Conecteaza-te cu noi

NATIONAL

Așa-zisele elite*

Publicat

in

Mă leagă de Bogdan Suceavă câteva fire, dintre care unul vizibil – ne-am bătut pentru premiul Ziarului de Iași, el cu „Avalon”, eu cu „Jimmy”, dar ne-a învins pe-amândoi Radu Vancu („Transparența”) – și altul invizibil: cel mai bun prieten al meu a urmat un traseu (Gazeta Matematică, olimpiadele naționale de matematică, master în Europa, doctorat în America, profesorat universitar tot acolo) identic cu cel descris de Bogdan Suceavă în cartea lui. Citeam și mă frecam la ochi: domnule, nu cumva ăsta-și bate joc de mine?! Sigur, existau unele mici diferențe („cel mai bun prieten” n-a mai fost așa bun după ce s-a-nsurat cu soră-mea, care nu-l lăsa la bere: „Să nu te mai prind cu bețivul de frate-meu! Gata cu anturaju’!”), dar, în mare, romanul „Avalon” m-a făcut marț. M-a pus pe gînduri.

Și prin ceea ce spune, sigur, dar și prin ceea ce nu spune. E, în fond, povestea unui învingător. Da, un învingător într-o lume dură, foarte „care pe care”, măcar c-o vezi tot timpul zâmbind cu gura pînă la urechi; iar acest învingător pare tot timpul foarte singur, chiar și atunci – sau mai ales atunci – când iese la fotbal cu „băieții”, dar în singurătatea lui ascunde un necuvînt. „Elită”. Nicăieri nu apare în poveste, nu l-am găsit nici cu ochelarii pe nas. Dar!

Elita este categoria socială cu acces la resurse (definiția îmi aparține, sunt mîndru de ea). Ne văicărim că n-am avut elite, că n-am avut un Havel („Am fost o generație lipsită de maeștri”, scrie undeva H.R.Patapievici), dar ne văicărim degeaba, pentru că România a avut elite, în sensul de mai sus. Hrana era o resursă, educația era o resursă, îngrijirea medicală era o resursă, sportul era o resursă, informația era iarăși o resursă – poate cea mai prețioasă dintre toate, cea care a contat pe termen lung. Imensa majoritate a oamenilor din țară nu avea acces la aceste resurse, iar lupta pentru a le obține implica un incredibil consum de timp și de energie; ceea ce înseamnă că cei care le aveau la-ndemână alcătuiau elita. Ca să mă fac înțeles, recurg la tehnica mea preferată, adică la exemplificare.

Cititorii acestei platforme aparțin, fie că vor, fie că nu, unei bule. Unei bule elitiste. Ca să citești articolele de aici trebuie să știi că platforma există (1), să știi să citești (2), să ai timp de lectură (3) și, cel mai important, să crezi că „te-alegi cu ceva” dacă le citești (4). Poate că primele trei condiții nu-s greu de îndeplinit, dar a patra este ucigașă; e vorba de faimosul WIFM (what’s in for me?) de care se împiedică toate entuziasmele cărturarilor. E vorba, deci, de o bulă urbană, educată sau auto-educată, dar neapărat urbană și neapărat în contact cu informația, mai mult, informația actualizată; la țară e altă lume, este altă planetă. Vorbesc serios.

Eu sunt de la țară. Ai mei erau de la țară. Am privit – și au privit – locuirea urbană ca pe ceva, cum să spun, dacă nu provizoriu, atunci categoric reversibil. La fel ca milioane de țărani urbanizați, și eu mi-am petrecut iernile „la bloc” mâncând cartofi aduși „de-acasă”, ca să evit cozile de la aprozar (revin imediat), iar ca să obțină acei cartofi, ziua unui țăran arată astfel: deșteptarea este la 4, munca începe cam pe la 5, la 11 se mănâncă din sufertaș, se doarme o oră undeva la umbră, apoi se mai muncește până pe la 6. Masa de seară se ia la 7, iar la orele 8 (20:00) tot satul intră la somn (uneori, tinerii mai stau „pe uliță”, dar sângele tinerilor e de foc). Nu există cărți. Singura tipăritură este ziarul „Scînteia”, la care toată lumea-i abonată din oficiu, și care se folosește la veceul din fundul curții, tăiată în dreptunghiuri frumoase, înfipte într-un cui ruginit. Toți oamenii au televizoare, așezate în camera bună, acoperite c-un mileu. Pe mileu șade un bibelou.

Cealaltă jumătate de viață e la bloc. Hrana se obține după lungi și istovitoare cozi, îngrijirea medicală este „universală și gratuită”, adică nu există (stomatoloaga de circumscripție mi-a scos două măsele perfect tratabile: „Cu ce să ți le tratez? N-avem materiale!”), educația e pe mâna unor profesori scârbiți, blazați și ciubucari, de la care capeți învățătura de căpetenie (să urăști școala în particular și autoritatea în general), iar informația reală se obține strict din revista „Pif” și din „surprizele” din guma de mestecat vândută de țigănci. În rest, mulțumim Partidului.

Alta era viața elitei. Limba franceză nu se învăța din Pif-uri. Hrana venea ea acasă, existau ore de înot, de tenis, de schi și de germană, exista spitalul Caritas și stabilimentele „cu circuit închis”. Mai presus de orice, elita „ieșea” – da, avea acest privilegiu. Sunt bucuros să explic termenul celor tineri, dacă mă întreabă…

Compromisul moral: ăsta a fost prețul. Nu au dreptate cei care spun că elita comunistă n-a plătit, că nu și-a achitat nota de plată, cel puțin prin urmași: „Nu scap nicăieri de voi. Sunteți peste tot. Sunteți ca buruienile”, spune un personaj din „Avalon”, într-un pasaj absolut memorabil, unde tema păcatului originar e rediscutată într-un mod, aș zice, cu totul original. Întrebare: did it pay off? A meritat?

Nu știu să răspund la această întrebare. Eu nu am primit o educație îngrijită și nimeni n-a făcut vreun compromis pentru mine, moral sau de altă natură. Dar întrebarea mi se adresează și mie: acum fac eu un compromis, unul mare, pentru a asigura fiicei mele o educație îngrijită. Sunteți obișnuiți cu exercițiul gîndirii, așa că și vouă vi se adresează întrebarea: merită? Faceți tot ce puteți pentru copiii voștri; știu. Vă certați cu profesorii, îi mutați de la o școală la alta, le plătiți ore de înot, de tenis, de schi și de germană, îi duceți la stomatolog pentru cea mai mică pată pe dințișori (și eu fac la fel, nu mă mândresc cu asta, dar nici nu mi-e rușine), le supravegheați lecturile și jocurile în rețea, îi luați cu voi în Toscana, la muzee (poate ați prefera să mergeți la țară, să faceți grătar cu Nășicu și s-o țineți patru zile numai pe căpșunică, dar vă sacrificați de dragul lor), iar, la limită, vă-ndesați țara-ntr-o valiză și plecați spre mai bine.

E ceva ce n-am spus. Cartea lui Bogdan Suceavă nu se numește doar „Avalon”, ci „Avalon. Secretele emigranților fericiți” și aici voiam să ajung. Emigrezi pentru tine sau pentru copilul tău? Cine-i emigrantul fericit? Tu sau el? Și care e secretul? „Să muncești pînă scuipi sânge”, spune personajul lui Bogdan Suceavă, iar acest răspuns standard al emigrantului e nemilos chestionat de autor, la sfârșitul narațiunii: ratarea, neizbînda, e acolo, e după colț, te așteaptă, ca pe milioane de alți emigranți. Ți-o asumi și pe-asta? Mi-o asum și pe-asta? Merită?

Ceea ce facem toți, noi toți din bulă, e să creștem o elită, nu o „așa-zisă elită”, ci chiar o elită (despre care postulăm, nu se știe de ce, că va avea acces la resurse. Să-i ajute bunul Dumnezeu…). Sună sforăitor? N-are decât să sune! Fiecare dintre noi face aceste eforturi cu presupunerea că cel mic / cea mică va deține, cândva, puterea, sau cel puțin o parte din putere, din puterea reală. Nu, nu libertate, nu doar libertate („Să-i fie bine lu’ ăsta micu’, să facă ce vrea el, nu să stea ca mine după toți tâmpiții”), ci putere. Să comande și să i se dea ascultare. Să decidă pentru alții, să controleze mersul lumii, s-o facă mai bună, măcar parțial. Ca să fii liber n-ai nevoie decât de o sumă de bani (mare sau mică, depinde de… facultăți!), însă accederea la „butoane” presupune mult mai mult de-atât. Am găsit cuvîntul potrivit într-un text de-al lui Cătălin Pavel: kalokagathia**.

Citeste intreg articolul si comenteaza peContributors.ro

Citeste mai mult
Click si comenteaza

You must be logged in to post a comment Login

Lasa un comentariu

NATIONAL

Mega-operațiune de contraspionaj demarată de Polonia împotriva Rusiei: percheziții la mai multe puncte

Publicat

in

Serviciile de contrainformaţii poloneze ABW au anunţat joi o operaţiune în desfăşurare care vizează o reţea de spionaj rusă şi care este realizată în coordonare cu servicii din alte ţări, relatează AFP, informează Agerpres.

„ABW acţionează în cadrul unei anchete privind activităţi de spionaj desfăşurate în numele Rusiei împotriva unor state şi instituţii ale Uniunii Europene”, a scris pe reţeaua X purtătorul de cuvânt al serviciilor speciale poloneze, Jacek Dobrzynski.

În cadrul operaţiunii, ABW a efectuat miercuri percheziţii la Varşovia şi Tychy (sud) şi a „interogat persoane”.

Operaţiunea este rezultatul cooperării dintre ABW şi mai multe servicii europene, în special cele cehe, Praga anunţând miercuri o operaţiune similară.

Scopul reţelei vizate de operaţiune a fost „realizarea obiectivelor de politică externă ale Kremlinului, în special slăbirea poziţiei Poloniei pe scena internaţională, discreditarea Ucrainei şi a imaginii instituţiilor Uniunii Europene”, scrie ABW într-un comunicat.

Cum ar fi acționat?

Aceste obiective urmau să fie realizate prin intermediul unui site pro-rus, „voice-of-europe.eu”.

Operaţiunea ABW este, de asemenea, rezultatul punerii sub acuzare în ianuarie a unui polonez suspectat de spionaj în beneficiul serviciilor secrete ruse, a precizat ABW.

„Bărbatul, infiltrat printre parlamentari polonezi şi europeni, a îndeplinit sarcini comandate şi finanţate de colaboratori ai serviciilor de informaţii ruse”, inclusiv activităţi de propagandă, dezinformare şi provocare politică, destinate „construirii unor zone de influenţă ruse în Europa”.

Identitatea bărbatului nu a fost dezvăluită.

Citeste mai mult

NATIONAL

Dezvoltarea infrastructurii rutiere – factor de creştere a nivelului de trai (şî) pentru Moldova

Publicat

in

Deşi lăsată la coada dezvoltării infrastructurii rutiere, Moldova este una dintre regiunile care aşteaptă să culeagă în curând roadele utilizării unei autostrăzi. Se împlinesc deja cinci ani de când au avut loc proteste în cadrul cărora românii au cerut vehement construcţia unei autostrăzi care să deservească şi zona estică a ţării şi care să o conecteze de restul ţării şi, indirect, de occident. In acest moment, autostrăzile care vor lega Moldova de restul ţării sunt construcţie, având termen estimat de deschidere, între anii 2024 şi 2026, în funcţie de tronson.

Este de aşteptat, aşa cum s-a întâmplat şi în alte regiuni, ca apariţia unei autostrăzi să contribuie la dezvoltarea regiunii respective în numeroase moduri. Daca ne uităm la Autostrada Soarelui, vedem un salt de peste 50% a ratei de creştere economică a judeţelor Călăraşi şi Ialomiţa după finalizarea autostrazii, susține profesorul Tănase Stamule.

In primul rând, se vor deschide noi oportunităţi pentru forţa de muncă locală, care va putea avea acces la locurile de muncă din proximitate, prin scurtarea timpilor asociaţi navetei. Prin urmare, facilitarea accesului din zone mai izolate către centre urbane importante va conduce la o mai bună inserţie pe piaţa muncii a mai multor categorii de persoane, inclusiv a unor persoane care până în prezent s-au limitat la locurile de muncă puţin numeroase şi mai slab remunerate, în special în mediul rural, persoane implicate în agricultură de subzistenţă sau şomeri. Un alt efect pozitiv va fi intrarea pe piaţa forţei de muncă a unor persoane care anterior nu căutau activ un loc de muncă din motive de izolare geografică sau mobilitate redusă.

Statisticile oficiale spun că aproximativ două milioane de români, apți de muncă, nu se regăsesc pe piața muncii. Unul dintre principalele motive este distanța prea mare între propria locuință și potențialii angajatori. Prin autostrăzile din Moldova, aproximativ 700 000 de persoane inactive vor ajunge mult mai aproape de firme.

Statul face eforturi consistente acordând prime de mobilitate tinerilor care se angajează la distanţe mai mari de 15 km, pe o rază de 50 km de adresa de domiciliu sau reşedinţă. Scurtarea timpilor de deplasare care sporesc mobilitatea este un argument suplimentar pentru ca şomerii să accepte locurile de muncă disponibile pe o rază rezonabilă, de până în 50 km. Inaugurarea tronsoanelor de autostradă din Moldova ar trebui să rezolve, aşadar, o serie de dezechilibre pe piaţa muncii din regiune. Cheltuielile publice cu indemnizaţii de şomaj şi ajutoare sociale ar putea scădea pe fondul acestor progrese.

Cu alte cuvinte, construcţia şi utilizarea unei autostrăzi poate avea şi alte efecte pozitive, precum creşterea nivelului de trai prin schimbarea locului de muncă cu unul mai bine plătit, renunţarea la activităţi slab productive în domeniul agriculturii. De asemenea, companiile româneşti vor putea acoperi mai bine nevoia de forţă de muncă prin utilizarea resurselor locale, în detrimentul personalului temporar migrant, venit preponderent din ţări asiatice. Accesul mai facil către centrele de învăţământ este un alt atu al viitoarei configuraţii rutiere. Beneficiile se extind şi în zona comerţului, prin costuri reduse şi timpi mai scurţi de livrare.

La nivel macroeconomic, o mai bună infrastructură rutieră se traduce printr-o scădere a ratei şomajului, o rată mai mare de participare a forţei de muncă, diminuarea cheltuielor pentru asistenţă socială şi creşterea nivelului de trai, atât pentru angajaţii care au acces la locuri de muncă mai multe şi mai bine plătite.

Citeste mai mult
Publicitate

Curtea de Argeș

Publicitate

Câmpulung

În Trend