Conecteaza-te cu noi

CULTURA

Cărți Usborne: cum inspiră imaginația și creativitatea copiilor?

Publicat

in

Copilăria este ca un carusel magic plin de aventuri și creativitate. Iar cărțile pentru copii joacă un rol special în acest casual minunat. Când vine vorba de cărți Usborne, putem să spunem că avem de-a face cu niște adevărate comori de imaginație și învățare. Așadar, află cum aceste cărți reușesc să inspire copiii și să-i facă să viseze cu ochii deschiși.

Explorează lumi noi cu cărțile Usborne

Cu toții cunoaștem acea senzația plăcută când deschidem o carte și parcă ne teleportează într-o lume magică. Ei bine, cărțile Usborne fac asta cu fiecare pagină. Eroii și aventurile lor devin prietenii copilului tău, iar ilustrațiile colorate deschid porțile către universuri nebănuite. Fie că ești în căutarea poveștilor fermecate sau dornic pentru ca cel mic să învețe lucruri noi, aceste cărți sunt ghidul perfect către lumi neexplorate.

Creativitatea prinde aripi cu cărțile Usborne

Dacă vrei ca cel mic să-și dezvolte imaginația și să-și pună la treabă gândurile creative, cărțile cu ilustrații sunt mai mult decât niște simple cărți. În fiecare poveste, copilul are libertatea să-și imaginezi personaje noi, să inventeze povești sau să găsească răspunsuri la întrebările cele mai ciudate. 

Desene pline de detalii și imaginație

Dacă prichindelul tău iubește desenele frumoase, o să se îndrăgostească de cărțile Usborne. Colecția de carti Usborne este o adevărată opere de artă, cu ilustrații bogate în detalii care captivează instantaneu. De la animale exotice până la orașe fantastice, fiecare pagină îl invită pe cel mic să descopere noi elemente și să-și folosească imaginația la maxim.

Cărțile leagă prietenii pe termen lung 

Cărțile Usborne nu sunt doar lecturi de moment. Ele devin prieteni fideli pe parcursul anilor. Fiecare pagină rămâne vie în amintirile copiilor, aducând cu sine bucurie și învățăminte. De la prima lectură și până la momentele în care citesc singuri, sunt alături de copii, făcându-i să se simtă încurajați și inspirați.

Cărți pentru micuții cercetători și povești curajoase

Colectia Usborne carti vine cu o varietate de subiecte, de la exploratori curajoși la animale sălbatice sau lumi magice. Fiecare poveste e ca o comoară de cunoștințe și întrebări curioase. Știai că universul e plin de secrete? Dar ce spui de povești despre prietenie și curaj? Fie că explorează spațiul cosmic sau înțeleg cum funcționează corpul uman, micuții descoperă lumea într-un mod interactiv și distractiv.

Colecția Usborne este o cheie spre uși nenumărate către cunoaștere și distracție. Cu ilustrații magice și povești captivante, îi învață pe cei mici să viseze și să creeze. În fiecare pagină, vor găsi inspirație pentru a explora lumi noi și pentru a-și dezvolta propria poveste. 

Citeste mai mult

CULTURA

Poetul Ioan Es. Pop a murit la vârsta de 65 de ani

Publicat

in

Uniunea Scriitorilor din România a anunțat miecuri încetarea din viață a poetului Ioan Es. Pop. „Prin dispariția lui poezia română suferă o ireparabilă pierdere. Dumnezeu să-l odihnească!„ se arată în comunicatul Uniunii.

Ioan Es. Pop s-a născut la 27 martie 1958, în Vărai, Maramureş. A absolvit în 1993 Facultatea de Filologie, secția limba și literatura română – limba și literatura engleză a Universității din Baia Mare.

Ca student activează în cenaclul „Nord” al revistei studențești omonime, fiind, între 1981 – 1983, și redactorul-șef al acestei publicații. Din 1987 participă sporadic la ședințele cenaclului „Universitas” din București, condus de criticul și profesorul Mircea Martin. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

A fost editor-șef al „Ziarului de duminică”, supliment al „Ziarului financiar”, și editor senior al revistei „Descoperă”.

  • Printre cărţile publicate: Ieudul fără ieşire, Editura Cartea Românească (CR), 1994, Porcec, CR, 1996; Pantelimon 113 bis, CR, 1999, Petrecere de pietoni, Editura Paralela 45, 2003,
  • Unelte de dormit, CR, 2011, Xanax, Editura Charmides, 2013; Arta fricii, Editura Charmides, 2016, Premiul „Scriitorul lunii iulie 2016” al USR – filiala Iaşi, Un somn pe scaunul electric, Editurile Tracus Arte și Charmides, 2020.

A obținut următoarele premii:

  • premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România (1994)
  • premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1994)
  • premiul de debut al revistei „Poesis” (1994)
  • premiul Festivalului Național de Poezie de la Sighetu-Marmației (1994)
  • premiul Primăriei municipiului București pentru cel mai bun volum din colecția „Poeții orașului București” (1996), *Marele Premiu acordat de Ministerul Culturii și Cultelor Festivalului Internațional de Poezie „Nichita Stănescu”
  • Premiul Academiei Române pentru poezie, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 1999
  • Premiul ASPRO, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 2003
  • Ordinul Meritul Cultural în grad de ofițer, 2004

Premii internaționale:

  • A fost laureatul primei ediţii (2009) a Premiilor „Niram Art” de la Madrid.
  • Radiodifuziunea Suedeză l-a desemnat Poetul Lunii August 2010.
  • Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova i-a acordat, în anul 2012, Premiul „Primăvara Europeană a Poeţilor”.
    În 2016, la Veneția, Italia, i s-a decernat Premiul „Ciampi Valigie Rosse”, pentru volumul Un giorno ci svegliamo vivi.
  • În octombrie 2019, a câștigat Marele Premiu „Cununa de Lauri” de la Alicante (Spania), la ediția a noua a Turnirului de Poezie organizat de Uniunea Scriitorilor din România.

Citeste mai mult

ACTUAL

Despre dreptate și onoare. O scrisoare din junglă

Publicat

in

Când a publicat acum un an Bestiarul, care cuprindea șapte povestiri despre și cu chirurgi, doctorul Cătălin Vasilescu a făcut valuri atât în lumea medicală, dar mai cu seamă în cea literară. Faptul că „dădea din casă“, devoalând dedesubturile câtorva dintre „scandaloasele“ operații care au marcat, atât în bine cât și în rău, istoria chirurgiei a stârnit rumori printre confrați, însă efectul maxim l-a avut printre scriitori. Era limpede că doctorul are talent, ba mai mult, că știe să construiască o poveste, că mânuiește cu o rară naturalețe tehnicile dramatice, că e un excelent portretist. Pe scurt, îi citești pe nerăsuflate poveștile, fără să te poticnești de conținutul lor științific. Și, pe deasupra, mai are și umor.

Dar, cum se spune, einmal ist keinmal. Era posibil ca Bestiarul să rămână o piesă singulară, splendidă în unicitatea ei, dar irepetabilă. Apariția volumului Dragul meu Wallace. Istoria zilei în care sir Charles Darwin și-a pierdut eleganța (Humanitas 2024) confirmă profilul unui autor care are cu adevărat chemare pentru scris. Și care își asumă responsabilitatea acestei chemări. De astă dată iese din confortul propriei specializări și se înhamă la o muncă uriașă de cercetare. Cartea este însă mai mult decât o lucrare de istoria științei, extrem de riguroasă și exhaustiv documentată. Scrisă pasionat și pasionant, ea este, de fapt, romanul unei idei. Al celei mai celebre idei care a schimbat definitiv concepția despre originea și evoluția vieții. O idee cu adevărat genială care se naște simultan în mintea a doi oameni de știință din secolul al XIX-lea. Pe unul, Charles Darwin, îl știe toată lumea. Celălalt, Alfred Russel Wallace, a rămas aproape necunoscut. Amândoi și-au dedicat viața cercetării lumii naturale. Asemenea cavalerilor rătăcitori din alte vremuri, ei au călătorit, străbătând oceanele lumii, deși sufereau amândoi de rău de mare. Au mers pe căi diferite, au cercetat locuri diferite, dar au ajuns la același adevăr. Însă doar unul dintre ei a rămas pentru posteritate ca descoperitor al Graalului, al teoriei evoluției speciilor.

Și aici apare întrebarea care îl stârnește pe Cătălin Vasilescu: cum a fost cu putința una ca asta?

„Istoria științei nu e hagiografie“ ne previne autorul, care are curajul să scotocească, să pună întrebări incomode, să formuleze concluzii care vin în răspărul opiniilor deja cimentate. Are curajul să fluiere în biserică. Și o face nu pentru că vrea să șocheze, ci animat de ceva mult mai adânc, de o fervoare etică. Istoria științei ascunde între somptuoasele ei falduri ipocrizii, aranjamente, calcule meschine, nedreptăți. Pe măsură ce le descoperă, misiunea științifică pe care autorul și-o asumase dintru început devine, inevitabil, și o sarcină morală. Acestei sarcini i se dedică Cătălin Vasilescu, trezindu-se zilnic în viul dimineții, când în jur „domnește liniștea deplină“, pentru a prinde cele două ore, singurele, pe care le poate dărui scrisului. Nu pisica Stela, cu lăbuța ei moale, este ceasornicul lui matinal (cum ingenuu și modest mărturisește în prefață), ci această voce lăuntrică, însetată de dreptate și adevăr. Pentru că, în cele din urmă, cartea nu este doar o mărturie despre contribuția esențială a lui Wallace la nașterea teoriei evoluției speciilor prin selecție naturală, ci, deopotrivă, un act de dreptate, de recunoștință și admirație. Iar frumusețea îi vine tocmai din faptul că, deși străbătută de fiorul indignării, e cu totul lipsită de încrâncenare. Dovada cea mai elocventă este relatarea episodului vizitei la mormântul lui Wallace. Hohotul de râs cu care se încheie de fapt epopeea căutărilor lui Cătălin Vasilescu așază totul pe fundalul unei înțelepte seninătăți.

*

Ajuns însă la capătul investigației sale, autorul ne ia prin surprindere cu o nouă provocare. Are îndrăzneala de a-i scrie o epistolă eroului său. Da, lui Wallace însuși! O epistolă în care îi cere cea din urmă lămurire, un ultim adevăr, pesemne cel mai important, pe care nu-l poate afla decât de la unicul lui deținător. Cum de a putut accepta cu atâta seninătate și noblețe nedreptatea ce i s-a făcut? Cum de a fost atât de „cumsecade“?  De ce nu s-a luptat pentru ideea lui? Și cum vibrația acestei chemări este atât de puternică, nu e deloc de mirare că, lăsând deschisă această portiță a timpului, a primit un răspuns. Într-o dimineață, pe adresa sa de email, a sosit un mesaj de la alfredrusselwallace@aol.com:

Dragul meu Cătălin,

Știu că ai fi preferat să nu primești acest răspuns la scrisoarea dumitale, dar crede-mă că nu m-am putut abține. Sunt multe lucruri care m-au îmboldit să-ți scriu, dar decisivă a fost vizita la mormântul meu. Era peste putință să nu reacționez la o astfel de provocare. Hohotul dumitale de râs a fost pentru mine ca o chemare. Era certitudinea că ești destinatarul meu ideal din viitor. Nu știu dacă cititorii au înțeles cauza acelei crize de ilaritate, dar pentru mine totul e cât se poate de clar.

Nici nu mi-ar fi fost prea greu, fiindcă râsul tău (simt că te pot tutui ca pe un prieten) era chiar ecoul râsului care m-a apucat și pe mine când am aflat cum m-au lucrat amicii Darwin, Lyell și Hooker la celebra întâlnire de la Societatea Linneană. Și eu am râs atunci o zi întreagă. Trebuie să recunoști că au fost niște artiști. Ce frumos și-a jucat fiecare rolul! „Mai degrabă mi-aș pune întreaga carte pe foc decât să fac ceva care să poată fi considerat meschinărie de el sau de oricine altcineva.“ Superb, nu-i așa? Noblețe, eleganță, stil! Mi-l închipuiam pe Charles, stând chircit în fotoliul lui cu roți, zdrobit de durere (tocmai îi murise copilul), dar potrivind cuvintele în așa fel încât nimeni să nu-i poată reproșa nimic.

Ei, prietene! Știu că am râs copios atunci. Iar după ce m-am liniștit nițel, am ieșit să mă plimb prin junglă. Era spre apusul soarelui, zăpușeala se mai potolise. Am pornit ca niciodată, fără vreun țel, cu gândul la cât de chinuit va fi fost bunul meu prieten Darwin când scria acea drămuită epistolă. Și crede-mă că m-a cuprins atunci un val de duioșie. L-am compătimit din toată ființa mea. Și l-am înțeles. Era și el, ca și mine un biet om. Și totuși un mare spirit. Mai mult decât orice pe lume și chiar dincolo de ea, iubea acea teorie. O ținuse douăzeci de ani la clocit și când să iasă la lumină pasărea măiastră, apare de nicăieri o cioară care să-i smulgă laurii. Omenesc, preaomenesc, vei spune. Dar n-ai dreptate. (Nu mai citi atâta filozofie! Nu clarifică nimic, crede-mă!). Aici intră în joc chiar teoria evoluției. Adaptarea eficientă la condițiile spirituale, la principiile morale a fost cheia evoluției omului. Cel mai abil câștigă lupta.

Dar, să revin. Cum îți spuneam, tot vorbind cu astfel de gânduri, mă afundam în junglă. Ah! Vocile ei, cât de dragi îmi erau! Erau muzica mea astrală. Nici marile concerte de la Albert Hall nu mi-au dat atâta bucurie ca acea dezlănțuire de strigăte, de țipete, de foșnete a junglei. Ei bine, tocmai când sufletul mi se umplea de acele armonii disonante, mi-a apărut el. Omul pădurii, urangutanul. Era un exemplar uriaș, cu păr roșu sclipitor, cu ochi neverosimili de blânzi. Zâmbea. De când îl tot căutam! Mereu mi se părea că se ascunde de mine. Acum însă am înțeles că anume îmi ieșise în cale. Că el mă chemase într-aici. Am încremenit. Mi-era teamă că dacă fac o mișcare va dispărea pentru totdeauna. M-a privit o vreme, apoi, cu pași cumpătați de bătrân înțelept, s-a apropiat de mine. Dacă mi-a fost frică, mă întrebi? Cum să-mi fie frică de cel pe care îl căutasem cu atâta ardoare. Tremuram de fericire și nerăbdare. Când a ajuns chiar dinaintea mea (îi simțeam răsuflarea grea pe frunte), a întins brațul lui lung, m-a prins de după grumaz și aplecându-se către urechea mea dreaptă a șoptit: Nu căuta răzbunare! Va veni și vremea dreptății. – Continua lectura articolului pe contributors.ro

Citeste mai mult
Publicitate

Curtea de Argeș

ACTUALacum 2 ore

VIDEO | “Nesimțitule, iar te plimbi pe banii noștri!” – Primarul Panțurescu și martalogul Moise, prinși la cumpărături cu mașina primăriei

Cetățenii din urbea regală nu mai suportă bătaia de joc a reprezenanților administrației PSD și îi penalizeaza de fiecare dată...

ACTUALacum 3 ore

Rușine mare la târla regală! ISU a închis “Grădinița Groazei” din Curtea de Argeș și a amendat Primăria PSD cu 50.000 lei

Administrația PSD din orașul regal primește o nouă palmă care arată tupeul și incompetența târlei regale conduse de Panțurescu. Cea...

ACTUALacum 3 ore

DE TOT RÂSUL! Bumperele din Curtea de Argeș, atracții turistice pe Google Maps – Istoricii Dumitrache și Moisescu elaborează deja monografia Hopului Hazardelor

Prostia naște… atracții turistice la Curtea de Argeș! Faimoasele bumpere din orașul basarabilor, intens discutate de turistii nervosi pe forumurile...

ACTUALacum 2 zile

Ziarul PROFIT a avut iar dreptate, Jandarmeria a intervenit: Dosar penal pentru amenajarea abuzivă a unui drum în golul aplin – Bărbatul este din Corbeni

În timp ce presa pupincuristă a fost ocupată să lustruiască pantofii granzilor partidelor, ziarul PROFIT a fost, ca de multe...

ACTUALacum 2 zile

EXPERIENȚĂ IOC, ȘCOALĂ PUȚINĂ – Noul Consiliu Local Curtea de Argeș, cel mai slab de la Revoluție încoace – Chioșcari, ciobani si traseiști politici, printre cei care vor decide soarta orașului regal

S-au oficializat rezultatele finale ale alegerilor locale la Curtea de Argeș iar, de azi dimineață, noii aleși locali au dat...

Publicitate

Câmpulung

În Trend