fiecare autoturism nou vândut în lume va fi electric, a declarat directorul general Darren Woods într-un interviu la CNBC, informează Mediafax.

Woods a declarat că Exxon Mobil evaluează modul în care scăderea vânzărilor de benzină ar putea avea un impact asupra activităţii sale. Exxon Mobil este una dintre cele mai mari companii internaţionale de carburant cotate la bursă şi lider în industrie. Site-ul său se laudă că este cel mai mare „rafinator şi comerciant de produse petroliere”, precum şi o companie de produse chimice.

Woods, care şi-a petrecut o parte a carierei sale pe partea de produse chimice a operaţiunilor companiei, spune că produsele chimice vor fi esenţiale pentru a menţine profitabilitatea companiei în timpul tranziţiei către o energie curată. Materialele plastice pe care le produce Exxon Mobil pot fi folosite la fabricarea vehiculelor electrice.

Woods a spus că tranziţia spre maşini exclusiv electrice nu va avea un impact major asupra companiei la care activează: „această schimbare nu va face sau va distruge această afacere sau această industrie, sincer”.

Calculele Exxon Mobil au prezis că cererea de petrol în 2040 va fi echivalentă cu necesarul mondial din 2013 sau 2014. Woods a explicat pentru CNBC că firma era încă profitabilă la acel moment.

În 2021, doar 9% din vânzările de autoturisme au fost vehicule electrice, inclusiv maşinile hibrid plug-in, potrivit companiei de cercetare de piaţă Canalys. Acest număr este în creştere cu 109% faţă de 2020, spune Canalys.

Ai ceva de spus? Comentează aici cu profilul de FB
Citeste mai mult
Publicitate

Curtea de Argeș

Publicitate

Câmpulung

În Trend