La limita dintre parcare şi proprietatea particulară, pe care a fost acceptată Camelia Cojocaru, a apărut un gard urât şi nesigur, care n-are nimic în comun cu viziunile culturale ale noului director. Atmosfera de război de la Mausoleu, recreată de noul director al Muzeului în parcare, unde turiştii asistă la raziile Poliţiei la cei care vând produse tradiţionale
În patru luni, de când conduce Muzeul Municipal, bucureşteanul Alexandru Oprea a reuşit să-şi atragă antipatia subalternilor, a consilierilor locali şi a celor care foloseau parcarea Mausoleului Mateiaş pentru a face comerţ, permanent sau ambulant. În categoria comerţului permanent intră cele două SRL-uri, care vând în căbănuţele de lângă trepte tot soiul de bazaconii, nicidecum articole de promovare a edificiului ori suveniruri pentru vizitatori. Patronii au fost notificaţi că, până pe 12 mai 2014, când expiră contractele de închiriere, trebuie să ridice marfa şi să predea chioşcurile. Înaintea lor au fost goniţi din parcare cei trei vânzători de brânzeturi, consideraţi ambulanţi. O producătoare din Stoeneşti, pe nume Camelia Cojocaru, s-a mutat pe proprietatea particulară aflată dincolo de parcare, iar Valeriu Muscalu, care vindea tot la baza Mausoleului, a fost, momentan, scos din afacere. Cea de-a treia s-a salvat, fiind preluată de unul din cele două SRL-uri, care au închiriate căbănuţele, şi astfel a fost autorizată pentru comerţ permanent. Femeia s-a reîntors în parcare, unde vinde tot brânzeturi, fiind “acoperită” de contractul de închiriere. “Curăţenia” întreprinsă de directorul Muzeului, care administrează bunurile municipiului Câmpulung aflate pe teritoriul comunei Valea Mare Pravăţ, a declanşat o dispută între părţi, punctul culminant fiind atins săptămâna trecută. Miercuri seara, la limita dintre parcare şi proprietatea particulară, pe care a fost acceptată Camelia Cojocaru, a apărut un gard urât şi nesigur, care n-are nimic în comun cu viziunile culturale ale noului director. Mausoleul a devenit mai frecventat de către angajaţii firmei de securitate, contractate de conducerea Muzeului, ca un supliment al celor doi paznici, cu atribuţii mai mult de “ciripitori” decât de pază. Joi şi vineri, tensiunea creată de forţele de ordine chemate s-o salte din parcare pe producătoarea din Stoeneşti a crescut în momentul în care acestora li s-au alăturat poliţiştii de la Valea Mare şi Câmpulung. Operaţiunea “Brânza afară din parcare” l-a adus în zonă şi pe primarul Ion Boncoi, ca susţinător al comercianţilor.

Dată afară din parcare, a fost acceptată pe terenul particular din vecinătate

Cea mai recentă dintre deciziile directorului Alexandru Oprea a “plasat-o” pe Camelia Cojocaru în spatele unei împrejmuiri parţiale. Deşi şeful Muzeului Municipal susţine altceva, vânzătoarea de brânzeturi este sigură că montarea gardului nu este întâmplătoare, fiind ultima încercare de până acum a acestuia de a o determina să dispară din peisaj, după ce femeia şi-a amplasat masa pe terenul proprietate particulară aflat în vecinătate. Înverşunarea ei de a rămâne locului, deşi “strămutată” pe amplasamentul căbănuţei în care se vindeau icoane, l-a determinat pe noul şef al instituţiei de cultură să aplice această stratagemă: construirea gardului, care o separă, într-o manieră umilitoare, de restul agitaţiei din parcare.
Camelia Cojocaru îşi vinde produsele din gospodăria proprie în parcarea de la Mateiaş din 2011, perioadă în care şi-a făcut clienţi fideli. Forţată să părăsească parcarea, aceasta s-a mutat pe platforma betonată devenită disponibilă după plecarea comerciantului de icoane, dincolo de zidul de beton, care delimitează cele două proprietăţi. “Mi-am găsit acest locşor şi, în februarie-martie, m-am mutat aici. Vin o singură zi pe săptămână, duminica, fiindcă am clienţii mei, oameni care au pensiuni, oameni care urcă la munte. Oamenii mă mai şi sună: “Aduceţi-mi telemea, aduceţi-mi caş afumat, caşcaval, brânză de coşuleţ” şi m-am obişnuit cu dânşii, iar dânşii cu produsele.”, ne spunea Camelia Cojocaru. “Produsele sunt controlate, avem toate documentele.”, a completat fiul, care îşi ajută mama la comerţul familial. 
În susţinerea afirmaţiei sale a scos certificatul de producător eliberat de Primăria Stoeneşti în anul 2013, din care reiese că familia deţine 11 vaci, 12 porci, 30 de oi şi că produce 4.000 de kilograme de lactate, în mare majoritate, destinate comercializării, pe lângă dulceţuri, sucuri din fructe de pădure şi pastramă. Cei doi aveau la ei Buletinul de siguranţă a alimentelor, Fişa de sănătate a animalelor, pe lângă alte documente. “Eu sunt producător, vând doar produsele mele. Medicul veterinar vine acasă şi face analiza laptelui. Produc patru tone de lactate şi n-am unde să le vând. În piaţă, la Câmpulung, nu mai e loc, fiindcă cei care sunt sunt de ani buni. Am vrut să merg la Rucăr, dar ce e şi acolo!”, a continuat Camelia Cojocaru.

“Domnul director mi-a spus că special pentru mine a făcut gardul, că nu i-a plăcut faţa mea”

Discutabilă este şi maniera în care a apărut gardul, seara târziu, pe ascuns. S-a întâmplat miercuri, 30 aprilie, şi, până a doua zi, 1 mai, a fost gata. “S-au apucat la opt şi, până la 11.00-12.00 noaptea, mi-au făcut gard. Ieri, am stat de vorbă cu domnul director şi mi-a spus că special pentru mine l-a făcut, că nu i-a plăcut faţa mea. “Nu-mi place faţa dumitale.” “Bine, domnule director – i-am zis şi eu – dar vă plac baloanele, brăţăruşele…? Mi se pare că mai rustic este produsul meu.”, a afirmat Camelia Cojocaru, fiind sigură că împrejmuirea a fost construită special pentru a o izola de cumpărătorii nevoiţi fie să ocolească parcarea şi să pătrundă pe proprietatea privată, ca să ajungă la platforma betonată, fie să accepte marfa printre zăbrelele gardului.
“Pe noi nu ne supără faptul că nu ne mai lasă în parcare. Dacă nu ne mai lăsa pe niciunul, asta era! Dar e cineva care continuă să vândă acolo (n.r. în “buza” scărilor). A pus gardul intenţionat. Cu o săptămână înainte, ne-a spus că o să-l pună, ca să nu mai vindem.”, a precizat tânărul, completat de producătoarea defavorizată de măsura discriminatorie: “Eu consider că, decât să vinzi chinezării într-un loc rustic, mai bine se vând produsele noastre. Or aici se vând baloane, mingi, brăţări, ochelari. Stăm şi aici, numai să nu ne fi făcut gardul!”
Şi ea, la fel ca Valeriu Muscalu, este dispusă să plătească pentru închirierea unui spaţiu. “Mi-aş aduce o vitrină frigorifică, fiindcă nu sunt de rea credinţă. Dar astăzi sunt aici şi mâine vine Poliţia.”, a adăugat femeia, care, cu o zi înainte, a primit avertisment de la Poliţie că riscă o amendă cuprinsă între 500 şi 5.000 de lei, pentru că “a desfăşurat acte de comerţ cu produse lactate fără a respecta condiţiile prevăzute de lege”. În afară de poliţişti, au fost alertaţi şi lucrătorii firmei de pază, cu care noua conducere a Muzeului Municipal a încheiat un contract, pentru a se asigura că negustorii sunt ţinuţi departe de parcare. “M-am trezit peste mine grămadă cu şase inşi, înalţi: “Luaţi imediat masa!” Să eliberăm parcarea!”, povestea producătoarea care, în ziua în care era cât pe ce să fie săltată de angajaţii firmei de pază, se instalase lângă căbănuţa din stânga.

A făcut gardul ca să nu intre animalele în parcare

Ce spune directorul Muzeului Municipal, Alexandru Oprea
Înainte de a intra în miezul explicaţiilor, directorul Muzeului Municipal a contrazis noţiunea de “gard”, apoi pe cea de “împrejmuire” folosită de noi în dialogul cu acesta, pe motiv că nu e făcută de jur împrejur. Iar ce s-a construit la marginea parcării, pe furiş, într-o noapte, este, de fapt, “amplasament din sârmă, temporar, neinvaziv”. Aşadar, ne-am lămurit ce este urâţenia care delimitează parcarea de pământul celui care a acceptat-o pe Camelia Cojocaru pe proprietatea sa. Însă, ne îndoim că-i încălzeşte cu ceva pe mama şi fiul aşezaţi ca la puşcărie, după “amplasamentul din sârmă, temporar, neinvaziv”. Iar motivul apariţiei sale în atmosfera cultural-istorică creată de Mausoleu, aflat de la Alexandru Oprea, sună astfel: “Este pentru respectarea Legii monumentelor istorice privind delimitarea zonelor de protecţie, ceea ce ar fi trebuit să facă Primăria Valea Mare şi Primăria Câmpulung. Dar face Muzeul, în calitate de administrator al parcării. Oricum, el este acolo pentru prevenţia accesului animalelor în parcare. Că există comerţ neautorizat în zona monumentelor, în ciuda afişului pe care l-am pus acolo, asta este o culpă comună a Primăriilor din zonă, care, conform legii, ar fi trebuit să respecte şi să conserve patrimoniul. Potrivit aceleiaşi legi, zonele de protecţie sunt, în mediul rural, 200 de metri; în extravilan, 500 de metri de la marginea exterioară a monumentului.” Şeful Muzeului a avut o explicaţie şi pentru menţinerea unui comerciant cu aceleaşi gen de produse oferite la vânzare şi de cei goniţi din parcare. “Are contract în derulare pentru comerţ permanent, nu comerţ ambulant.”, a precizat acesta. Deţinătorii celor două căbănuţe au primit notificări cum că parcarea va intra în amenajare. “Am nevoie să fac curat cu totul, pentru că Primăria Câmpulung a dat nişte bani pentru asfaltare, trebuie făcută o împrejmuire ca lumea. Până pe 12 mai, trebuie să predea amplasamentele în starea în care le-au găsit, adică să-şi scoată stocurile de acolo.”, sunt următoarele “evacuări” care vor avea loc în parcare. “Nu se poate desfăşura comerţul ambulant în zona de protecţie a monumentului. Le-am spus oamenilor să aibă răbdare că, în momentul în care vor fi alocaţi bani de la Primărie, se fac nişte spaţii comerciale frumoase, micuţe, şase la număr, în stânga şi dreapta treptelor. Este un proiect în curs de avizare. Toată lumea poate licita pentru acele spaţii. Un comerţ legal.”, a conchis acesta.
În afară de cei trei, cu care lumea se obişnuise, iarna, îşi făceau apariţia şi câţiva vânzători de mere şi prune. Camelia Cojocaru şi colegul tras pe tuşă, care sunt ai locului dintotdeauna, cunosc reacţiile turiştilor. O treime dintre cei aflaţi în tranzit opresc pentru produsele tradiţionale. “În plus, mâncau un măr, o turtă dulce, o gogoaşă… acum pentru ce să mai opreşti? Din cinci inşi, poate, doi vizitau muzeul, iar ceilalţi trei, care îl mai văzuseră, rămâneau jos, ca să mănânce ceva.”, spunea femeia. “La Bran, preţurile sunt piperate şi lumea se învăţase să cumpere de la Mateiaş, fiindcă la noi preţurile sunt acceptabile.”, a completat-o vecinul scos din negoţul de la Mausoleu.