România, 9 octombrie 2026. O zi importantă de pe agenda cabinetului condus de Ilie Bolojan. Șantierul Naval Mangalia a fost vândut în urma unei licitații, companiei Rheinmetall Real Estate România SRL, pentru 138.034.320,47 euro, fără TVA, după cum a anunțat CITR, lichidatorul judiciar al Damen Shipyards Mangalia.

Executivul a salutat atunci tranzacția, subliniind că relansarea șantierului este importantă pentru securitatea țării la Marea Neagră, pentru industria de apărare și pentru crearea de locuri de muncă.

”Relansarea Șantierului Naval Mangalia prezintă o importanță deosebită și pentru securitatea României la Marea Neagră. Dezvoltarea capacităților de construcție a navelor militare va contribui la consolidarea industriei naționale de apărare și a rolului României pe flancul estic al NATO”, au comunicat reprezentanții guvernului Bolojan.

De fapt, conform dezvăluirilor din emisiunea ”Cutia Neagră”, totul a fost un ”tun” uriaș al cabinetului care acum își face bagajele, date fiind șansele mari de învestire a guvernului Luca Niculescu.

Pe scurt, tranzacția va lăsa România cu buza umflată. Un SRL din Mediaș, cu obiect de activitate în domeniul imobiliar, cu un singur angajat și cu cifră de afaceri sub 2.500 euro/an, a cumpărat pe banii românilor, în numele gigantului german Rheinmetall, activele scoase la vânzare de lichidatorul Șantierului Naval Mangalia. Mai mult, tranzacția nu scapă România de o datorie deloc neglijabilă: 400 milioane euro!

Pe larg, statul român se va alege cu praful de pe tobă în urma vânzării de către lichidator a activelor șantierului naval Mangalia către clientul preferat al actualului regim politic. Fiind vânzare de active, nu de părți sociale, banii încasați vor fi plătiți, după oprirea comisionului de rigoare al lichidatorului, către creditorii societății comerciale intrată în procedură de faliment, cu mențiunea că statul și fosții salariați au prioritate.

Doar că la masa credală doar 30 de milioane de lei (circa 6 milioane de euro) se cuvin statului român și foștilor angajați rămași neplătititi înainte să fie trimiși acasă. Covârșitoarea majoritate a creanțelor, deci prioritare la plată, aparțin diverselor companii din grupul olandez DAMEN, fostul acționar majoritar al șantierului, pe care a reușit să îl și prăbușească economic.

Totalul creanțelor diverșilor ”puiuți” de DAMEN se ridică la peste 1,152 miliarde de lei, adică peste 215 milioane de euro, mai mult decât suma totală de vânzare. În esență, românii s-au împrumutat ca să-i plătească pe olandezi să părăsească incinta și să facă loc nemților într-un contract gigantic pe care l-ar fi putut duce la capăt prin forțe proprii.

Citește și ”I-au vândut străinilor pe degeaba!”. O nouă reacție a lui Victor Ponta după vânzarea Șantierului Naval Mangalia: ”Fritz și Rheinmetall sunt fericiți! Hai sictir!”  

Cum a ajuns România să-și pună ouăle într-un singur coș, dându-se pe mâna Rheinmetall și alocând aproape toți banii din SAFE, destinați înzestrării Armatei? Întrebarea e legitimă în contextul în care nici măcar guvernul german nu mai are încredere în această companie, așa că și-a anulat contractul de 15 miliarde de euro pentru construcția unor fregate. Dar, dacă tot nu mai investesc nemții în propria industrie și forță de muncă, au găsit în estul Europei, la noi, un adevărat chilipir. Afacerea în sine, posibil să fi fost pusă la cale cu ocazia vizita efectuată de Ilie Bolojan în Germania, la invitația cancelarului Friedrich Merz.

Vânzarea falimentarului șantier naval Mangalia a fost prezentată de puterea politică drept un mare succes economic și social, facilitat de faimosul program de înarmare pe bani din împrumutul SAFE. În realitate, afacerea cu nemții de la Rheinmetall este nimic altceva decât un tun financiar de proporții. Ticăloșia fără margini este că firma germană primește de la statul român aproximativ un miliard de euro exclusiv pentru a fabrica 4 nave militare la Mangalia, iar statul român plătește dobândă pe bani împrumutați. Din suma angajată de statul român, Rheinmetall, care nu a mai produs în toată istoria sa nici măcar o singură navă militară, plătește cele 138 milioane de euro, pentru achiziția unității industriale, astăzi aflată în conservare. Tot din acești bani ar trebui reangajati și o parte a angajaților disponibilizați odată cu intrarea șantierului în faliment.

”Pentru Armata Română, aici se vor produce patru nave până în 2030. Oamenii vor avea chiar mai multe locuri de muncă, șantierul va beneficia de investițiile necesare pentru a produce la standardele cerute de Armată, iar România își salvează de la dispariție cel mai mare șantier naval dintr-o țară europeană membră NATO”, susține, cu mândrie, șeful interimar al Apărării, Radu Miruță.

Iar un alt USR-ist de frunte, ministrul interimar al Economiei, Irinel Darău, a subliniat că șantierul este tot proprietatea statului, deși vânzarea s-ar putea dovedi a fi un rateu de proporții pentru România. ”Ce s-a vândut? Am auzit şi aici minciuni sfruntate. S-au vândut echipamentele şi halele care există pe acel şantier. Domeniul, terenul, docurile sunt ale statului”, spunea, revoltat, Darău.

Vânzarea de care e mândru guvernul Bolojan, făcută printr-un SRL de apartament cu un singur angajat!

Adevărul este că statul, pe lângă faptul că pierde controlul asupra șantierului, s-ar putea alege cu zero lei de pe urma vânzării către nemți, ba mai mult, chiar am putea fi nevoiți să mai scoatem bani din buzunar. În aprilie 2024, olandezii de la Damen au dat în judecată statul român la Curtea de Arbitraj Internațional de la Viena, solicitând restituirea sumei de 160 de milioane de euro care reprezintă împrumuturile scadente pe care societatea olandeză a acordat-o în momentul preluării acțiunilor. Până în prezent, suma a urcat la 190 de milioane de euro, iar decizia este așteptată în aprilie 2028. Dacă luăm în calcul experiențe deloc favorabile ale României la această instanță, există șanse mari ca țara noastră să fie obligată să restituie acești bani. Un lucru deloc convenabil având în vedere situația economică fragilă în care ne aflăm.

Stupefiant este și faptul că, dincolo de faptul ca nemții preiau șantierul din Mangalia pe banii noștri și rămân cu acesta, guvernanții ascund în propaganda lor deșănțată două lucruri esențiale. Primul dintre ele este faptul că nici un cent din datoriile de 400 de milioane de euro ale societății comerciale falimentare nu va fi preluat de cumpărător. Rheinmetall a cumpărat active, de la lichidator, nu societatea comercială intrată în faliment. Așa că ne putem lua gândul de la recuperarea întregului morman de datorii. Al doilea este că faimosul contract este semnat din partea germană de un SRL din Mediaș, al cărui asociat unic este într-adevăr gigantul industrial german, Rheinmetall Real Estate România SRL.

După cum îi spune și numele, firma de apartament din Mediaș, care ar urma să salveze constructorul de nave din Mangalia, se ocupă conform obiectului de activitate cu: închirierea și subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate, locuințe și apartamente, clădiri nerezidențiale, terenuri, acoperișuri și terase. Cât de bine se descurcă reiese din bilanțurile depuse și publicate la registrul comerțului. Anul trecut, cifra de afaceri a firmei, realizată cu un singur angajat, a fost de 11.945 lei, iar pierderea acumulată în 2025 se ridica la 683.181.

În precedenții opt ani, cu același unic angajat, SRL-ul din Mediaș a avut aceeași cifră de afaceri: zero! În 2016 însă, activitatea de bussines laborioasă a produs spectaculoasa cifră de afaceri de 6.550 lei! În fiecare din ultimii 10 ani, cu excepția lui 2021, când a ieșit pe zero, SRL-ul de imobiliare a avut continuu pierderi între 145 mii lei și 213 mii lei.

Citește și Șantierul naval Damen Mangalia a fost vândut cu 138 de milioane de euro către Rheinmetall. Gigantul german preia unul dintre cele mai importante active industriale ale României

Antena 1 a dezvăluit noi detalii despre producția „Inimă sub acoperire”, un serial original ale cărui baze au fost puse încă din anul 2025 de echipa de scenariști coordonată de Ruxandra Ion. După un proces amplu de pregătire, filmările au început în luna ianuarie 2026, urmând ca noua producție să ajungă pe ecrane în fața telespectatorilor în cursul aceluiași an.

Citește și: Cristina Șișcanu rupe tăcerea despre concedierea de la Antena 1: „Cel care m-a dat afară nu mai există în televiziune”

O vedetă PRO TV a semnat cu Antena 1

Pe lângă protagoniștii Eduard Trică și Maria Țăpușă, Antena 1 a confirmat oficial că din distribuția proiectului vor mai face parte nume importante precum Andreea Vasile, Bogdan Dumitrache, Ioana Flora și Bogdan Albulescu.

„Este de departe cel mai greu și complicat proiect la care am lucrat până acum. Acum doi ani, când am pornit la drum, nu credeam că va fi atât de greu, dar nici atât de satisfăcător. ”Inimă sub acoperire” este un serial original de dramă, dar care are și multe elemente de acțiune. Este ceva ce nu am mai făcut și sper ca publicul să se îndrăgostească de povestea noastră, la fel ca noi. Să se lase cucerit de protagonistul nostru și să fie alături de el în misiunea lui undercover nebună de a face dreptate”, a spus Ruxandra Ion.

În timp ce fanii de pe TikTok speculează prezența altor vedete pe platourile de filmare (Constantin Gherghe, Romeo Visca sau Oana Gherman), Libertatea a confirmat transferul de proporții al actorului Mihai Călin, care se desparte de trustul PRO TV după rolurile din „Betoane” și „Groapa”.

Jocuri de putere, corupție la cel mai înalt nivel și o misiune contra cronometru, aceasta este premisa serialului „Inimă sub acoperire”. Un agent secret profită de pe urma unui incendiu devastator pentru a-și schimba identitatea și a infiltra o familie imobiliară influentă, suspectată de spălare de bani și legături cu terorismul internațional. Deși este pregătit pentru cele mai mari riscuri criminale, adevărata provocare a misiunii sale se va dovedi a fi o iubire imposibilă.

Judecătorul Alin Ene, membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), lansează un atac dur la adresa colegului său din Consiliu, procurorul Claudiu Sandu, pe care îl acuză de ipocrizie, inconsecvență și promovarea unui discurs populist împotriva propriului sistem judiciar. Reacția vine după ce Sandu a criticat public demersul Înaltei Curți de Casație și Justiție de a obține executarea unor hotărâri judecătorești privind drepturile salariale restante ale magistraților. Ene atrage atenția asupra unei contradicții importante, izvorâte din faptul că procurorul care le reproșează magistraților că solicită plata drepturilor câștigate în instanță are, la rândul său, un proces pentru recalcularea propriilor drepturi salariale.

Schimbul de replici dintre cei doi membri ai CSM are loc după ce ÎCCJ a câștigat definitiv, joi, 15 octombrie, procesul împotriva Guvernului și Ministerului Finanțelor privind asigurarea fondurilor pentru plata unor drepturi salariale restante, estimate la aproximativ 4,8 miliarde de lei.

Într-o postare pe Facebook, Alin Ene critică vehement atitudinea lui Claudiu Sandu, care a prezentat demersul instanței supreme drept o încercare de a obține bani de la buget indiferent de consecințele asupra altor categorii sociale.

Judecătorul consideră că asemenea mesaje nu contribuie la rezolvarea problemelor sistemului judiciar, ci alimentează ostilitatea publică împotriva magistraților, inclusiv prin reluarea unor argumente folosite anterior de politicieni în confruntările cu justiția.

Alin Ene reclamă dubla măsură: Sandu critică drepturile salariale ale magistraților, dar ar avea propriul proces pentru salariu

Una dintre cele mai puternice critici formulate de Alin Ene privește discrepanța dintre discursul public al procurorului Claudiu Sandu și conduita sa personală.

Membrul CSM susține că Sandu le cere judecătorilor și procurorilor să dea dovadă de cumpătare în privința recuperării drepturilor salariale, deși el însuși ar fi apelat la justiție pentru recalcularea propriilor venituri.

„Sau poate că s-a atins ieri, când același procuror ținea lecții de cumpătare magistraților care își cer drepturile salariale, spunând că acestea se iau din salariile medicilor și profesorilor, din banii pentru servicii medicale și ajutoare de încălzire a locuinței (oare unde am mai auzit argumentul acesta anul trecut)? Asta în vreme ce chiar el are pe rol un proces de recalculare a drepturilor salariale?”, scrie Alin Ene.

Din perspectiva lui Ene, problema nu este că un magistrat își revendică drepturile pe cale judecătorească, ci faptul că un reprezentant al magistraților critică public exact conduita pe care o practică în interes propriu.

Judecătorul insistă că dificultățile financiare ale statului nu pot transforma executarea hotărârilor judecătorești definitive într-o chestiune lăsată exclusiv la discreția Guvernului.

„Desigur, orice cheltuială publică trebuie analizată cu responsabilitate. Dar între o dezbatere serioasă despre resursele bugetare și prezentarea drepturilor salariale ale magistraților ca o amenințare la adresa medicilor, profesorilor sau pacienților este o diferență fundamentală.

Hotărârile judecătorești definitive nu devin facultative atunci când executarea lor este incomodă bugetar și este dificil de argumentat de ce an de an, în fiecare an, statul constată că nu există resursele necesare pentru respectarea acelorași hotărâri judecătorești.

Hotărâri cauzate, în definitiv, de calitatea legilor și modalitatea defectuoasă de punere în aplicare a acestora, ambele fiind în sarcina aceluiași stat”, arată membrul CSM.

Acuzații de populism: „Pune constant paie pe focul urii aprins de politicieni”

Alin Ene consideră deosebit de grav faptul că un membru al Consiliului Superior al Magistraturii, instituție care are rolul constituțional de garant al independenței justiției, utilizează argumente care pot amplifica ostilitatea societății față de judecători și procurori.

În opinia sa, Claudiu Sandu ajunge să promoveze mesaje asemănătoare celor folosite de politicienii care au atacat sistemul judiciar.

„Ori poate culmea se atinge când același procuror membru CSM deplânge ura societății împotriva magistraților și pierderea încrederii publice în justiție, în vreme ce, cu fiecare postare, acesta nu face altceva decât să preia toate temele populiste anti-justiție și să le inflameze, punând constant paie pe focul urii aprins de politicienii ale căror idei se pare că le împărtășește până la ultima virgulă?”, se întreabă judecătorul.

Ene avertizează că asemenea intervenții publice sunt cu atât mai problematice cu cât provin din interiorul organismului responsabil de apărarea independenței sistemului judiciar.

„Cred că este profund dăunător ca un membru CSM să folosească tribuna publică pentru a alimenta, prin mesaje simplificatoare și populiste, ostilitatea publică față de magistrați.

Un asemenea discurs nu contribuie la clarificarea problemelor reale, ci adâncește polarizarea și erodează încrederea în justiție”, afirmă acesta.

Judecătorul pune în discuție inclusiv modul în care membrii CSM înțeleg să respecte mandatul primit din partea colegilor care i-au ales.

„Unii dintre noi încearcă să apere independența justiției și să găsească soluții la problemele reale ale judecătorilor și procurorilor pe care îi reprezintă.

Alții par să fi descoperit că popularitatea pe rețelele sociale poate fi obținută mai ușor prin culpabilizarea propriului sistem și alimentarea ostilității publice față de colegi decât prin asumarea responsabilității de a-i apăra interesele legitime și de a contribui la rezolvarea problemelor sale.

Iar internetul, desigur, suportă orice, în numele popularității”, continuă Alin Ene.

Mesajul se încheie cu un avertisment privind responsabilitatea profesională a reprezentanților magistraților.

„Rămâne însă de datoria fiecăruia dintre noi să se întrebe cât din responsabilitatea funcției și valorile profesiei suntem dispuși să sacrificăm pentru aplauzele publicului.”

O altă contradicție semnalată de Ene: criticile lui Sandu privind imparțialitatea judecătorilor

Judecătorul evocă și o intervenție anterioară a procurorului Claudiu Sandu, în care acesta ar fi pus la îndoială imparțialitatea membrilor Secției pentru judecători a CSM în cadrul unei proceduri disciplinare.

Ene îi reproșează că ar fi criticat public membrii secției înainte de pronunțarea unei soluții, fără să precizeze că el însuși fusese implicat în subiectul materialului jurnalistic invocat.

„Ori săptămâna trecută, când un procuror membru CSM se erija pe Facebook în instanță morală a imparțialității Secției pentru judecători în materie disciplinară, reproșându-i că membrii săi adoptaseră, într-o altă procedură, o hotărâre referitoare la filmul Recorder?

Asta în vreme ce omitea să precizeze că el însuși fusese protagonist al aceluiași film. Un detaliu relevant atunci când pretinzi că evaluezi imparțialitatea altora.

Mai grav, o făcea în timp ce judecata disciplinară era în curs și înainte ca Secția pentru judecători să pronunțe o soluție”, afirmă Ene.

Ce a spus Claudiu Sandu: Magistrații sunt acuzați că vor bani în detrimentul medicilor, profesorilor și pacienților

Reacția lui Alin Ene a fost provocată de o postare a lui Claudiu Sandu intitulată „VREM BANII, INDIFERENT DE CONSECINȚE”, publicată după decizia ÎCCJ.

Procurorul admite că o parte dintre sumele solicitate de magistrați sunt justificate, întrucât provin din erori legislative ale statului român, însă contestă demersul instanței supreme de a obliga Guvernul să asigure resursele necesare plății.

Sandu susține că Executivul trebuie să aibă libertatea de a decide calendarul achitării obligațiilor în funcție de situația economică și de prioritățile bugetare.

Argumentația sa capătă însă un ton acuzator atunci când contrapune recuperarea drepturilor salariale ale magistraților finanțării serviciilor medicale, salariilor profesorilor și ajutoarelor pentru populație.

„Ce se întâmplă dacă nu mai rămân resurse sau dacă aceste resurse devin insuficiente pentru plata salariilor medicilor sau ale profesorilor, spre exemplu?

Nu contează, magistrații trebuie să își încaseze banii.

Sau dacă România este în dificultate fiscală și are nevoie de resurse pentru servicii de bază, cum ar fi asigurarea agentului termic iarna sau a energiei electrice sau asigurarea unor servicii medicale de urgență?

Nu contează. Cetățenii să stea în frig pentru că magistrații trebuie să își primească banii”, scrie Claudiu Sandu.

Procurorul merge mai departe și invocă inclusiv operațiile de urgență și tratamentele pentru boli grave, sugerând că plata restanțelor salariale ar putea afecta finanțarea acestora.

Într-un alt pasaj, el pune sub semnul întrebării contribuția justiției la societate.

„Eu le spun să se uite în oglindă atunci când sunt revoltați și să își pună următoarea întrebare: cum justificăm noi, în fața cetățeanului plătitor de taxe, plata unui miliard de euro, cu prioritate față de alte cheltuieli bugetare? Ce am mai livrat noi societății în afară de achitări și strămutări?”, afirmă Sandu.

Deși precizează că majoritatea magistraților își îndeplinesc atribuțiile, procurorul folosește în continuare termeni severi, întrebând cum poate fi justificată plata unui miliard de euro într-o perioadă în care firmele se închid și angajații sunt concediați.

El avertizează că demersul ÎCCJ ar putea provoca o creștere a ostilității publice față de magistrați.

ÎCCJ nu a cerut Guvernului să renunțe la finanțarea spitalelor și școlilor

Un element esențial în disputa dintre cei doi membri CSM îl constituie explicațiile oferite chiar de Înalta Curte după pronunțarea hotărârii definitive.

Joi, 15 octombrie, purtătorul de cuvânt al instanței supreme, Victor Alistar, a precizat că statul dispune de mai multe instrumente legale pentru stingerea obligațiilor, inclusiv plata efectivă sau emiterea unor titluri de valoare cu scadență ulterioară.

Potrivit acestuia, stabilirea modalității concrete de plată rămâne în competența Executivului, în timp ce respectarea hotărârii judecătorești reprezintă o obligație juridică.

Această precizare este relevantă în raport cu argumentația lui Claudiu Sandu, pentru că instanța supremă nu a susținut că Executivul trebuie să lase spitalele fără bani ori să renunțe la plata profesorilor, ci că obligațiile statului, odată recunoscute și stabilite definitiv, nu pot fi ignorate.

Mai mult, ÎCCJ a atras atenția că amânările repetate ale plăților generează costuri suplimentare, dobânzile și penalitățile majorând datoriile și împovărând suplimentar bugetul.

În comunicatul transmis după pronunțarea deciziei, instanța supremă a prezentat și date care arată că problema drepturilor salariale câștigate în instanță depășește cu mult sistemul judiciar.

Potrivit ÎCCJ, peste 400.000 de persoane din diferite categorii profesionale au solicitat în instanță recunoașterea unor drepturi salariale. Dintre acestea, 171.190 provin din învățământ, 24.171 din sistemul medical și sanitar, iar 6.817 sunt magistrați.

Datele contrazic imaginea unei probleme exclusiv a magistraților și arată că inclusiv profesorii și personalul medical, invocați de Sandu, au fost nevoiți să recurgă la justiție pentru recuperarea unor drepturi.

ÎCCJ a câștigat definitiv procesul cu Guvernul. Hotărârile judecătorești nu sunt opționale

La 15 octombrie, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul formulat de Guvern și Ministerul Finanțelor și a menținut hotărârea Curții de Apel București din 5 mai.

Prin această decizie, Executivul este obligat să asigure fondurile necesare plății restanțelor salariale scadente în 2026, inclusiv prin rectificare bugetară, dacă este cazul.

Hotărârea este definitivă și executorie, iar instanța a stabilit un termen de zece zile pentru îndeplinirea obligațiilor, sub sancțiunea unor penalități.

Anterior, la 7 octombrie, Curtea Constituțională respinsese ca inadmisibilă sesizarea prin care premierul interimar Ilie Bolojan încercase să obțină constatarea unui conflict juridic de natură constituțională între Guvern și ÎCCJ.

CCR a stabilit că mecanismul conflictului constituțional nu poate fi transformat într-o cale de atac împotriva hotărârilor judecătorești.

Condiția pentru furnizarea de căldură este prevăzută în Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea energiei termice.

Astfel, perioada de încălzire începe după întregrarea timp de trei zile consecutive, între orele 20:00 și 6:00, a unor temperaturi medii zilnice de 10 grade Celsius sau mai mici.

Directorul Direcției Termoenergetice din cadrul companiei, Adela Ciudoescu, a declarat că temperatura medie din noaptea de 14 octombrie a fost de circa 9,6 grade Celsius. Dacă și următoarele două nopți vor îndeplini aceeași condiție, Termoenergetica va trebui să înceapă furnizarea căldurii. Intervalul orar ales pentru calculul mediei surprinde perioada în care temperaturile sunt cele mai scăzute, notează bugetul.ro.

Pornirea sistemului de termoficare nu înseamnă însă că toate apartamentele din București se vor încălzi simultan. Căldura ajunge în locuințe doar dacă asociațiile de proprietari deschid circuitele de încălzire din subsolurile blocurilor.

Termoenergetica a atras atenția că unele asociații preferă să amâne deschiderea vanelor până la 1 noiembrie. Motivul este de ordin financiar: de la data menționată, cota de TVA la partea din prețul gigacaloriei suportat de populație scade de la 21 la 11 la sută, ceea ce înseamnă că tariful coboară de la 399 la 366 de lei pe gigacalorie. Până atunci, populația plătește un preț mai mare.

Citește și Când se dă drumul la căldură în București. Avertisment important pentru toate asociațiile de proprietari

Închiderea instalațiilor de încălzire la baza blocurilor poate crea probleme serioase în rețeaua de termoficare. Dacă punctele termice nu preiau energia termică, crește presiunea în rețeaua primară, ceea ce poate favoriza avariile. Vanele de reglaj automat încearcă să adapteze cantitatea de agent termic la necesarul detectat. Atunci când nu există consum suficient, apare un dezechilibru de presiune care poate duce la spargerea conductelor. De asemenea, apa încălzită pleacă din centrală și se întoarce fără să fi cedat suficientă căldură, ceea ce reprezintă o pierdere de energie costisitoare.

În momentul în care pornește încălzirea, Termoenergetica solicită ELCEN, producătorul de energie termică, un anumit debit, o anumită presiune și o anumită temperatură, în funcție de necesarul sistemului. Dacă asociațiile țin închise circuitele de încălzire, agentul termic circulă prin rețea, dar nu transferă suficientă căldură către locuințe. Compania are interesul ca instalațiile să fie deschise, pentru că altfel apa încălzită se întoarce la centrală cu o temperatură prea ridicată, semn că energia nu a fost folosită eficient. O vizită la punctul termic al blocului poate clarifica situația pentru fiecare asociație, mai notează sursa citată.

În 2025, Termoenergetica a început furnizarea agentului termic la 6 octombrie.

Citește și Cum plănuiește guvernul Niculescu să-i ajute pe români la plata facturilor pentru curent și gaze. Numărul beneficiarilor, de ordinul milioanelor

Papa Leon al XIV-lea a vorbit vineri la telefon cu Vladimir Putin și i-a cerut un armistițiu pentru orașul Oleșki, din regiunea Herson, ca să poată ajunge alimente și medicamente și să fie evacuați civilii. Este a doua lor convorbire de la începutul pontificatului.

Pontiful și-a exprimat „îngrijorarea pentru gravitatea situației umanitare” din Oleșki, potrivit Sălii de presă a Sfântului Scaun, citată de Il Messaggero. El a cerut ca armistițiul să permită „evacuarea voluntară și sigură a populației civile” și a reafirmat angajamentul Vaticanului pentru dialog și pace.

Papa a vorbit cu Putin de la spitalul Gemelli din Roma, unde este internat după o operație de îndepărtare a unui adenocarcinom pulmonar.

Ce spune Kremlinul

În versiunea Kremlinului, citată de agenția Ria Novosti, Putin a subliniat importanța cooperării ruso-vaticane în promovarea „valorilor spirituale și morale” și în protejarea creștinilor și a lăcașurilor de cult creștine din diferite regiuni ale lumii.

Liderul rus i-a urat Papei „sănătate și grabnică însănătoșire”. Ambele părți și-au exprimat interesul de a continua dialogul dintre Biserica Ortodoxă Rusă și Biserica Romano-Catolică. Comunicatul Kremlinului nu menționează Oleșki.

Orașul unde nu mai ajunge mâncarea

Oleșki se află pe malul stâng al Niprului, vizavi de Herson, și este ocupat de armata rusă din februarie 2022. În iunie 2023, după distrugerea barajului de la Kahovka, cea mai mare parte a orașului a fost inundată.

Din circa 24.000 de locuitori, potrivit autorităților ucrainene, în oraș au mai rămas aproximativ 2.000. Misiunea ONU de monitorizare a drepturilor omului a documentat în 2026 cel puțin 29 de civili uciși și 54 de răniți la Oleșki și Hola Prîstan, majoritatea în atacuri cu drone, și a raportat că din 26 mai nu au mai ajuns livrări de alimente. Uniunea Europeană a avertizat la OSCE că dronele și minele împiedică evacuările și că localnicii ar fi fost opriți de forțele ruse să plece.

Precedentele

Papa și Putin au mai vorbit la telefon pe 4 iunie 2025, la mai puțin de o lună de la alegerea lui Robert Francis Prevost. Leon al XIV-lea a oferit Vaticanul ca loc pentru eventuale negocieri de pace între Rusia și Ucraina. În ultimele luni, doi trimiși ai săi au fost la Moscova: la sfârșitul lui august, monseniorul Paul Richard Gallagher, secretarul pentru relațiile cu statele, iar la sfârșitul lui septembrie, cardinalul Matteo Zuppi, trimis pentru chestiuni umanitare.

Ministerul Sănătății confirmă că patru tipuri de vaccin antigripal au primit undă verde pentru sezonul 2026-2027. Primele stocuri au ajuns în țară și au fost distribuite în farmacii și cabinete medicale în a doua parte a lunii septembrie.

Citește și: Vaccin antigripal 2026. Când este bine să vă vaccinați și cine poate beneficia de imunizare gratuită

Stocuri epuizate de vaccin antigripal

„Conform ​informaţiilor furnizate de Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR), ​pentru sezonul 2026-2027, în România sunt autorizate şi prezente pe piaţă 4 vaccinuri destinate prevenirii gripei sezoniere. Primele cantităţi din toate aceste produse au fost distribuite la nivel naţional în a doua jumătate a lunii septembrie”, anunţă, vineri, Ministerul Sănătăţii.

Vaccinurile Fluenz (pentru copii și adolescenți) și Efluelda (pentru persoanele de peste 60 de ani) se găsesc în stocuri suficiente. Ministerul Sănătății precizează că ambele produse sunt disponibile în prezent atât în farmacii, cât și la distribuitorii de medicamente.

ANMDMR a colaborat cu cei trei producători pentru a debloca situația și a parcurs rapid toate procedurile legale, asigurându-se astfel că procesul de vaccinare a populației nu va fi întrerupt.

​„În ceea ce privește celelalte două vaccinuri injectabile (Vaxigrip și Influvac), cantitățile livrate în septembrie au fost consumate în cea mai mare parte.

În prezent, mai există stocuri limitate în unele farmacii din țară, însumând aproximativ 45.000 de doze din ambele produse (conform raportărilor de ieri). Menționăm că farmaciile se aprovizionează direct de la furnizori, urmând circuitul obișnuit al oricărui medicament.

Astfel, a doua tranșă de livrări va începe în cursul săptămânii viitoare, când vor fi distribuite la nivelul întregii țări peste 350.000 de doze dintr-unul dintre vaccinurile injectabile, urmate de alte 250.000 de doze din celălalt produs, ce vor deveni disponibile până la finalul lunii octombrie”, precizează Ministerul Sănătăţii.