Deși reflexul nostru natural este de a ne distrage atenția când simțim disconfort, un studiu recent răstoarnă vechile concepții: a fi atent la senzațiile neplăcute transmise de corp poate ajuta sistemul imunitar să își regleze răspunsul mult mai eficient. În loc să amplifice problema, concentrarea pe punctul sensibil ajută organismul să gestioneze mai bine inflamația.

Cercetarea, realizată de o echipă coordonată de neurologul Liron Rozenkrantz de la Universitatea Bar-Ilan din Israel și publicată în Nature Human Behaviour, indică o legătură directă între atenție și reglarea sistemului imunitar.

Inflamația reprezintă unul dintre principalele mecanisme prin care organismul reacționează la infecții sau leziuni. În zona afectată apar căldură și umflături, iar celulele sistemului imunitar sunt mobilizate pentru a răspunde amenințării, scrie Science Alert.

În același timp, sistemul nervos transmite creierului informații despre ceea ce se întâmplă în organism. Aceste semnale pot fi percepute sub forma unor senzații precum mâncărime, usturime sau arsură.

Experimentul cu histamină: ce se întâmplă când te concentrezi pe inflamație

Pentru a testa dacă atenția acordată acestor senzații influențează doar percepția durerii sau și răspunsul imun, cercetătorii au folosit testul cutanat cu histamină, utilizat în mod obișnuit pentru evaluarea reacțiilor alergice.

În primul experiment au participat 37 de adulți sănătoși. Fiecare participant a efectuat testul cutanat în două sesiuni diferite.

Într-una dintre sesiuni, voluntarii au fost instruiți să își concentreze atenția asupra senzațiilor provenite din zona inflamată. În cealaltă, atenția le-a fost direcționată către videoclipuri menite să îi distragă.

Rezultatele neașteptate ale primului test

Rezultatele au fost surprinzătoare. Participanții au perceput disconfortul ca fiind mai intens atunci când se concentrau asupra inflamației. Cu toate acestea, reacția inflamatorie propriu-zisă a fost mai redusă.

Dimensiunea medie a zonei umflate, numită „wheal”, a fost de aproximativ 3,5 milimetri atunci când participanții își concentrau atenția asupra inflamației, comparativ cu 5 milimetri atunci când erau distrași.

Și zona de roșeață din jurul reacției a fost mai mică în condiția de concentrare: 10,6 milimetri, față de 14 milimetri în cazul distragerii.

Aproximativ 90% dintre participanți au prezentat o reacție inflamatorie mai puternică atunci când atenția le era distrasă.

Cercetătorii au observat diferențe și în evoluția reacției cutanate.

După 20 de minute, aproape 90% dintre participanții care își concentraseră atenția asupra senzației aveau o zonă inflamată care era deja stabilă sau începea să se reducă. În grupul în care atenția fusese direcționată în altă parte, proporția a fost de doar 46%.

Validarea ipotezei și rolul sistemului nervos autonom

Un al doilea experiment, realizat pe 20 de participanți, a produs rezultate similare. Voluntarii au privit forme abstracte, folosindu-le fie ca elemente care să le amintească să se concentreze asupra pielii iritate, fie concentrându-se asupra formelor în sine.

Inflamația a fost din nou mai redusă atunci când atenția era îndreptată către senzația internă.

Cercetătorii consideră că atenția ar putea transmite creierului informații mai precise despre ceea ce se întâmplă în organism.

Concentrarea asupra senzației inflamatorii ar putea crește importanța semnalului pentru creier, oferindu-i mai multe informații despre intensitatea și localizarea reacției. Acest lucru ar putea permite organismului să ajusteze mai precis răspunsul imun.

Efectul lidocainei și legătura cu nervul vag

Pentru a verifica această ipoteză, cercetătorii au repetat experimentul după amorțirea zonei cu lidocaină. Atunci când senzația era diminuată, efectul atenției asupra inflamației devenea mai slab, dar nu dispărea complet.

Analiza sistemului nervos autonom a oferit un indiciu suplimentar. Cercetătorii nu au identificat diferențe semnificative în ceea ce privește ritmul cardiac, conductanța pielii sau temperatura pielii, însă au observat modificări ale variabilității ritmului cardiac, un indicator indirect al activității parasimpatice.

Sistemul vagal este implicat în reglarea inflamației, iar creșterea variabilității ritmului cardiac asociată cu atenția internă s-a menținut chiar și atunci când senzația fusese diminuată cu lidocaină.

Limitele cercetării și avertismentul oamenilor de știință

Cercetătorii subliniază că rezultatele trebuie interpretate cu prudență.

Studiul a inclus doar 57 de persoane și a analizat o reacție inflamatorie cutanată mică, temporară și controlată experimental. Nu există deocamdată dovezi că aceleași mecanisme ar funcționa în cazul infecțiilor, inflamației cronice sau bolilor autoimune.

Prin urmare, rezultatele nu înseamnă că simpla concentrare asupra unei boli grave o poate vindeca.

Studiul sugerează însă că atenția ar putea avea un rol mai important în comunicarea dintre creier și sistemul imunitar decât se credea până acum. Ceea ce simțim și modul în care alegem să acordăm atenție acestor senzații ar putea influența, cel puțin în anumite situații, modul în care organismul își reglează răspunsul inflamator.

Ploșnițe la Spitalul Bagdasar-Arseni din București. Conducerea spitalului a luat decizia închiderii Secției de Recuperare Neuromusculară pentru o lună. Măsura a fost anunțată de conducerea spitalului și de către DSP București și Ministerul Sănătății.

Citește și: A început sezonul ambroziei. Ce simptome trebuie să ne trimită la alergolog

În acest moment în această secție sunt zeci de pacienți internați. În urma evaluării pacienților, pacienții care pot fi externați vor merge acasă, cei care mai au nevoie de spitalizare vor fi transferați către alte unități sanitare din București, pentru că sunt și pacienți imobilizați la pat.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Citește și: OMS avertizează că epidemia de Ebola din Congo ar putea deveni cea mai gravă din istorie: „Avansează mai rapid decât orice epidemie precedentă”

Au mai fost și alte spitale în această situație de a închide secții din cauza ploșnițelor, ca și în celelalte cazuri, și la Bagdasar-Arseni, cel mai probabil ploșnițele au apărut de la un pacient, iar măsura închiderii protejează ceilalți pacienți, dar și personalul, potrivit Digi 24.

Psyllium, o fibră alimentară folosită de mult timp pentru sănătatea digestivă, a devenit unul dintre suplimentele promovate intens pe rețelele sociale, unde a primit inclusiv porecla de „Ozempicul naturii”, potrivit Mediafax.

Specialiștii spun însă că asemănarea cu medicamentele GLP-1 se oprește în mare parte la senzația de sațietate, potrivit surselor citate de publicația The Independent.

Ce este psyllium și cum acționează

Psyllium este obținut din semințele plantei Plantago ovata, cultivată în special în Asia de Sud, inclusiv în mai multe regiuni din India. Suplimentul este bogat în fibre solubile și este folosit de ani buni pentru reglarea tranzitului intestinal.

În contact cu apa, fibrele formează un gel care traversează stomacul și intestinele, contribuind la creșterea volumului și înmuierea scaunului. Din acest motiv, psyllium poate fi util în caz de constipație și balonare și este recomandat uneori inclusiv persoanelor cu sindrom de colon iritabil.

Produsul este disponibil sub formă de coji, pudră sau capsule. Nutriționista Marilia Chamon recomandă creșterea treptată a cantității de fibre, deoarece administrarea bruscă a unor doze mari poate provoca balonare și modificări ale tranzitului intestinal.

Un aspect esențial este hidratarea. Psyllium absoarbe cantități importante de lichid, iar administrarea fără suficientă apă poate crea inclusiv riscul unei obstrucții gastrointestinale.

Ce arată studiile despre colesterol și glicemie

Beneficiile potențiale nu se limitează la digestie. O analiză din 2018, care a inclus 28 de studii și în principal persoane cu colesterol ridicat, a indicat că administrarea a 10 grame de psyllium pe zi, timp de cel puțin trei săptămâni, a fost asociată cu reducerea colesterolului LDL.

O analiză publicată în 2024, concentrată în special asupra persoanelor cu diabet de tip 2 sau afecțiuni asociate, a constatat și o reducere a nivelului glicemiei.

Diferențele dintre psyllium și medicamentele din clasa GLP-1

Comparația devenită virală pe internet este însă înșelătoare. Psyllium și medicamentele din clasa GLP-1 pot contribui ambele la apariția senzației de sațietate, dar mecanismele sunt diferite. Fibrele încetinesc digestia, în timp ce medicamentele GLP-1 acționează farmacologic asupra mecanismelor hormonale implicate în reglarea apetitului.

Mai mult, dovezile disponibile nu confirmă că psyllium ar avea efecte spectaculoase asupra greutății. O analiză a studiilor publicată în 2020, care a vizat adulți supraponderali și obezi, nu a identificat diferențe semnificative față de placebo în ceea ce privește greutatea corporală, indicele de masă corporală sau circumferința taliei.

Suplimentul nu este potrivit pentru toată lumea

Persoanele cu boala Crohn sau cele care urmează tratamente medicamentoase ar trebui să discute cu medicul înainte de administrare, deoarece psyllium poate influența absorbția unor medicamente. Simptome precum sângele în scaun, sângerările rectale sau modificările persistente ale tranzitului necesită evaluare medicală, nu automedicație cu suplimente.

Specialiștii subliniază că psyllium rămâne, în esență, o sursă de fibre și nu un produs-minune pentru slăbit. O alimentație diversificată și bogată în fibre rămâne prioritară, iar suplimentele pot avea cel mult un rol complementar.

A început sezonul ambroziei. Potrivit estimărilor făcute de specialiști, aproape 2,5 milioane de români sunt sensibilizați la polenul de ambrozie, iar aproximativ 500.000 au deja simptome alergice.

Pe lângă ambrozie, alergiile pot fi provocate de polenul mai multor plante și copaci, dar și de insecte sau praf. În această perioadă, medicii recomandă atenție la simptome și, mai ales, un diagnostic corect.

Cum îți dai seama că ai alergie la ambrizie. Care sunt principalele simptome

Strănutul repetat, nasul care curge, senzația de mâncărime la nivelul ochilor, lăcrimarea și tusea sunt principalele simptome care te-ar putea trimite la alergolog. Acestea pot apărea la doar câteva minute sau în câteva ore după expunerea la polen.

Spre deosebire de o răceală, alergia apare, de regulă, fără febră și fără dureri musculare. Simptomele pot persista săptămâni întregi, atât timp cât alergenul rămâne prezent în aer.

”O persoană alergică poate avea simptome chiar dacă nu are ambrozie în propria curte. Polenul poate veni de la distanță, mai ales în zilele uscate, calde și cu vânt. În România, sezonul de polenizare se întinde de obicei din vară până spre toamnă, cu un vârf frecvent în august și septembrie.

La o persoană deja sensibilizată, reacția poate apărea repede: în minute sau în decurs de câteva ore după expunere. Pacientul iese afară, respiră aer încărcat cu polen și începe să strănute, să îi curgă nasul, să îl mănânce ochii sau să tușească. Pentru pacient, această reacție nu este „închipuită” și nu este un moft. Este o reacție imunologică reală, care poate deveni foarte supărătoare și, la unii pacienți, poate agrava astmul” spun specialiștii de la Asociația Română de Educație în Alergii, potrivit stirileprotv.ro. 

În România, sezonul ambroziei se întinde, de regulă, din vară până spre toamnă, cu un vârf al concentrației de polen în august și septembrie.

Ce este ambrozia

Ambrozia (Ambrosia artemisiifolia), cunoscută și drept „iarba pârloagelor”, este o plantă invazivă și extrem de adaptabilă. Crește frecvent pe terenuri abandonate sau neîngrijite, pe marginea drumurilor și a căilor ferate și în zonele periurbane. În România, există și o lege care obligă proprietarii de terenuri să le curețe de ambrozie până la finalul lunii iunie cel târziu.

Pericolul este reprezentat de polenul produs în cantități mari. Particulele sunt foarte mici și pot fi transportate de vânt pe distanțe de zeci de kilometri. Astfel, o persoană alergică poate avea simptome chiar dacă ambrozia nu se află în apropierea locuinței.

În cazurile severe, alergiile pot agrava astmul și pot provoca reacții grave, inclusiv șoc anafilactic, care reprezintă o urgență medicală. Medicii recomandă ca persoanele care au simptome recurente să meargă la un consult alergologic. Diagnosticul poate fi stabilit prin teste cutanate prick sau prin analize de sânge care identifică IgE specifice.

În anumite situații, medicul poate recomanda și teste de diagnostic molecular, inclusiv pentru Amb a 1, unul dintre principalii alergeni ai ambroziei.

”Din păcate, atunci când vorbim de polenuri, prevenția nu este o opțiune ușoară și confortabilă. Cu toții ne dorim să ne bucurăm de sezonul cald și nu să stăm baricadați în casă. Există câteva măsuri care reduc într-o oarecare măsură contactul cu polenurile: purificatoare de aer, aerisire imediat după ploaie, măști de protecție special concepute pentru a filtra polenurile.

Aceste măsuri se asociază tratamentului simptomatic cu antialergice, spray-uri nazale cu corticosteroizi, spray-uri inhalatoare. Terapia cu cea mai mare eficacitate la momentul actual și după care observăm rezultate spectaculoase (reducerea dozelor de tratament simptomatic sau chiar renunțarea la anumite elemente ale lui, plus creșterea calității vieții) este imunoterapia alergen specifică. Folosind extract din polenul de ambrozie cu administrare zilnică pentru anumite perioade, încercăm să împrietenim sistemul imunitar cu această buruiană” spune dr. alergolog Diana Vlad.

Cum reducem expunerea la polen

Evitarea completă a polenului este dificilă, dar expunerea poate fi redusă. Specialiștii recomandă, printre altele, folosirea purificatoarelor de aer, aerisirea locuinței după ploaie și utilizarea unor măști care filtrează particulele de polen.

Aceste măsuri pot fi asociate cu tratamente simptomatice, precum antihistaminice, spray-uri nazale cu corticosteroizi sau tratamente inhalatorii, în funcție de manifestările pacientului și de recomandarea medicului.

O altă variantă este imunoterapia alergen-specifică, tratament care urmărește să reducă în timp reacția organismului la alergen și care poate diminua necesarul de medicamente și simptomele.

În SUa, volumul vânzărilor de înghețată a scăzut cu 1,5% în ritm anual până la 13 iunie, potrivit NielsenIQ. În același timp, cercetările Boston Consulting Group arată că persoanele care utilizează medicamente GLP-1 și-au redus consumul de produse congelate de tip desert cu cel puțin 10%.

Producătorii nu cred însăcă oamenii vor renunța complet la înghețată, ci că vor căuta variante pe care le percep drept mai sănătoase.

The Magnum Ice Cream Company, proprietarul unor mărci precum Magnum și Ben & Jerry’s, și accelerează dezvoltarea către segmentul de wellness.

Citește și: Înghețată în miez de pepene, rețeta care face furori pe rețelele sociale în această vară

Compania indică succesul mărcii de iaurt grecesc Yasso, care a înregistrat o creștere anuală mefdie de aproximativ 20% în ultimii cinci ani. Produse precum Breyers CarbSmart şi Popsicle Sugar-Free sunt, de asemenea, populare în rândul consumatorilor care utilizează GLP-1.

În total, mărcile grupului reprezintă aproximativ 26% din piaţa americană de 2,2 miliarde de dolari a îngheţatei funcţionale şi orientate spre wellness.

Ferrero, proprietarul Blue Bunny, spune la rândul său că există o cerere puternică pentru Mini Swirls, produse cu 150 de calorii. Compania reformulează şi unele reţete pentru a elimina siropul de porumb cu conţinut ridicat de fructoză, precum şi coloranţii şi aromele artificiale.

Tendința nu este limitată la Statele Unite. Prodcătorul european Glacier observă o cerere mai mare pentru porții mici, produse premium și înghețate cu mai puține calorii.

Citește și: Doi tineri din Iași dau lovitura cu înghețată personalizată. Conceptul inedit care a cucerit clienții: „Ne roagă să ținem deschis mai mult”

Companiile avertizează însă că transformarea îngheţatei într-un produs mai sănătos nu poate veni în detrimentul gustului.

„Dacă iei GLP-1 şi urmează să mănânci ceva ca răsfăţ, vrei să fie ceva cu adevărat extraordinar”, a declarat Matt Frost, director executiv al Glacier.

Mulți oameni merg la stomatolog doar atunci când simt durere. Specialiștii atrag însă atenția că unele dintre cele mai frecvente probleme dentare evoluează complet silențios, iar absența disconfortului nu este, de fapt, un semn că totul este în regulă.

Există o presupunere larg răspândită conform căreia, dacă un dinte nu doare, atunci nu are nicio problemă. Este unul dintre motivele pentru care mulți oameni amână controalele stomatologice ani la rând, mergând la medic doar când apare o durere acută. Realitatea clinică arată însă altceva: multe afecțiuni dentare și gingivale se dezvoltă lent, fără disconfort, tocmai în perioada în care ar putea fi tratate simplu.

„Durerea este, de fapt, un semnal destul de târziu în evoluția unei probleme dentare. Cariile incipiente, de exemplu, nu dor aproape deloc — durerea apare de obicei când procesul a ajuns deja aproape de nervul dintelui”, explică dr. Răzvan Boberis, medic stomatolog.

De ce lipsa durerii poate induce în eroare

Structura dintelui explică parțial acest fenomen. Smalțul, stratul exterior, nu are terminații nervoase, așa că o carie superficială poate exista o perioadă bună de timp fără ca pacientul să simtă ceva. Abia atunci când afectarea ajunge la straturile mai profunde apare sensibilitatea sau durerea.

„Practic, până observi tu ceva, procesul poate fi deja avansat. De aceea insistăm pe controale periodice, nu pentru că «trebuie», ci pentru că unele lucruri chiar nu pot fi observate de pacient singur, oricât de atent ar fi la igiena orală”, spune dr. Boberis.

Situația este similară și în cazul bolii parodontale (afectarea gingiilor și a osului care susține dinții), una dintre cele mai frecvente cauze ale pierderii dinților la vârsta adultă. În fazele incipiente, aceasta se manifestă prin sângerare ocazională la periaj — un semn pe care mulți oameni îl ignoră sau îl consideră normal.

„Sângerarea gingiilor nu este niciodată «normală», deși mulți pacienți cred asta. Este, de fapt, unul dintre primele semnale ale unei inflamații gingivale care, netratată, poate evolua spre afectarea osului din jurul dintelui”, precizează medicul.

Cum arată, în realitate, o problemă „tăcută”

Un exemplu frecvent întâlnit în cabinet este pacientul care vine pentru o durere localizată la un singur dinte și descoperă, în urma investigațiilor, că are mai multe carii aflate în stadii diferite de evoluție, dintre care doar una a ajuns să provoace disconfort.

„E o situație destul de tipică. Durerea te aduce la cabinet pentru un singur dinte, dar radiografia arată, de multe ori, o imagine mai amplă. Restul cariilor pur și simplu nu ajunseseră încă în faza dureroasă”, spune dr. Boberis.

Un alt exemplu este uzura dentară cauzată de scrâșnitul dinților în somn (bruxism), un fenomen tot mai frecvent, asociat de multe ori cu stresul cotidian. Acesta poate evolua ani de zile fără să fie observat de pacient, fiind identificat abia la un control de rutină sau atunci când apare sensibilitate dentară ori dureri la nivelul articulației maxilarului.

„Bruxismul este un exemplu bun de problemă care se instalează treptat, fără durere în fazele inițiale. Mulți pacienți află despre el abia atunci când partenerul le spune că scrâșnesc din dinți noaptea sau când observăm noi, la control, o uzură neobișnuită”, adaugă medicul.

Ce poate face fiecare om, preventiv

Din perspectiva prevenției, mesajul medicilor stomatologi este relativ simplu, dar rareori respectat consecvent.

• controale stomatologice regulate, ideal o dată la șase luni, indiferent dacă există sau nu disconfort;

• periaj corect, de două ori pe zi, completat cu folosirea aței dentare;

• atenție la semnele minore — sângerare ocazională, sensibilitate la rece, senzație de „ceva în neregulă” — care merită menționate medicului, chiar dacă nu sunt dureroase;

• evitarea automedicației cu analgezice ca soluție pe termen lung pentru disconfort dentar.

„Cel mai bun moment pentru tratament este întotdeauna înainte să doară. După ce apare durerea, soluțiile sunt de obicei mai complexe și mai costisitoare, atât ca timp, cât și ca efort din partea pacientului”, subliniază dr. Boberis.

Când este recomandată o evaluare de specialitate

Specialiștii recomandă un consult, chiar în absența durerii, în câteva situații particulare: sângerare repetată a gingiilor, sensibilitate persistentă la rece sau dulce, senzație de mobilitate a unui dinte, uzură vizibilă a suprafeței dinților sau dureri de maxilar dimineața, care pot indica bruxism nocturn.

„Nu e nevoie să aștepți un simptom dramatic ca să mergi la control. De fapt, ideea de control periodic există tocmai pentru situațiile în care nu simți nimic, dar există deja ceva de urmărit”, conchide medicul.