Conecteaza-te cu noi

NATIONAL

Care este arma secretă care poate ruina Rusia și ar face-o să renunțe la război: Sancțiunile nu sunt prea eficiente și decisive (Analiza)

Publicat

in

Economia Rusiei continuă să stea în picioare, în pofida sancțiunilor de până acum. Totuși, Occidentul dispune de o armă care o poate ruina și care începe treptat să-și facă efectul. Marius Ghincea, expert în securitate la Universitatea Johns Hopkins şi la Institutul Universitar European, explică de ce Rusia a rezistat până acum în fața sancțiunilor și ce ar fi de făcut pentru ca economia Rusiei să fie serios zdruncinată. El susține că adevărata eficiență a sancțiunilor va fi atunci când Rusiei lui Putin i se va tăia accestul total și adevărat la tehnologiile de ultimă generație.

Iată analiza sa:

”Pe 22 februarie spuneam că sancțiunile nu vor fi eficace pentru a-l constrânge pe Putin să-și schimbe decizia. Poziția mea a fost atunci criticată și bagatelizată, dar ce vedem luni de zile mai târziu este că ce îl opresc pe Putin sunt livrările de tehnică militară către armata ucraineană, nu sancțiunile impuse Rusiei.

Asta nu înseamnă însă că ar trebui să renunțăm la sancțiuni. O să explic în continuare de ce, dar până atunci aș vrea să trec în revistă povestea sancțiunilor de la bun început, pentru a avea o înțelegere ceva mai clară a pașilor pe care i-am parcurs pentru a ajunge unde suntem acum.

Ce sunt sancțiunile?

Sancțiunile sunt instrumente prin care guvernele lumii își exercită puterea economică și jurisdicțională pentru a face alte guverne să își schimbe comportamentul considerat drept indezirabil. O țară se folosește de relația comercială/economică cu o altă țară pentru a o „convinge” să facă sau să nu facă ceva.

Însă sancțiunile sunt invariabil o armă cu două tăișuri. Atunci când o țară aplică sancțiuni economice împotriva altei țări, ea decide să nu mai (a) vândă celeilalte țări ceea ce produce și să (b) nu mai consume ce are de vândut cealaltă țară. Pentru că relațiile economice sunt invariabil interdependente, costurile nu pot cădea exclusiv pe umerii celeilalte țări. Când UE decide să nu mai cumpere cărbuni din Rusia, vânzătorul de cărbune din Rusia suferă… dar la fel se întâmplă și cu cumpărătorul de cărbune din Polonia.

Asta înseamnă că sancțiunile economice trebuie să fie bine calibrate astfel încât:

(a) beneficiile potențiale obținute prin aplicarea sancțiunilor să depășească costurile și

(b) costurile create sancționatului (Rusiei) să fie mai mari decât costurile create celui care sancționează (UE). A face altfel e echivalentul cu a te împușca în propriul picior.

Acum că am clarificat unele noțiuni de bază despre sancțiuni, e timpul să trecem la povestea sancțiunilor împotriva Rusiei.

Episodul 1: Descurajare prin sancțiuni.

Statele Unite și Uniunea Europeană au încercat pe parcursul anului trecut și până la începutul lansării invaziei rusești să descurajeze Rusia. Au făcut asta prin lansarea de avertismente și amenințări cum că o potențială invazie a Ucrainei de către Rusia va duce la impunerea celor mai draconice sancțiuni. Atât de dure încât vor pune pe butuci economia rusească.

Acest tip de descurajare este denumit în literatura de specialitate drept „descurajare prin pedeapsă” (deterrence by punishment) — încercarea de a te convinge să nu faci ceva prin amenințarea pedepsei pe care o vei primi dacă o faci. Este exact aceeași logică pe care o găsim în sistemele noastre penale: riscul amenzii sau închisorii te descurajează de la a încălca legea.

În cazul de față, descurajarea Rusiei a eșuat. Kremlinul a decis să lanseze invazia. De ce? Dacă plecăm de la premisa că planificatorii ruși sunt raționali, atunci explicație este simplă: aceștia au estimat — greșit — că potențialele costuri ale sancțiunilor aplicate de Occident sunt mai mici decât beneficiile pe care le-ar obține dacă capturează Ucraina.

De ce au ajuns să creadă asta?

Literatura de specialitate ne spune că orice acțiune de descurajare are nevoie de trei elemente:

(1) capabilități, adică să ai cum să aplici pedeapsa despre care avertizezi;

(2) credibilitate, adică celălalt actor (Rusia) să te creadă atunci când spui că vei aplica sancțiuni dure;

(3) semnalizare, adică să poți transmite mesajul pe care vrei să îl transmiți în mod clar către celălalt actor.

În cazul nostru, cel mai probabil vorbim de lipsa (2) credibilității. Occidentul nu a fost credibil atunci când avertiza cu amenințări foarte dure. Având în vedere sancțiunile aplicate după războiul din 2014 și interesele coloșilor economici occidentali, descurajarea a eșuat pentru că amenințările nu erau credibile.

Și tocmai de aceea Occidentul a trebuit și trebuie să aplice sancțiunile, pentru a semnaliza tuturor actorilor internaționali că trebuie să ia în serios avertizările și amenințările pe care le emite. Dacă Occidentul nu ar fi făcut ce a promis că face, orice acțiune de descurajare din viitor împotriva [insert here China] oricărei alte mari puteri nu ar mai fi fost luată în serios.

Episodul 2: Constrângere prin sancțiuni

Din moment ce încercarea de descurajare prin sancțiuni a eșuat, iar Rusia a invadat Ucraina, logica de lucru la Washington și Bruxelles s-a schimbat în direcția constrângerii schimbării comportamentului rusesc. Adică oprirea invaziei și, în mod ideal, retragerea trupelor rusești.

Aplicând pachete de sancțiuni extrem de dure împotriva celei de-a 11-a cea mai mare economie a lumii, unele dintre ele absolut revoluționare, obiectivul decidenților de la Washington și de la Bruxelles a fost să îl facă pe Putin să se oprească. Crescând costurile suportate de Rusia până la cer, speranța era că planificatorii de la Moscova, oameni raționali, vor înțelege că beneficiile devin mult mai mici decât costurile. În consecință, speranța era încetarea ostilităților.

În cazul de față, constrângerea a eșuat. Kremlinul nu a oprit invazia și, în ciuda eșecului inițial de a decapita conducerea Ucrainei și de a ocupa Kievul, a decis să continue un război de uzură. De ce? Sunk costs! Invazia a produs costuri imense, atât economice cât și politice pe care Kremlinul pur și simplu nu le poate ignora. Ar putea atrage colapsul regimului dacă se retrage cu mâna goală, fără niciun beneficiu.

Episodul 3: Degradarea capacității prin sancțiuni

Conștientizând că sancțiunile au eșuat ca mecanism de constrângere a Rusiei, Occidentul a decis să schimbe iar logica sancțiunilor în direcția folosirii lor pentru degradarea capacității financiare și tehnologice a Rusiei.

În opinia mea, rolul primar al sancțiunilor din acest moment este de a degrada capacitatea Rusiei de a duce războiul mai departe, în același timp cu creșterea sprijinului militar pentru Ucraina. Dacă descurajarea și constrângerea nu au mers, poate măcinarea capacității tehnologice și economice rusești va funcționa. Nu știm dacă vor avea succes, dar asta explică de ce Occidentul vrea să taie fluxul de bani către Rusia și să limiteze importuri de tehnologie (cipuri, în special) care pot fi folosite pentru tehnică militară.

Nu îmi este clar cât de bine a fost planificată această schimbare de logică a sancțiunilor în direcția degradării capacităților rusești, dar sper că s-a făcut o analiză cost-beneficiu care să aibă sens.

Problema cheie pe care o văd eu în acest moment este că Occidentului nu îi este încă clar care este finalitatea acestor acțiuni. Nu are, în termenii lui Clausewitz, o „teorie a victoriei” — cum arată lumea pe care instrumentele și acțiunile occidentale ar trebui să o construiască.”, a spus el pe pagina sa de facebook.

Ai ceva de spus? Comentează aici cu profilul de FB

NATIONAL

Țara în care toți locuitorii vor întineri peste noapte: planul ingenios pus la cale de autorități

Publicat

in

De

Coreea de Sud a adoptat legi pentru renunţarea la metoda sa tradiţională de a calcula vârsta şi adoptarea standardului internaţional, o schimbare care îi va face pe toţi cetăţenii săi cu un an sau doi mai tineri în documentele oficiale, potrivit The Guardian.

Coreenii sunt consideraţi că au vârsta de un an când se nasc, iar un nou an este adăugat la fiecare 1 ianuarie. Această vârstă este cea menţionată de coreeni cel mai des în viaţa de zi cu zi.

Există şi un alt sistem, separat, pentru recrutare şi pentru calcularea vârstei legale pentru a consuma alcool şi a fuma, în care vârsta unei persoane este calculată de la zero la naştere şi se adaugă un an la 1 ianuarie.

Totuşi, de la începutul anilor 1960, Coreea de Sud a folosit, pentru documente medicale şi legale, şi norma internaţională de a socoti de la zero la naştere, adăugând un an la fiecare aniversare a naşterii.

Acest şir derutant de sisteme va dispărea – cel puţin din documentele oficiale – din iunie 2023, când noile legi care stipulează folosirea doar a metodei internaţionale pentru calculul vârstei vor intra în vigoare.

”Schimbarea are ca scop reducerea costurilor socio-economice nenecesare, întrucât disputele legale şi sociale, dar şi deruta persistă din cauza modurilor diferite de a calcula vârsta”, a declarat Yoo Sang-bum, din partea partidului Puterea Poporului, aflat la guvernare, în faţa Parlamentului.

Jeong Da-eun, o angajată într-un birou, în vârstă de 29 de ani, se bucură de această schimbare şi spune că mereu a trebuit să se gândească de două ori când a fost întrebată în străinătate despre vârsta sa.

”Îmi amintesc că străinii se uitau miraţi la mine pentru că îmi lua atât să răspund ce vârstă am”, a spus ea.

”Cine nu s-ar bucura să devină cu un an sau doi mai tânăr”, a adăugat ea.

Originile acestui sistem sunt incerte. O teorie este aceea că la naştere o persoană are un an ţinând cont de timpul petrecut în pântece – nouă luni fiind rotunjite la 12. Alţii leagă acest sistem de un străvechi sistem numeric asiatic, care nu avea conceptul de zero.

Explicaţiile pentru adăugarea câte unui an la 1 ianuarie sunt şi mai complicate.

Unii experţi indică teoria conform căreia vechii coreeni îşi plasau anul naşterii în calendarul chinezesc cu un ciclu de 60 de ani, dar, într-o perioadă în care nu existau calendare obişnuite, îşi ignorau ziua naşterii şi adăugau pur şi simplu un an întreg în prima zi a calendarului lunar. Acel an în plus la 1 ianuarie a devenit o banalitate, în timp mai mulţi sud-coreeni au început să respecte calendarul occidental.

Ai ceva de spus? Comentează aici cu profilul de FB
Citeste mai mult

NATIONAL

Erste Liga la hochei pe gheaţă: Corona Braşov a învins-o pe Sport Club Miercurea Ciuc

Publicat

in

De

Corona Braşov a învins-o pe Sport Club Miercurea Ciuc cu scorul de 5-2 (1-0, 2-1, 2-1), vineri, pe Patinoarul Olimpic din Braşov, în Erste Liga la hochei pe gheaţă, anunță Agerpres.

Chase William Schaber (2), Samuel Owen Williams, Kevin Domingue şi Daniel Koger au marcat pentru ”lupi”, în timp ce golurile campioanei en titre au fost reuşite de Istvan Sofron (2).

Revanşa dintre cele două rivale se va juca pe 23 decembrie, la Miercurea Ciuc.

Clasament

  • 1. ACSH Gheorgheni 45 puncte (21 jocuri)
  • 2. Budapest Jegkorong Akademia HC 44 (20)
  • 3. Corona Braşov 38 (22)
  • 4. DVTK Jegesmedvek 37 (20)
  • 5. FTC-Telekom 35 (21)
  • 6. Sport Club Miercurea Ciuc 34 (22)

Ai ceva de spus? Comentează aici cu profilul de FB
Citeste mai mult
Publicitate

Curtea de Argeș

Publicitate

Câmpulung

În Trend