Peste 39 de milioane de persoane din lumea întreagă ar putea muri în mod direct din cauza infecţiilor rezistente la antibiotice în următorii 25 de ani, potrivit unui studiu publicat marţi în revista The Lancet, ai cărui autori consideră însă că este în continuare posibil ca acest scenariu catastrofal să fie evitat, informează marți agenția AFP, citată de Agerpres.

Recunoscută deja ca o provocare majoră pentru sistemele de sănătate, rezistenţa la antibiotice – atunci când bacteriile sau alţi agenţi patogeni suferă modificări care îi împiedică să răspundă la tratamentele antimicrobiene – este de aşteptat să se agraveze în perioada următoare, afirmă cercetătorii de la Global Research on Antimicrobial Resistance Project.

Pentru prima dată, acest studiu a evaluat impactul rezistenţei la antibiotice în timp şi a încercat să estimeze evoluţia acesteia.

Din 1990 până în 2021, peste 1 milion de persoane pe an la nivel mondial au murit în mod direct din cauza rezistenţei la antibiotice, potrivit autorilor studiului. Aceştia au examinat 22 de agenţi patogeni, 84 de combinaţii de patogeni şi tratamente, 11 sindroame infecţioase la persoane de toate vârstele din 204 ţări şi teritorii, prin intermediul unor date colectate de la peste 520 de milioane de oameni.

În aceste trei decenii analizate, decesele copiilor mai mici de cinci ani cauzate în mod direct de rezistenţa la antibiotice au scăzut cu peste 50%, iar prevenirea şi controlul infecţiilor s-au ameliorat la bebeluşi şi la copiii cu vârste mici.

Infecţiile sunt mai puţin frecvente la aceşti copii, dar au devenit mai dificil de tratat atunci când apar.

Creștere vertiginoasă a deceselor în rândul vârstnicilor

În paralel, decesele în rândul adulţilor cu vârste de peste 70 de ani au crescut cu peste 80% în această perioadă, ca urmare a îmbătrânirii rapide a populaţiei şi a vulnerabilităţii mai mari a persoanelor vârstnice în faţa infecţiilor.

În ceea ce priveşte agenţii patogeni, decesele cauzate de Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (MRSA) au crescut cel mai mult la nivel mondial. Pentru bacilii Gram-negativi, rezistenţa la carbapeneme a progresat cel mai mult.

Iar în deceniile următoare, decesele cauzate de rezistenţa la antibiotice vor creşte şi mai mult.

Numărul victimelor directe ar putea atinge 1,91 milioane pe an la nivel mondial până în 2050, o creştere cu peste 67% în comparaţie cu 2021, potrivit modelărilor computerizate realizate de cercetători.

Până la jumătatea acestui secol, rezistenţa la antibiotice va avea un rol important pentru 8,22 milioane de decese în fiecare an, reprezentând o creştere cu 74,5% în comparaţie cu 2021.

În total, între 2025 şi 2050, rezistenţa la antibiotice ar putea cauza în mod direct peste 39 de milioane de decese la nivel mondial şi ar putea fi asociată cu 169 de milioane de decese, au estimat oamenii de ştiinţă.

Însă scenarii mai puţin pesimiste sunt şi ele posibile.

O îmbunătăţire a tratamentelor pentru infecţii şi a accesului la antibiotice ar putea astfel evita 92 de milioane de decese la nivel mondial între anii 2025 şi 2050, mai ales în Asia de Sud şi în Africa Subsahariană, potrivit autorilor studiului.

19 spitale din România se află în proces de digitalizare, însă doar unul dintre ele a încheiat acest proces – Spitalul Județean din Timișoara – celelalte aflându-se „în perioada de training şi de schimbare a mentalităţilor”, a declarat marți ministrul Sănătății, Alexandru Rafila. Printre cele 18 se află și Spitalul Sf. Pantelimon. „Trecerea de la un sistem de înregistrare pe hârtie la un sistem digital este, pentru unii, dificilă”, mai spune Rafila.

România are, în total, peste 350 de spitale de stat.

Printre cele 19 spitale aflate în proces de digitalizare se numără și Spitalul Sf. Pantelimon din București, vizat de scandalul recent în care o angajată a reclamat 19 decese suspecte, iar procurorii au pus sub acuzare doi medici ATI pentru omor cu premeditare.

Nu există o evidență a erorilor medicale din spitale

Întrebat, marţi, de jurnaliști dacă există vreo instituţie în România care să aibă o evidenţă a erorilor medicale din unităţile sanitare, ministrul Sănătăţii a răspuns: „Nu ştiu dacă există o astfel de statistică”.

„Ca să putem să facem astfel de statistici trebuie să avem implementate inclusiv sisteme informatice. Lucrăm şi la informatizarea spitalelor pentru că, atunci când desprindem de subiectivitate înregistrările care există despre pacienţi, putem să facem analiza datelor, atunci sigur că vom avea un răspuns şi în acest sens”, a răspuns Rafila, citat de News.ro.

„Apropo de situaţiile legate de secţiile de Terapie Intensivă, în momentul de faţă avem digitalizate 19 spitale, unul singur este însă operaţional, cel de la Timişoara. Am mai făcut acest lucru încă în 18 spitale şi ne aflăm în perioada de training şi de schimbare a mentalităţilor, pentru că trecerea de la un sistem de înregistrare pe hârtie la un sistem digital este, pentru unii, dificilă, dar lucrăm la acest lucru”, a mai spus ministrul Sănătății.

Spitalul Sf. Pantelimon are soft, dar nu este funcțional

„A fost şi el (Spitalul Sfântul Pantelimon – n.red.) între cele 18, au echipamente, au softul, nu era funcţional, aşa cum nu era nici la celelalte, pentru că se află în perioada asta de training al personalului, de schimbare a mentalităţii. (…) Lucrul ăsta se poate face acolo unde şi colectivele sunt mobilizate şi există relaţii profesionale de bună calitate între membrii colectivului. Eu sunt convins că şi la Pantelimon, mai ales că acum am demarat un proces de restructurare şi reabilitare a secţiei de Terapie Intensivă, acest lucru va deveni operaţional într-un an de zile”, a explicat ministrul Sănătății.

Întrebat dacă situaţii precum suspiciunile de la secţia ATI a spitalului ar fi putut fi lămurite mult mai repede în situaţia în care sistemul digital ar fi fost funcţional, Rafila a răspuns: „Absolut!”.

El a mai precizat să procesul de digitalizare include peste 200 de spitale. Autorităţile îşi propun ca toate procedurile să fie cuantificate „încât erorile să poată să fie identificate şi să se poată interveni pentru reducerea lor”.

Ministrul Sănătăţii, Alexandru Rafila, este de părere că propunerea USR privind instalarea unor butoane de panică în saloanele de spital nu este una care să poată funcționa în secţiile de Anestezie-Terapie Intensivă, în condiţiile în care în aceste secţii sunt şi pacienţi care nu pot reacţiona. Rafila afirmă că montarea camerelor de supraveghere în spitale este un element „normal” în contextul digitalizării secţiilor.

„Chestiunea cu butonul de panică, având în vedere că sunt pacienţi care mulţi sunt intubaţi şi aşa mai departe, nu ştiu dacă butonul de panică este soluţia, că am văzut o iniţiativă legislativă în acest sens”, a afirmat marți Alexandru Rafila, citat de News.ro.

El spune însă că instalarea de camere de supraveghere în spitale ar fi un lucru benefic: „Camerele video, într-o secţie digitalizată, reprezintă un element normal, pentru că există şi un panou de comandă de unde sunt urmăriţi toţi pacienţii care sunt internaţi în Terapie Intensivă.”

Întrebat dacă va fi nevoie de un acord din partea pacienţilor pentru ca aceste camere să fie puse în funcţiune, ministrul Sănătății a răspuns: „Te supraveghează, nu sunt filmaţi ca să fie difuzate imaginile în altă parte, există o confidenţialitate, sunt monitorizaţi pentru a vedea starea lor în permanenţă”.

Un proiect de lege depus în august de USR la Parlament prevede obligația spitalelor de a instala butoane de panică la toate paturile din saloane „într-un loc accesibil pacientului” și camere de luat vederi în secțiile de terapie intensivă (ATI) și de primiri urgențe (UPU și CPU).

„O cameră de supraveghere video în spital în zona ATI la Spitalul Sf. Pantelimon ar fi putut lămuri imediat orice instituție a statului român ce s-a întâmplat într-un interval de 30 de zile pe secția ATI”, declara, pentru HotNews.ro, Emanuel Ungureanu, unul dintre inițiatorii proiectului de lege.

Incidente precum cele de la Spitalul Sf. Pantelimon din Capitală sau din alte spitale din România ţin foarte mult „de partea de comunicare cu pacientul”, care ar trebui, dincolo de diagnosticul primit, „să ştie ce urmează să i se întâmple”, afirmă ministrul Sănătății, Alexandru Rafila. El consideră că în spitale trebuie să existe un dialog cu pacientul și cu familia sa, iar aceste lucruri „vor consolida siguranţa pacientului”.

„Este o problemă legată de comunicare. Ceea ce s-a întâmplat, de exemplu, la Pantelimon sau în alte spitale din România ţine foarte mult de partea de comunicare cu pacientul, care ar trebui să ştie, dincolo de diagnosticul precis pe care îl va primi, ce urmează să i se întâmple, trebuie să existe acest dialog cu pacientul, trebuie să existe dialogul cu familia pacientului şi toate lucrurile astea sunt cele care vor consolida siguranţa pacientului”, a afirmat Rafila, la evenimentul organizat de Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănatate cu ocazia Zilei Mondiale a Siguranţei Pacienţilor, potrivit News.ro.

„Siguranţa pacientului e un fenomen complex. Sigur că anul ăsta discutăm despre un diagnostic care trebuie să fie complet, complex, să ne ducă într-o zonă de siguranţă sau să ducă pacientul într-o zonă de siguranţă a intervenţiei terapeutice. Dar siguranţa pacientului, în mod evident, ţine de foarte, foarte multe alte lucruri. Noi, ca şi Minister al Sănătăţii, avem cel puţin două componente de care suntem responsabili şi pe care ne străduim şi cred că putem să dovedim acest lucru că ne facem treaba. Mă refer la investiţiile în sistemul de sănătate, de exemplu, în ceea priveşte controlul infecţiilor asociate asistenţei medicale, derulăm în acest moment 120 de proiecte în spitale din România pentru controlul infecţiilor”, a adăugat ministrul Sănătății.

Rafila a mai anunțat, marți, că Ministerul Sănătăţii lucrează la noi standarde de angajare în domeniu: „E un proces, nu se poate să fie niciodată o decizie, o chestiune de educaţie, o chestiune de timp, de timing, e şi problema suprasolicitării personalului medical care uneori nu este suficient. Acum apropo de chestiunea asta, lucrăm la noi standarde de angajare în diversele categorii de secţii medicale şi în diversele categorii de spitale împreună cu comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătăţii, pentru că aceste normative de personal care funcţionează în momentul de faţă sunt vechi, cred că au vreo 20 de ani şi nu mai se potrivesc cu ceea ce se întâmplă în momentul de faţă şi atunci singurul răspuns pe care putem să-l dăm pentru siguranţa pacientului este unul singur: să lucrăm împreună toate instituţiile pe care le-am menţionat, bineînţeles universităţile de medicină şi farmacie, care într-un fel sunt deasupra noastră pentru că ele sunt creatoarele de profesionişti pentru sistemul de sănătate, fie că discutăm despre medici, fie că discutăm despre asistenţi medicali.”

Acuzații de omor cu premeditare la Spitalul Sf. Pantelimon

Două doctorițe care lucrează în secția ATI a Spitalului Sfântul Pantelimon din București au fost arestate preventiv pentru 30 de zile pe 8 august sub acuzațiile de omor calificat şi tentativă la omor calificat, respectiv omor calificat, ambele cu premeditare.

Cele două doctorițe au fost eliberate din arestul preventiv pe 20 august, printr-o hotărâre a Curții de Apel București, după ce au contestat decizia inițială.

Parchetul Tribunalului București le acuză pe cele două doctorițe că au provocat moartea unui pacient în vârstă de 54 ani, aflat în stare gravă, prin scăderea dozei de noradrenalină, în două zile diferite, ceea ce a dus la instalarea stopului cardio-respirator, urmat de decesul pacientului.

Maria Ștefănescu are 35 de ani și e din București. La 20 de ani, când era studentă, a aflat că are boala Crohn, o afecțiune inflamatorie digestivă care nu se vindecă, ci poate doar să fie ținută sub control. În primii șase ani, tratamentul nu a ajutat-o prea mult și viața ei se învârtea în jurul multor dureri de burtă, diaree, vărsături. De când a intrat pe tratamentul biologic, aproape că a uitat de toate. Acum, își povestește experiența de pacientă cu boala Crohn, cu bune și cu rele.

La 20 de ani, Maria era studentă la facultatea de Studii Economice Europene. Era pe holurile facultății în perioada de dinaintea examenelor – o perioadă stresantă pentru ea – când a apucat-o brusc durerea de burtă, dar atât de rău, încât a leșinat. O fi fost o cădere de calciu, s-a gândit ea după ce și-a revenit și n-a mai luat în seamă incidentul în zilele care au urmat.

Totuși, peste vreo săptămână, a început să aibă diaree. „Dar diaree la modul că mă duceam de 100 de ori pe zi la baie, nu puteam să mănânc nimic, nu puteam să simt miros de mâncare, nu puteam să beau apă. Și aveam niște dureri incredibile“, își amintește ea.

Diagnostic: boala Crohn perianală

După vreo două săptămâni de astfel de chin, părinții ei au dus-o la gastroenterologie, la Spitalul Universitar din București, unde a stat internată în jur de trei-patru săptămâni. La două săptămâni de la internare, după ce a făcut o colonoscopie cu biopsie, a primit diagnosticul de boală Crohn perianală, despre care Maria spune că este fistulizantă, pentru că provoacă fistule – comunicări anormale între canalul anal și alte regiuni.

„Am fost acolo la o doctoriță gastroenterolog care m-a diagnosticat corect și repede, față de alți pacienți care așteptau mult până la diagnostic, dar care m-a terminat ca om, prin felul în care s-a purtat cu mine. Urăsc spitalul ăla, nu mai suport nici să trec pe lângă el din cauza doctoriței și a oamenilor de acolo. Erau foarte răi, foarte neînțelegători“, spune Maria.

Chiar dacă a primit tratament în spital și înainte, și după diagnosticare, durerile nu s-au oprit. Avea, în continuare, și diaree, și vărsături și nu putea să mănânce nimic. „Cea mai mare problemă au fost durerile. Mă durea tot abdomenul, dar cel mai tare în partea de sub buric. Dar atunci, când mă durea foarte tare, nici nu știam să zic unde mă durea, nu puteam să localizez“, mai spune ea.

Citește continuarea articolului pe site-ul nostru de wellness www.smartliving.ro

Uscătoarele de rufe au devenit tot mai populare în ultimii ani, și nu e de mirare. Tehnologia din spatele acestor aparate a evoluat rapid, iar oamenii au început să realizeze cât de mult le pot ușura viața de zi cu zi. Dacă până acum uscarea hainelor în aer liber sau pe calorifer era o soluție obișnuită, astăzi din ce în ce mai mulți aleg să investească într-un uscător de rufe. Motivul? Simplu: confortul, timpul economisit și faptul că hainele sunt gata de purtat mult mai rapid, indiferent de vreme.

Pe lângă faptul că scapi de agățatul hainelor pe sârmă, uscătoarele de rufe actuale vin cu funcții smart, care adaptează programul de uscare în funcție de tipul țesăturii. Practic, hainele tale sunt tratate cu mai multă grijă, iar riscul de a le deteriora scade considerabil. Tehnologia pe langa că a schimbat modul în care ne uscăm hainele, ne-a oferit și mai mult timp pentru alte activități importante.

De ce uscătoarele de rufe sunt atât de căutate: Factori precum eficiența, confortul și economisirea de timp

Principalul lucru pentru care sunt foarte populare este ca nu mai trebuie să întinzi rufele pe sârmă, să aștepți ore sau chiar zile pentru ca acestea să se usuce complet. Tot ce trebuie să faci este să pui hainele în uscător, să selectezi programul dorit și, în scurt timp, le ai gata de pus în dulap.

Uscătoarele moderne sunt echipate cu senzori care măsoară gradul de umiditate al hainelor, oprindu-se automat când acestea sunt uscate. Asta înseamnă ca economisesti și energie electrică. În plus, multe modele vin cu programe speciale pentru diverse tipuri de materiale, protejându-ți hainele și prelungindu-le viața.

Pe lângă eficiență și confort, economisirea de timp este probabil cel mai mare avantaj. În loc să planifici în jurul vremii sau să faci loc pentru un uscător de rufe tradițional în casă, ai totul la un buton distanță. Indiferent dacă afară plouă sau e soare, uscătorul îți garantează că vei avea rufe uscate rapid, fără bătăi de cap.

Tehnologia din spatele unui uscător de rufe modern: Funcții noi, programe inteligente, consum redus de energie

Uscătoarele de rufe moderne nu mai sunt doar niște aparate care aruncă aer cald peste haine. Tehnologia a evoluat atât de mult încât aceste electrocasnice au devenit mai inteligente și mai eficiente. Programele personalizate sunt un exemplu excelent – acum, poți seta uscătorul în funcție de tipul de material, de la bumbac la materiale delicate. Practic, el știe exact cât timp și la ce temperatură să funcționeze pentru a-ți proteja hainele.

Senzorul de umiditate  detectază când hainele sunt suficient de uscate și oprește automat uscătorul. Funcția de anti-șifonare este, de asemenea, foarte populară – uscătorul rotește hainele la finalul programului, astfel încât să nu se formeze cute, iar tu să scapi de chinul călcatului.

Producătorii au venit cu soluții prin tehnologia de pompă de căldură care reutilizează aerul cald din uscător, ceea ce face procesul mai eficient din punct de vedere energetic. 

Cum să alegi cel mai bun uscător de rufe

Desi cand ne uitam la uscatoare lucrurile pot părea complicate la prima vedere, nu e chiar așa! Există câteva criterii simple care te pot ghida spre cea mai bună alegere.

Capacitatea uscătorului
Capacitatea este unul dintre primele lucruri la care trebuie să fii atent. Dacă ai o familie numeroasă sau multe haine de uscat, un uscător cu o capacitate mai mare, de 8-9 kg, poate fi ideal. Dar dacă locuiești singur sau cu partenerul, un model mai mic de 6-7 kg ar putea fi mai potrivit și economic.

Eficiența energetică
Uscătoarele de rufe pot consuma destul de multă energie, așa că e important să alegi un model cu un rating energetic cât mai bun. Dacă optezi pentru un uscător din clasa A+++ vei observa că factura de curent va fi mult mai prietenoasă pe termen lung. Chiar dacă inițial prețul poate fi mai mare, economiile ulterioare sunt semnificative.

Funcțiile suplimentare
Tehnologia a avansat și la uscătoarele de rufe. Modelele moderne vin cu diverse programe inteligente – uscare rapidă, delicată, anti-șifonare și multe altele. De exemplu, dacă ai haine sensibile, e bine să cauți un uscător care oferă un program special pentru acestea, protejându-le mai bine decât uscarea clasică. În plus, funcțiile de detectare a umidității ajută la oprirea automată a uscătorului, economisind timp și energie.

Dacă vrei un ghid complet despre cele mai bune uscătoare de rufe, poți consulta recomandările de pe inforecenzii.ro, unde sunt detalii despre topul celor mai bune modele disponibile.