Conecteaza-te cu noi

NATIONAL

Bogdan-Lari Mihei – șeful unei instituții care nu există momentan. La Finanțe se lucrează pe reorganizare

Publicat

in

Numit din 13 decembrie 2021 la șefia Vămii, Bogdan-Lari Mihei încă nu are ce să conducă. Asta pentru că Autoritatea Vamală Română (AVR) există doar în lege. În practică, Vama este în continuare o direcție din cadrul ANAF, instituție condusă de Mirela Călugăreanu.

Așadar, deși este președinte AVR cu rang de secretar de stat, printr-o decizie a premierului, Mihei nu are ce să conducă momentan.

Legea prin care se înființează Autoritatea Vamală Română prin desprinderea direcției respective din ANAF a fost publicată în Monitorul oficial în prima jumătate a lunii noiembrie și avea un termen de intrare în vigoare de 30 de zile, care a trecut în decembrie. Practic el a fost numit la puțin timp după cele 30 de zile.

Tot acea lege mai spune că în 45 de zile trebuie să fie realizată reorganizarea (Ministerului Finanțelor și ANAF), iar apoi în 60 de zile protocoalele de predare-primire.

Momentan nu avem un proiect de reorganizare, dar nici nu au trecut cele 45 de zile. A mai rămas circa o săptămână și jumătate.

Instituția va fi în subordinea Ministerului Finanțelor, așa cum e și ANAF.

Așa cum spuneam și într-un text recent, practic se revine la situația de dinainte de 2013. Au existat multe probleme și nu a funcționat cum trebuie Vama după fuziune, acesta fiind și motivul pentru care se revine la situația anterioară.

Urmează ca Ministerul Finanțelor să prezinte proiectul de Hotărâre de reorganizare. Conform unor surse oficiale, se lucrează în acest moment la asta.

Cine este Bogdan-Lari Mihei

El și-a trecut în CV că din decembrie 2021 este președinte la AVR și că tot în prezent este și „șef birou vamal de frontieră gradul 1 Otopeni Călători”, din ianuarie 2019.

CV Bogdan-Lari Mihei (click pentru a deschide)

În perioada aprilie 2018 – ianuarie 2019 a fost vicepreședinte ANAF, coordonator al structurilor vamale. Așa cum vedeți și din document, el a ocupat diverse funcții în zona vămii din 1998.

Are o diplomă de licență în construcții civile la Universitatea Tehnică de Construcții București-Facultatea de construcții civile, agricole și industriale, una de drept la Universitatea Biotera, master la SNSPA în managementul organizațiilor politice și civile și diferite calificări „dezvoltarea competențelor profesionale în domeniul vamal la Institutul Național de Administrație – MAI sau în măsuri anticorupție pentru Poliția de frontieră și vamă.

Ce probleme au apărut după ce Vama a fost înghițită de ANAF

În nota de fundamentare a legii publicate în noiembrie în Monitor scrie că după preluarea structurilor vamale de către ANAF au apărut o serie de disfuncționalități precum:

• Întârzieri la instituirea profilelor de risc vamal de tip D (debite), cu consecințe la încasarea creanțelor la bugetul general consolidat
• Coordonare defectuoasă a unor structuri teritoriale în cazul solicitării efectuării unor controale vamale ulterioare, cu riscul de depășire a termenului de prescriere a stabilirii datoriei vamale
• Interpretări/aplicări neunitare ale legislației specifice din partea structurilor teritoriale în ceea ce privește documentele care stau la baza acțiunilor de control vamal ulterior
• Existența unor necorelări în evidența contabilă a resurselor proprii tradiționale
• Coordonare ineficientă a structurilor vamale operative teritoriale datorită lipsei relației de subordonare a acestora față de Direcția generală a vămilor și dispersării în structurile teritoriale subordonate ANAF – direcțiile generale regionale ale finanțelor publice
• Funcționarea necorespunzătoare a Sistemului Integrat Vamal de Securizare a Frontierei. Acesta este și motivul pentru care nu au fost asigurate servicii de reparații și mentenanță, respectiv din cauză că structurile de achiziții ale direcțiilor generale ale finanțelor publice nu au expertiză în domeniu.
• S-a menținut un timp ridicat de staționare la trecerea frontierei a mijloacelor de transport marfă și nu s-a asigurat fluidizare traficului din cauza personalului operativ limitat.

Legat de reînființarea Autorității Vamale, șefa ANAF, Mirela Călugăreanu declara că: “Deja lucrăm la partea de bucătărie la ceea ce înseamnă transpunerea actului normativ, respectiv a Legii privind înființarea Autorității Vamale Române”.

„Am avut în vedere susținerea Vămii prin PNRR și prin fondurile de care ANAF va beneficia, 70 milioane de euro sunt dedicate Vămii atât în ceea ce privește partea de informatizare, dar avem în vedere să rezolvăm și problema scanerelor”, a precizat ea.

NATIONAL

România repatriază osemintele principelui Nicolae. Fratele regelui Carol al II-lea, reînhumat la Curtea de Argeş

Publicat

in

Osemintele principelui Nicolae, fratele regelui Carol al II-lea, vor fi reînhumate vineri în noua catedrală arhiepiscopală şi regală de la Curtea de Argeş, conform Agerpres.

Casa Regală a anunţat, într-un comunicat, că arhiepiscopul Calinic al Argeşului şi Muscelului, cu binecuvântarea patriarhului Daniel, va oficia slujba de reînhumare cu începere de la ora 12,00. Mormântul principelui regent Nicolae va fi lângă cel al fratelui său mai mare, regele Carol al II-lea, în pridvorul noii Catedrale.

La ceremonia militară şi religioasă, Custodele Coroanei va fi reprezentat de principele Radu. Vor lua parte reprezentanţi ai Guvernului, ai Armatei, ai societăţii civile, precum şi membri ai Casei Majestăţii Sale.

Sursa citată reaminteşte că Guvernul a aprobat la începutul acestui an, în urma demersurilor Casei Majestăţii Sale, aducerea în ţară a rămăşiţelor pământeşti ale celui de-al doilea fiu al regelui Ferdinand Întregitorul şi al reginei Maria, dar şi ale soţiei sale, Ioana Doletti.

A fost un tânăr impetuos, plin de viaţă, pasionat de maşini şi de viteză

Principele Nicolae al României s-a născut la Castelul Pelişor din Sinaia, la 3 august 1903, fiu al principelui moştenitor Ferdinand şi al principesei moştenitoare Maria. Principele Nicolae a fost botezat de către Împăratul Rusiei, Nicolae al II-lea.

Potrivit unui comunicat postat pe site-ul Casei Regale, mama sa, viitoarea regină Maria, îl descria astfel în copilărie: „Era cât se poate de nostim şi de neascultător, parcă ar fi avut argint viu în vine, nu putea să se astâmpere nici o clipă, era totdeauna şi mereu în mişcare. Cu toate că nu era nici cuminte, nici supus, avea un fel al lui prin care făcea pe toţi să-i împlinească voia. Oriunde se ducea Nicky, se ducea să poruncească şi să dea ordine, nu doar că era stăpânitor şi agresiv, dar pentru că era mucalit. Nostimada lui era plină de voie bună, irezistibilă şi făcea să râdă şi pe cei mai posaci (…) Unchiul (Regele Carol I; n.n) îl iubea şi-l lua cu el în lungi plimbări (…) Nicky ajunsese distracţia Regelui, care aproape nu mai putea fi o zi fără el şi avea un zâmbet de o bunăvoinţă specială pe care îl păstra numai pentru acest copil vioi ca o flacără care îi furase de-a binelea inima. (…) De fapt lui Nicky nu i se putea nimeni împotrivi. Era un băieţel frumos, deşi avea nasul cam prea lung pentru un copil. Ochii erau de un albastru intens cu o privire impunătoare, uneori aproape fioroasă”.

content-image

A fost un tânăr impetuos, plin de viaţă, pasionat de maşini şi de viteză. Începând de la vârsta de 16 ani (1919) el a studiat la Colegiul Eton, în Anglia, şi l-a avut drept tutore pe Henri Peter Hansell, care se ocupase şi de educaţia Principelui de Wales (viitorul Rege Edward al VIII-lea). A făcut, de asemenea, începând din anul 1923, un stagiu militar în Marina Regală Britanică, devenind ofiţer. A rămas în Marea Britanie până în anul 1926.

Relație tensionată cu fratele său, Carol al II-lea

A depus jurământul ca prim-regent al României pe 20 iulie 1927, la vârsta de 23 de ani. A fost regent până la 8 iunie 1930, când tronul a fost preluat de fratele său, regele Carol al II-lea. Ulterior, a primit funcţii onorifice, precum acelea de inspector general al armatei şi de preşedinte al Consiliului Superior al Aeronauticii.

S-a căsătorit, la 28 octombrie 1931, cu Ioana Dumitrescu-Doletti. Căsătoria nu a fost însă recunoscută de Carol al II-lea, care a hotărât să-l trimită pe fratele său în două călătorii succesive, în Europa şi Statele Unite. Relaţiile dintre fraţi au devenit tot mai tensionate, Nicolae neacceptând să îi fie anulată căsătoria. La 9 aprilie 1937, Carol al II-lea l-a exclus din Familia Regală, i-a suprimat titlurile şi drepturile dinastice şi l-a autorizat să poarte numele de Nicolae Brana, relatează Casa Regală.

Activitatea din exil

Principele Nicolae a părăsit România, plecând în Spania, apoi în Elveţia. După instaurarea regimului comunist în România, a sprijinit organizaţiile exilului românesc, printre care Institutul Român de la Freiburg (şi biblioteca), revistele Libertatea Românească şi Fapta, tipărite la Madrid, şi Editura Factum. A înfiinţat, la Paris, Centrul Român de Cercetări, iar în 1954 Uniunea Asociaţiilor Române din Germania. După moartea soţiei sale, în 1963, s-a căsătorit a doua oară, în 1967, cu Thereza Figueira de Mello, originară din Venezuela.

Principele Nicolae s-a întâlnit în exil cu Regele Mihai şi Regina Ana o singură dată, în Elveţia. A murit la Madrid, la 9 iulie 1978, în vârstă de 74 de ani, şi a fost înmormântat la Lausanne, alături de prima soţie.

Citeste mai mult

NATIONAL

Sărbătorile zilei din 29 martie 2024 – Sf. Mc. Marcu, episcopul Aretuselor, şi Chiril diaconul; Sf. Mc. Iona şi Varahisie; Sf. Ier. Diadoh, episcopul Foticeei

Publicat

in

Sărbătorile zilei din 29 martie 2024 – Sf. Mc. Marcu, episcopul Aretuselor, şi Chiril diaconul; Sf. Mc. Iona şi Varahisie; Sf. Ier. Diadoh, episcopul Foticeei

Ortodoxe

Sf. Sfinţit Mc. Marcu, episcopul Aretuselor, şi Chiril diaconul; Sf. Mc. Iona şi Varahisie; Sf. Ier. Diadoh, episcopul Foticeei

Greco-catolice

Sf. ep. Marcu al Aretusei, diac. Chiril şi cei împreună cu ei

Romano-catolice

Vinerea Sfântă

Sf. Eustasie, ep.

Sfântul Sfinţit Mucenic Marcu este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 29 martie.

Sfântul Marcu a trăit în vremea Sfântului împărat Constantin cel Mare (306-337), care, în 313, prin Edictul de la Milan, a acordat totală libertate de credinţă creştinilor. A fost episcop al cetăţii Aretusa, în Sicilia, aproape de Siracuza.

Despre pătimirea sa a scris Sfântul Grigorie de Nazianz: „Minunatului Marcu Aretusianul, cine nu ştie ce i s-a întâmplat? Şi povestirile cele despre dânsul, cine nu le pomeneşte? Acela, în împărăţia marelui Constantin, după stăpânirea cea dată atunci creştinilor, a stricat o capişte idolească şi mulţime de popor de la rătăcirea păgânească la calea cea dreaptă a mântuirii a povăţuit, nu numai prin chipul cel fără de prihană al vieţii, cât şi prin frumoasa grăire a vorbei”. (Vieţile Sfinţilor)

„Pentru aceasta a fost de demult în multă ură şi mânie la aretusienii cei iubitori de diavoli. După aceea, schimbându-se stăpânirea creştinească, iar puterea păgânească începând iarăşi a creşte şi a se înviora, în acea vreme cumplită n-a scăpat de mâinile muncitorilor. Pentru că mulţimea poporului cel iubitor de diavoli, deşi o vreme şi-a stăpânit mânia, după asemănarea focului ascuns în materie sau a unui râu oprit cu sila, însă, dobândind vreme potrivită, precum focul se aprinde şi râul iese cu pornire, astfel mânia şi răzbunarea cea neoprită a poporului a început a se întinde îndată sub împăratul Iulian Apostatul (361-363)”. (Vieţile Sfinţilor)

Credinţa creştină a fost din nou interzisă în vremea împăratului Iulian Apostatul, când s-a încercat revenirea la politeism, urmând o altă perioadă de persecuţii împotriva creştinilor.

Între cei care au suferit atunci a fost şi Sfântul Marcu. A fost torturat cu deosebită cruzime, „că din cei ce năvăleau asupra lui, fiecare aducea o deosebită muncă asupra sfântului. Şi mai ales se întărâtau de vitejia sfântului şi se mâniau de bărbăţia lui în munci, socotind-o ca o defăimare a lor”. (Vieţile Sfinţilor)

Răbdarea şi blândeţea Sfântului Marcu au înduplecat pe mulţi dintre călăii săi să creadă în Hristos.

Însuşi eparhul Aretusiei, deşi nu era creştin, îngrozit fiind însă de chinurile la care era supus Sfântul Marcu, i-a spus cu îndrăzneală împăratului: „Oare nu ne este ruşine, o, împărate, ca să fim mai pe urmă decât toţi creştinii? Că nici pe un bătrân n-am putut să-l biruim, cu toate felurile de munci chinuindu-l, şi nici a-l birui nu este lucru cinstit. Oare nu este cea mai de pe urmă ruşine ca de la dânsul să ne ducem biruiţi?”. (Vieţile Sfinţilor)

După moartea împăratului apostat, Sfântul Marcu a revenit în scaunul episcopal şi în scurtă vreme a trecut la cele veşnice.

* Sfântul Chiril diaconul a fost torturat şi ucis în vremea lui Iulian Apostatul, fiind învinuit ca în timpul împăratului Constantin cel Mare a distrus statuile zeilor din cetatea Iliopolis.

În scurta perioadă de restauraţie a păgânismului susţinută de Iulian Apostatul au fost ucişi în mari chinuri mulţi creştini, mai întâi preoţii, apoi femeile şi fecioarele care ajutau în cadrul comunităţilor creştine, iar apoi alţi mărturisitori ai lui Hristos. (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”)

Citeste mai mult
Publicitate

Curtea de Argeș

Publicitate

Câmpulung

În Trend