Vicepreşedinta Argentinei, Cristina Kirchner, a fost condamnată marţi la şase ani de închisoare, de care o protejează, însă, imunitatea parlamentară, şi ineligibilitate pe viaţă, într-un proces pentru fraudă şi corupţie în timpul preşedinţiei sale, verdict pe care l-a imputat unei „mafii judiciare”, comentează AFP.

Cristina KirchnerFoto: Matías Baglietto/NurPhoto / Shutterstock Editorial / Profimedia

Imediat, fosta şefă a statului a afirmat că „nu va mai candida la nimic, nici senatoare, nici vicepreşedintă, nici preşedintă” la alegerile generale din 2023, părând că renunţă la o viitoare imunitate. Chiar dacă mai multe niveluri de apeluri ar trebui să facă pedeapsa efectivă abia peste ani de zile.

Cristina Kirchner, 69 de ani, a fost găsită vinovată de „administrare frauduloasă” în detrimentul statului în acest proces privind atribuirea de contracte publice în fieful său politic din Santa Cruz (sud), în timpul celor două mandate prezidenţiale (2007-2015).

Împotriva ei s-a cerut 12 ani de închisoare şi ineligibilitate.

Fosta preşedintă (centru-stânga), care la şapte ani de la plecarea ei de la preşedinţie rămâne o figură de frunte şi în acelaşi timp dezbinătoare în politica argentiniană, a negat întotdeauna orice escrocherie. Avocaţii săi au cerut să fie declarată nevinovată.

Ea a denunţat, pe toată durata procedurii demarate în 2019, un proces „politic”, condus de judecători, în opinia sa, manipulaţi de opoziţia de dreapta, în special de tabăra succesorului ei la preşedinţie (2015-2019), liberalul Mauricio Macri.

Funcţia sa de preşedintă a Senatului, sinonimă cu imunitatea parlamentară, a salvat-o de închisoare. Imunitate la care a părut să renunţe în viitor, anunţând că nu va solicita niciun mandat în 2023, ci că va „pleca acasă”. „Să mă bage la închisoare!”, a declarat ea, sfidătoare.

Cu toate acestea, o pedeapsă – închisoare sau ineligibilitate – ar fi efectivă doar după multe apeluri, inclusiv unul eventual la Curtea Supremă, ceea ce, a prezis săptămâna aceasta politologul Rosendo Fraga pentru AFP, ar putea dura şase-şapte ani, chiar mai mult.

În august, rechizitoriul – 12 ani – a declanşat uriaşe manifestaţii de sprijin pentru Cristina Kirchner, în mai multe oraşe din Argentina, şi mai multe seri sub ferestrele casei ei din Buenos Aires, ducând la ciocniri cu poliţia.

Surprinzător, verdictul de marţi a generat doar o modestă mobilizare. Din anturajul vicepreşedintei nu emanase, însă, nicio directivă puternică în acest sens.

Câteva sute de partizani – sindicalişti, activişti peronişti – s-au adunat calm după-amiaza în vecinătatea tribunalului, căutând cu disperare umbra la peste 35°C, a constatat AFP. Seara, o adunare şi mai modestă s-a format paşnic în jurul Parlamentului.

Ipoteza unor mobilizări puternice a stârnit temeri privind un puseu ca în august. Numeroase altercaţii au făcut ca tensiunile să creeze indirect contextul atentatului împotriva Cristinei Kirchner, pe 1 septembrie. Atacatorul – a cărui împuşcătură nu a pornit – s-a strecurat într-un grup dezordonat de suporteri în faţa casei ei.

Opt dintre cei 12 coinculpaţi în proces, printre care un antreprenor din construcţii, foşti lideri ai companiei de construcţii de drumuri Vialidad, au fost condamnaţi la pedepse de la trei ani şi jumătate la şase ani de închisoare. Patru au fost eliberaţi sau au beneficiat de prescripţie.

„Sentinţa era scrisă. Ideea a fost să mă condamne”, a reacţionat Cristina Kirchner la verdict într-un mesaj video din biroul ei din Senat. Ea a denunţat „un stat paralel”, o „mafie judiciară”.

„Astăzi, în Argentina, o persoană nevinovată a fost condamnată (…) când politica intră în tribunale, justiţia iese pe fereastră”, a scris pe Twitter preşedintele argentinian, Alberto Fernandez.

Şeful statului mexican, Andrés Manuel Lopez Obrador (stânga), şi-a exprimat şi el solidaritatea cu Cristina Kirchner, victimă, în opinia sa, „a unei răzbunări politice şi a unei josnicii antidemocratice a conservatorismului”.

Luni, ea şi-a comparat soarta cu Luiz Inacio Lula da Silva, reales preşedinte al Braziliei, închis în 2018-2019 pentru corupţie, condamnările fiind în cele din urmă anulate.

O paralelă până la un come-back? Din punct de vedere tehnic, ar fi fost posibil, până la anunţul său de marţi de a nu candida pentru nimic în 2023. Dar viitorul său politic naţional era ipotecat încă din perioada mandatelor prezidenţiale. Iar tabăra sa peronistă este conştientă de respingerea pe care o suscită în prezent, dincolo de un nucleu dur de suporteri de 20-25%.

Recent, ea a dat unele semnale care sugerează că nu se mai proiectează ca un mandatar, mai degrabă ca un „super-influencer”. Ca în 2019, când l-a desemnat pe Alberto Fernandez. „Politica nu înseamnă doar ocuparea unei funcţii (…), a fi preşedinte, vicepreşedinte, senator sau deputat. Este puterea de a transmite idei”, a spus Cristina Kirchner luni.

Sursa: Agerpres