Conecteaza-te cu noi

Educatie

Cauți o activitate extrașcolară pentru copil? Ia în calcul tehnica de calcul japonez. Povestea lui Nomin din Mongolia, care a adus sorbanul în România

Publicat

in

În București, Constanța, Ploiești și Oradea există o școală care nu dezvoltă doar creierul copiilor, ci și atenția, concentrarea și răbdarea lor. Aici, copiii învață tehnica de calcul japonez cu soroban, un abac japonez transformat din abacul chinezesc. Tehnica presupune efectuarea de calcule aritmetice, chiar și de ordinul miliardelor, în minte. E o tehnică veche japoneză, care există din secolul al XV-lea. Din anii ’30 ai secolului trecut, a început să fie folosită în școli. Se folosește și în zilele de astăzi, în școlile de soroban numite „jyuku”. În România, Nomin Damdin, o mongolă căsătorită cu un român, a deschis aceste școli Nomin Jyuku.

Sigur îi știi pe copiii aceia care au impresionat țara efectuând calcule de ordinul miliardelor în minte și recitând în același timp poezii ori făcând alte lucruri care necesită gândire. I-ai văzut la Next Star, la Românii au talent ori la Chefi la cuțite. Au uimit audiența și au primit Golden Buzz-ul. Sunt copiii școlilor Nomin Jyuku, unde se învață tehnica de calcul japonez.

Theodor Marcu, unul dintre elevii lui Nomin, la Românii au talent luând golden buzz-ul
de la Andi Moisescu. FOTO: Facebook Nomin Jyuku România

Ceea ce nu știți este că dincolo de acești premianți, există o mulțime de povești de succes. Cum este povestea emoționantă a unui băiețel de 6 ani, afectat de o boală neurologică. Sfatul doctorului a fost să înceapă imediat terapii de recuperare, dar și o activitate care să-i creeze cât mai multe sinapse între cele două emisfere ale creierului. „Așa au ajuns la noi. Din spusele tatălui, pe lângă terapiile de recuperare, au prioritizat cursurile de soroban și au exersat în fiecare zi, timp de 4 ani. Acest copil a ajuns să fie primul copil din România care să termine modulul expert. La nivelul expert, copiii efectuează adunări, scăderi, înmulțiri și împărțiri cu 100 de numere de ordinul miliardelor”, spune Nomin Damdin, mongola care îi învață pe copiii din România tehnica de calcul japonez.

Citește continuarea articolului pe site-ul nostru de parenting www.totuldespremame.ro

Loading

Educatie

Psiholog Diana Onuțu: Cum îți dai seama că trebuie să schimbi învățătoarea

Publicat

in

Școala primară, această etapă fascinantă și dificilă totodată din viața copilului nostru, are în centru un personaj pe care cu toții ni-l amintim peste ani – doamna învățătoare. Imaginea idealizată a învățătorului blând, ce ne poartă ca un ghid pe căile cunoașterii pe care o întâlnim în numeroase cântece și poezii școlare, pare să își piardă din strălucire astăzi.

Încrederea în sistemul de învățământ și cadrele didactice nu mai este la nivelul la care era acum 20-30 de ani. Ce s-a schimbat? Accesul liber la informație a adus la urechile noilor generații de părinți întâmplări și povești care ne fac să fim sceptici și să ne punem întrebări cu privire la persoana în mâinile căreia punem educația timpurie și startul în viața profesională al copiilor noștri.

Cum îți dai seama că trebuie să schimbi învățătoarea. Cere referințe

Se poate ca uneori să ne simțim captivi între dorința noastră de a avea încredere în cadrul didactic și nevoia de a controla și a ne asigura că totul este în regulă la școală și că nu închidem ochii în fața unor abuzuri care ar putea afecta bunăstarea celui mic. Cum ne dăm seama dacă am ales cadru didactic potrivit?

Citește continuarea articolului pe site-ul nostru de parenting www.totuldespremame.ro

Loading

Citeste mai mult

Educatie

Azi o învățătoare, mâine alta. „Până în clasa a IV-a inclusiv, fiica mea a avut 6 învățătoare. A ajuns în gimnaziu cu lacune mari”

Publicat

in

Fluctuațiile de personal din învățământul primar reprezintă un fenomen din ce în ce mai frecvent în sistemul educațional din România, care apare, în special, în școlile din zonele rurale sau în instituțiile care nu au reușit să încadreze profesori titulari. Se întâmplă însă ca și școli de la oraș, chiar din Capitală, să se confrunte cu situații în care, la o clasă, învățătoarea să se schimbe frecvent, chiar anual. În această etapă critică a formării copilului, schimbările frecvente ale cadrelor didactice pot avea atât avantaje, cât și dezavantaje, impactul variind în funcție de numeroși factori: adaptabilitatea copiilor, contextul social și educațional, pregătirea profesională a învățătorilor și mediul școlar în general.

În clasele I-IV, Maria, o fetiță care învață într-o școală din sectorul V al Capitalei, a avut 6 învățătoare. Prima, titular, aflată la ultima generație de elevi, s-a îmbolnăvit la începutul clasei a III-a, iar de atunci a urmat un lung șir de improvizații, conducerea școlii nereușind să aducă un înlocuitor stabil. „Este una dintre școlile de top din Sectorul 5, erau 38 de copii în clasă, dar efectiv nu au reușit să găsească o învățătoare pentru ei. Ni se spunea în permanență că nu au de unde să ia o învățătoare”, își amintește mama fetei. În primele săptămâni, în fiecare oră venea un alt cadru didactic: o oră un profesor, o oră alt profesor, în funcție de cine avea liber și putea supraveghea copiii. „A urmat o învățătoare care ieșise la pensie de ceva vreme și care vorbea atât de încet încât nici copiii din prima bancă nu o auzeau. A stat puțin și a venit alta, care țipa non-stop la copii. A plecat și ea repede și a venit, tot temporar, o învățătoare dintr-un sat de lângă București. Dincolo de faptul că toată povestea aceasta i-a bulversat mult pe copii, au rămas cu mari lacune. Maria a avut mult de recuperat la Matematică, așa că în clasa a V-a nu am avut încotro și am căutat profesor pentru meditații”.

Citiți continuarea articolului pe site-ul nostru de parenting www.totuldespremame.ro

Loading

Citeste mai mult

ACTUAL

Olimpiada Internațională de Ştiințe pentru Juniori de la București: Guvernul a aprobat cheltuieli de peste jumătate de milion de euro

Publicat

in

Guvernul a aprobat miercuri finanțarea cheltuielilor aferente organizării şi desfăşurării Olimpiadei Internaționale de Ştiințe pentru Juniori 2024 (IJSO), competiție interdisciplinară din domeniul științelor naturii (fizică, chimie, biologie), la Bucureşti, în perioada 2-12 decembrie 2024.

Astfel, suma necesară, în valoare de 546.787 euro (aproximativ 2,734 milioane lei), se asigură din fondul valutar al Ministerului Educației, din bugetul activităților finanțate integral din venituri proprii prevăzut în bugetul de stat pe anul 2024, conform devizului estimativ de cheltuieli.

La Olimpiada Internațională de Ştiințe pentru Juniori 2024, organizată de Ministerul Educației, în colaborare cu Universitatea Națională de Ştiință şi Tehnologie Politehnica Bucureşti, vor participa 813 persoane, din care 607 de participanți din străinătate.

Echipele participante la Olimpiada de la București plătesc o taxă de 1000 USD fiecare. Din sumele încasate, un procent de 75% va fi utilizat pentru acoperirea unei părți din cheltuielile de cazare şi masă pentru lideri și observatori, iar diferența de 25% va fi returnată trezorierului IJSO, în termen de 6 luni, pentru costurile operaționale ale organizației IJSO.

Taxa de observator este de 1.500 USD. Fiecare țară participantă are, de regulă, câte un observator. România colectează și păstrează toate taxele de observatori, care vor fi utilizate pentru acoperirea costurilor de cazare şi masă pentru elevi.

România a participat la toate edițiile olimpiadei începând cu anul 2004 și până în prezent și a obținut numeroase medalii de aur, argint și bronz.

Olimpiada se organizează prin rotație în fiecare țară membră, potrivit statutului IJSO.

Loading

Citeste mai mult

Educatie

Introducerea uniformei într-o școală din București, etapa cearta între părinți. „Cusăturile provoacă alergii”/ „Ăsta e totalitarism”/ „Bleu nu e unisex”

Publicat

in

Un banal mesaj pe grupul de WhatsApp al președinților de comitete de clasă de la noi din școală a reușit să tulbure vacanța de vară a tuturor și continuă să facă valuri și acum, după începerea școlii. Cum stăteam noi liniștiți și ne topeam de la caniculă, am primit un mesaj lung, prin care eram anunțați că din septembrie copiii vor avea uniformă. Ro-Alert a fost mic copil pe lângă efectele acestei vești.

Pentru a înțelege mai bine situația, e nevoie de un mic istoric. Școala noastră, care este o unitate de învățământ de stat din București, a avut uniformă încă de acum 10 ani. Copiii din școala primară aveau bluză albă și vestă cu carouri roz și negru, iar elevii de gimnaziu aveau o vestă depresivă, ce-i drept, o combinație de negru cu maro. Pentru că firma care le făcea nu era prea serioasă și pentru că erau realizate dintr-un material ce rivaliza la compoziție cu punguța de la Mega, la un moment dat s-a renunțat la ele. A venit pandemia și subiectul uniformelor a trecut pe locul 9329049.

Când ne-am întors la școală post pandemie, s-a decis, pentru a nu forța pe nimeni să cumpere niște haine anume, să vină toți copiii cu bluze albe și cu pantaloni/ fuste închise la culoare. Numai că modele sunt multe. Bluzele albe erau pentru unii tricouri polo decente, pentru alții topuri cu multă piele la vedere. Pentru că s-a acceptat ca tricoul să aibă un mic logo sau desen, fiecare a înțeles ce a vrut. 

Citește continuarea articolului pe site-ul nostru de parenting www.totuldespremame.ro

Loading

Citeste mai mult

ACTUAL

Propunerea unei profesoare de la un colegiu de top privind folosirea telefoanelor în timpul orelor: „Am aplica astfel un principiu de egalitate” 

Publicat

in

Directoarea adjunctă de la Colegiul Național „B.P. Hasdeu”, din Buzău, unul dintre cele mai bune din țară, Anca Florea, susține că nu doar elevilor ar trebui să li se interzică să folosească telefoanele în timpul orelor, ci și profesorilor. 

Elevii pot folosi telefoanele în timpul orelor doar dacă profesorul le cere acest lucru, în scop educativ, se arată în noul Statut al Elevului. Directoarea adjunctă Anca Florea spune în acest context că primii care ar putea fi un exemplu pentru elevi ar trebui să fie chiar profesorii. 

„Introducerea oricărei norme/restricţii pentru elevi generează o nouă provocare: ⁠dacă nu este dublată de explicarea raţiunii pentru care s-a impus, dacă nu este accentuată şi legitimată cu însuşi exemplul pe care îl oferă profesorul, atunci şansele ca ea sa fie interiorizată de adolescent scad considerabil. Prin urmare, ar trebui ca nici profesorii, nici elevii să nu utilizeze telefoanele în timpul orei decât în scop educativ. Am aplica astfel un principiu de egalitate naturală”, a declarat, pentru News.ro, Anca Florea.

Soluția găsită de elevi: să meargă la școală cu două telefoane, unul pe care să-l predea, altul pe care să-l folosească în timpul orelor 

Ea vorbește și despre analfabetismul digital al elevilor, pentru că, spune Florea, „faptul că avem elevi cu telefoanele în mână la oră nu înseamnă că ei ştiu să selecteze conţinuturi digitale, că sunt gata să facă faţă unui act de bullying online, că ştiu să îşi administreze spaţiul privat în online”. 

„De ce să nu avem cursuri în care folosirea telefoanelor în acest sens este chiar indicată, de pildă new media, privacy şi social-media, pe înţelesul tuturor?”, întreabă directoarea adjunctă a Colegiului „B.P. Hasdeu” din Buzău. 

În ceea ce privește interdicția folosirii telefoanelor, Anca Florea spune că elevii găsesc diferite soluții pentru a încălca regula. 

„Este posibil ca unii dintre ei să se gândească să vină la şcoală cu două telefoane: unul pe care îl vor preda profesorului, iar un altul pe care îl  vor utiliza sustrăgându-se orei. Dincolo de această simplă problematizare a unei norme introduse cu bună-credinţă, sunt convinsă că ⁠educaţia, pe lângă caracterul prescriptiv şi normativ pe care trebuie să-l exerseze în mod constant, este indicat să invoce din ce în ce mai mult o formă de apel la  buna-cuviinţă, care înseamnă politeţe, respect, empatie, adică tot ceea ce poate face „suportabilă” înfrângerea tentaţiei de a încalcă norma”, mai spune Anca Florea.

Profesorii pot confisca telefoanele elevilor până la finalul orelor

În noul Statut al Elevului, aprobat anul acesta, la Articolul 15 este prevăzut că elevii nu au voie să folosească telefonele mobile sau orice alt dispozitiv electronic în timpul orelor.

„(n. red.: elevilor le este interzis) să utilizeze telefoanele mobile sau orice alt echipament de comunicații electronice în timpul desfășurării orelor de curs, inclusiv în timpul activităților educaționale care se desfășoară în afara unităților de învățământ, cu excepția utilizării acestora în scop educativ, cu acordul cadrului didactic, în timpul pauzelor sau în spațiile autorizate explicit de regulamentul intern al unității de învățământ”. 

O noutate în regulament, față de alți ani, este că telefoanele mobile ale elevilor „trebuie ținute, pe parcursul orelor, într-un spațiu sigur, care să fie amenajat în sala de clasă și la care să aibă acces dirigintele sau directorul școlii”. 

„Nerespectarea acestor prevederi poate duce la preluarea echipamentului de către personalul didactic/didactic auxiliar al unității de învățământ în vederea restituirii lui la finalizarea orelor de curs din ziua respectivă, în mod obligatoriu, către părinți/reprezentanți legali ai beneficiarilor primari minori sau către elevi, după caz, conform regulamentului intern al unității de învățământ. Prevederile nu se aplică echipamentelor pe care elevii cu CES sunt autorizați să le folosească”, se arată în Statut. 

Loading

Citeste mai mult

Educatie

Frica, prima lecție la școală. Frica de a te mișca în bancă, de a nu greși, de a nu fi certat

Publicat

in

FRÍCĂ – s. f. Stare de adâncă neliniște și de tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă, înfricoșare. (cf DEX, 2009). Patru ani mă despart de momentul „primei zile de şcoală a bobocelului”. „Bobocelul” meu se apropie acum deja de sfârşitul ciclului primar şi, inevitabil, privirea părintelui pică retrospectiv şi melancolic peste ultimii patru ani, definiți de un singur cuvânt: „frica”!

Cum îl formezi, aşa îl ai patru ani la clasă

Am „oferit” sistemului de învăţământ romanesc un viitor „elev silitor”, un copil vesel, liber şi care învăţa cu plăcere până la momentul intrării în şcoală. Citea, scria, făcea adunări, era pasionat de istorie şi cartografie. Aşa a fost el, fără a-l împinge cineva de la spate. A învăţat de drag, cerea atlase în loc de cărţi cu poveşti, aştepta cu nerăbdare începerea şcolii ca să aibă propriul profesor de geografie şi istorie.

Dar nu, geografia şi istoria nu se învaţă în primul an de școală. În primul an de şcoală se învaţă frica, pe cât posibil în toate nuanţele sale, pentru că, nu-i aşa, „cum îl formezi, aşa îl ai patru ani la clasă”. Frica de a te mişca în bancă, frica de a cere voie la toaletă, frica de a atinge materialele pentru lucru manual, frica de a nu greşi poezia la serbare. Frica în locul libertăţii, al respectului şi a regulilor explicate pe înţeles, argumentate cu motivaţia reală din spatele lor.

Copiii învaţă încă din primul semestru de şcoală să nu vorbească în timpul orei pentru că, dacă o vor face, vor lua insuficient sau „față tristă” pe caiet, asociate întotdeauna cu o muştruluială din partea învăţătoarei şi, nu de puţine ori, şi din partea părintelui. 

Citește continuarea articolului pe site-ul nostru de parenting www.totuldespremame.ro

Loading

Citeste mai mult
Publicitate

Curtea de Argeș

Publicitate

Câmpulung

În Trend