Legendă a UFC, americanul Demetrious Johnson, în vârstă de 38 de ani, şi-a anunţat, vineri, retragerea din artele marţiale mixte, potrivit news.ro

Campion inaugural UFC la categoria muscă în 2012, Johnson şi-a apărat cu succes titlul de 11 ori înainte de a-l pierde în 2018.

Poreclit „Mighty Mouse”, americanul în vârstă de 38 de ani a deţinut titlul la categoria muscă în ONE Championship timp de doi ani până când şi-a anunţat decizia în timpul ONE 168 din Denver, vineri.
„Au vrut să las centura aici. Nu voi face asta”, a spus Johnson.

„Am venit în acest sport ca un campion. Plec tot ca un campion”, a adăugat el.

Johnson îşi încheie cariera cu un record profesional de 25 de victorii, patru înfrângeri şi o remiză.

După anunţul său, el a fost introdus, în premieră, în noul ONE Championship Hall of Fame.

Poliţiştii din municipiul Brad, judeţul Hunedoara, au percheziţionat locuinţa unui tânăr de 26 de ani, din judeţul Arad, care deţinea fără drept un pistol de tip airsoft, o puşcă, mai multă muniţie, dar şi o arbaletă, un arc şi săgeţi. În urma percheziţiei, bărbatul a fost reţinut 24 de ore, potrivit news.ro

”Poliţiştii Poliţiei Municipiului Brad au efectuat o percheziţie la domiciliul unui tânăr de 26 de ani, din comuna Almaş, judeţul Arad. În cursul acestei activităţi, poliţiştii au găsit, ca fiind deţinute fără drept, 9 butelii de CO2, 8 tuburi de cartuş (dintre care 4 percutate şi 4 nepercutate), 3 cutii de capse, un recipient de plastic care conţine bile de culoare albă, un pistol tip airsoft, 7 petarde din categoria F4, o arbaletă cu 3 săgeţi, un arc şi 15 săgeţi, o puşcă fără serie, cu aer comprimat, un recipient din plastic care conţinea bile rotunjite, din plumb şi un recipient din plastic care conţinea mai multe săgeţi pentru arc şi arbaletă”, a transmis IPJ Hunedoara.

În urma audierilor, poliţiştii au luat, faţă de tânăr, măsura reţinerii pe o perioadă de 24 de ore, acesta fiind dus  în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă Deva.

Guvernatorul regiunii Voronej de pe teritoriul Federației Ruse a ordonat, sâmbătă, evacuarea locuitorilor, după ce incendiu de proporţii provocat de un atac ucrainean cu dronă a condus la detonarea unor obiecte explozive, informează AFP, conform Agerpres.

???? Ukrayna Ordusu, Rusya’nın Voronej kentindeki bir mühimmat deposunu vurdu. pic.twitter.com/Wf4aWhEJoD

— Conflict (@ConflictTR) September 7, 2024

Sistemele ruse de apărare antiaeriană “au detectat şi neutralizat o dronă” sâmbătă dimineaţa devreme, a scris guvernatorul Aleksandr Gusev pe Telegram. Chiar dacă “nicio persoană nu a fost rănită”, căderea dronei a provocat un incendiu la sol “care s-a extins la obiecte explozive şi s-a produs o detonaţie”, a informat guvernatorul, fără alte precizări în ceea ce priveşte natura acestor obiecte.

Din cauza incendiului, “s-a decis evacuarea locuitorilor din sat” spre localităţi vecine, potrivit aceleiaşi surse.

Potrivit canalelor ruse de Telegram, incendiul s-ar fi declanşat într-un depozit local de muniţii.

Rusia, care se confruntă de o lună cu o ofensivă ucraineană transfrontalieră de amploare în regiunea Kursk, anunţă aproape zilnic că a distrus drone ucrainene lansate asupra teritoriului său. Kievul declară că întreprinde aceste lovituri ca răspuns la bombardamentele ruse sângeroase care îndoliază Ucraina de peste doi ani şi care vizează în special ţinte militare şi industriale.

Aproximativ 25% dintre podurile din SUA au fost construite înainte de anii 1960, iar în epoca schimbărilor climatice, aceste elemente de infrastructură aflate în dificultate încep să simtă căldura.

Potrivit unui nou raport al The New York Times, podurile se confruntă cu presiuni fără precedent din cauza fenomenelor climatice, inclusiv variații mari de temperatură, inundații mai mari și eroziunea solului problematică.

O lege bipartizană privind infrastructura, adoptată în 2021, alocă 110 miliarde de dolari pentru reconstrucția drumurilor, podurilor și autostrăzilor îmbătrânite ale națiunii, însă aceste noi proiecte trebuie să fie pregătite pentru viitorul nostru legat de schimbările climatice.

Infrastructura Statelor Unite este periculos de în urmă cu vremurile – și nicăieri acest lucru nu este mai evident decât în cazul podurilor îmbătrânite ale țării. Potrivit unui nou raport publicat de The New York Times, un sfert din podurile din țară au fost construite înainte de 1960 și, ca și cum bătrânețea nu ar fi fost suficient de stresantă pentru aceste grinzi ruginite, șosele cu asfalt crăpat și fundații uzate, schimbările climatice nu au făcut decât să agraveze o problemă gravă.

„Avem o criză a podurilor care este legată în mod specific de fenomenele meteorologice extreme”, a declarat Paul Chinowsky, profesor de inginerie civilă la Universitatea Colorado Boulder, pentru New York Times. „Acestea nu sunt lucruri care s-ar întâmpla în condiții climatice normale. Acestea nu sunt lucruri pe care le-am văzut vreodată în acest ritm.”

Din cauza vechimii acestor poduri, multe dintre ele au fost proiectate fără a fi nevoie să reziste variațiilor bruște de temperatură care sunt acum obișnuite în SUA din cauza schimbărilor climatice. Având în vedere că metalul are obiceiul neplăcut de a se umfla și de a se contracta odată cu creșterea și scăderea temperaturilor, încălzirea lumii noastre devine o problemă deosebit de spinoasă pentru aceste piese de infrastructură conectivă aflate în dificultate.

Se știe de mult timp despre această problemă

Aceasta nu este o amenințare descoperită recent. Un raport publicat în 2019 în revista PLOS ONE a constatat că 25 % din toate podurile de oțel din SUA s-ar putea prăbuși până în 2050. După ce a așteptat acea săptămână a infrastructurii adesea promisă, dar niciodată sosită sub administrația Trump, guvernul SUA a început să se miște în 2021 prin adoptarea legii bipartizane privind infrastructura, cunoscută sub numele de Infrastructure Investment and Jobs Act, care a alocat 110 miliarde de dolari pentru drumuri, poduri și alte nevoi de transport.

„Pentru prea mult timp, America a lăsat podurile să se deterioreze, ceea ce a făcut ca oamenii să fie mai puțin în siguranță, a perturbat lanțurile noastre de aprovizionare și i-a costat pe oameni timp și bani”, a declarat Buttigeg într-o declarație de presă în iulie.

Dar provocarea la adresa acestor legături economice între state și mase terestre nu face decât să se agraveze pe măsură ce lumea se încălzește. Jim Tymon, director executiv al American Association of State Highway and Transportation Officials, a declarat pentru The New York Times că grupuri de oameni de știință, ingineri și agenții se grăbesc să pună în aplicare standarde rezistente la schimbările climatice pentru poduri.

Această problemă este, de asemenea, mai mare decât un simplu metal care își schimbă forma. Intensificarea precipitațiilor crește șansele ca podurile să fie distruse de ape, lucru care s-a întâmplat mult prea des în timpul inundațiilor torențiale din Vermont în luna iulie. Precipitațiile abundente sporesc, de asemenea, „eroziunea podurilor”, care erodează solul din jurul bazei unui pod, făcându-l mai puțin stabil.

Între timp, îmbinările umflate ale podurilor fac, de asemenea, ca podurile de oțel, care sunt proiectate să se îndoaie sub sarcini grele pentru a distribui greutatea, să fie mult mai rigide, existând riscul de a pune mai multă greutate decât cea pentru care au fost proiectate grinzile.

Datele economice ale Rezervei Federale sugerează că procentajul investițiilor publice din SUA în infrastructură a scăzut cu 40 % începând cu anii 1960, astfel încât America ar fi trebuit de mult să își modernizeze drumurile, podurile și transportul public. Acum, cu complicația suplimentară a schimbărilor climatice, nu mai este timp de pierdut.

Camus spunea că în inima revoltei sale dormitează un consimțământ.

Cu alte cuvinte, să iubim lumea în care trăim în ciuda absurdității ei, să ne revoltăm împotriva nedreptăților și a dogmelor și să redescoperim cum să o iubim din nou.
De mai bine de 20 de ani de când mă (re)întorc pe meleagurile natale, este poate pentru prima oară când nu am mai simțit acea resemnare ostilă, cu accente de semeție ciufută atunci când mi s-a oferit un serviciu (cu plată bineînțeles). Iar oamenii întâlniți pe stradă au început să-și ducă traiul cu bune și cu rele, fără acea privire de victimă desemnată din oficiu sau la cealaltă extremă, de veșnic revoltat atoateștiutor (din confortul canapelei) împotriva nedreptăților acestei lumi. Un fel de Gică Contra autohton (complexat dar plin de sine), care-și dă cu părerea despre toate, cu acel subtil melanj din șarmul Coanei Chirița cu romantismul desuet a lui Mme de Bovary, totul piperat cu puțin din ignoranța veselă a cetățeanului turmentat; un fel de râsu-plânsu, cu voia dumneavoastră. Dimpotrivă, de aceasta dată, frumoasa amintire ce mi-a rămas în suflet e acel „Cu drag”, care răsuna duios la fiecare „Mulțumesc” al meu, ca un fel de leitmotiv al călătoriei de (re)descoperire a minunățiilor acestei țări, si îndeosebi a oamenilor care-i dau viață.

Asta nu înseamnă că am ajuns să trăim acum acel plictis prosper al vieții politice occidentale
(cu toate beneficiile și imperfecțiunile unei democrații) și că nu mai sunt motive de revoltă. Aș zice chiar viceversa, ca să rămânem în tematica zilei. Viața politică românească continuă să fie majoritar alcătuită din Dinu Păturică, Mama Omida, sau triada Cațavencu-Farfuridi-Brânzovenescu, sub diversele ei metamorfoze cameleonice. Altfel spus, din covrigari bățoși și mândri nevoie mare în găunoșenia lor, din mahalagioaice (moto)cicliste ce se visează curtezane (de ambele sexe, fără discriminare) dar care-și ridică nădragii în piața publică, marionete cu pretenții de păpușări, din mesianici neînțeleși, așa-ziși intelectuali cu ifose de primadone și care se vând la colț de stradă când alegerile se prezintă, din guzgani aurii cu patriotismul în gură dar cu capul plecat spre spânul țar de peste hotare, din aproape-scriitori/ pseudo-doctori sau generali în izmene cu sau fără zorzoane, stând drepți în fata unui pretins rege cu paltonul azvârlit dar cu geacă portocalie când nevoile o cer, ce s-a dovedit a fi gol și mizantrop, cerșind recunoștință în afară când domnia-i e sfârșită; pe lângă ei și din nelipsiții chibiți “fesbucieni” (și dintre care nu mă exclud).

În naivitatea mea de personaj romanesc, aș zice cu ceva din Don Quijote de la Mancha și cu
puțin din idiotul dostoievskian (mă gândesc la prințul Mîșkin), mă încăpățânez să visez cu ochii deschiși la România altfel înființată, alcătuită în mare parte din oamenii pe care doar ce i-am redescoperit, adică din cei care muncesc, citesc, gândesc, se întrajutorează la nevoie, construiesc un viitor comun pentru copiii lor, fără să uite să se și bucure de viață, cu micile ei plăceri. Și văd cum acești simpli cetățeni implicați își vor lua destinul în propriile mâini și își
vor regăsi într-o bună zi țara cu care să se mândrească și pe care vor putea s-o lase copiilor lor.
Când acel moment va sosi, ei nu vor putea alege decât pe cei care să le semene pentru a
gospodări treburile cetății în numele lor. Și chiar (îmi doresc să) cred că majoritatea românilor sunt ca cei descriși mai sus, doar că s-au lăsat prinși în capcana indolenței sau a frustrărilor inerente ale traiului de zi cu zi.

Visul meu nu e chiar atât de utopic pe cât pare. Și ca să vă arăt că sunt totuși cu picioarele pe pământ, chiar dacă cu ochii spre cer (un idealist pragmatic, cum îmi place să cred), îmi revin în minte cuvintele Seniorului Coposu chiar când aștern pe hârtie aceste rânduri : “Ca și în alte dăți, calitatea umană a celui ales va arăta și gradul de educație a celor care l-au ales”. Dar în același timp, i se suprapun în gândurile mele, ca întru-un fel de partitură muzicală (sau ca într-un joc cu mărgelele de sticlă, din celebra carte a lui Hesse), cuvintele întipărite pe retină chiar de la prima lectură a Jurnalului fericirii a lui Steinhardt: “Creștinismul, băiete, nu-i tot una cu prostia. Apele râului Târgului și râului Doamnei nu curg pentru netoți și clopotele bisericii Capra nu bat numai pentru babe cucernice… Creștinismul nu e neapărat bleg”. – Citeste intregul articol si comenteaza pe contributors.ro

Despre Vasile Iosub – A primit diploma de doctorat în știința materialelor (stocarea hidrogenului în hidruri metalice) de la Universitatea Paris XII în 2004. După efectuarea unui postdoctorat în cadrul Departamentului de stocare a hidrogenului de la AIST din Tsukuba (Japonia), a lucrat în domeniul hidrurilor complexe pentru Toyota Motor Corporation (Japonia). A fost desemnat în 2012 expert CEA (Comisariatul de energie atomică si energii alternative) în domeniul stocării hidrogenului în hidruri solide.

Kosovo a anunţat sâmbătă că a închis două puncte de trecere a frontierei cu Serbia, după ce protestatari de pe teritoriul sârb au blocat parţial drumurile şi au obligat pasagerii cu documente kosovare să se întoarcă, în semn de protest faţă de noile tensiuni recente din nordul volatil al fostei provincii sârbe devenite independente, relatează Reuters, preluată de News.ro.

Un mic grup de protestatari s-au adunat la câţiva kilometri în interiorul Serbiei, în apropierea a cel puţin trei puncte de trecere a frontierei cu Kosovo, şi verificau dacă şoferii aveau documente de călătorie emise de Kosovo.

„Grupuri de extremişti mascaţi din interiorul teritoriului sârbesc îi opresc selectiv şi cu o abordare fascistă pe cetăţenii care folosesc Serbia ca punct de tranzit”, a declarat ministrul de interne din Kosovo, Xhelal Svecla, pe pagina sa de Facebook, anunţând închiderea punctelor de trecere din Merdare şi Bernjak.

Alte patru puncte de frontieră au rămas deschise.

Grupul a protestat faţă de acţiunile recente ale Pristinei din nordul Kosovo, locuit în principal de etnici sârbi, care a închis instituţiile paralele conduse de Belgrad. Aproximativ 50.000 de sârbi trăiesc în această zonă şi, la fel ca Serbia, nu recunosc independenţa Kosovo. Ei consideră Belgradul capitala lor.

În ultimii doi ani, nordul Kosovo a cunoscut cele mai grave tensiuni etnice de când ţara cu majoritate albaneză şi-a declarat independenţa în 2008, după o revoltă de gherilă de ani de zile împotriva regimului represiv sârb.

Deşi Kosovo este recunoscut de mai mult de 100 de ţări, Serbia consideră că face parte din teritoriul sârb. Belgradul acuză guvernul central din Kosovo că încalcă drepturile etnicilor sârbi şi neagă acuzaţiile de provocare a conflictelor în interiorul graniţelor vecinului său.