Conecteaza-te cu noi

ACTUAL

Comedii în lege. Cronică de carte: Mimi Brănescu- „Șase piese, un autor”

Publicat

in

Marile noastre edituri nu sunt chiar foarte entuziaste atunci când vine vorba despre publicarea unor volume de dramaturgie. Explicații se găsesc, nu-i vorbă! Fie că se invocă o rămânere în urmă a genului prin comparație cu proza și poezia, fie că se spune franc că teatrul nu s-ar vinde. Iată de ce apariția volumului Șase piese, Un autor, autorul fiind Mimi Brănescu (într-o vreme pe Mimi îl chema și Cornel), la prestigioasa editură bucureșteană Humanitas (București, 2024) înseamnă un eveniment în sine. Unde mai pui că cele șase piese sunt deja validate scenic și cel puțin una dintre ele, cea întitulată Acasă la tata, s-a metamorfozat în scenariul unui film semnat regizoral de Andrei Cohn, ieșit pe ecrane în anul 2015. Film bine primit atât de public cât și de critică.

Mimi (și Cornel) Brănescu a absolvit Actoria în anul 2000, la actualul UNATC bucureștean. A fost studentul marii actrițe Olga Tudorache. Personal, nu l-am văzut niciodată evoluând pe scena vreunui Teatru, nu l-am văzut decât în filme. Majoritatea însemnate. Precum Un cartuș de Kent și un pachet de cafeaFilantropica, Moartea domnului Lăzărescu ori Sierranevada. Mimi Brănescu și-a câștigat celebritatea îndeosebi în calitate de scenarist de film. După mai puțin cunoscutul serial Fiicele marinarului, produs de TVR,  scenaristul a făcut valuri care nu s-au potolit nici azi odată cu producția protevistă Las Fierbinți. Ceea ce nu înseamnă nicidecum că Mimi al nostru, născut la Lehliu, și faptul acesta are importanța lui, nu ar fi mai puțin însemnat în calitatea lui de scriitor de literatură dramatică. Cele șase piese aranjate în carte, din câte îmi dau seama, într-o ordine mai curând aleatorie, dau cu asupra de măsură seama despre asta.

Personajele din piesele lui Mimi Brănescu fac parte din categoria neînsemnaților. Sunt acei oameni obișnuiți, nebăgați de nimeni în seamă când trec pe stradă,provinciali sadea, așa cum sunt și cei din mai sus-amintitul Lehliu (atenție, Lehliu gară!)și care rămân astfel chiar și atunci când s-au mutat la București. Sunt oameni cu necazuri, cu dureri și mai ales cu probleme de cuplu. Marele maestru pentru Mimi Brănescu este, indubitabil, Cehov, aceasta deși în piesele lui nu cred să fi apărut niciodată un doctor.

Amprenta cehoviană mi s-a părut a fi cel mai vizibilă în piesa Ultimii.  A cărei acțiune se petrece într-o curte aflată în vecinătatea unei gări. Ultimii  nu are nimic din romantismul Romanului Comăneștenilor. Așa cum nici unicul personaj feminin al piesei, Luminița, nu seamănă defel cu atât de delicata Sașa. Luminița seamănă mai mult cu Mașa din Pescărușul. Sau cu Sonia din Unchiul Vanea. Femeia trebuie să se lupte cu impostura soțului, un anume Lulu, și cu mofturile de toate felurile ale socrului. Un infirm pe nume Ică. În Ultimii, Luminița e chiar, vorba lui Caragiale, violentă și fără manere, își scarmănă foarte adesea și cu mare convingere tovarășul de viață și tot amenință cu plecarea. Cu părăsirea domiciliului conjugal. Care e, cum spuneam, undeva, acasă la tată, adică la socru, într-un sat cam uitat de lume, dar care are totuși o gară. Nici nu se putea altfel de vreme ce Mimi Brănescu este, cum spunea, născut la Lehliu Gară. Adică exact acolo unde, în urmă cu vreo cincizeci de ani, Ion Băieșu îi făcea să se regăsească pe Tanța și Costel, după ce aceștia  descoperiseră în gară la Medgidia că iubirea e un lucru mare.

Așadar, Lulu e o fire de artist. Sau vrea să pară astfel. E dj și gurist. Însă trăiește mai degrabă din banii trimiși din străinătate de sora Luminiței. Lulu lucrează de vreun an la opera vieții lui. Care se dovedește  a fi doar un biet un remix al unei celebre piese a lui Eric Clapton. Layla. Marcu, fratele cel mare, îi dezvăluie Luminiței minciuna. Și de aici începe totul. Adică o nesfârșită serie de dezvăluiri despre toate cele patru personaje ale piesei. Iar după ce toate lucrurile au fost zise, după ce praful și pulberea s-a ales de familia tradițională radiografiată în contemporaneitatea ei de Mimi Brănescu, Marcu și Luminița anunță că își vor lua frumușel tălpășița. Luminița pare-se că a decis să divorțeze. Nu de alta, dar și Eric Clapton și-a abandonat nevasta exact în  anul în care a compus Layla. Și totuși Luminița face cale întoarsă. Nu e soțul ei Eric Clapton, însă nici ea nu e de calibrul nevestei artistului.

În piesa care deschide volumul, piesă ce se cheamă Dumnezeul de a doua zi, două personaje, un El și o Ea refac, cu variațiuni ce țin de viziunea proprie, povestea uneia și aceleiași iubiri. Regizorul Claudiu Goga, care a pus în scenă piesa la Teatrul Metropolis din București, observa că “textul poate fi citit în mai multe feluri: ca o poveste de dragoste romantică, ca drama unui cuplu sau ca dramele a trei cupluri; ca o satiră la adresa societății românești de azi sau ca o invitație la o meditație asupra sensului dimineților de a doua zi (pentru că, nu-i așa, orice s-ar întâmpla, există întotdeauna o nouă bună dimineață”.

În alte câteva piese, romantismului îi ia locul cearta. De pildă, în Acasă la tata, a cărei acțiune se petrece într-un sat de lângă București, Robert, un personaj cu o celebritate relativă, revine din cine știe ce motive la matcă. Stă însă foarte puțin acasă la tata, preferând să plece în căutarea lui Petrică. Cel mai bun prieten de odinioară. Cu care se ia la harță și care, la un moment dat, îi dă un cap în gură. “Că oamenii se mai și ceartă”.

În Genul acuzativ, toată lumea acuză pe toată lumea. Marina, unul dintre personajele piesei, pleacă printr-un turneu prin țară în căutarea tuturor rudelor cărora are a le face reproșuri. Rezultatul fiind deconstrucția unei familii.  Genul acuzativ e o piesă bine scrisă, are umor, are  și replică și reușește aproape în totalitate să facă ceea ce își propune. Să lumineze ipocrizia relațiilor de familie pe care foarte puțin au curajul să o denunțe. În cazul de față, operațiunea a fost începută de o anume Marina, mai întâi în paginile unui jurnal, pe urmă într-o serie de turnee pe la rudele ei risipite prin țară, mai apoi de fiica acesteia, Lena. Care, în chip de concluzie, hotărăște să își abandoneze soțul, să se stabilească la Oradea fiindcă îi plac și ungurii, și primarul, și să se ocupe mai departe de tot felul de lucruri care, altminteri, ar fi putut rămâne nefăcute.

Tot pe un șir de acuzații este construită și piesa Family.exe. Avem de-a face cu o reuniune de familie care începe cum nu se poate mai calm. Pe neașteptate și pe nepusă masă însă, Laurențiu, un bărbat încă tânăr și cu bani, un sponsor al familiei, pesemne corporatist și care pare a avea o căsnicie perfectă cu Andreea, ia la refec pe toată lumea. Adică pe soție, pe Tobi, prezentat a fi cel mai bun prieten,  pe mamă, o femeie cu fumuri de mare actriță, pe Marian, al nu știu câtelea iubit al acesteia,  pe sora Polixenia și pe soțul acesteia, de fapt nepoftitul Anton. Toți se fac vinovați de faptul că nu i-au răspuns la telefon după ce el, Laurențiu, a suferit un accident de mașină. Ca pe urmă să aflăm că Andreea l-a înșelat pe Laurențiu cu Tobi. Există în acest sens și dovada. Fotografiile furnizate lui Laurențiu de Paula. Soția încornorată a lui Tobi. – Citeste restul articolului pe Contributors.ro

Citeste mai mult
Click si comenteaza

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ACTUAL

VIDEO Uneltirile de la Vatican iau o turnură machiavelică într-un nou film cu aspirații la Premiile Oscar

Publicat

in

Alegerea unui nou papă este mai mereu învăluită în mister și intrigi iar un nou film cu Ralph Fiennes, Stanley Tucci și John Lithgow vine cu o turnură machiavelică de la un regizor care a ridicat un Premiu Oscar chiar anul trecut, relatează IndieWire.

Regizorul germano-austriac Edward Berger s-a deplasat la Vatican pentru primul său film de după All Quiet on the Western Front („Nimic nou pe frontul de vest”), pentru care a ridicat la Gala Premiilor Oscar din 2023 premiul pentru cel mai bun film străin.

Lungmetrajul în limba germană a primit 9 nominalizări la Premiile Oscar de anul trecut, câștigând în cele din urmă 4: cel mai bun film străin, cea mai bună coloană sonoră, cea mai bună imagine și cel mai bun design de producție. La Premiile BAFTA decernate de Academia Britanică de Film lungmetrajul a câștigat 7 premii, inclusiv cel pentru cel mai bun regizor, acordat lui Berger.

Noul său film, The Conclave („Conclavul”) se bazează pe cartea omonimă publicată de autorul britanic Robert Harris în 2016, una care urmărește ce se întâmplă „în spatele ușilor închise ale Capelei Sixtine când 118 cardinali din întreaga lume își exprimă voturile în cele mai secrete alegeri din lume”.

În film, cardinalul Lawrence (jucat de Ralph Fiennes) este însărcinat cu organizarea conclavului după moartea neașteptată a unui papă îndrăgit. După ce cei mai puternici oameni din Biserica Catolică sunt încuiați împreună la Vatican, Lawrence se găsește prins în mijlocul unei conspirații și descoperă un secret care ar putea zgudui întreaga fundație a Bisericii. Trailerul lansat acum pentru film e edificator:

Actorul american Stanley Tucci îl joacă pe cardinalul progresist Bellini, care este prezentat în descrierea oficială a lungmetrajului drept un „candidat focos și nerușinat” la scaunul Sfântului Petr. John Lithgow îl interpretează pe cardinalul canadian Tremblay, cel mai puternic adversar al lui Bellini la șefia Bisericii Catolice.

Distribuția este completată de nume ca Isabella Rossellini, Lucian Msamati, Brían F. O’Byrne, Carlos Diehz, Merab Ninidze.

Coloana sonoră a filmului e compusă de Volker Bertelmann, compozitorul și pianistul german premiat cu Oscar anul trecut pentru colaborarea anterioară cu Berger la Nimic nou de pe frontul de Vest.

„The Conclave”, un film „machiavelic” de la un regizor aflat pe cai mari

Peter Kujawski, președintele studioului Focus Features care a produs filmul, l-a descris drept un „thriller machiavelic” în timpul convenției CinemaCon de anul trecut.

Într-un comunicat de presă separat remis la momentul respectiv, el a adăugat că „Edward Berger este un cineast diabolic de talentat care ne face inimile să trepideze prin ilustrarea a ceea ce se întâmplă îngerilor noștri mai buni în acele săli machiavelice ale puterii”.

„Abia așteptăm să aducem spectatorii pe muchie de cuțit alături de el”, a adăugat el cu privire la Conclavul.

Filmul va avea premiera internațională în data de 1 noiembrie, el urmând să apară tot atunci și în cinematografele din România, potrivit Cinemagia, site-ul de referință în ceea ce privește lansările cinematografice de la noi.

Ca întotdeauna, poți găsi mai multe noutăți din lumea filmelor și serialelor, dar și alte știri interesante, în rubrica Nerd Alert de weekendul acesta:

Citeste mai mult

ACTUAL

LIVE Război în Ucraina, ziua 877: Drone ucrainene au vizat Rusia în timpul nopții / Moscova îndeamnă la „realism” în privința promisiunilor lui Trump

Publicat

in

Rusia a anunțat vineri dimineață că a doborât 19 drone lansate de către Ucraina în timpul nopții. Un oficial rus din regiunea Kursk a declarat că două persoane au rănite de resturile unui vehicul aerian fără pilot.

Cele mai importante evenimente legate de războiul din Ucraina, ziua 877, LIVETEXT:

Resturi ale unei drone ucrainene doborâte au rănit vineri dimineață două persoane în orașul rus Kursk, a declarat guvernatorul regional interimar Alexei Smirnov pe aplicația de Telegram, informează Reuters.

Ministerul rus al Apărării a declarat că un total de 19 drone au fost distruse peste noapte, inclusiv 11 deasupra regiunii Kursk, a relatat agenția de știri Interfax.

Candidatul republicanilor la alegerile prezidențiale din SUA, Donald Trump, și președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, au programată, vineri, o discuţie telefonică, potrivit unor surse familiarizate cu aceste planuri, citate de CNN și Reuters, scriu News.ro și Agerpres.

Sinteza celor mai recente evenimente:

Citeste mai mult
Publicitate

Curtea de Argeș

Publicitate

Câmpulung

În Trend