Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar urma să decidă luni, 11 noiembrie, dacă introduce un prag de la care conducerea sub influenţa drogurilor intră sub incidenţă penală, similar celui existent în cazul alcoolului, scrie news.ro.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept de la ÎCCJ a amânat, în 16 septembrie, luarea unei decizii în acest sens, după ce a fost sesizat, pe acest subiect, de Curţi de Apel din ţară în cazul unor dosare penale privind conducerea sub influenţa substanţelor psihotrope.

În fapt, prin încheierea din 16 februarie 2024, Curtea de apel Braşov a sesizat Înalta Curte să pronunţe o hotărâre pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „În cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, prevăzută de art.336 alin.2 din Codul penal, pentru realizarea cerinţei esenţiale preexistente ca inculpatul să se fi aflat sub influenţa unor substanţe psihoactive este suficient să se constate prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive, indiferent de concentraţia acesteia, influenţa asupra capacităţii de a conduce fiind prezumată absolut ori dacă această prezumţie este una relativă, putând fi combătută prin mijloace de probă ştiinţifice, potrivit cărora, în ciuda prezenţei substanţelor psihoactive într-o concentraţie minimală, persoana nu se află sub influenţa substanţelor psihoactive, cu afectarea capacităţii de a conduce autovehicule pe drumurile publice?”

Ce spune Codul Penal

Altfel spus, completul de la Înalta Curte trebuie să decidă dacă pentru sancţionarea penală a unui şofer care conduce „sub influenţa unor „substanţe psihoactive” (conform articolului 336, alin 2 din Codul Penal) este suficientă confirmarea prezenţei drogurilor în organism, indiferent de cantitate, sau este necesară stabilirea unui prag al concentraţiei acestei substanţe în corpul uman de la care capacitatea de a conduce vehicule este afectată. Astfel, în această situaţie, ar fi necesară o analiză toxicologică amănunţită care să ateste că prezenţa substanţelor psihotrope afectează capacitatea de a conduce.

Potrivit articolului 336 din Codul Penal în vigoare, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă. La alineatul 2 al aceluiaşi articol se arată că o pedeapsă similară se aplică şi persoanei aflate sub influenţa unor substanţe psihoactive, care conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere.

Decizie a Înaltei Curţi din 2020

Într-o decizie din 2020, Curtea Supremă aprecia că „persoana care a consumat substanţe psihoactive se află sub influenţa lor chiar şi atunci când modificările aduse funcţiilor sale cognitive sau comportamentului nu sunt vizibile sau uşor identificabile”.

„… Odată consumată, orice substanţă cu efect psihoactiv afectează sistemul nervos central într-o măsură incompatibilă cu desfăşurarea în siguranţă a unor activităţi care prezintă un grad ridicat de risc pentru sănătatea persoanelor, cum este, printre altele, şi cazul conducerii unui vehicul pe drumurile publice. Consumul de substanţe stupefiante, psihotrope sau a altor substanţe psihoactive produce întotdeauna modificări fizice, psihice şi comportamentale de diverse grade, dar semnificative. (…). Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că o persoană se află sub influenţa substanţelor psihoactive (…) ori de câte ori în organismul său au fost introduse (…) substanţe susceptibile să producă efecte psihoactive, fiind irelevantă, sub acest aspect, cantitatea de substanţă consumată sau depistată în probele biologice ale făptuitorului, ulterior săvârşirii acţiunii ce constituie elementul material al infracţiunii analizate. În mod asemănător, persoana care a consumat astfel de substanţe se află sub influenţa lor chiar şi atunci când modificările aduse funcţiilor sale cognitive sau comportamentului nu sunt vizibile sau uşor identificabile”, se arată în Decizia 365 din 2020 a ÎCCJ.

Potrivit aceleiaşi decizii, „indiferent de concentraţia de substanţă identificată în probele biologice sau de eventualele modificări psiho-fizice prezentate de autorul faptei”, conducerea unui vehicul de către persoana în organismul căreia sunt prezente substanţe psihoactive „creează o stare de pericol şi justifică astfel sancţionarea faptei prin mijloace penale”.

Decizie din 2022 a Curţii de Apel Braşov

Într-o decizie din iunie 2022 a Curţii de Apel Braşov, instanţa a achitat un inculpat judecat pentru conducerea unui autovehicul sub influenţa drogurilor motivând că există un dubiu generat de „neidentificarea acestei substanţe psihotrope în sânge, ci numai în urină, ceea ce atestă, potrivit opiniei medico-legale, că inculpatul a fost expus cândva la această substanţă, iar nu că se afla sub influenţa acestei substanţe la momentul conducerii autovehiculului”.

Potrivit instanţei citate, Codul penal nu defineşte înţelesul sintagmei „aflată sub influenţa”, regăsită în norma de incriminare, ceea ce înseamnă că expresiei supuse analizei „i se atribuie sensul regăsit în vorbirea curentă, în care substantivul „influenţă” desemnează, potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, acţiunea exercitată asupra unui lucru sau asupra unei fiinţe, putând duce la schimbarea lor – înrâurire”.

„…prin analizarea probelor de sânge, raportul de expertiză medico-legală spune foarte clar că nu se afla sub influenţa drogurilor în momentul în care a condus acel autoturism. Mai este o chestiune destul de importantă şi anume acele droguri au fost descoperite în urina inculpatului. Tot acest raport de expertiză medico-legală toxicologică face vorbire despre de faptul că această existenţă a produselor interzise în urina inculpatului, înseamnă că la un moment dat inculpatul a consumat aceste substanţe. Dar tot acest organ de specialitate spune foarte clar că având în vedere că nu se afla această substanţă în sângele examinat concluzia este cea indicată anterior”, se arată în decizia instanţei braşovene.

În decizia de achitare a inculpatului respectiv, Curtea de Apel Braşov aminteşte norma metodologică emisă în 2013 de Ministerul Sănătăţii, potrivit căreia „probele biologice ce pot fi recoltate de la persoanele implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, în vederea determinării alcoolemiei sau a prezenţei în organism a drogurilor, sunt reprezentate prin sânge, pentru determinarea alcoolemiei şi prin sânge şi urină, pentru determinarea prezenţei în organism a drogurilor”, deci este obligatorie recoltarea de probe biologice atât de sânge, cât şi de urină pentru identificarea drogurilor în organismul şoferului incriminat.

„În situaţia tipică în care în ambele probe, sânge şi urină, se identifică substanţe cu efect psihoactiv, este evident că, indiferent de concentraţia substanţei interzise sau de modalitatea în care a ajuns în corp, respectivul conducător auto a condus sub influenţa acelor substanţe. (…). În speţa de faţă ne aflăm într-o situaţie atipică, când proba de sânge nu a reliefat urme de substanţă psihoactivă, dar proba de urină da. (…). Pornind de la specificitatea anatomiei umane, din punct de vedere medical, urina reprezintă un produs de excreţie, ce urmează a fi eliminat din corp imediat, fără a fi posibilă absorbţia înapoi în sânge a substanţelor prezente în urină.

Corpul uman şi reflexele omului sunt coordonate şi controlate de creier, singurul lichid ce poate ajunge la creier fiind sângele, astfel că orice influenţă a acţiunilor omului trebuie raportată la conţinutul de substanţe psihotrope din sânge, acesta fiind singurul fluid ce ajunge la creier.(…) În lipsa constatării unui minime concentraţii de substanţă psihotropă în sânge, apare un dubiu cu privire la posibilitatea reală a acestei substanţe identificate numai în urină de a influenţa direct creierul, singurul care coordonează activitatea de conducere”, se mai arată în decizia Curţii de Apel Braşov.

Ce a decis CCR în 2019

Prin Decizia 101 din 2019, Curtea constituţională a României a respins excepţia de neconstituţionalitate a articolului 336, alineatul 2, din codul Penal, stabilind astfel că sintagma „persoană aflată sub influenţa substanţelor psihoactive”, fără stabilirea unui prag dincolo de care este influenţată capacitatea de a conduce vehicule, este constituţională.

În urmă cu un an, un tânăr din Alba aflat la volanul unei maşini a fost oprit în trafic de poliţiştii rutieri pentru un control de rutină. La examenul toxicologic, şoferul a ieşit „pozitiv” la canabis, fiind trimis în judecată pentru conducere sub influenţa unor substanţe psihoactive. Tânărul a mărturisit că fumase marijuana cu câteva zile înainte de a se urca la volan.

Cât timp pot rămâne drogurile în organism

În prezent, legislaţia din România nu prevede o anumită concentraţie pentru răspunderea penală,spre deosebire de consumul de alcool, unde limita pentru răspunderea penală este o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Studiile arată că substanţa psihoactivă poate rămâne în organism chiar şi 30 de zile de la consum.

Cercetători americani au descoperit că majoritatea consumatorilor ocazionali de canabis sau cei care consumă prima oară reţin urme detectabile în corp timp de trei sau patru zile. Cei care consumă de câteva ori pe săptămână pot trece un test antidrog doar după trei săptămâni de abstinenţă, iar cei care fumează zilnic păstrează urme de canabis chiar şi o lună întreagă. Potrivit aceloraşi cercetători, pe lângă cantitatea şi frecvenţa utilizării drogului, contează, la timpul de eliminare, şi metabolismul, greutatea şi hidratarea persoanei.

Potrivit Medlife, un test antidrog se realizează nu doar din urină, ci poate să fie făcut şi din probe de sânge, păr sau prin măsurarea unor substanţe. O altă probă pentru un test antidrog este saliva, dar în acest caz rezultatele vor fi reconfirmate prin analiza unei probe de sânge.

Testul antidrog din urină măsoară, în fapt, prezenţa metaboliţilor drogurilor. În cazul amfetaminei, aceştia pot fi detectaţi 1-2 zile de la ingerarea respectivelor substanţe, iar în cazul canabisului, detectarea este posibilă chiar şi la câteva săptămâni de la expunere.

În sânge, drogurile nu rămân perioadă îndelungată, spre exemplu LSD-ul rămâne doar 3 ore, amfetamina 12 ore, cocaina 48 de ore, dar în urină perioada este mult mai lungă, zile la rând. Spre exemplu, canabisul rămâne în sânge doar câteva ore după consum, dar THC (substanţa activă din canabis) iese din sânge şi din urină chiar şi după 30 de zile. Cel mai mult, astfel de substanţe rămân în păr, în cele mai multe cazuri chiar şi 90 zile de la expunere.

Solicitarea Asociaţiei Declic adresată instanţei supreme

Într-o adresă trimisă în cursul acestui an Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Asociaţia Declic menţionează mai multe chestiuni pe care instanţa ar trebui să le aibă în vedere, între care faptul că existenţa unor substanţe psihoactive în corpul şoferului poate fi rezultatul administrării unor medicamente paracetamol, ibuprofen (Bioflu, Ibusinus) care pot conţine Pseudoefedrină sau Codeină. De asemenea, unele suplimente alimentare cum sunt cele din cânepă şi uleiul de canabis conţin reziduri de Canabis. „De altfel, aceste medicamente au dat rezultate pozitive la testele rapide efectuate de Poliţia Rutieră cu consecinţa deschiderii unor dosare penale şi a încărcării inutile a sistemului de justiţie”, menţionează Declic.

“În cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, prev.la art.336 alin.2 Cod penal, pentru realizarea cerinţei esenţiale ca inculpatul se se fi aflat sub influenţa unor substanţe psihoactive, este necesară constatarea existenţei influnţării efective a capacităţii de a conduce, simpla prezenţă a

substanţei psihoactive în probele biologice fiind insuficientă pentru realizarea elementului material al infracţiunii”, este concluzia Declic, care solicită Înaltei Curţi admiterea sesizării.